Seara se așternuse complet peste cartierul rezidențial, iar luminile discrete ale aleii desenau umbre lungi peste grădina perfect ordonată a casei lui Titan. După ziua lungă petrecută la unitate, comandantul își scoase încet sacoul în timp ce intra în casă și își trecu absent degetele peste ceafă, deoarece oboseala îi apăsa umerii, însă undeva în spatele acelei oboseli exista și o nerăbdare liniștită pe care începuse să o recunoască în ultima vreme.
Casa era tăcută.
Titan ridică ușor privirea.
De obicei, înainte să apuce măcar să închidă ușa, Zeus apărea de undeva, fie din bucătărie, fie din living, fie coborând grăbit scările și spunând ceva absurd despre foamete, filme proaste sau despre faptul că frigiderul comandantului avea o personalitate militară.
Astăzi nu apăru nimeni.
Titan își așeză cheile pe consolă și înaintă încet prin living.
Pe masă nu era nimic, în bucătărie era ordine.
Camera lui Zeus era goală.
Privirea îi alunecă spre fereastră, mașina lui Zeus lipsea.
Își încruntă foarte ușor sprâncenele.
– Zeul ăsta nebun…
Murmură încet și își scoase ceasul de la mână.
– Unde ai plecat la ora asta?
Se îndreptă spre baie, desfăcând absent primul nasture al cămășii, însă în clipa următoare telefonul începu să vibreze pe masa din living.
Titan se opri instantaneu și privirea îi coborî spre ecran.
ZEUS
Colțul gurii îi tresări involuntar. Ridică imediat telefonul.
– Zeus, unde ești? Ai văzut cât este ceasul? Ai ieșit la cumpărături la ora asta sau ai decis să fugi?
La capătul firului se așternu o liniște scurtă, apoi veni un râs, unul feminin, calm, lent, iar în secunda aceea, tot sângele din corpul lui Titan păru să înghețe.
Recunoscuse vocea încă din primele cuvinte…Maia.
– Nici una, nici alta, dragule… Zeus este puțin amețit acum.
Pentru câteva secunde Titan nu răspunse, expresia i se goli complet, doar ochii deveniră întunecați, periculos de întunecați.
– Maia.
Râsul ei se auzi din nou.
– Mă bucur că mă recunoști.
Titan își strânse încet maxilarul.
– Unde este Zeus?
– Respiră încă, dacă asta te interesează, dar de tine depinde continuarea.
În mâna lui, telefonul începu aproape să trosnească.
– Unde este?
Vocea îi coborî atât de mult încât părea că venea dintr-un loc fără lumină.
Maia tăcu câteva secunde, apoi vocea ei deveni surprinzător de liniștită.
– Vreau un schimb la schimb.
– Spune.
– Îl vreau pe Ben.
Liniștea deveni grea.
– Îl vreau liber. Îl vreau șters din sistem, fără urmă, fără acuzații și fără urmărire. Îi vreau libertatea și o vreau și pe a mea, iar pentru asta am nevoie de două locuri într-un avion privat spre Elveția.
Titan rămase nemișcat.
–Tu ești adevărata Gorgonă? Tu ai ucis-o pe mama?
-Dragule, mai ai curaj să pui întrebări acum că iubitul tău e în mâinile mele?
-Am dreptul să știu de ce…Mama era o femeie bună.
-Nu era! Nu era deloc! A venit acasă la ai mei și a făcut scandal. Le-a interzis să-l mai lase pe Mat să se apropie de veneratul ei Zeus! Am crezut că-l pierdem pe Mat care refuza să mai mănânce. Trebuia să moară. Era rea.
Titan inspiră aer și expiră. Durerea pierderii mamei reînviase și acum era și durerea posibilei pierderi a lui Zeus. Trebuia să-l salveze.
-Dacă ți-l dau pe Ben, cum rămâne cu Zeus?
– Zeus rămâne unde este până când avionul decolează. În momentul în care văd avionul ridicându-se de la sol, vei primi adresa. Să știi că sunt un om de cuvânt.
Titan nu clipi.
– Maia…
Vocea lui deveni foarte liniștită.
Atât de liniștită încât devenea înfricoșătoare.
– Dacă îi atingi un singur fir de păr…
Ea îl întrerupse.
– Titan, Titan… dacă începi să ameninți, înseamnă că emoțiile îți conduc mintea și tocmai tu m-ai învățat că emoțiile sunt un lux, domnule negociator.
Se auzi un foșnet, apoi o respirație foarte slabă…foarte aproape…era vocea lui Zeus.
– T… Titan…
Sunetul fu atât de stins încât părea desprins dintr-un vis.
Titan încremeni.
– Zeus!
Dar apelul se închise.
Titan făcu un apel…
Mat Aram…
……..
Dimineața următoare se ridică peste aeroportul privat într-o lumină rece și palidă și întreaga operațiune se desfășură sub o tensiune atât de mare încât până și aerul părea să apese greu peste oamenii prezenți.
Ben coborî escortat dintre două vehicule tactice, cu mâinile încătușate și cu privirea ridicată spre avionul alb care îi aștepta pe pistă.
Nu părea speriat, nu părea nici măcar agitat.
Pe chipul lui exista doar aceeași liniște stranie.
Titan stătea la câțiva metri distanță și îl privea fără să spună nimic.
Alessio se apropie încet.
– Șefu…totul e gata.
Titan nu răspunse.
Ben ridică încet privirea spre el.
Și zâmbi.
– Îl iubești foarte mult pe micul zeu, nu? Ghinionul tăuși norocul meu.
Titan nu îi răspunse.
Peste câteva minute avionul începu să ruleze lent, își luă viteză, apoi roțile părăsiră pista.
Titan privea cerul.
Telefonul vibră instantaneu.
Deschise mesajul și simți cum întreaga lume se prăbușește în jurul lui.
Grăbește-te. Nu mai are mult aer. Restul ține de șansă.
Sub mesaj apărea o adresă.
Și încă o propoziție.
Zeus se află în cavoul familiei.
…………..
Cimitirul apăru în fața lor într-o mare de piatră și umbre cenușii, iar vehiculele Phalanx intrară pe aleea principală cu o viteză care făcea pietrișul să sară în toate direcțiile. Titan coborî înainte ca motorul să se oprească complet și porni aproape alergând printre monumentele funerare, în timp ce echipa îl urma îndeaproape, deoarece fiecare secundă care trecea începea să capete greutatea unei vieți întregi.
În mâna lui, telefonul încă afișa adresa și cele câteva cuvinte care îi sfâșiaseră sângele cu doar câteva minute în urmă.
Nu mai are mult aer.
Gândul acela îi lovise mintea cu o violență pe care nu o mai cunoscuse nici în cele mai cumplite operațiuni, deoarece în toate confruntările din trecut știa unde este inamicul, știa unde să tragă și știa unde începe lupta, însă acum fiecare secundă putea să însemne o respirație mai puțin pentru Zeus.
Ajunseră în fața cavoului familiei Aram, iar Titan împinse poarta metalică atât de puternic încât balamalele protestară violent și loviră zidul de piatră.
Alessio și ceilalți coborâră imediat după el.
Scările înguste îi purtară în adâncimea cavoului, iar aerul deveni din ce în ce mai rece și mai greu, încărcat de mirosul acela de piatră veche și umezeală care părea să se lipească de piele.
Titan îngheță.
În fața lor se întindeau zeci de cripte și sicrie funerare din ciment, așezate de la cele mai vechi până la cele mai recente, fiecare purtând nume, ani și chipuri transformate în fotografii reci.
Maia nu îi spusese unde era Zeus.
Îi oferise doar locul.
Titan își întoarse imediat privirea în toate direcțiile.
Apoi strigă.
– ZEUS!
Vocea lui lovi pereții și se întoarse înapoi într-un ecou apăsător.
Titan înaintă printre cripte.
– ZEUS! ZEUS, DACĂ MĂ AUZI, RĂSPUNDE-MI!
Respirația îi devenea din ce în ce mai grea.
– ZEUS! RĂSPUNDE-MI!
Alessio îl privi câteva secunde și ridică brusc mâna.
– Șefu… tăcere.
Titan se întoarse instantaneu.
– Șefu, nu mai strigați… am auzit ceva… tăcere.
Dintr-odată, peste întreaga încăpere se așternu o liniște atât de perfectă încât fiecare om își auzea propria respirație.
Nimeni nu se mai mișcă, nimeni nu mai vorbi.
Apoi se auzi un sunet slab.
Bum.
Foarte înfundat.
Apoi încă unul.
Bum.
Apoi încă unul.
Titan întoarse instantaneu capul.
Ochii lui se măriră.
Sunetul venea din fundul cavoului.
Toți porniră în aceeași direcție.
Ajunseră la ultimul sicriu din ciment, iar Titan căzu aproape în genunchi lângă el și își înfipse mâinile sub placa masivă.
Mușchii i se încordară violent.
Placa alunecă și atunci îl văzu.
Zeus stătea ghemuit în interior, cu mâinile legate și cu o bandă peste gură, iar ochii lui mari și albaștri îi priveau direct, plini de lumină și uimitor de senini pentru cineva care fusese îngropat de viu.
Pentru câteva secunde Titan rămase complet nemișcat, apoi ceva izbucni în el.
Îl apucă imediat de umeri și îl trase afară, în timp ce Alessio și ceilalți îi tăiau legăturile.
Titan îi scoase banda de la gură cu mâinile tremurând.
Zeus clipi de câteva ori, inspiră adânc.
Se uită la Titan, se uită la echipă, apoi spuse foarte serios:
– Cred că vreau să depun o plângere oficială.
Titan îl privea confuz fără să scoată un sunet.
– În primul rând, locul era îngrozitor. În al doilea rând, serviciul a fost foarte slab și în al treilea rând cred că am inhalat suficient praf cât să construiesc un bloc.
Alessio își întoarse capul ca să-și ascundă râsul.
Pete aproape se înecă.
Titan continua să îl privească.
Zeus clipi.
– Ce?… De ce te uiți așa la mine?
Titan îl prinse brusc și îl strânse atât de tare în brațe încât Zeus scoase un sunet ciudat.
– Titan…comandante… cred că îmi împingi organele în altă ordine…
Comandantul își îngropă fruntea în umărul lui pentru câteva secunde.
Când își ridică încet capul, ochii îi străluceau de o furie și o ușurare atât de intense încât Zeus încremeni.
Apoi Titan îl privi lung și murmură cu voce joasă:
– Zeu nebun…
……………..
Avionul urcase deja deasupra stratului dens de nori, iar lumina rece a după-amiezii se revărsa prin hublouri și desena peste interiorul cabinei umbre palide și liniștite, atât de liniștite încât Maia începu pentru prima oară, după ore întregi de tensiune și fugă, să simtă că aerul revenea încet în pieptul ei. Ben stătea lângă ea și privea absent întinderea albă de dincolo de geam, iar mâna lui rămânea prinsă în a ei cu aceeași liniște stranie care îi însoțise întreaga zi.
Maia își întoarse încet capul spre el și îi zâmbi pentru prima dată după multe ore.
– S-a terminat…
Ben o privi câteva clipe.
– Ce s-a terminat?
Ea îi strânse mâna mai tare.
– Totul. Avem bani în Elveția, Ben. Avem un cont despre care nu știe nimeni și avem suficient cât să o luăm de la început. O casă nouă, alte nume, altă viață… o să fie bine.
Ben continuă să o privească fără să spună nimic.
Maia zâmbi iar și își întoarse capul spre culoarul avionului.
– Domnișoară.
Nimeni nu răspunse.
– Domnișoară!
Privirea i se îngustă foarte ușor.
Se ridică și înaintă spre cockpit. Cabina stewardeselor era complet goală.
Zâmbetul îi dispăru lent de pe chip.
Atunci își aminti.
În clipa în care urcaseră în avion nu văzuse pe nimeni, nicio stewardesă, niciun însoțitor, doar pilotul, bărbatul cu ochelari fumurii și cu barba scurtă.
În aceeași clipă telefonul începu să sune.
Pe ecran apăru un nume.
MAT.
Maia rămase nemișcată câteva secunde.
Apoi răspunse.
– Mat… eu pot să îți explic…
Vocea care veni de la capătul firului era liniștită.
– Nu este nevoie, soră dragă… nu este nevoie. Știu totul și în acest moment conduc avionul care te va elibera.
Maia simți cum sângele îi îngheață.
– Mat…?
– Te-am iertat. Și pe tine și pe Ben. Noi am fost întotdeauna foarte apropiați, nu-i așa?
Maia tresări. O presimțire se ridică năvalnic în capul ei.
– Ce spui acolo?
Se auzi un mic zgomot metalic.
Apoi Mat oftă încet.
– Voi doi fugiți și în urmă rămân mama, tata, familia, presa, procesele și resturile a tot ce am fost. M-am gândit foarte mult la asta.
Fața Maiei începu să se golească lent de culoare.
– Mat…
– M-am gândit la toate serile în care m-ai ținut de mână când eram copil și la toate zilele în care Ben alerga prin casă după mine. M-am gândit la cât de mult v-am iubit pe amândoi. Dar m-am gândit și cât de mult îl iubesc pe Titan. Și tu ai ucis singura ființă pe care o avea alături de el. I-ai zdrobit inima. Cum aș putea să-l mai privesc în ochi? Cum să mai trăiesc cu o asemenea rușine?
Maia se repezi spre ușa cockpitului.
Mâna îi tremura.
Trase, împinse, trase din nou, dar ușa rămânea blocată.
– MAT!
Începu să lovească violent.
– MAT! DESCHIDE UȘA!
Telefonul rămase lipit de ureche.
– Mat, ascultă-mă! Avem bani! Putem să plecăm! Putem reface tot! Putem găsi o cale! Fratele meu drag, o luăm de la zero!
În interiorul cabinei de pilotaj se așternu o tăcere lungă.
Apoi Mat vorbi iar.
Vocea lui era obosită, foarte obosită.
– Existau mai multe căi, Maia, dar eu am ales-o pe cea care ne va elibera, pe mine, pe tine, pe Ben…
Maia se opri, încremeni.
– Ce…? Ce vrei să spui?…Frate…
În aceeași clipă, avionul tresări violent.
Podeaua păru că se înclină pentru o fracțiune de secundă.
Lumina din cabină clipi, apoi încă o dată.
Maia se opri.
Fața i se golise complet de culoare.
Întoarse foarte încet capul spre hublou.
Norii nu mai erau sub ei, norii urcau spre ei, foarte repede, mult prea repede.
Ben care auzise toată discuția se ridică brusc.
– Mat…
Vocea lui tremură pentru prima dată.
La capătul firului, Mat vorbi din nou și vocea îi era sfâșiată de o durere atât de adâncă.
– Vă iubesc foarte mult pe amândoi și sper că Dumnezeu să vă ierte mai ușor decât ați reușit voi să vă iertați pe voi înșivă. Și sper ca Titan să ne ierte pe noi toți…
Apelul se închise.
În cockpit Mat apăsă maneta de pilotaj.Gândul lui ultim îi aduse seninătate pe chip.
–Titan…te iubesc atât de mult…
Iar avionul continuă să coboare violent prin marea aceea de nori, în timp ce ultimii 50 de metri parcurși în picaj se sfârșiră cu zgomotul asurzitor al alarmelor care începuseră să urle în cabină. Avionul se prăbuși în mare explodând în milioane de bucăți.
Sincera sa fiu,sfarsitul lor a fost cel mai bun.Fara rusine,fara procese ,ziare si scandal.Mat oricum era obsedat de Titan si stia ca nu-l va avea niciodata.Asa ca s-a hotarat sa dispara toti. Eroare de pilotaj pentru lume Multumesc Ana.
Da, ai simțit exact ceea ce am vrut să spun prin acest final.
un sfârșit tragic
Să știi că ieri încă nu eram htărâtă dacă îl omor pe Mat sau pe Zeus…
❤️❤️❤️Da , un sfârșit tragic ,mi-a părut rău pentru Mat ,pentru suferința lui din ultimele clipe de viata ,nu i-a fost ușor sa realizeze ca el a fost motivul pentru care Titan a rămas fără mama de la o vârstă asa de frageda ,foarte trist .
De acum bănuiesc ca toate încep sa se așeze treptat ,treptat și viata își intra pe un făgaș normal cum ar trebui .
Mi-a fost foarte teama pentru Zeus, inițial la început am crezut ca i-a făcut și lui injecție cu clorura și nu vroiam sa moara ,apoi am avut mari emoții când nu-l găseau, dar acum rasuflu ușurată când vad ca s-au rezolvat toate problemele.
Draga Ana ,acum ne-am liniștit sufletele și așteptăm finalul frumos a celor doi protagoniști, bănuiesc ca toată lumea e de acord .
Mulțumesc frumos pentru postare. ❤️❤️❤️
Daaa, va urma Epilogul care va fi foarte fain
Cred ca acesta a fost cel mai onorabil sfarsit pt Mat si cei doi, Maia si Ben! O iubire peste limite si nervi de otel pt Mat, dar el intotdeauna l-a ales pe Titan in fata oricui, chiar si a familiei! Oare Titan stie ca Mat era la carma avionului si ce sfarsit si-a ales?
Vei afla în epilog
Cumplit sfarsit dar mult mai elegant decat daca trebuiau sa dea socoteala despre crimele comise . Doar pentru atata lucru sa incepi sa comiti crime abominabile . Multumesc.
Am oftat ușurată! Acest capitol a fost perfect pentru fiecare dintre ei și pentru noi. Decizia lui Mat, cred ca a fost cea mai grea și mai dureroasa cu putință dar și cea mai corecta, având în vedere obsesiile fiecăruia.
Mulțumim Ana ❤️❤️❤️
În afara faptului ca am trecut prin toate porțile iadului nu ma gândesc decât la acei părinți care din cauza unei nebune a pierdut 3 copii ,nu știu poate Mat sa fii avut alta soartă , dar pentru cei doi si-au meritat-o.
Oare nebunia lor a fost moștenită… oare Titan a știut ce are Mat de gând sa facă … oricum a rezolvat mult prea simplu problema , fară proces ,fără avocați, fără interogatorii lungi și obositoare, simple și elegant….eroare de pilotaj.
Mat ce caracter si- a iubit familia dar mai mult pe Titan.O ieșire perfecta și o pedeapsa pe măsură