Întâlnire cu Şarpele Demon – Capitolul 26

Întâlnire cu Șarpele Demon / Encounter with a snake

☆═━┈┈━═☆

Capitolul 26 – Începe sărbătoarea

Uneori, Yi Mo nu putea înțelege de ce Shen Qingxuan îi zâmbea mereu atât de cald, cu ochi care păreau să se aprindă de bucurie, ca și cum totul în jurul lui era un eveniment fericit și toată lumea era bună la suflet. Totuși, Yi Mo știa că Shen Qingxuan avea multe griji care nu dispăruseră niciodată. De fiecare dată când Yi Mo vedea acel zâmbet, nu se putea abține să nu se întrebe de ce anume zâmbea.

În ciuda curiozității sale, Yi Mo nu întrebă niciodată. Cu cât se cunoșteau mai mult, cu atât se obișnuia mai tare să vadă acel zâmbet pur. Avea chiar efectul de a-i înveseli și lui dispoziția. Pe măsură ce Yi Mo se apropia, simțea însă un miros slab de lapte în aer, ceea ce îl făcuse să întrebe:

– Ce faci? Ce este ceea ce ții în mână și te face atât de fericit?

Shen Qingxuan își flutură în mod misterios mâna, făcându-i semn să vorbească mai încet, apoi își deschise mantia pentru a dezvălui micul ghem de blană neagră.

Yi Mo aruncă o privire și întinse mâna pentru a lua creatura adormită ca și cum ar fi fost din pluș. Ignorând zvâcnirea speriată a micului lup, îl examină cu atenție, strâmbându-și nasul cu dispreț.

– De unde a apărut această bestie?

Shen Qingxuan râse la comentariul acestuia și se gândi că toată lumea ar putea fi văzută ca o bestie într-un fel sau altul. El spuse:

– Lasă-l jos. L-ai speriat de moarte. Așează-te și îți voi explica totul.

Yi Mo își flutură mâna, iar blănița neagră se rostogoli înapoi în brațele lui Shen Qingxuan. Micul lup, speriat, se ghemui și se agăță de pieptul lui Shen Qingxuan. Acesta îl alintă, știind că lupușorul nu era cu adevărat speriat, ci reacționa așa la amenințarea percepută de Yi Mo. Nu se putu abține să nu se uite la Yi Mo cu o privire fixă, ceea ce îl făcu pe acesta să se încrunte și să întrebe:

– De ce te uiți așa la mine?

Shen Qingxuan chiar nu vedea ce era atât de înspăimântător la Yi Mo și de fapt îl plăcu și mai mult. Îl complimentă spunându-i:

– Arăți bine.

Apoi îl trase de mână și îl puse să stea lângă el. Îi povesti în detaliu cum apăruse puiul de lup și cum sfârșise prin a rămâne cu el. Yi Mo îl ascultă fără să arate prea multe emoții, doar afișând un zâmbet rece și ținându-și ochii fixați pe ghemotocul blănos din brațele lui Shen Qingxuan.

În momentul în care Shen Qingxuan era pe punctul de a-i cere părerea lui Yi Mo, acesta flutură din mână, iar puiul se transformă instantaneu într-un bebeluș, culcându-se la pieptul lui Shen Qingxuan, întinzându-și brațele și picioarele dolofane și bolborosind. Shen Qingxuan fu surprins de schimbarea bruscă și aproape că scăpă bebelușul în cazanul de foc din apropiere, țipând alarmat și strângându-l instinctiv în brațele sale.

Fața lui deveni imediat palidă.

Când își recăpătă calmul, Shen Qingxuan nu se putu abține să nu îmbrățișeze copilul cu o mână, în timp ce cu cealaltă apucă un vătrai metalic din apropiere, lovindu-l pe Yi Mo și strigând:

– M-ai speriat de moarte, ticălosule!

Yi Mo nu se aștepta la o izbucnire atât de bruscă și se feri stângaci de lovituri. Shen Qingxuan nu se opri și continuă să atace cu vătraiul, deși nu îl lovi deloc pe Yi Mo, provocând doar un ușor zgomot de tăiere a aerului. Fața lui era palidă, iar ochii îi erau roșii de frică, făcându-l să pară copilăros și stângace.

Plânsul copilului opri în cele din urmă agitația. Shen Qingxuan aruncă vătraiul, fără să-i mai pese de Yi Mo, și înfășură bebelușul în mantia sa, mângâindu-l ușor:

– Nu plânge, dragule, unchiul îți va aduce imediat niște lapte…

Yi Mo, care stătea deoparte, simți brusc că era tratat nedrept. Apoi, expresia lui Shen Qingxuan se schimbă și se uită uluit la bebeluș. Când Yi Mo se apropie și luă micuța creatură în brațe,  văzu că hainele proaspăt uscate ale lui Shen Qingxuan se udară din nou.

Copilul își făcuse nevoile. Shen Qingxuan rămase fără cuvinte privind cu o expresie inocentă și neajutorată, neștiind ce să facă, și își întinse mâna pentru a trage de mâneca lui Yi Mo fără a ști ce să spună. Aerul se umplu de un miros slab, neplăcut.

Yi Mo se încruntă și strâmbă din nas, spunând:

– Miroase oribil.

Abia atunci Shen Qingxuan reacționă și schimbă în grabă scutecul copilului, deoarece nu exista niciun motiv să păstreze un astfel de miros pe timpul sărbătorilor de Anul Nou.

Yi Mo desfăcu mantia udă înfășurată în jurul puiului și o dădu deoparte, lăsând bebelușul gol expus la aerul rece. Puse mantia udă în spatele paravanului, iar Shen Qingxuan, fără a evita prezența lui Yi Mo în timp ce se dezbrăca de haine, spuse:

– Ești cu adevărat capabil. Poți să transformi animalele în oameni doar cu o mișcare a mâinii. Ce ar trebui să fac acum?

Yi Mo, amintindu-și scena în care era lovit cu vătraiul, pufni:

– Tu ești cel care devine din ce în ce mai abil.

Shen Qingxuan, stânjenit de incidentul anterior, zâmbi timid și spuse:

– M-am speriat. Măcar anunță-mă data viitoare când mai faci asta. Dacă l-aș fi scăpat în cazanul cu foc, am fi avut acum un bebeluș fript pentru sărbătoarea de Anul Nou.

Apoi luă mâna lui Yi Mo și o sărută, încercând să îl măgulească.

– Nu fi supărat. Spune-mi de ce l-ai transformat într-un copil?

Yi Mo îi ciupi fața, făcând-o să devină roșie. O atinse instinctiv, ca și cum ar fi vrut să îl consoleze. Nefiind conștient de propriile sale acțiuni, își retrase mâna și spuse:

– Copilul este rezultatul uniunii dintre un om și un spirit lup. A moștenit atât trăsături de la mama sa, cât și caracteristici umane. După cum era de așteptat, mama sa i-a transferat o parte din elixirul ei interior, așa că trebuie doar să îi furnizez energie demonică pentru a-i menține forma umană. Acesta este și motivul pentru care Xu Mingshi a putut ucide cu ușurință mama lup.

Shen Qingxuan nu înțelegea pe deplin, dar știa că lui Yi Mo nu-i plăcea să dea explicații. După un moment de contemplare, realiză:

– Ah, deci vrei să spui că nu este nevoie să cultive pentru a-și menține forma umană? Cum rămâne cu Xu Mingshi…

– Xu Mingshi i-a ucis mama, iar tatăl lui a murit din cauza asta. Având în vedere natura lupului, acesta va căuta răzbunare. Dar odată ce micul lup se transformă în om, trăsăturile sale umane devin vor fi mai puternice. Dacă ești dispus să depui efort pentru a-l învăța, Xu Mingshi va avea mai puține probleme în viitor.

– Ce vrei să spui prin trăsături?

Shen Qingxuan medită:

– Te referi la dinții de lapte?

– Într-o lună vor începe să-i crească dinții, ceea ce este o trăsătură a lupului, explică Yi Mo.

– Cu toate acestea, când a fost transformat într-un pui de lup, corpul său era ca de bebeluș, nu foarte diferit de un nou-născut. Acest lucru se datorează sângelui uman din corpul său. Dacă va crește în formă umană, ar putea deja să înceapă să se târască la trei luni și să meargă la cinci luni. Fizicul său, va fi destul de avansat.

Shen Qingxuan fu uimit și întrebă:

– Deci, ce ar trebui să fac?

Yi Mo răspunse:

– Dacă alegi să îl crești, atunci fă-o.

– …Sunt un bărbat. Cum aș putea eu să cresc un copil?

Shen Qingxuan scutură din cap.

– Nu pot să-l cresc eu. Fă-o tu.

Yi Mo replică:

– Visezi.

Înainte ca Shen Qingxuan să poată răspunde, bebelușul care rămase singur pe scaun în afara paravanului începu din nou să plângă puternic, vocea sa fiind pătrunzător de tare.

Umerii lui Shen Qingxuan se prăbușiră și suspină:

– Dacă știam dinainte, nu-l hrăneam atât de devreme.

Își aranjă hainele și ieși de după paravan. Când văzu bebelușul mic și gol pe scaunul rece, simți un fior de compasiune. Era doar un copil care își pierduse părinții. Cum îl putea lăsa atât de singur și expus fără haine călduroase.

Luând din nou copilul în brațe, Shen Qingxuan îl așeză pe pat, găsi câteva dintre genunchierele sale de iarnă și făcu o pătură improvizată pentru a-l înfășura în ea, apoi îl ținu din nou aproape de piept. Yi Mo stătea la distanță, evident neinteresat să ajute. Shen Qingxuan descoperi că era mai puțin tulburat de copil în sine, ci mai mult de plânsul său constant.

Nu se putu abține să nu râdă în sinea sa, gândindu-se la zilele în care Yi Mo glumise dacă vrea un șarpe mititel, iar el murmură în tăcere că și dacă i-ar fi dat unul, probabil că ar fi fugit până la capătul pământului. În ciuda nemulțumirilor interioare, Shen Qingxuan se uită la bebelușul din brațele sale și se simți cu adevărat tulburat.

Nu era vorba că nu voia să crească copilul. La vârsta lui, mulți dintre cei de-o seamă cu el erau deja tați, cu unul sau doi copii. Totuși, el rămăsese fără copii.

Făcuse cândva un copil, dar soarta i-l luase înainte ca el să se nască. Încercase din răsputeri să uite durerea, dar ce altceva putea face?

Renunțase de mult la problemele legate de copii, numai că acum un alt copil îi era pus în brațe. Pe lângă faptul că era recunoscător, erau și griji.

Nu mai era persoana care fusese odată și nu știa cât avea să mai trăiască. Dacă ar crește copilul timp de câțiva ani și apoi ar muri, nu ar fi micuțul într-o situație și mai jalnică? În plus, familia Shen este o familie adânc înrădăcinată și influentă. Dacă el ar fi făcut acest copil, familia sa ar fi avut grijă de el meticulos după moartea sa și nu era nevoie să-și facă griji. Dar acesta era un copil adoptat, iar orice trăsătură neobișnuită cu siguranță ar fi fost descoperită la un moment dat în viitor. Când ar fi venit acel moment și el nu ar mai fi existat, nimeni nu i-ar mai fi protejat copilul, ceea ce ar fi dus la nenumărate probleme potențiale.

În plus, se născuse dintr-o mamă lup, iar natura sa inerentă de lup nu putea fi ștearsă. Atâta timp cât el era în viață, încă îl mai putea învăța pe copil. Dar după moartea sa, cine ar mai fi fost dispus să treacă cu vederea natura sălbatică a copilului și să îi ofere o îndrumare blândă?

Chiar și ca adult, uneori el tremura de răceala acestei lumi. Cum ar fi putut să-l crească și să iubească acest copil, pentru ca apoi să-l abandoneze în anii lui de tinerețe, când încă avea nevoie de îngrijire?

Shen Qingxuan se gândi și se gândi, dar tot nu putu lua nicio decizie.

Pentru prima dată în viața lui, ezita în fața responsabilității.

Unele responsabilități și le putea asuma, în timp ce altele nu, mai ales în ceea ce privește o viață atât de fragilă. Shen Qingxuan nu știa cât timp ar putea avea grijă de copil, ce fel de viață i-ar putea oferi, sau ce fel de cale i-ar putea deschide. Adesea, întregul viitor al acestei vieți inocente depindea de decizia sa de moment.

După ce adormi din nou copilul, Shen Qingxuan continuă să-l țină în brațe, pierdut într-o lungă tăcere.

Yi Mo aștepta decizia lui, dar aceasta nu venea. Nu putea decât să întrebe ce anume îl făcea să ezite.

Shen Qingxuan rămase tăcut, privind în jos la bebelușul care dormea liniștit în brațele sale. Genele lungi și ondulate ale bebelușului, lacrimile care nu erau încă uscate, respirația rapidă și mirosul puternic de lapte îi umplură simțurile.

După un timp necunoscut, Shen Qingxuan rupse tăcerea și a întrebă încet:

– Yi Mo, cât mai am de trăit?

– … De ce întrebi asta?

– Vreau să îl cresc, dar mă tem că am să mor la jumătatea drumului, provocându-i mai multă suferință. Nu pot suporta asta.

Shen Qingxuan fu sincer, dezvăluindu-și gândurile:

– Dacă aș putea trăi încă cel puțin zece ani, l-aș crește, l-aș învăța cum să se comporte cu lumea, cum să reacționeze atunci când este nedreptățit și cum să-și atenueze emoțiile atunci când este supărat… Dacă… Dacă mor apoi, ai putea avea tu grijă de el pentru alți câțiva ani, învățându-l să scape de distrageri și să-și păstreze un temperament pașnic. Asta ar fi chiar mai bine.

Yi Mo se uită la profilul său și spuse cu o voce joasă:

– Într-adevăr, te-ai gândit bine la toate astea.

Shen Qingxuan își lăsă capul în jos și rămase tăcut.

Cei doi erau tăcuți, fiecare pierdut în propriile gânduri.

În cele din urmă, Yi Mo se apropie, se așeză în fața bărbatului care ținea copilul în brațe și îi ordonă cu răceală:

– Deschide gura.

Shen Qingxuan nu știa ce intenționa el să facă, dar își deschise gura ascultător. Yi Mo își mișcă vârful degetului și o pastilă aurie zbură în gura lui Shen Qingxuan, alunecând pe gâtul acestuia. Shen Qingxuan își închise instinctiv gura și întrebă:

– Ce este asta?

Yi Mo se uită la el, apoi privi bebelușul adormit în scutece și, după un timp, se uită din nou la fața lui Shen Qingxuan și spuse solemn:

– Consideră-l ca pe un cadou de Anul Nou. Acest medicament nu îți poate reda sănătatea ta inițială, dar nu îți va mai scurta viața. De acum înainte, fă mai multe fapte bune pentru a acumula merite și îți vei putea prelungi viața cu încă câțiva ani.

Shen Qingxuan realizase apoi ce îi dăduse Yi Mo. Nu era prea surprins, deoarece își pariase viața pe momentul în care Yi Mo se va înmuia și va opri reducerea vieții cauzate de sperma sa. Nu se gândise niciodată ce se va întâmpla dacă Yi Mo nu va putea să o rezolve cu adevărat. În mintea lui, acest șarpe era omnipotent. Doar o astfel de existență omnipotentă și de nezdruncinat îl putea face să se îndrăgostească și să se supună de bunăvoie acesteia, fără să-i pese de nimic doar pentru a păstra acest demon alături de el. Zi și noapte, trăind împreună pentru totdeauna.

Shen Qingxuan zâmbi, cu fața ușor îmbujorată și îl întrebă:

– De acum înainte, vom putea să o facem cât de mult vrem?

Yi Mo ridică o sprânceană:

– Vrei din nou?

Se aplecă, își alunecă mâna de-a lungul hainelor lui Shen Qingxuan, după care desfăcu cu îndemânare legăturile, deplasându-se spre talia sa.

Shen Qingxuan tremură la atingerea lui. Talia lui era o zonă sensibilă a corpului său, și doar câteva atingeri ale mâinilor reci ale lui Yi Mo îl puteau face să se înmoaie, iar corpul lui să se încălzească. Ținând copilul înfășat cu o mână, Shen Qingxuan nu se putu abține să nu-și pună brațul în jurul gâtului lui Yi Mo, să-și ridice fața și să-l sărute. Yi Mo preluă rapid controlul, limba lui strecurându-se și învârtindu-se în gura lui Shen Qingxuan.

Acesta gemu de plăcere, corpul său arcuindu-se instinctiv sub atingerea lui Yi Mo, ca și cum ar fi cerut mai mult. Acest corp, deja trezit de sărutările lui Yi Mo, avea nevoie doar de o mică atingere pentru a deveni excitat.

Totuși, cu bebelușul în brațe, Shen Qingxuan încă mai păstra o fărâmă de minte limpede. Își aminti că era Ajunul Anului Nou, o perioadă deja complicată, iar cu lumina zilei încă strălucitoare de afară și cu vocile constante ale oamenilor, nu era momentul potrivit pentru a se răsfăța. Forțându-se să stea drept, Shen Qingxuan, oftă și clătină din cap:

– Este Ajunul Anului Nou. Ce-ar fi să mi te alături mai târziu pentru masa de Anul Nou?

Yi Mo se juca cu proeminențele roșii umflate de pe pieptul său, ignorându-l. După o vreme, își mută degetele la spate, strecurându-se pe sub țesătură și cercetând ușor intrarea. Shen Qingxuan nu se putu abține să nu geamă, simțind căldura din acea zonă, pliurile sale răspunzând la atingerea lui Yi Mo, dorind să înghită acele degete. Șopti repede:

– Nu… Yi Mo… mm…

Yi Mo desfăcu cordonul din talie și îi slăbi pantalonii, ajungând înăuntru fără ca țesătura să îl blocheze. Degetele lui pătrunseră cu ușurință în zona dorită. Shen Qingxuan îl prinse de umăr, încordându-se în jurul degetului său, fluidele interioare începând să curgă, iar intrarea devenind din ce în ce mai umedă. Cu toate acestea, el încă rezista, nevrând să se angajeze în acest moment.

Respirația lui Yi Mo deveni puțin neregulată. Experimentase intrarea în acea zonă de nenumărate ori și încă nu se săturase de ea. Întrebă cu o voce joasă:

– Mai poți rezista?

Shen Qingxuan dădu din cap, gemând în timp ce vorbea:

– …mm… te rog, scoate-o mai întâi… mm…

Yi Mo își coborî ochii, rămase tăcut, dar își retrase mâna, suprimându-și propriile impulsuri. Yi Mo simțea o oarecare frustrare. În trecut, trebuia să-și stimuleze propria dorință sexuală pentru a o face, dar acum, doar atingerea bărbatului de două ori îl făcea întărit și chiar dureros. Devenea din ce în ce mai puțin el, cel de altădată.

Shen Qingxuan, neștiind de gândurile lui Yi Mo, își calmă în cele din urmă neliniștea interioară. Întinse mâna și apucă membrul lui Yi Mo prin halat, frecându-l în mână și spunându-i în timp ce-i mușca buzele:

– După miezul nopții, poți face ce vrei.

Yi Mo mușcă înapoi:

– Serios?

– Mi-am încălcat vreodată cuvântul față de tine?

Yi Mo tăcu, dar degetele lui reveniră în zona umedă, apăsând și, ocazional, cercetând intrarea. Respirația lui Shen Qingxuan deveni haotică, iar privirea îi era amețită atunci când se uita la el.

– De obicei, vorbesc despre corpul tău, spuse Yi Mo cu voce joasă, jucându-se încet cu intrarea tot mai moale.

– În seara asta, vreau să umplu această gaură cu sperma mea. Este în regulă?

Shen Qingxuan fu complet captivat de cuvintele lui Yi Mo, încât își pierdu mințile. Se uită la el în gol și spuse gemând:

– Bine…

Yi Mo primi răspunsul și, satisfăcut, îi sărută fața.

– În seara asta, te voi face să urli de plăcere.

Mai târziu, Shen Qingxuan nu își mai putu aminti clar cum se întorsese la masă, mintea sa fiind mistuită de acele două propoziții, care îi tot străluceau în gând și aproape că îl făcură să se îmbujoreze.

În cele din urmă, revenindu-și în fire, Shen Qingxuan, cu fața înroșită, luă doi pumni de apă cu gheață și se stropi pe față. Apoi își reveni la normal și își aminti ce trebuia să facă. Aranjă ca o servitoare să ducă bebelușul la stăpâna familiei Shen, iar el se ocupă de tatăl său și de celelalte rude.

Pe măsură ce amurgul cădea, sunetele petardelor începură să umple cerul. Tatăl lui Shen luă o petardă, iar Shen Qingxuan aprinse fitilul. Tatăl lui Shen o aruncă apoi în aer, unde explodă cu o bubuitură puternică.

În curând, familia, prietenii și servitorii își aprinseră fiecare propriile petarde, sunetele aprinse și pocnitoarele amestecându-se cu râsetele vesele ale acestora. După ce se bucuraseră din plin de festivități, se întoarseră să ia masa de Anul Nou.

Oaspeții mai îndepărtați plecaseră cu o zi înainte pentru a se reîntâlni cu familiile lor. Doar cei apropiați mai rămăseseră, toți locuind la reședința Shen. Femeile se adunaseră în jurul unei mese mari din holul lateral, în timp ce bărbații, inclusiv Shen Qingxuan, se așezaseră la masa principală din hol. Cele două camere erau separate doar de un perete, iar sunetele de bucurie și râsete erau aproape clare.

Shen Qingxuan nu fusese prezent inițial. Atunci când sosise, un servitor împinse un scaun, iar Yi Mo merse alături de el.

La masă, Yi Mo se așeză lângă Shen Qingxuan, care stătea aproape de tatăl său. Cei trei ocupau locurile principale. La strigătul bătrânului Shen „Hai să mâncăm”, începu cina de Anul Nou.