Faptele în care credeam şi realitatea
~ Mark Masa ~
Îmi place de el, nu de tine.
Doar o propoziție care îmi rămăsese cu siguranță întipărită în cap pentru foarte mult timp. Erau singurele cuvinte pe care mi le spusese cealaltă persoană, pentru că voia ca sensul să fie confuz.
Am auzit asta tare şi clar, de parcă dorea s-o repete la infinit. La naiba!
M-a durut atât de tare, încât am crezut că mă voi prăbuși.
– Hmm…
Nu eram sigur cine era, poate pentru că eram beat sau pentru că am crezut că persoana de lângă mine era Bar, tipul care tocmai mă respinsese fără milă.
– Ah, P’Bar… am strigat, înainte de a-mi lipi fața de gâtul lui, care mirosea a alcool, ca și mine.
Mi-am dat seama că eram beat. După ce am fost respins, mă aflam acolo ca să beau singur. Prietenii mei se oferiseră să mi se alăture pentru a avea grijă de mine, dar eu voiam doar să fiu singur și să-mi înec tristețea în alcool.
– Mergi cum trebuie!
Era o voce aprigă din partea persoanei de lângă mine. Am zâmbit ușor în sinea mea. M-am dus singur acolo, aşa că de ce plecam cu Bar?
– P’Bar… Eu… Chiar îmi place de tine!
M-am oprit încet din mers ca să pot vorbi cu persoana de lângă mine, dar ea nici măcar nu părea interesată. Cuvintele pe care le spuneam erau aceleași cu cele pe care i le spusesem deja.
După ce l-am împins spre o mașină din parcare, mi-am lipit din nou fața de gâtul lui. Am fost surprins pentru că era la fel de înalt ca mine, dar nu a contat. Mi-am plimbat în continuare nasul de-a lungul gâtului său.
– Idiotule, nu sunt Bar!
Vocea nervoasă nu m-a determinat să fiu mai conştient. De fapt, cu cât îi auzeam mai mult numele, cu atât îmi era mai dor de băiatul acela.
– Fii P’Bar… pentru mine…
Privindu-l, nu eram foarte sigur cine era, dar acei ochi care mă priveau m-au determinat să-mi fie și mai dor de P’Bar.
– Serios, dacă aş fi cu adevărat P’Bar, ce ai face?
– Te doresc! Nu vreau să te aibă altcineva. Nu contează cât de chipeşi sau cât de iubitori sunt! Tu eşti doar al meu!
După discursul meu, mi-am împins buzele pe ale lui, care erau calde, sărutându-le ușor, înainte de a intra cu limba. A fost dificil, pentru că el tot refuza, dar eu nu m-am dat bătut, am continuat să mă lupt cu el pentru a-l săruta. Cu cât mă respingea mai mult, cu atât emoțiile mele deveneau mai puternice și îl doream.
– La naiba! Idiotul naibii!
M-a împins puternic, trântindu-mă la pământ, înainte de a mă lovi cu pumnul în față. M-am uitat la persoana care tremura atât de furioasă.
– De ce nu mă placi? Te-ar ucide să simți ceva pentru mine? am strigat spre el, care stătea deasupra mea.
El s-a aplecat furios înainte de a se întinde să mă apuce de guler trăgându-mă în sus până când am fost aproape.
– Îți dorești atât de mult, nu? Bine, bine.
– Uf…
Am deschis larg ochii când buzele lui calde s-au întâlnit cu ale mele. Mi-am mușcat buza inferioară până când nu am avut de ales decât să deschid gura.
Ochii lui ascuțiți au continuat să mă privească și mi-a fost greu să-i înțeleg sensul. Era supărat? Sau îi era milă de mine? Dar un lucru era sigur…
Aceștia nu sunt ochii la care îmi place să mă uit. Nu era Bar.
