Gorgona Medusa-Epilog

Lumina celor rămași

Cerul dimineții avea culoarea oțelului lustruit, iar vântul cobora lent peste curtea Academiei Militare Centrale, trecând printre steagurile coborâte la jumătate și făcând panglicile negre să se miște într-un ritm lent, solemn. Întregul platou era îmbrăcat într-o liniște grea, acel tip de liniște care apărea numai atunci când prea multe cuvinte deveneau inutile în fața unei pierderi.

În mijlocul esplanadei fusese ridicată o scenă acoperită cu drapelul național, iar în fața ei, așezat pe un suport negru de ceremonie, se afla portretul mare al inspectorului Mat Aram.

Fotografia îl surprinsese zâmbind.

Nu era zâmbetul rece și ironic pe care îl afișa la serviciu și nici expresia tăioasă de om care își petrecuse viața în anchete și urmăriri. Era acel zâmbet rar pe care familia lui îl cunoștea foarte bine, zâmbetul unui băiat care uitase pentru câteva secunde să poarte armură.

Sub fotografie, literele aurii păreau aproape ireale:

CĂPITAN MAT ARAM
DECORAT POST-MORTEM PENTRU CURAJ EXCEPȚIONAL ȘI SACRIFICIU ÎN TIMPUL MISIUNII

Raportul oficial fusese citit deja de două ori în fața presei și a instituțiilor prezente.

„În timpul transferului a doi criminali extrem de periculoși către Penitenciarul de Înaltă Securitate din Nord, aeronava oficială a întâlnit rafale severe de vânt și condiții meteorologice extreme. În urma unei avarii majore produse la aripa stângă, aeronava a pierdut stabilitatea și s-a prăbușit în mare. Inspectorul Mat Aram a căzut la datorie în timpul misiunii.”

Raportul era rece, curat, perfect.

Atât de perfect încât aproape devenea crud.

În primul rând stăteau părinții lui Mat.

Mama lui își ținea batista strânsă în pumni și privea înainte fără să clipească aproape deloc, de parcă încerca să rămână întreagă numai prin voință. Tatăl lui părea îmbătrânit cu zece ani; umerii îi coborâseră, iar ochii lui, odinioară puternici și severi, purtau acum oboseala unor oameni care învățaseră că există dureri pe care nici timpul nu le poate disciplina.

Lângă ei stătea Alan.

Avea maxilarul încleștat atât de tare încât mușchii îi tremurau pe față.

Nu plânsese…nu încă.

Privirea lui rămânea fixată asupra fotografiei fratelui său mai mare.

Titan se afla câțiva metri mai în spate, îmbrăcat în uniforma neagră Phalanx, cu echipa și cu Zeus lângă el.

Când comandantul ridică privirea spre portretul lui Mat, ceva îi străbătu pieptul cu violența unei amintiri.

Își aminti băiatul care alerga după el prin academie.

Își aminti pumnii, își aminti râsetele, își aminti iubirea aceea tăcută și imposibilă pe care Mat o purtase ani întregi fără să ceară nimic.

Și pentru prima dată după foarte mult timp, Titan își coborî ochii.

Ceremonia se încheie cu acordarea celei mai înalte distincții post-mortem.

Mama lui Mat izbucni atunci în lacrimi.

Alan o prinse imediat de umeri, tatăl lui rămase nemișcat, doar mâinile îi tremurau.

Mai târziu, când oamenii începuseră să plece și zgomotul pașilor se îndepărta încet, bărbatul se opri în fața lui Titan.

Pentru câteva secunde îl privi fără să spună nimic.

Titan îl salută scurt, bărbatul înghiți greu.

Vocea îi ieși spartă.

– Toată viața mea am crezut că pot ține familia unită.

Titan rămase tăcut.

– Am crezut că un tată trebuie să fie puternic și să rezolve totul… iar în final am privit cum casa mea se prăbușește în jurul meu fără să înțeleg nimic.

Ochii bărbatului se umplură lent.

– Titan…

Respirația îi tremură.

– Îmi cer iertare pentru mama ta.

Titan încremeni.

Vântul trecu încet printre ei.

– Îmi cer iertare pentru toată suferința pe care familia mea a adus-o în viața ta. Îmi cer iertare pentru că am trăit sub același acoperiș cu întunericul și am rămas orb. Îmi cer iertare pentru Mat, pentru Alan, pentru Maia, pentru Ben și pentru tot ce a urmat.

Bărbatul coborî privirea.

– Te rog… dacă poți… iartă-ne.

Titan rămase nemișcat mult timp.

Zeus îi simți mâna strângându-se ușor.

Comandantul privi spre fotografia lui Mat.

Apoi vorbi încet.

– Mat v-a iubit enorm.

Tatăl ridică ochii surprins.

– În toate alegerile lui, în toate greșelile și în toate luptele lui, a existat un lucru care nu s-a schimbat niciodată.

Titan inspiră adânc.

– Familia lui.

Tatăl lui Mat izbucni în plâns.

Iar undeva, foarte sus, steagurile continuară să se miște lent în bătaia vântului, în timp ce numele lui Mat Aram rămânea în urmă, prins între onoare și iubirea celor rămași.

…………..

Alhambra își ridica arcadele în lumina nopții asemenea unei povești păstrate prea mult timp în memoria lumii. Grădinile tăcute răspândeau parfum de iasomie și portocal amar, iar apa fântânilor curgea liniștit printre mozaicurile vechi, purtând cu ea o muzică discretă care se pierdea printre coloanele de piatră.

Titan și Zeus erau în camera 36 așezați unul lângă altul la masa din sufragerie. Luminile discrete ale lămpilor de sol desenau umbre moi peste fețele lor ascunse sub măști.

Masca lui Titan era neagră, simplă și elegantă, urmărind liniile severe ale feței lui, în timp ce Zeus purta una roșie, fină, cu detalii subtile aurii care îi accentuau ochii albaștri.

Între ei se afla o cină delicată, alcătuită din porții mici și atent pregătite, fructe, deserturi fine și pahare de cristal în care lumina se frângea în reflexii calde.

Niciunul nu vorbea.

Pentru prima dată după atât de multe furtuni, tăcerea dintre ei avea propria ei limbă.

Zeus întinse mâna și împinse încet spre Titan o bucățică de desert cu cremă de lămâie.

Titan îl privi.

Zeus ridică ușor din sprâncene.

Titan înțelese.

Se aplecă puțin și luă îmbucătura fără să-și desprindă ochii de ai lui.

Câteva secunde mai târziu, comandantul împinse spre Zeus o căpșună glazurată.

Zeus surâse foarte ușor sub mască.

Acceptă provocarea.

Jocul continuă încet, fără cuvinte, fără grabă, cu mișcări lente și priviri care deveneau tot mai greu de susținut.

La un moment dat Zeus izbucni într-un râs mic.

Titan îl privi surprins.

– Ce?

Zeus își mușcă buza.

– Mă gândeam că acum câteva luni îmi spuneai „cadet”, iar acum stai aici și mă hrănești cu desert într-un palat romantic.

Titan se apropie foarte puțin.

– Și?

Zeus îl privi lung.

– Și mi se pare că ai devenit suspect de moale.

Titan își îngustă ochii.

– Zeus Hata, îți reamintesc că încă sunt comandant.

Un zâmbet larg apăru pe chipul lui Zeus.

– Nu. În seara asta ești doar Favorit 1 sau Nat.

Comandantul rămase câteva clipe nemișcat.

Apoi își ridică încet mâna și îi atinse obrazul, iar degetele lui coborâră foarte ușor spre marginea măștii roșii.

Zeus îl privea fără să clipească.

Titan ridică masca doar cât să îi descopere mai bine buzele. Sărutul fu depus moale, umed, tandru, apoi își lipi fruntea de a lui.

– Știi ce îmi place cel mai mult? șopti el.

Zeus clipi lent.

– Ce?

Titan zâmbi foarte puțin.

– Că după toate nebuniile prin care ai trecut… încă râzi.

Zeus rămase nemișcat.

Pentru o clipă ochii îi deveniseră umezi.

Apoi își înlănțui mâinile în jurul gâtului lui Titan și își ascunse fața lângă umărul lui.

Titan începu să-l dezbrace încet, chiar acolo pe scaun. Desfăcea un nasture și săruta bucata de piele descoperită. Nasture cu nasture pielea devenea roșie, iar brajii lui Zeus semănau cu mere ionatane pârguite. Începu să facă același lucru cu cămașa și pielea lui Titan. Acesta se depărtă un pic și zâmbi:

-Mă copii?

-Te copii.

-Copie , dar oprește-te acolo unde nu vei mai putea să o faci.

Deodată se ridică în picioare și -l luă pe Zeus in brațe tot continuând să-l sărute. Se îndreptă cu el așa spre dormitor. Zeus nu se opuse. El își lipise capul de pieptul gol al lui Titan. Patul xxl îi aștepta cu așternuturi moi, sângerii. Titan îl depuse acolo între perne și cearșafuri și-i trase pantalonii de pe el. Apoi se dezbrăcă complet și veni să se lipească de bărbatul acela, zeul lui nebun. Săruta, buzele lui aspirau părți ale corpului care îl făcea pe Zeus să geamă erotic. Era gata pentru împerechere de mult timp. Îi fusese dor de piele pe piele, îi fusese dor să fie iubit, îi fusese dor să simtă mângâierile lui Favorit 1, lui Nat și lui Titan și era fericit să iubească 3 într-unul. Comandantul lui drag care îl salvase de la moarte. Își încolăci picioarele în jurul taliei bărbatului. Titan își scoase masca cu gest ferm.

-Zeul meu, sunt al tău pentru totdeauna, exact așa cum mă vezi în acest moment. Inima mea îți aparține. Ai ceva de declarat înainte să te fac al meu ,mereu și mereu?

Zeus îl privi o clipă și părea că se gândește la ceva serios. Sexul lui Titan devenise nerăbdător și se ridicase drept agitându-se când în stânga când în dreapta. Zeus se ridică pe coate și-l privi serios.

–Stai, am o reclamație.

Ttan îl privi întrebător.

–Mi-am dat seama că la tine nu există niciun jacuzzi. Ai putea comanda unul?

Spusese asta foarte serios și dintr-o dată izbucni în râs privindu-l direct în ochi pe comandantul sever. Lui Titan nu-i veni să creadă că nemernicul zeu nebun îl tachina exact acum când simțea că va exploda dacă nu i-o bagă adânc.

-Mă tachinezi? Îl tachinezi pe comandant? Te voi pedepsi Zeu nebun.

Spunând acestea îi ridică brusc fundul și falusul lui enorm și hidos de gros întră cu o lovitură bine țintită în canalul secret. Zeus nu mai râse și deveni docil. Gâfâiau amândoi de plăcere și Titan bătea aprig.

–Ah , cât de mult te-am dorit, cât de mult te-am așteptat, ești al meu, al meu și numai al meu, zeul meu…

-Spune-mi cât de mult mă iubești, spune-mi, Titan.

Titan se avântă din nou în canalul secret , dar de data aceasta freca penisul lui Zeus cu mângâieri delicate, mișcări lungi de sus în jos.

–Te iubesc de aici și până aici și nu-ți voi mai da drumul niciodată, spuse el arătând prin mișcări de du-te vino profunzimea sentimentelor .

–Titan, iubitul meu dezlănțuit, ai să mă rupi în două, mai domol.

Dar Titan nu mai auzea nimic, era pierdut undeva pe muntele Olimp, sfidând mitologia și învingându-l pe Zeus pentru totdeauna.

În jurul lor Alhambra continua să strălucească liniștit, iar apa fântânilor curgea mai departe prin noaptea aceea veche, în timp ce doi oameni care supraviețuiseră întunericului descopereau, în sfârșit, voluptatea corpurilor lor.

NOTA AUTORULUI

Mulțumesc vouă tuturor care m-ați sprijinit și încurajat la scrierea acestei cărți. ❤️❤️❤️❤️❤️. Ne întâlnim chiar în seara asta cu un nou capitol din Anemone în iarnă.