Plictisit…
Sunt atât de plictisit…
Foarte, foarte plictisit…
În capul lui Babe, acest cuvânt era scris cu litere mari. Azi totul i se părea plictisitor, pentru că se trezise mai devreme decât de obicei, fără ceas deșteptător. Planurile de a merge să se plimbe pe pistă erau complet ruinate, deoarece The Hollows trebuia să închidă pista pentru întreținere. Serios, tot acest incident nu ar fi fost deloc enervant, dacă nu era vorba de ticălosul ăla prost care îndrăznise să dispară dimineața.
Da, un nenorocit prost pe nume Chalew.
Celebrul pilot de curse se plimbă prin cameră fără să știe ce să facă. Dintr-o dată, sentimentul de a fi singur i se păru cunoscut. Întotdeauna fusese singur toată viața lui, dar de câteva luni avea un copil prost care îl urmărea apărea tot în fiecare zi și care chiar locuia în camera lui. Azi, copilul dispăruse și Babe si simți că în cameră era prea multă liniște. Orice ar fi încercat să facă, nu dorea asta. Dacă nu spunea nimic, se plictisea. Părea că înnebunera cu adevărat.
Nu știa unde plecase Chalew. Băiatul nu spusese nimic, cu excepția faptului că îl anunțase înainte de a se culca că va fi plecat cu afaceri toată ziua de azi. Toată ziua însemna că va termina foarte târziu, așa că Babe va trebui să doarmă singur la noapte. Prima dată când l-a auzit pe Chalew spunând asta, nu a simți nimic. Se gândise că era normal ca cineva să aibă probleme care se impuneau a fi rezolvate. Nu era mare lucru dacă Chalew era plecat o zi. Babe însuși avea multe lucruri de făcut. Dar când se trezise și nu-l mai găsise…
Avusese un sentiment ciudat pe care nu și-l putea explica.
Chalew se trezea de obicei înaintea lui în fiecare zi. Copilului îi plăcea să se trezească devreme pentru a merge să facă sport. Apoi, după ce se întorcea acasă, se așeza și lucra, dând telefoane și tastând la calculator, iar când Babe se trezea, începea să aibă grijă de el. Îi prepara micul dejun și pregătea alte lucruri. După aceea, se certau, ceea ce provoca şi câteva scântei între ei, pentru că el era ca un câine tânăr care avea mereu nevoie de căldură. Uneori făceau sex dimineața, dar alteori era vorba doar de îmbrățișări și de sărutări, în funcție de starea de spirit a bărbatului. În timpul zilei, de obicei în această perioadă, Chalew îl scotea la plimbare cu mașina. Chalew conducea mai des și cu mai multă sârguință decât Babe care era un pilot profesionist de curse.
Dar vorbind despre sex, Babe se gândit că poate se simțea neliniștit pentru că în prezent era în perioada de rut[1], chiar dacă simptomele nu erau la fel de severe ca în prima zi. Dar pofta lui era mai mare decât de obicei. În această dimineață, fusese nevoit să se masturbeze de 3 ori înainte ca pofta lui să se potolească. În mod surprinzător, de obicei folosea filme pentru adulți pentru a se stimula până la punctul culminant. Dar azi, nu avusese nevoie deloc să folosească acele videoclipuri. Pur și simplu se întinsese în pat și simțise mirosul lui Chalew pe perne și pe pături. Acest lucru îi permisese să își imagineze o scenă în minte și ajunsese la punctul culminant mult mai repede decât cu filmele pentru adulți.
Voia să știe dacă puștiul îi insuflase niște trăsături ciudate de personalitate.
Babe se întinse slăbit pe canapeaua din sufragerie. Se întinse și se uită la tavan pentru că nu știa ce să facă. Deschisese aplicația de film, pentru că așa credea că vrea să facă. Dar se pare că nu avea niciun interes să se uite la nimic. Stătu și căută un film la care să se uite mult timp și nu putu alege absolut nimic până când renunță.
În mintea lui, se tot gândea la ce făcea Chalew chiar acum, chiar dacă știa că nu îl privea. Chalew probabil că oricum nu voia ca el să știe. Altfel, Chalew nu ar fi folosit cuvântul „afaceri”ca scuză. Nu se putea abține să nu se întrebe ce fel de afaceri ar putea avea un puști ca Chalew, care era ocupat să lucreze la calculator, să conducă și să facă sex cu el în fiecare zi. În plus, nu-l văzuse niciodată pe Chalew interesat de altceva în afară de acera trei lucruri.
Dar, chiar și așa, nu știa prea multe despre Chalew, deși erau împreună de câteva luni și își petreceau aproape tot timpul împreună. De asemenea, nu știa prea multe despre viața personală a lui Chalew. Nu ştia ce facultate a urmat, ce specializare are, cum era familia lui sau chiar prietenii lui. Nu-l văzuse niciodată pe puștiul ăla comunicând cu cineva. Oare Chalew chiar era un puști care nu avea prieteni? Se gândea că poate din cauza feței sale stupide, a personalității sale sau poate pentru că era așa de timid. Poate că acesta era un obstacol care îl împiedica pe Chalew să aibă prieteni apropiați.
De ce să se culce și să se gândească atât de serios la asta? Nu era ceva ce trebuia să știe. Ah… sau probabil că ar trebui să știe. Deși pare să nu aibă nimic de-a face cu înțelegerea lor, dar până la urmă, nu sunt ei oameni care locuiesc în aceeași casă? Chiar nu ar trebui să știe asta? Cel puțin pentru siguranța lui, aşa e? Dacă copilul fugea cu mașina lui sau dacă era un deținut evadat? Ce se va întâmpla? Dar, Chalew nu ar fi putut să comită o infracțiune, aşa e?
Hmm… asta ar putea fi prea mult. Cu o asemenea față stupidă, chiar dacă ar fi comis o infracțiune, probabil că ar fi fost doar din cauza unei bătăi cu alți copii sau ceva de genul ăsta.
Zăcuse toată ziua, capul lui gândea fără oprire. Babe se gândea că dacă ziua de azi ar trece repede, ar fi bine, pentru că numai gândindu-se la câte ore va mai avea de stat singur, deja se simțea iritat.
Cu cât se gândea mai mult la asta, cu atât devenea mai disperat. Așa că celebrul pilot de curse se gândi să facă ceva. Singurul lucru la care se putea gândi în acest moment era să găsească pe cineva care să-i aline singurătatea. Iar acea persoană trebuia să fie cineva mai puțin enervant decât Chalew.
– Bună, frumosule, ce faci?
Acea persoană era prietenul său apropiat, Way.
– Se întâmplat ceva la garaj?
– Nu prea. De ce, ce se întâmplat? întrebă Way, cu o voce tare. Asta era o confirmare foarte clară a faptului că în garaj se mai afla și altcineva.
– Nu contează! răspunse Babe leneș.
– Am ceva timp liber și mă plictisesc, așa că te invit să te joci alături de mine.
– Ce vrei să joci? Dacă e ceva interesant, aș putea la fel de bine să-mi las slujba.
– Orice care nu te provoacă să mi-o tragi.
– Of! Atunci nu voi veni.
– Mulțumesc, perversule! spuse chipeşul Alfa pe un ton sarcastic, înainte de a auzi un râs puternic din partea persoanei de la celălalt capăt al firului.
Era cea mai puțin enervantă persoană din viața lui. Dar ceea ce era surprinzător era că era o persoană de importanţă vitală.
– Poți să cerți și pe altcineva pentru asta, Babe?
– Of, se întâmplat ceva?
– Se pare că ești într-o stare proastă! spuse Way. Apoi se întoarse să vorbească despre ceva cu persoana cu care era.
Presupuse că era un subordonat de la atelier. Se pare că era foarte ocupat. Babe se simți vinovat că îl sunase la ora aceea.
– Deci băiatul tău nu e acolo?
– De unde ştii?
– Nu sunt prost! răspunse încrezător micul șef de atelier.
– În tot acest timp, ai fost dependent de acel copil. Dacă ar fi fost acolo, nu m-ai fi sunat.
– Hei, arăt eu atât de trist?
– Da, absolut dramatic, amice!
Babe chicoti, mulțumit că măcar își putea recăpăta buna dispoziție datorită lui Way. Chiar dacă nu vorbeau sau nu se vedeau în fiecare zi, când se întâmpla ceva, Babe se gândea mai întâi la Way.
– Nu știu la ce afacere lucrează în acest moment. Așa că va trebui să dorm singur în camera mea până se întoarce, răspunse Babe pe un ton plictisit.
– Pari foarte excitat.
– Singurătate. Eu numesc acest sentiment singurătate, la naiba!
– Of, scuze, greșeala mea!
Way râse în hohote. Simpla rostire a două cuvinte era suficientă pentru ca Babe să se simtă comod. Se simți mult mai bine când auzi vocea lui Way. Dacă ar fi avut mai mult timp la dispoziție, i-ar fi plăcut să continue să discute cu el. Dar Babe știa că Way trebuia să lucreze în timp ce vorbea cu el şi nu se putea abține să nu se simtă lipsit de considerație.
– Bine, atunci continuă-ți munca. Nu te voi mai deranja.
– Of, ai sunat doar pentru asta?
– Ei bine, dacă nu erai ocupat cu munca, nu ți-aș fi închis în nas.
– Iartă-mă!
– Nu trebuie să-ți pară rău. Pot să stau singur.
Babe răspunse tnecăjindu-l:
– Asta e tot. Voi găsi ceva util de făcut.
– Of, haide! Pot fi de folos și nu trebuie să te reții cu mine, știi asta.
– La revedere, la naiba!
După ce vorbi, Babe închise imediat telefonul. Și doar câteva clipe mai târziu, zâmbetul de pe fața lui se estompă încet până când se transformă din nou într-o expresie banală.
Cred că am înnebunit.
De ce era totul atât de plictisitor?
Babe frecă ecranul telefonului cu vârful degetelor din plictiseală. Răsfoi cu dezinvoltură feed-urile de pe rețelele de socializare. Asta nu reuși să-i amelioreze plictiseala, deoarece nu era genul de om care să răsfoiască reţelele de socializare. El doar citea feed-ul ca de obicei. În rest, se ocupa mai mult de răsfoirea știrilor despre curse. În ceea ce privește alte lucruri, nu acorda prea multă atenție.
Așa că acum se lupta cu adevărat cu el însuși pentru a ști ce să facă. Între a se purta ca un copil obraznic, nearătând nici un interes, nici o preocupare, nici o grijă, ce-ar fi dacă ar face ceva nou, cum ar fi să-l sune pe Chalew, să-i pună câteva întrebări.
Sunându-l, putea să afle ce pune la cale puștiul și apoi să închidă. Ar fi fost ciudat dacă ar fi făcut asta?
La naiba, nu-mi place deloc acest sentiment ciudat. E foarte enervant!
Hmm… sau poate că nu e chiar atât de rău…
Babe apăsă de mai multe ori pe lista de nume din contactele sale. Se gândi să încerce să-l sune și să pună capăt imediat dilemei sale . Dar când văzut poza bărbatului cu ochelari de soare pe care îl folosea ca profil, nu îndrăzni să apese pe apel.
Dacă Chalew va crede că nu suportă să stea departe de el? Serios, elcredea că trebuie să suporte asta pentru că puștiul ar fi fost atât de încrezut încât Babe ar muri din cauza asta. Cu siguranță, Chalew ar fi râs de el tot timpul.
Dar chiar dacă gândea așa, nu ar strica să-l sune.
De fiecare dată când sună apelul de așteptare, inima lui Babe bătea mai repede. Voia să închidă telefonul tot timpul și își tot repeta în minte: “nu răspunde, nu răspunde, nu răspunde, nu răspunde!!!”
Dar el însuși apăsase pe apel și încă mai ținea linia așa, fără să închidă telefonul.
– Alo?
Ce ghinion!
Chipeşul Alfa care era întins pe jos se ridică imediat când sunetul apelului în așteptare se transformă în vocea cuiva care îi era cunoscut. Auzind vocea lui Chalew la telefon în felul ăsta, Babe se simți ciudat, pentru că de obicei erau mereu împreună, așa că nu aveau ocazia să se sune des unul pe celălalt. Așa că, de fiecare dată când vorbea la telefon alături de copil, simțea mereu un sentiment ciudat pe care nu-l putea exprima sau numi.
– P’Babe? repetă la celălalt capăt al firului, în timp ce Babe stătea uimit și refuza să spună ceva.
– Ce e?
– Tu m-ai sunat.
Chalew chicoti la vocea lui Babe.
Acesta părea surprins să îi audă vocea, când de fapt el era cel care îl sunase.
– S-a întâmplat ceva?
– Of, da, se bâlbâi Babe.
Simțea că situația lui actuală era cu adevărat ruşinoasă. Dar nu se putea opri să-i vorbească.
– Voiam doar să te întreb, de ce ai plecat atât de devreme.
Nu știa ce să întrebe.
– Oh, am luat trenul, răspunse Chalew pe un ton normal.
Dar Babe se încruntat surprins de un asemenea răspuns.
– Oh, de ce nu ai folosit o mașină?
– Am plecat dimineața devreme. Eram încă somnoros. Așa că mi-a fost prea lene să conduc.
Tânărul râse după ce recunoscu că fusese prea leneș și alesese să ia transportul în comun în loc să conducă el însuși.
– Chalew…
Babe a continuat cu o voce sarcastică:
– Ai fost atât de încăpățânat când ai vrut mașina aia și când în sfârșit ți-am dat-o, refuzi să o conduci.
– O vreau pentru curse, nu pentru plimbare.
– E o mașină de curse, dar poate fi condusă și zilnic. Spun asta în caz că nu știi.
– Eu nu vreau. Dacă o să conduc mașina asta, o să arăt nepotrivit.
– La naiba, mașina mea e atât de bună! Oamenii nu o văd ca pe ceva rău!!
– Dar nu-mi place ca oamenii să se uite fix la mine.
Chalew răspunse cu o voce acră, arătând că nu-i plăcea deloc.
Desigur, Babe știa că lui Chalew nu-i plăcea să fie în centrul atenției, iar el prefera foarte mult oamenii care erau discreți. Doar că lui nu-i păsa deloc dacă cineva îl vedea sau nu. L-ar fi admirat sau l-ar fi bârfit? Nu-i păsa deloc de asta. Dar știa că timidul Chalew nu ar fi reacționat așa cum o făcea Babe.
– Deci, ce se întâmplă? Ai sunat doar ca să întrebi de mașină?
Nervozitatea începuse să revină din nou atunci când fu întrebat ce avea de spus. Asta era întrebarea la care dorea cel mai puțin să răspundă, pentru că încă nu știa de ce îl sunase pe Chalew. Înainte ca el să-și dea seama, apăsase butonul de apelare.
– Voiam să te întreb ce faci acum.
Babe chiar voia să se pedepsească pentru că spunea lucruri atât de stupide. De ce ar fi întrebat un lucru atât de stupid? Se credea mai deștept decât atât.
– Chiar acum?
Chalew fu surprins să audă întrebarea.
– Am ieșit din cameră și m-am dus la baie.
– Ai ieșit să răspunzi la apelul meu?
– Da, înăuntru sunt doar adulți. Așa că am ieșit să răspund la apelul tău.
Răspunsul sincer al lui Chalew îl determină pe Babe să se simtă din nou vinovat.
De ce era așa azi? De ce se purta ca un copil care nu putea fi lăsat în pace și îi tot suna și îi deranja pe ceilalți. Lumea era ocupată, în timp ce el era singur.
– Te deranjez?
– Nu. Putem vorbi.
Asta însemna că, dacă era ceva important de vorbit, puteau să o facă acum. Dar nu era nimic important. De ce sunase când încă nu știa ce vrea?
– Și cât timp va dura până vei termina lucrul? spuse Babe pe un ton nu prea încrezător.
-Probabil toată ziua.
– Oh…
Celebrul pilot de curse răspunse așa doar pentru că nu știa ce să spună. Dar dacă ar fi închis pur și simplu, ar fi părut și mai ciudat decât dacă ar fi sunat fără să mai stea pe gânduri.
– Deci o să dormi acolo?
– Aveam de gând să mă întorc. Dar dacă mă întorc, s-ar putea să fie prea târziu. Mi-e teamă că îți voi tulbura somnul.
– Nu mă deranjează.
– Ce?
Chalew scosese un sunet care indica faptul că trebuia să repete ceea ce spusese. Pentru că ultima propoziție a lui Babe fusese atât de șoptită, încât Chalew nu putuse să o înțeleagă.
– Nu, se corectă Babe în grabă, când își dădu seama că, fără să vrea, spusese ceva ce nu trebuia să spună. Din fericire, vorbise încet, astfel încât Chalew nu-l auzise. Altfel, ar fi fost atât de ruşinat, încât ar fi fost nevoit să părăsească țara.
– Doar dormi acolo. Dacă e târziu în noapte, s-ar putea să fie greu să te aducă cineva acasă.
– Bine, răspunse tânărul încet.
Conversația rămase suspendată pentru o clipă. Părea că amândoi așteptau ca celălalt să spună ceva. Dar nimeni nu voia să vorbească.
– Tu…
– Atunci, eu mă întorc înăuntru.
Vorbiseră în același timp. Dar, din cauza suprapunerii vocilor, Chalew nu păru să audă ce avea de gând să spună Babe. În ceea ce-l privea pe Babe, care auzise ceea ce spuse Chalew, nu se putu abține să nu înghită propoziția pe care voia să o spună.
– O, bine, răspunse Babe pe un ton dezinvolt, ca și cum nu ar fi simțit nimic.
Între timp, degetele subțiri ciupiră în secret și cu delicatețe tivul propriilor pantaloni scurți, cu o senzație ciudată, fără niciun motiv aparent.
– Mă duc să mă culc acum. Mi-e somn.
– Bine, atunci noapte bună.
Chalew chicoti că trebuia să-i spună noapte bună la o oră atât de târzie.
– Da…
Babe coborî telefonul mobil și se decise să închidă. Dar, înainte de a o face, auzi o voce slabă din telefon, determinându-l să îl ridice din nou în grabă la ureche.
– Da, ce era?
– Am spus că ne vedem mâine.
Părea o propoziție care nu avea nicio importanță. Dar Babe se simți ciudat de norocos pentru că nu se grăbise să închidă telefonul.
– Da, ne vedem mâine, prostule.
Asta fusese prima zi în care viața lui Babe avansase încet. Chiar dacă încercase să găsească ceva de făcut, plictiseala și letargia lui nu dispăruseră. Așa că nu putea decât să o lase să continue așa până înmiezul nopții.
Pe măsură ce se apropia ora de culcare, senzația ciudată părea să se înrăutățească. El credea că era din cauză că patul îi amintea mai mult de sentimentul de a avea o altă persoană cu el decât de orice altceva. Sentimentul de stabilitate pe tot parcursul zilei nu se îmbunătățise deloc. În plus, simptomele încă nu dispăruseră. Așa că profită de acest timp pentru a se bucura de propriul trup pentru nişte câteva runde, până când, în cele din urmă, adormi de oboseală.
În dormitorul cu luminile stinse era liniște. Doar sunetul fin al aerului condiționat și respirația constantă a proprietarului erau suficiente pentru a spune că cineva se afla aici.
Ceasul de lângă pat arăta că era trecut de miezul nopții. Era timpul ca toată lumea să se culce. Dar era cineva care încă refuza să doarmă. Cineva mergea încet, târându-și picioarele și deschise ușa camerei lui Babe. Lumina care pătrunse în cameră nu îl trezi deloc pe cel care dormea în pat, ceea ce era un adevărat noroc. Pentru că acest intrus nu voia ca proprietarul camerei să se trezească și să îl vadă.
Noul venit încercă să se strecoare cât mai silențios posibil, înainte de a se opri lângă patul mare. Persoana care dormea pe el alegea să doarmă în fiecare noapte pe partea dreaptă. Se ghemui pe marginea patului, astfel încât fața lui să fie la același nivel cu a chipeşului Alfa. O mână mare se întinse și îi netezi ușor șuvițele de păr de pe fruntea lui Babe. Odată ce îi văzu clar fața, nu se putu abține să-l îmbrățișeze.
Bine…
Dar se pare că făcuse o greșeală. Somnorosul lăsă să iasă un geamăt blând de îndată ce îi depuse un sărut pe fruntea rotundă. Babe se agită înainte de a deschide încet ochii, dându-și seama că era deranjat de cineva în timp ce dormea.
– Îmi pare rău, spuse repede vocea blândă, odată ce-și dădu seama că îl trezise pe Babe în miez de noapte. Intenționase să facă totul cât mai încet și mai delicat posibil. Dar, în cele din urmă, tot o dăduse în bară.
– Chalew…
Vocea lui Babe părea mai răgușită decât de obicei, pentru că se trezise din somnul lui liniștit. Babe ridică o mână pentru a-și freca ochii, încă somnoros, în timp ce încercă să-și păstreze calmul. În acel moment încă nu-și putea da seama dacă Chalew din fața lui era real sau un vis.
– O să dorm acum. Nu te mai deranjez.
– De ce nu ai dormit la tine acasă? întrebă Babe, chiar dacă nu avea ochii complet deschiși.
– Am uitat că nu aveam nimic în camera mea în acest moment, răspunse Chalew, ridicând mâna pentru a netezi partea din față a părului lui Babe.
Când Babe era așa somnoros, era perfect pentru el să profite de ocazie pentru a face ceva ce nu mai făcuse niciodată. Pentru că, în momente normale, ar fi fost cu siguranță certat dacă se comporta așa.
– Mi-am adus lucrurile aici.
– Atunci de ce nu le-ai adus de la început? Ești prost?
– Dacă le-aș fi adus de la început, nu ar mai fi existat niciun motiv să mă întorc acum.
Babe, care era somnoros, părea să se trezească auzindu-l pe Chalew spunând asta. Babe clipi la răspunsul ciudat al lui Chalew. Era atât de ciudat, încât nu știa cum să răspundă. Prin urmare, rămase întins în liniște, în timp ce se uita fix la fața celeilalte persoane, până când deveni mai conștient și-și dădu seama că ceva nu era normal.
– Ce este? întrebă Chalew când văzu că Babe strâmba din nas. Își apropie fața de a lui, apoi de se îndepărtă cu o expresie ciudată.
– Te-ai parfumat?
– Poftim?
– De obicei nu miroși așa.
Silueta înaltă tăcu o clipă, ca și cum ar fi fost surprinsă că Babe vorbea brusc despre mirosul său. Chalew se aplecă și se mirosi, înainte de a se îndepărta ușor de Babe cu o privire nesigură pe față.
– Miros urât? întrebă Chalew cu blândețe.
– După ce am terminat, am chemat un taxi. Încă nu am făcut duș.
– Nu miroși urât, dar e diferit, răspunse Babe înainte de a se apropia să inhaleze din nou mirosul, ca și cum ar fi verificat să fie sigur. Judecând după sprâncenele sale încrunate, asta însemna probabil că Babe încă mai simțea că ceva nu era în regulă.
– M-am întâlnit cu părinţii mei azi. Deci m-am parfumat.
– De când ești cu mine, nu te-am văzut niciodată să folosești ceva parfum.
– Trebuie să mă parfumez când sunt cu tine? întrebă tânărul Alfa cu o față inocentă.
El știa că nu se ascundea absolut nimic în întrebarea lui Chalew. Dar când o auzi, se simți destul de tulburat.
Dorea să spună că putea să stea cu el și să se poarte după bunul plac? Se parfuma doar când se întâlnea cu alte persoane?
– Nu, nu-mi place să te parfumezi, răspunse Babe simplu, pentru că nu-i plăcea deloc, chiar dacă era doar un gând în capul lui.
– De ce nu-ți place? întrebă Chalew, văzând că Babe nu părea prea mulțumit de felul în care se parfumase.
– Dacă nu-ți place, data viitoare voi face un duș înainte de a veni să te văd.
– Nu e vorba că nu-mi place, spuse Babe cu o voce joasă, părând puțin obosit pentru că Chalew nu părea să-i înțeleagă deloc gândurile.
– Doar că îmi place mai mult parfumul tău normal.
– E mai bine dacă nu folosesc parfum?
– Nu știu, dar când te parfumezi, te simți mai matur.
– Hei, am crescut!
Băiatul chicoti, auzind declarația lui Babe.
Cu toate acestea, văzu gura ușor ridicată și sprâncenele încruntate ale lui Babe. Se părea că va trebui să fie atent cu parfumul data viitoare.
– Ai doar 22 de ani, cum poți fi deja matur? argumentă scurt Babe.
– Ești încă un copil!
– În comparație cu tine, eu nu mă voi maturiza niciodată.
– Ești încă mic, Chalew.
– Am crescut.
Chalew nu se putu abține să nu râdă de comportamentul lui Babe. Babe continua să spună că era încă un copil. Chiar dacă era ghemuit în pătură și îi arăta o față de răsfățat non-stop. Unde erau adultul?
– Băiat prost!
Babe plescăi din buze fără să renunțe, ceea ce desigur că nici el nu ar fi acceptat.
Silueta înaltă își apropie fața de persoana de pe pat înainte de a plasa un sărut blând și încăpățânat pe buzele lui Babe. Simțea moliciune doar prin contactul exterior. Nu se atingeau mai mult decât atât. Își ținu buzele acolo doar o clipă și apoi se retrase doar puțin.
– Da…?
Dar înainte de a se putea îndepărta, Babe ieși de sub pătură, îl apucă de gât și îl sărută, de parcă o simplă atingere nu ar fi putut niciodată să satisfacă pe cineva ca Pit Babe. De data asta, Babe îi arăta lui Chalew cum era un sărut adevărat.
Babe apăsă un sărut strâns pe buzele băiatului înalt, înainte de a-l excita și mai tare, introducându-și limba în guralui. Îi dădu ocazia să intre în contact mai strâns unul cu celălalt, să lase limbile să se întâlnească. Buzele lor se lipiseră una de cealaltă în timp ce se topeau. Acest sărut era atât de pasional și profund. Babe putea simți gustul alcoolului rămas în gura lui Chalew, amestecat cu un gust dulce ca o bomboană cu fructe. Se gândi că ar putea fi fructe de pădure. Dar nu era sigur de ce fel. Singurul lucru pe care îl știa cu siguranță era că Chalew înghiţise în mod deliberat bomboanele ca să nu simtă mirosul alcoolului pe care îl consumase înainte de a veni aici.
Ce fel de afaceri a făcut?
De ce a băut alcool?
– Of… P’Babe!
Chalew rupse sărutul și se forță ușor să se îndepărteze când Babe a încercă să-l tragă pe pat.
– Nu! Încă nu am făcut duș.
– E în regulă. Haide, grăbește-te, insistă Babe, trăgând de brațul lui Chalew fără încetare.
– Sunt transpirat.
– Vei transpira și mai mult acum.
– Nu e același lucru, spuse încet bărbatul înalt.
Babe se purta ca un răsfățat, așa că Chalew își dorea acum cu adevărat să poată intra în pat, chiar dacă spunea că nu făcuse încă duș.
– Tocmai m-am întors, transpirat și murdar.
– Și?!
– Îndrăznești să mă îmbrățișezi?
– Un câine de pe stradă sau un câine de casă care a fost sterilizat, indiferent de situație, rămâne tot câine.
Chalew râse la comparația făcută de Babe. Părea amuzant pentru că știa că ceea ce spunea Babe era complet diferit. Dar Babe o spusese cu o față serioasă doar pentru că voia să-l ducă la culcare.
– Dar e mai bine pentru câine să se spele.
– Nu-mi pasă.
– P’Babe!
– Poți să nu mă cerți măcar o dată?
Nu știa dacă se gândea doar la asta sau nu, dar după ce se certaseră în ziua aceea, Babe părea că avea mai multe ocazii de a face o mutră rugătoare pentru el. De fapt, nu era cel mai potrivit lucru să numească asta a implora, dar Babe nu avea întotdeauna o față delicată ca la început.
– De ce trebuie să te cerți cu mine?
– De ce nu mă lași să fac o baie?
– Vreau să te îmbrățișez!
Și mai era ceva ce Chalew nu se așteptase niciodată să audă din gura lui Babe. Credea că Babe va spune ceva mai direct și mai nepoliticos, pentru că știa că, judecând după caracterul lui Babe, această persoană nu l-ar fi luat în pat doar pentru că voia să-l ţină în braţe.
– Doar o îmbrățișare? întrebă băiatul înalt cu un zâmbet, în timp ce mângâia ușor buzele pline ale lui Babe.
– Depinde dacă ești obosit sau nu.
– Și dacă nu sunt obosit încă?
– Hai s-o facem!
Chalew râse când auzi asta. Era cu adevărat surprinzător să vezi un Babe care arată mai normal.
– Când terminăm, putem face un duș împreună.
– În același timp?
– Da, în același timp. Economisim apa, răspunse Babe cu o expresie neutră, ca și cum nu ar fi știut cât de șocat va fi Chalew de ceea ce spunea.
– Oricum, putem face duș după aceea.
“…”
– După ce voi îmbrățișa un câine de stradă murdar!
NOTA TRADUCĂTORULUI
[1] ciclu de împerechere în care un alfa este supus unei dorințe intense de a se împerechea și de a se reproduce. Această perioadă durează două până la patru zile și apare la fiecare trei luni. În timpul acestor perioade, parfumul alfa va fi foarte intens.
