KhomBaiboon- Capitolul 1

KhomBaiboon- Capitolul 1

 

Capitolul 1

 

Îndată ce șeful său i-a spus să se ocupe de băiatul pe nume Baiboon, Khom s-a dus să se întâlnească cu mătușa Nee și Baiboon imediat după ce Kamol a urcat în camera lui. Văzându-l pe Khom, Baiboon s-a ascuns imediat în spatele bunicii sale de frică, uitându-se la cât de mare era bărbatul din fața lui.

 

– Mătușă, mâine la ora 8, ia-ți nepotul și așteaptă-mă la garaj. Vă voi duce pe amândoi să rezolvați orice aveți nevoie, a spus Khom pe un ton neutru în timp ce se uita la băiatul care se ascundea în spatele mătușii Nee cu o față îngrozită.

Adevărul e că nu ştie cum să aibă grijă de copii, dar nu îndrăzneşte să meargă împotriva ordinului șefului său.

 

– Păi… Khom, mâine nu voi putea să vin cu tine. O să te rog să-l însoţeşti pe Baiboon. Mâine, mătuşa are multe lucruri de făcut în casă. Khun Kamol a ajutat-o pe mătuşă în această privinţă, aşa că ea trebuie să muncească mai mult, a spus mătuşa Nee.

 

Bunico, bunico… vino cu Baiboon. Baiboon nu vrea să meargă singur. Băieţelul a scuturat imediat cămaşa mătuşii cu voce tremurândă.

 

Baiboon, du-te cu unchiul Khom, a spus mătuşa Nee.

 

– Păi… mătuşă, roagă-l pe nepotul tău să-mi spună Khom. Spunându-mi „unchiule Khom” mă face să par prea bătrân, a protestat Khom, determinându-l pe Baiboon să tacă o clipă. Atunci el şi-a întors faţa de pe spatele bunicii lui să se uite la Khom. Khom se uita la el cu ochi calmi.

 

– O, depinde de tine, Khom. Oricum, mâine îţi voi lăsa nepotul dle. Khom, a spus din nou mătuşa Nee.

 

– Da, a răspuns Khom, înainte ca mătuşa Nee să-l ia pe Baiboon pentru a se întoarce la ea acasă, ce nu era departe de casa lui Khom.

 

Khom a plecat la el acasă înainte să-şi descheie cămaşa pentru a-şi uşura disconfortul, apoi s-a dus la figider să-şi ia o bere. Casa era liniștită, pentru că locuia singur, dar se obișnuise deja cu această atmosferă liniștită. Nu s-a gândit niciodată să-şi găsească un partener. El intenţiona să rămână alături de Kamol până când acesta nu va mai avea nevoie de el. Khom s-a aşezat în timp ce se gândea la o mulţime de lucruri.

 

Dintr-o dată i-au venit în minte ochii tremurânzi ai băiatului pe nume Baiboon. Abia astăzi l-a întâlnit pe băiat și a fost prima dată când Khom a văzut ochii unui om cu o inimă și o minte pură. Nu sunt ochii unui om plin de vinovăţie şi înşelăciune cum vedea zilnic. După ce a terminat de băut berea, s-a dus la etaj şi a făcut un duş înainte să meargă la culcare.

 

– Baiboon, după ce mănânci, du-te să-l aştepţi pe P’Khom la garaj, i-a spus mătuşa Nee nepotului care se sculase devreme ca să rezolve problemele sale de şcoală şi chirie alături de Khom. Baiboon încă purta aceleaşi haine pentru că nu-şi adusese nimic cu el.

 

– Bunico… nu poţi veni cu mine? întreabă băieţelul pe bunica lui din nou. Faţa lui era tristă.

– Nu pot să merg cu tine. Doar du-te cu P’Khom, i-a spus mătuşa Nee nepotului din nou.

– Bunico, P’Khom e aprig? a întrebat Baiboon.

 

Nu, nu e aprig atâta timp cât te porţi frumos, a spus mătuşa Nee, determinându-l pe Baiboon să ofteze puţin.

Hm! a răspuns Baiboon în timp ce s-a dus la chiuvetă să-şi spele farfuria. După asta, s-a dus afară ca să-l aştepte pe Khom.

Baiboon a încercat să evite garda lui Kamol, pentru că nu era obișnuit cu asta. Îl așteaptă o clipă pe Khom la garaj și, după câteva minute, acesta intră cu o figură serioasă. Baiboon, care a văzut o siluetă înaltă intrând, și-a plecat imediat capul.

 

– Ai luat micul dejun deja? a întrebat el.

– Deja am mâncat, a răspuns Baiboo, încercând să nu realizeze un contact vizual cu bărbatul din faţa lui.

 

– În regulă! Hai să mergem! Ai Lop!

După ce a vorbit cu Baiboon, Khom s-a întors să cheme un alt subordonat care nu era prea departe. Lop a alergat spre el și Khom i-a vorbit puțin despre mașina din fața lui, înainte de a merge să deschidă ușa unei alte mașini.

 

* (N/T: Ai – un cuvânt folosit când îţi chemi prietenii apropiaţi. Înseamnă frate mai mare.) 

 

Intră în maşină, a spus Khom.

Baiboon a deschis rapid uşa şi s-a aşezat. Îi era teamă că s-ar supăra Khom dacă se mişca încet.

Khom şi-a ridicat încet sprâncenele când a văzut atitudinea copilului, dar nu a spus nimic. S-a urcat în maşină şi a închis uşa, determinându-l pe Baiboon să tresară uşor şi să se mute ca să stea foarte aproape de uşă.

 

Unde e camera închiriată? a întrebat din nou Khom, prinzându-şi centura de siguranţă.

– În zona XXX, a spus Baiboon, determinându-l pe Khim să-şi încrunte sprâncenele. Ştia foarte bine că zona era o mahala.

 

– Pune-ţi centura de siguranţă, a spus el iar.

Baiboon care nu mai urcase într-o maşină, a devenit un pic neîndemânatic încercând să-și dea seama cum să facă ceea ce i-a cerut Khom. Simplul fapt de a putea deschide mașina și de a intra în ea era considerat foarte îndemânatic în opinia lui.

 

– Cam aşa, a spus Khom înainte de a se apleca să tragă centura de siguranţă pe partea lui Baiboon. Acesta s-a încordat când corpul uriaș al lui Khom s-a apropiat foarte mult de el. Când Khom s-a aplecat, a simțit mirosul de pudră pentru bebeluși care venea de la Baiboon, ceea ce l-a făcut să perceapă un sentiment ciudat în inima lui.

 

– O, mulţumesc, a spus Baiboon ridicându-şi mâinile să-i dea un wai lui Khom. Când centura de siguranță a fost fixată, Khom a dat din cap și nu a spus nimic.

El se îndreaptă spre camera închiriată de Baiboon, urmat de o altă camionetă cu patru roți condusă de Lop, care îl va ajuta să care lucrurile din camera acestuia.

 

– Nu te speria. Nu muşc, a spus Khom când a observat că Baiboon era încordat rău de tot.

– Uh… ha… a răspuns Baiboon încet, dar tot tensionat pentru că nu era obişnuit cu Khom.

Khom a clătinat ușor din cap când l-a văzut pe Baiboon tot încordat, dar nu a spus nimic. Când au ajuns în apropierea camerei închiriate de Baiboon, Khom a parcat maşina în faţa aleii, pentru că maşina nu intra pe ea. El a deschis portiera şi a ieşit din maşină urmat de Baiboon. Au intrat amândoi pe alee și Khom s-a uitat în spatele băiețelului care încerca să meargă cu greu pe alee.

 

– Unde ai fost toată noaptea?! Am crezut că ai de gând să-ţi iei lucrurile şi să scapi din nou. Deci care e problema? S-a întors deja mama ta? Când îţi vei plăti chiria? Plăteşte-o acum!! a răsunat o voce puternică în timp ce Baiboon se îndrepta spre camera lui.

 

– Păi… de fapt… a spus Baiboon care tremura. Khom a făcut apoi un pas înainte și s-a îndreptat imediat spre proprietară. Când Khom și echipa sa au intrat pe alee, locuitorii s-au uitat la ei șocați și curioși.

 

Cât a plătit mama copilului pentru chirie? a întrebat Khom cu voce joasă. Proprietara părea uimită.

– Cine eşti tu? Ce faci aici? a întrebat proprietara curioasă înainte de a se opri când a văzut că în spatele lui Khom era un urmăritor. Baiboon stătea un pic mai departe.

 

– Îi vrei? Banii de chirie? Dacă îi vrei, doar spune-mi. Nu trebuie să întrebi prea multe, a răspuns Khom, fixând-o încă pe proprietăreasă până când cealaltă persoană începe să se simtă neliniștită.

 

Păi… este 6.000 de baht, fără a include factura de apă şi electricitate, a spus proprietara de nevoie. Khom a luat banii care erau deja pregătiţi pentru că îi dăduse Kamol deja zece mii de baht pentru a achita chiria lui Baiboon.

 

– Ia-i pe toţi. Se va muta şi de aici, a spus Khom. Proprietara imediat a luat banii când Khom i-a întins spre ea.

– Ia-o uşor, tinere. Ai nevoie de cineva să te ajute să-ţi duci lucrurile? Mătuşa va suna pe cineva să te ajute, a spus proprietara pe un ton dulce după ce a primit banii.

 

– Nu e nevoie, a spus Khom din nou înainte de a se întoarce să se uite la Baiboon care stătea tăcut.

– Baiboon, du-te şi ia-ţi lucrurile. Orice vrei să iei, spune-i lui Lop. Cele de care nu ai nevoie, doar lasă-le aici, i-a spus Khom lui Baiboon.

 

Hm! a răspuns Baiboon înainte de a deschide uşa de la camera lui. Locuitorii se uitau la el cu suspiciune.

– Ce mai e? s-a întors Khom spre proprietară, ai cărui ochi îl priveau pe Baiboon cu suspiciune.

 

– Ce s-a întâmplat cu Nong Baiboon? A plătit chiria şi se mută? tonul şi expresia proprietarei a făcut să fie uşor de ghicit la ce se gândea. Probabil se gândea că Baiboon s-a vândut pe sine lui Khom.

 

– Dacă ai mult timp liber, du-te la culcare şi numără banii pe care ţi i-am dat. Altfel, o să mă duc la culcare şi o să-i număr pentru tine în schimb, a spus Khom cu voce gravă. Expresia întunecată a feţei sale arăta că nu-i plăcea când cineva privea de sus alţi oameni.

Proprietara, ai cărei ochi erau ocupați să-l judece pe Baiboon, a devenit palidă când a auzit ce a spus Khom. Ea s-a dat la o parte pentru a-i face loc lui Lop să intre și să-l ajute pe Baiboon să-și mute lucrurile.

 

Baiboon şi-a pus hainele în geantă în timp ce se gândea la mama lui. Era deopotrivă îngrijorat și trist.

– Ce s-a întâmplat? a răsunat vocea lui Khom în timp ce a intrat în camera mică şi a descoperit că Baiboon stătea nemişcat. Baiboon s-a speriat și s-a întors să se uite la Khom.

 

– O… nimic, a spus Baiboon în timp ce-și ținea hainele în geantă.

Vrei să spui ceva? a spus Khom pentru că ştia că Baiboon avea ceva de spus.

 

– Ce… ar… păi… ce se întâmplă dacă se întoarce mama? Dacă se întoarce, unde va locui? a spus Baiboon în timp ce continua să se gândească. A tăcut puţin înainte să respire adânc.

 

– Nu am de gând să-mi fac griji pentru cineva care își lasă copilul așa. Probabil că va supraviețui. Fă-ți griji pentru tine mai întâi, i-a spus Khom lui Baiboon, determinând ca ochii băiatului să înceapă să lăcrimeze. El este pe deplin conștient că a fost abandonat de mama sa, dar de fiecare dată când se gândește la asta, devine din nou trist.

 

– Uf… de ce mama trebuie să-l părăsească pe Baiboon în felul ăsta? E din cauză că Baiboon e un băiat rău? a întrebat tânărul cu o voce tristă. Inima lui Khom a tresărit când a văzut că Baiboon plângea în fața lui.

 

– Ah… hei, hei, hei… nu plânge. Nu ştiu cum să liniştesc oamenii, a spus Khom, dar Baiboon încă plângea. Subordonatul lui Khom s-a aplecat să se uite la el.

– Cum poţi să faci un copil să plângă, P’Khom? Du-te şi linişteşte-l,  a spus Lop în glumă, înainte de a ieşi şi a continua să mute alte lucruri.

Khom și-a încruntat sprâncenele, ezitând, înainte de a se decide să intre și să se ghemuiască lângă Baiboon, care stătea plângând. Apoi l-a ţinut pe tânăr şi l-a îmbrăţişat.

 

– Cum poate plânge un bărbat? Şt, şt, a spus Khom hotărât. Baiboon care a simțit căldura îmbrățișării, și-a ridicat brațele şi l-a îmbrăţişat pe Khom plângând cu putere. Khom și-a ridicat mâna și l-a mângâiat ușor pe Baiboon pe cap. Înţelegea sentimentele lui Baiboon. Și el a fost abandonat de mama sa încă de când era copil și de atunci a rămas la orfelinat. Dar Khom nu a avut nici un sentiment de tristețe sau dezamăgire pentru că nu a văzut niciodată fața mamei sale.

 

Nu mai am pe nimeni, a spuspinat greu băiatul în îmbrățișarea lui Khom, uitând că înainte se temea de bărbat.

 

– Cine a spus că nu mai ai pe nimeni? Dar bunica? Ai uitat de ea? a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să se oprească un timp înainte de a scutura încet din cap.

Nu am uitat… a suspinat Baiboon. Khom a împins încet corpul băiatului și inima i-a tresărit ușor când a văzut ochii înlăcrimați ai lui Baiboon. Şi-a ridicat mâna să şteargă lacrimile.

 

– Nu mai plânge. Trebuie să fii puternic pentru bunica Nee, Baiboon, a spus Khom. A fost învățat să rămână puternic încă de când era copil.

– Hm! a dat din cap Baiboon drept răspuns. Era oarecum surprins de el însuși. La început a fost îngrozit de Khom, dar acum simţea căldură şi singuranţă lângă el.

 

– Spală-te pe faţă şi continuă să împachetezi. Eu… păi… mă duc să fumez nişte ţigări afară, a încercat Khom să vorbească firesc ca să nu se sperie băiatul, dar s-a simţit puţin încurcat. Baiboon a dat din cap şi Khom a ieşit din camera mică să fumeze şi să-l verifice pe Lop. Baiboon s-a dus la baie să se spele pe faţă şi şi-a amintit că şi-a spălat hainele în ziua în care a fugit la bunica lui şi erau încă întinse afară. El a deschis uşa din spate să-şi strângă lucrurile.

 

– Unde te duci ticălosule? a strigat o voce răguşită. Baiboon s-a întors să se uite şi a văzut un bărbat ce era considerat un lider de bandă și, de asemenea, un dependent de droguri în acea zonă. Acel bărbat a încercat mereu să-l deranjeze pe Baiboon, dar mama lui era mereu acolo să-l certe.

 

„…”

Baiboon nu a răspuns, dar şi-a strâns rapid lucrurile. Camera închiriată nu are un gard, deoarece este adiacentă altor camere din cauza spațiului îngust.

– Nu m-ai auzit ticălosule? un bărbat înalt și slab l-a apucat de braț pe Baiboon și a strigat din nou.

 

Au! Mă doare! a strigat Baiboon. Chiar dacă bărbatul era subțire ca o greblă, puterea lui este mai mare decât a lui Baiboon.

– Când te întreb, tu răspunzi! a spus iar bărbatul.

 

– Mă duc să locuiesc cu bunica, a spus Baiboon cu voce tremurândă. Celălalt bărbat a scuipat pe jos.

– Dacă pleci, pe cine mai tachinez, ticălosule? a întrebat bărbatul care părea drogat. S-a uitat la Baiboon şi şi-a lins buzele. Baiboon s-a simţit scârbit şi a încercat să-şi tragă braţul din mâna celuilalt dar nu a reuşit.

 

– P’Chat, te rog, lasă-l pe Baiboon în pace. Trebuie să continui să împachetez, a spus Baiboon, rugându-l pe interlocutor să fie înțelegător.

– Unde te duci aşa grăbit? Unde te duci? Vreau ceva… a spus bărbatul.

Ce? a întrebat Baiboon cu voce tremurândă.

 

– De mult timp doresc să încerc să am un băiat. Lasă-mă să încerc cu tine, a spus Chat în timp ce-l trăgea pe Baiboon spre iarba din spatele lui.

– Nu! Ajută-mă, ajută-mă… Au! a strigat Baiboon înainte să fie tras de Chat.

 

– Au! Cine eşti?! a strigat Chat în timp ce părul i-a fost tras de cineva din spatele lui. Mâna se strânse puternic până când Chat a simțit că i se va desprinde scalpul de pe cap. Apoi i-a dat drumul lui Baiboon, iar acesta s-a dat imediat înapoi.

 

– P’Khom, ajută-mă! a spus Baiboon cu voce tremurândă. În timp ce Khom fuma afară, a auzit vocea lui Baiboon și a intrat imediat în cameră pentru a verifica ce face acesta. Când a văzut că un alt bărbat îl târa pe Baiboon, a simțit că îi iese fum fierbinte din urechi.

Vocea lui Baiboon strigând după ajutor a fost pentru scurt timp, dar este suficient de puternică pentru a fi auzită de afară. Fără să mai stea pe gânduri, a intrat înăuntru să verifice și, când l-a văzut pe celălalt bărbat târându-l pe Baiboon, l-a tras de păr.

 

– Intimidezi un puşti şi crezi că eşti chiar bun la asta, nu-i aşa? a întrebat Khom fără milă, făcându-l pe Chat să se întoarcă și să se uite la bărbatul care îl ținea strâns de păr. S-a albit la faţă, iar coprul a început să-i tremure când l-a văzut pe Khom.

– Nu, nu intimidez pe nimeni, a spus Chat, iar un zâmbet batjocoritor i-a apărut în colţurile gurii.

 

– Nimeni nu îndrăzneşte să mă mintă! a spus iar Khom. Lop, care tocmai intrase, părea confuz.

– Ce s-a întâmplat, Khom? a întrebat Lop cu voce stresată.

Acest lucru l-a făcut pe tânărul dependent de droguri să tremure și mai tare. Khom s-a întors să se uite la Lop înainte de a-l arunca pe tânărul drogat spre acesta.

 

– Ţi-l las ţie, a spus Khom când a văzut că Lop deja i-a prins mâinile lui Chat. Khom l-a luat pe Baiboon şi s-a întors cu spatele ca să intre în cameră. Khom s-a întors din nou să se uite la Lop.

– Pedepseşte-l tare! a spus el înainte de a-l împinge pe Baiboon în spate și de a intra în cameră.

Zgomotul loviturilor și al strigătelor din spatele camerei l-a făcut pe Baiboon să se sperie și a întors capul să se uite, dar Khom i-a blocat vederea cu trupul său.

 

– Grăbeşte-te şi împachtează-ţi lucurile, a spus el cu voce joasă. A înjurat în gât când a văzut că brațul lui Baiboon avea un semn roșu de la faptul că fusese tras mai devreme de către drogat.

– Dar uniforma de şcoală a lui Baiboon e încă în spate, a spus încet băiatul.

– Las-o aici. Te duc să-ţi cumperi una nouă, a spus Khom.

Școala la care Kamol i-a ordonat să îl ducă pe Baiboon are o uniformă școlară diferită de cea de la vechea școală a acestuia. oricum Kamol i-a poruncit să-i cumpere lui Baiboon uniforme noi.

 

– Dar…

Baiboon a simţit puţină veneraţie, pentru că, deși bărbatul din fața lui părea înfricoșător, este un om bun.

– Niciun „dar”. Du-te şi schimbă-ţi hainele. O să-ţi dau 20 de minute să-ţi împachetezi lucrurile, a poruncit Khom cu voce gravă. Baiboon s-a dus imediat să-şi schimbe hainele şi a păstrat lucurile personale. Când a terminat de împachetat a văzut că Lop s-a întors din spatele camerei.

– Gata, P’Khom, a spus Lop.

 

– Mulţumesc. Poţi să duci toate lucurile acestea înapoi la mătuşa Nee. O să-l duc pe Baiboon să aibă grijă de problemele şcolare, i-a spus Khom lui Lop.

– Da, a răspuns Lop, întorcându-se să ia lucrurile lui Baiboon. Printre privirile curioase ale locuitorilor, lui Khom nu i-a păsat și a continuat să-l conducă pe Baiboon până la mașină.

 

– P’Khom, o să mă duci la o nouă şcoală? a întrebat Baiboon după ce Khom a închis telefonul. Kamol sunase să întrebe despre progresele lui Baiboon, deoarece Khom îl trecuse pe acesta în registrul noii şcoli.

– O să te duc la noua şcoală mai întâi, apoi te duc să-ţi cumperi lucruri, a spus Khom, pentru că deja plănuise toate activităţile ce urma să le facă azi.

 

– De fapt, lui Baiboon îi e bine să urmeze vechea şcoală. Acum e mijlocul semestrului. Eşti sigur că noua şcoală mă va accepta? a întrebat încet băiatul. După cele întâmplate, Baiboon s-a simțit mult mai confortabil și mai încrezător vorbind cu Khom.

 

– Da, a răspuns Khom scurt, determinându-l pe Baiboon să tacă. Îndată ce au ajuns în faţa unei şcoli private, au ieşit amândoi din maşină şi Baiboon a apucat braţul lui Khom. Khom s-a întors să se uite la Baiboon, ridicându-şi încet sprâncenele.

Ce este? a întrebat Khom.

 

– Putem merge la altă şcoală, P’Khom? Baiboon nu îndrăzneşte să studieze aici. Taxele de școlarizare trebuie să fie foarte scumpe, a spus băiatul cu voce joasă.

Nu-ţi face griji. Khun Kamol a poruncit să studiezi aici, deci trebuie să faci cum a poruncit. Vrei să te împotriveşti poruncii lui Khun Kamol? a pretins Khom că-l ameninţă pe tânăr.

 

– Dar e prea mult, a răspuns Baiboon încet. Khom şi-a ridicat mâna şi a pus-o pe capul lui Baiboon.

– Eşti încă tânăr. Nu e nevoie să te gândeşti la multe lucruri. Doar concentrează-te pe studiile tale şi fă tot ce poţi, a spus Khom cu voce serioasă, determinându-l pe Baiboon să ridice uşor privirea.

 

– Cine ar îndrăzni să mă accepte când eu sunt îmbrăcat aşa? a spus Baiboon, uitându-se în jos la el, care purta un tricou decolorat, blugi până la genunchi şi o pereche de sandale.

 

– Ţi-am spus: nu trebuie să te gândeşti prea mult, s-a prefăcut Khom că spune pe un ton aspru.

– Hm! a răspuns Baiboon înainte să-l urmeze pe Khom care se îndrepta spre biroul principal al şcolii. Erau mulți studenți care se uitau cu suspiciune la Baiboon, determinându-l pe acesta să meargă cu privirea în jos. Când au ajuns în camera principală, Khom l-a luat uşor pe Baiboon înăuntru, pentru că deja sunase să facă o programare. Nu a durat mult până când directorul l-a acceptat pe Baiboon la școală.

Lui Baiboon i s-a spus să vină la școală lunea viitoare, deoarece este deja mijlocul săptămânii. Khom i-a înmânat directorului toate documentele referitoare la Baiboon și a părăsit biroul acestuia. Amândoi s-au întors la maşină.

 

– De ce este atât de uşor pentru ei să mă accepte? a întrebat Baiboon curios.

– Proprietarul școlii ne este dator, a răspuns Khom cu voce normală. Acest lucru l-a determinat pe Baiboon să zâmbească puţin îngrozit.

Stomacul lui Baiboon a cârâit, determinându-l pe Khom să se întoarcă să se uite la el. Fața lui Baiboon era roşie de ruşine.

 

– E prânzul. Hai să mergem să mâncăm mai întâi ceva, a spus Khom.

Ce?! a răspuns baiatul, feridu-se de privirea lui Khom pentru că se simţea încă ruşinat. Khom s-a uitat ușor la fața lui Baiboon și nu a spus nimic. Dar în sinea lui, râdea de Baiboon. Khom l-a dus pe Baiboon să mănânce la un restaurant normal, pentru că Baiboon a refuzat să mănânce la mall pentru că nu mai mâncase niciodată la unul.

După ce au terminat amândoi prânzul, Khom l-a dus pe Baiboon să-și cumpere uniforma școlară, pantofii, șosetele și ghiozdanul. Khom trebuie să se asigure că toate problemele școlare ale lui Baiboon sunt rezolvate azi, pentru că mâine trebuie să plece în Coreea alături de Kamol.

Khom și Baiboon se plimbau și cumpărau lucruri și au fost momente în care el a auzit oameni vorbind între ei despre el și Baiboon. Unii chiar au crezut că el și Baiboon sunt tată și fiu. Khom s-a întors să se uite cu ochi furioşi.

A continuat să meargă și când a simțit că Baiboon nu-l mai urmărește, s-a întors să se uite și l-a văzut pe acesta stând în fața unui magazin de înghețată. Khom s-a îndreptat spre Baiboon și a văzut că ochii acestuia erau fixați pe afișul noii promoții de la magazin.

 

Îţi plac căpşunile? a întrebat Khom. Baiboon s-a uitat la el şi a dat din cap.

– Nu am mâncat niciodată căpşuni, aşa că nu ştiu ce gust au, a răspuns Baiboon. L-a lăsat pe Khom puțin uimit. El s-a gândit imediat cum l-a crescut mama lui.

 

Atunci ar trebui să încerci, a spus Khom, înainte să-l tragă de braţ pe Baiboon în magazin. Baiboon s-a speriat și a încercat să se abţină.

E în regulă, P’Khom. Nu vreau, a refuzat Baiboon, dar a fost forţat să se aşeze pe canapea.

Un angajat s-a grăbit să se îndrepte spre ei și le-a făcut o primire călduroasă.

 

– Acesta e meniul. Acum avem o promoţie, s-a pregătit angajata să explice.

– Aduceţi acest set şi o ceaşcă fierbinte de cafea, a arătat Khom meniul cu îngheţata de căpşuni împreună cu garniturile. Femeia face o mică pauză înainte de a se grăbi să noteze comanda.

 

– Vă rog aşteptaţi o clipă, a spus femeia înainte să se ducă spre tejghea.

– P’Khom… l-a strigat Baiboon încet.

– Doar încearc-o! Dacă nu-ţi place, e în regulă, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să rămână tăcut.

 

În sinea lui, Baiboon era foarte încântat că era capabil să guste căpşuni. Îşi dorea de mult timp să mănânce şi obişnuia să o roage pe mama lui să-i cumpere de la piaţă, dar ea nu a vrut să-i cumpere. A vrut să cumpere cu banii de buzunar, dar trebuia să-i păstreze ca să-şi plătească taxele la şcoală, aşa că era dispus să aştepte. După un timp îngheţata de căpşuni şi cafeaua lui Khom au fost servite.

Baiboon s-a uitat la cupa lui de îngheţată, iar ochii lui străluceau. Buzele lui s-au curbat într-un zâmbet. În ciuda faptului că ochii lui erau încă roşii de la plânsul de mai devreme, Khom a văzut bucuria de pe faţa tănărului din faţa lui. Dar ce l-a atras pe Khom a fost zâmbetul lui Baiboon.

 

De ce zâmbeşti atât de vesel? gândea Khom în sinea lui. Zâmbeşte mai des, Baiboon, şi-a spus el din nou în sinea lui.

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
3
+1
3
+1
2
+1
11
+1
0
+1
0
+1
0

Comments

No comments yet. Why don’t you start the discussion?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *