KhomBaiboon – Capitolul 2

KhomBaiboon – Capitolul 2

 

– Ce? a întrebat din nou Baiboon care nu auzea ce spunea Khom pentru că era entuziasmat de înghețata din fața lui.

 

– Nimic, doar mănâncă, a spus Khom. A ridicat mâna și și-a frecat fața cu neîncredere și s-a întrebat de ce ar fi spus așa ceva. Baiboon a folosit o lingură pentru a lua înghețata cu strălucire în ochi.

 

Este bună? a întrebat Khom.

Atât de delicioasă. Baiboon nu a mai mâncat niciodată o mâncare atât de delicioasă, a spus tânărul, înainte de a mai lua o înghițitură.

 

– Oh, de ce plângi? a întrebat Khom, surprins când Baiboon a izbucnit brusc în lacrimi.

– Căpșunile sunt delicioase. M-au făcut să plâng, a răspuns Baiboon.

 

– Deci îți plac căpșunile, aşa e? Khom a întrebat din nou.

– Hm! a spus Baiboon, folosindu-și dosul mâinii pentru a-și șterge lacrimile. Apoi a continuat să-și mănânce înghețata. Khom a stat și a urmărit expresia tânărului din fața lui, care mânca încet înghețata, dar refuza să se atingă de căpșuni.

 

– Ai spus că îți plac căpșunile. De ce nu le mănânci? a întrebat Khom curios.

– Le păstrez pentru final. În plus, nu vreau să termin atât de repede, a spus uşor Baiboon. Khom l-a privit pe Baiboon cu ochi blajini.

 

– Doar mănânc-o. Dacă vrei să mănânci din nou data viitoare, te voi aduce iar aici, a răspuns Khom. Baiboon a ridicat capul să se uite la el.

– Nu, Baiboon nu vrea să-l deranjeze pe P’Khom, a spus el din nou.

 

– Poți să te gândești la asta mai târziu, a spus Khom, înainte de a-l lăsa pe Baiboon să termine înghețata de căpșuni.

 

Ceva mai târziu, Khom s-a dus la casierie pentru a plăti înghețata și cafeaua, apoi l-a dus pe Baiboon să cumpere niște rechizite și uniforme școlare. Ori de câte ori îi cerea lui Baiboon să aleagă ceva, Baiboon sfârşea prin a-l alege pe cel mai ieftin. De exemplu, un stilou, Baiboon alegea stiloul de 10 baht. Dar Khom îl alege întotdeauna pe cel mai scump, pentru că pentru el contează calitatea.

Chiar și atunci când Baiboon refuza să îl cumpere pe cel mai scump, Khom insista să plătească. După ce au terminat de cumpărat tot ce avea nevoie Baiboon pentru școală, Khom l-a dus înapoi în casa principală, și l-a ajutat să ducă toate lucrurile pe care le cumpăraseră acasă la mătușa Nee.

 

– Bunico!

Baiboon, care și-a văzut bunica, a alergat să o îmbrățișeze.

– Unde ai fost, Baiboon? l-a întrebat mătușa Nee pe nepotul ei.

 

– P’Khom m-a dus să cumpăr lucruri și să mă înscriu la o școală nouă, a răspuns Baiboon.

– L-ai dus să se înscrie la o școală nouă, Khom? s-a întors mătuşa Nee să îl întrebe pe Khom care ducea toate lucrurile pe care el și Baiboon le cumpăraseră.

 

Da, mătuşă Nee. Am făcut-o deja. În plus, mâine trebuie să merg în Coreea alături de Khun Kamol. Așa că, l-am dus să se înscrie astăzi. Baiboon va putea merge la școală la timp, fără întârziere, a spus Khom.

 

– Mulțumesc foarte mult, Khom, a spus mătușa Nee cu recunoștință.

– Baiboon, i-ai mulțumit deja lui P’Khom? El te-a dus să cumperi atâtea lucruri și te-a înscris la noua școală, i-a spus din nou mătușa Nee nepotului său.

– Mulțumesc, P’Khom. Baiboon a ridicat mâna pentru a-i face wai lui Khom. Acesta a acceptat și i-a făcut şi el wai.

 

– Bunico, P’Khom l-a dus pe Baiboon şi să mănânce înghețată. A fost atât de delicioasă. Cu multe căpșuni. Baiboon s-a întors spre bunica lui cu entuziasm. Mătușa Nee s-a întors să zâmbească și să-i mulțumească lui Khom.

– Du-te mai întâi să-ți iei lucrurile. Sunt două dormitoare. De fapt, este vechea cameră a mamei tale. Vei dormi în acea cameră, i-a spus mătușa Nee nepotului său. Baiboon s-a oprit o clipă gândindu-se la mama lui.

 

Du-te și pune-ţi lucrurile în cameră mai întâi. Eu o să mă întorc la mine acasă și, după aceea, o să-ți spun câte ceva despre regulile de aici, a spus Khom cu voce joasă.

 

– Hm! a răspuns Baiboon. Khom s-a întors la casa lui, iar mătușa Nee l-a dus pe Baiboon în cameră pentru a aranja lucrurile pe care le-a cumpărat. Baiboon s-a simțit încântat, deoarece nu a mai avut niciodată camera lui.

Când el și mama sa locuiau în camera închiriată, împărțea camera cu aceasta. Gândul la mama sa l-a făcut brusc să se simtă trist.

Și-a organizat rapid noile haine în dulap. În ceea ce o privește pe mătușa Nee, după ce l-a trimis pe Baiboon în camera lui, s-a întors în casa principală pentru a se pregăti în cazul în care Khun Kamol avea nevoie de ea pentru a face ceva.

După ce Baiboon a terminat de organizat lucrurile sale, a ieșit afară. Îi plăcea că locuinţele aveau o mulțime de copaci și spații mari pentru a alerga și a se juca. Baiboon s-a îndreptat spre casa cu acoperiș albastru care se afla lângă grădină.

S-a oprit în fața casei. Baiboon a stat acolo, ruşinat, fără să știe ce ar trebui să facă. Să aștepte sau să bată la ușă?

Baiboon a tresărit ușor când ușa s-a deschis brusc.

 

– De cât timp stai acolo? a întrebat Khom când l-a văzut pe Baiboon stând în fața casei sale, părând rătăcit.

– Păi… destul de mult timp… a răspuns Baiboon.

Atunci de ce nu m-ai chemat? a întrebat din nou.

 

– M-am gândit că P’Khom s-ar putea să se odihnească, așa că nu vreau să te deranjez, a răspuns Baiboon.

– Data viitoare, cheamă-mă. Nu trebuie să te sperii, a spus Khom înainte de a se îndrepta spre Baiboon. Apoi îl conduce pe acesta spre banca de lângă casa lui.

 

– Stai jos. Îți voi spune ce poți și ce nu poți face aici, a spus Khom, iar Baiboon s-a așezat imediat.

 

La casa mare, dacă nu ai niciun motiv să te duci acolo, nu te duci. Decât dacă cineva îți ordonă să te duci sau dacă te cheamă cineva. Bine? a spus Khom.

– Deci, nu am voie să o ajut pe bunica să facă treburile casnice? a întrebat Baiboon. Nu voia să stea aici fără să facă nimic.

 

Să spunem că ai voie, ce poți face? a întrebat Khom.

Pot să fac orice. Lucruri casnice, gătit… Pot să le fac pe toate, a răspuns rapid Baiboon.

 

Atunci, îi voi spune mai întâi lui Khun Kamol. Deocamdată, dacă nu ai nimic de făcut, rămâi acasă. Sunt instalate camere de supraveghere în toată incinta. Casele din acest complex sunt casele celor mai apropiați subordonați ai lui Khun Kamol. Doar oamenii în care are încredere pot construi case lângă cea principală. Oricum, nu vrei să te amesteci cu acei subordonați, pentru că, ori de câte ori sunt acasă, înseamnă că tocmai și-au terminat munca și au nevoie de odihnă, a avertizat Khom.

 

Cum rămâne cu locuinţa lui P’Khom? Nici pe aceasta nu pot să o vizitez, nu-i așa? a întrebat curios Baiboon, pentru că se simțea deja destul de comod în preajma lui, în comparație cu ceilalți subordonați. Khom s-a uitat la fața lui Baiboon.

 

Poți veni oricând vrei, a spus Khom. După ce a spus asta, s-a întrebat de ce a afirmat că este în regulă ca Baiboon să vină la el acasă, când el însuși știa că este o persoană foarte retrasă și că nu oricine poate intra în casa lui.

Serios? a întrebat fericit Baiboon.

Hmm… a răspuns el scurt, determinându-l pe Baiboon să zâmbească și mai mult.

 

O, apropo, vezi pasajul acela mic? a arătat Khom cu degetul spre cărarea care era destul de departe de casa lui. Fiecare casă era înconjurată de copaci care acționau și ca un umbrar.

Da… a spus Baiboon în timp ce se uita la el.

 

– Este total interzis să te duci acolo, a spus el, privindu-l tăios pe Baiboon.

– De ce? a întrebat Baiboon din nou curios.

Acolo locuiesc Kemo şi Whipped Cream. Sunt animalele de companie ale lui Khun Kamol, a spus Khom iar. Baiboon şi-a ridicat confuz sprâncenele.

 

– Sunt nişte nume atât de drăguţe. Ce sunt? a întrebat Baiboon. Se gândea că era probabil un câine sau un iepure pufos. Cine spune că un mafiot ca şi Khun Kamol nu-și poate lua animale drăguțe și pufoase?

 

– Vrei să le vezi? a întrebat Khom când a văzut în fața lui chipul unui tânăr care părea interesat.

Dar nu pot. Ai afirmat că este interzis, a spus Baiboon.

 

– Pot să te duc să îi vezi, pentru că eu sunt cel care are grijă de cei doi, a spus din nou Khom, iar Baiboon și-a strâns ușor buzele.

– Dar dacă află Khun Kamol? Te va pedepsi, P’Khom? Baiboon nu voia ca el să aibă probleme din cauza lui.

 

– Hm! Nu-ți face griji pentru asta, a spus Khom din nou.

Să mergem, a spus Baiboon, emoționat. Lui Baiboon îi plac animalele, dar nu a avut niciodată unele de companie.

 

Vino, te voi duce să îi vezi, ca să știi de ce îți este interzis să mergi în acea zonă, a spus Khom. În mod normal, Khom nu ar fi dus pe oricine să vadă cușca tigrului, dar a vrut ca Baiboon să o vadă pentru că s-ar putea ca atunci să fie prima și ultima dată când Baiboon o vedea. În drumul lor spre cușca tigrilor, Khom a observat împrejurimile și amândoi s-au oprit în fața unei cuști foarte mari.

 

De ce este cușca atât de mare? a întrebat curios Baiboon. Se duce să se apropie de cușcă, dar gulerul îi este tras de Khom.

Stai lângă mine. La cel puțin doi metri de cușcă, ai înțeles? a spus din nou Khom, determinându-l pe Baiboon să fie şi mai confuz în legătură cu ce animal se afla în cușca mare și plină de copaci. Khom s-a întors spre cușcă înainte de a fluiera pentru a le chema pe cele două animale de companie ale lui Kamol.

 

– Kemo, Whipped Cream, a strigat Khom, iar Baiboon s-a uitat curios în sus. După o vreme, Baiboon a auzit un mârâit slab, nu foarte puternic, împreună cu sunetul a ceva care se plimba prin iarbă, apropiindu-se de ei.

 

– Uau! Tigri! a strigat Baiboon șocat văzând cei doi tigri albi ca ceața mergând spre marginea cuștii în care se aflau el și Khom. Baiboon a sărit repede să îmbrățișeze talia lui Kom și și-a lipit fața de spatele acestuia.

– Ha, ha, ha! a râs Khom văzând expresia lui Baiboon.

 

– Hei, de ce te ascunzi în spatele meu? Vino să-i vezi pe Kemo și Whipped Cream, a spus Khom. Baiboon a clătinat din cap.

Ba… Baiboon se teme… P’Kom… Baiboon se teme… a spus Baiboon, cu vocea tremurândă.

 

– Taci, calmează-te. Cei doi sunt în cușcă. De ce ți-ar fi frică? Cușca este foarte puternică. Ar putea să scape dacă deschide cineva ușa, a spus Khom. A simțit un sentiment ciudat în inima lui când Baiboon și-a ascuns fața în spatele lui. De asemenea, Baiboon l-a îmbrățișat foarte strâns pe la spate. Khom a întins mâna și l-a ținut de umăr pe Baiboon pentru a-l face pe băiat să se întoarcă cu fața spre el.

De ce este atât de mic? se gândea Kom în inima lui în timp ce atingea umărul lui Baiboon.

 

Nu-ți fie frică… sunt aici… a spus Khom din nou. Era surprins de cât de blând îi suna vocea când îi vorbea lui Baiboon. Era clar că nu vorbea niciodată așa cu cineva.

 

Baiboon și-a înclinat încet capul de pe spatele lui Khom, dar brațele sale mici încă îl îmbrățișau pe acesta. Khom s-a uitat în jos la Baiboon și a văzut că fața tânărului era palidă. Ochii lui Baiboon s-au întâlnit cu ochii lui Khom.

 

Inima lui Khom a bătut mai repede când a văzut că Baiboon şi-a mărit ochii când s-a uitat la el.

Chiar nu vor ieși din cușcă, nu-i așa? a întrebat din nou Baiboon.

 

Da, nu vor ieşi, a răspuns Khom când și-a revenit. El a simțit că se uitase prea mult timp la fața lui Baiboon. Baiboon s-a îndepărtat încet din spatele lui Khom, în timp ce mâinile sale apucau acum cămașa acestuia, în timp ce brațele lui Khom erau înfășurate în jurul umărului lui Baiboon.

Cei doi tigri se plimbau de colo-colo, cu privirea concentrată asupra lui Baiboon, pentru că nu mai văzuseră niciodată acea față. Baiboon se uita nedumerit la tigri, pentru că era pentru prima dată când vedea un tigru viu de aproape.

 

– Sunt fioroşi? a întrebat Baiboon. Stătea nemișcat pentru că nu îndrăznea să-și miște picioarele nici măcar puțin.

 

– Sunt animale sălbatice. Desigur că sunt fioroase mai ales față de străini, dar cu stăpânul lor sau cu cineva care le hrănește, ca mine, se vor supune. Tot ce au nevoie este spațiul lor personal. Dacă cineva cu care nu sunt familiarizați ar intra în cușcă, au dreptul să sfâşie acea persoană. De aceea, ar trebui să păstrezi o distanță față de cușcă, a explicat Khom. Baiboon a dat din cap, deși inima lui era încă în stare de șoc.

 

Chiar acum aproape că ai plâns. Sau ai plâns deja? l-a tachinat Khom pe Baiboon. El dorea ca Baiboon să se simtă comod cu locul, deoarece înțelegea cât de intimidat trebuie să se fi simțit acesta să se mute cu bunica lui care lucrează pentru un mafiot.

Ei bine, am fost șocat… și speriat și eu… a spus Baiboon cu voce joasă.

– De ce se numesc Kemo şi Whipped Cream? Am crezut că erau nume de iepuri, a întrebat Baiboon, determinându-l pe Khom să izbucnească în râs.

 

Eu și Chao Day am fost cei care le-am dat acest nume, a spus Khom.

– Day? Cine este? a întrebat Baiboon curios.

 

– Oh, nu-l cunoști. Day a fost cel mai apropiat subordonat al lui Khun Kamol, la fel ca şi mine. Dar acum a demisionat pentru a se concentra pe afacerile sale personale. Poate că într-o zi îl vei întâlni pe Day, a spus Khom, uitându-se la cei doi tigri.

 

– Cei doi sunt aici de ceva timp. Când au venit prima dată aici, erau mici și nu erau deloc fioroși. Day era exact ca tine. La început i-a fost frică de pui, dar după ce s-a jucat cu ei, i-a plăcut. După ce au crescut mai mari, se prefăceau că îl atacă pe Day când intra în cușcă pentru a-i hrăni, dar Day îi privea fix în ochi și asta îi făcea pe tigri să se calmeze. Chao Day a mai spus că, dacă te uiţi în ochii unui tigru, îl va face să simtă că noi, oamenii, suntem mai puternici decât ei și îi va determina să ne accepte, a mai spus Khom.

 

– Am înţeles, a dat din cap Baiboon, care era concentrat ascultând povestea lui Khom.

P’Khom, încă nu mi-ai spus de ce îi cheamă Kemo și Whipped Cream, a spus din nou Baiboon.

 

– Lui Kemo, Chao Day i-a dat acest nume. A spus că blana era de un alb palid, exact ca la oamenii care au cancer și merg la chimioterapie. Dar ceilalţi au venit cu o pronunție drăguță adăugând diftongi și a devenit Kemo, a explicat Khom în timp ce-și stăpânea râsul.

El își amintea că, la acea vreme, Day era o persoană foarte serioasă. Așa că atunci când a pus numele, toată lumea nu știa cum să reacționeze. Dacă să râdă sau să păstreze o față serioasă.

 

– Hi, hi… a râs Baiboon încet. Şi pentru Whipped Cream?

– Eu l-am pus, a răspuns Khom.

– De ce se numeşte Whipped Cream? a întrebat iar Baiboon.

 

– Ai vrea să știi? Așteaptă aici o clipă, a spus Khom, dar Baiboon a dat imediat din cap.

– Nu, ia-mă cu tine, a strigat Baiboon.

– Mă duc un moment în depozit, vezi? a arătat Khom cu degetul spre o mică încăpere care arata ca o magazie și care nu este departe de cușcă.

– Ia-mă cu tine, a spus din nou Baiboon, pentru că nu îndrăznea să stea acolo singur.

 

– Doar pentru o vreme. Stai aici, a spus Khom cu o voce joasă și o față serioasă. Văzând ochii ascuțiți ai lui Khom, fața lui Baiboon s-a întunecat puțin și a dat încet din cap. Imediat a dat drumul mâinii de pe cămașa lui Khom.

– Bine, a răspuns Baiboon încet. Khom, care a auzit vocea lui Baiboon, a simțit că inima îi tresare puțin.

 

– Oh, bine, hai să mergem împreună, a fost brusc Khom de acord. Nici măcar el însuși nu înțelegea de ceda cu ușurință când venea vorba de Baiboon. Baiboon a zâmbit ușurat când Khom i-a permis să îl urmeze.

 

– P’Khom, te rog, lasă-mă să te țin de mână. Mi-e frică, a spus Baiboon cu sinceritate.

– Hmm… a răspuns Khom, înainte de a-l lua pe Baiboon pentru a merge în depozit. Baiboon a mers și l-a apucat pe Khom de braț de-a lungul drumului, nervos. Tigrii îi urmăreau pașii din interiorul cuștii.

După ce au ajuns în camera de depozitare, Khom l-a făcut pe Baiboon să mai stea puțin în picioare, apoi a deschis ușa și a intrat în interior. Camera de depozitare avea un frigider mare care conținea carne proaspătă pentru tigri. Khom a scos două cutii de frișcă.

 

– Stai acolo și privește. Trebuie să mă apropii de tigri, a spus Khom, iar Baiboon a dat din cap.

 

– Whipped Cream, a strigat Khom. Whipped Cream, care a văzut cutia în mâna lui Khom, s-a îndreptat rapid spre acesta. În ceea ce-l privește pe Kemo, acesta stătea încă întins și își lingea blana, nefiind interesat de Khom.

 

– Chao Day este dădaca lui Kemo. În timp ce Whipped Cream a fost numit din acest motiv, a spus Khom înainte de a scutura cutia și de a apăsa frișca pe mână. Khom a băgat mâna în cușcă, iar Whipped Cream a înaintat imediat pentru a linge crema de pe mâna sa. Khom a continuat să îl hrănească până când cutiile au rămas goale.

 

– Lui Whipped Cream îi place să mănânce frișcă de când era mic. Așa că l-am numit Whipped Cream, a spus Khom în timp ce se îndrepta spre Baiboon.

– Tigrul mănâncă frișcă? Asta e ciudat, a spus Baiboon cu un zâmbet.

 

– Bine, nu că ai văzut deja tigrii, dar ține minte că nu ai voie să vii aici singur și fără permisiune, ai înțeles? a spus din nou Khom. Baiboon a dat imediat din cap. După aceea, cei doi s-au întors pe jos la casa lui Khom. Acesta s-a dus să se spele pe mâini în baie și a ieșit și l-a găsit pe Baiboon stând pe scaunul din camera lui.

 

– P’Khom, a strigat Baiboon.

Ce e? a întrebat Khom.

P’Khom nu va fi aici mâine? a întrebat Baiboon pentru că l-a auzit pe acesta vorbind cu bunica lui în această dimineață.

 

Păi, trebuie să merg în Coreea alături de Khun Kamol pentru muncă. Ce s-a întâmplat? a întrebat Khom.

Atunci, când te întorci? a întrebat din nou Baiboon.

Probabil după 3 zile…

Khom s-a așezat, calculând câte zile va sta în Coreea. Baiboon și-a strâns ușor buzele.

– De ce? a întrebat acesta.

 

Dacă P’Khom nu este aici, nu știu cu cine să vorbesc. O cunosc doar pe bunica și pe P’Khom, a spus Baiboon.

Nu-ți face griji, ne vedem curând, i-a răspuns Khom. A continuat să-i vorbească lui Baiboon despre lucrurile pe care ar trebui să le știe când va locui în această casă. După un timp, l-a lăsat pe Baiboon să se întoarcă să se odihnească, deoarece trebuia să-și împacheteze lucrurile personale pentru mâine.

 

P’Khom, eu sunt, s-a auzit vocea lui Lop de-afară.

– Da, intră, i-a răspuns el. Lop a deschis ușa și l-a văzut pe Khom întins pe canapea.

– S-a întâmplat ceva? a întrebat Khom, uitându-se la Lop.

 

– Nu, nimic. Am venit doar să vorbesc cu tine, a spus din nou Lop. Khom s-a uitat la Lop, simțind că era cu siguranță ceva despre care voia să vorbească.

– De ce? a întrebat Khom.

 

Ei bine, sunt surprins. Azi, te-am văzut ocupându-te de lucruri ciudate de atâtea ori, a spus Lop.

Ce am făcut? Spune răspicat, a întrebat din nou Khom.

 

– Ei bine, astăzi ți-am văzut partea ta blândă. Lucrez cu tine de atâta timp și nu te-am văzut niciodată având grijă de cineva în felul acesta. Niciodată nu vorbești cu nimeni așa cum ai vorbit cu Baiboon mai devreme. Să nu-mi spui că introvertitul P’Khom a murit, a spus Lop.

 

– Ei bine, mi s-a ordonat să mă ocup de problema lui Baiboon, așa că de ce mă interoghezi? a întrebat Khom. El știa ce voia să spună Lop.

– Știu, dar… cum să o spun? Ca atunci când erai în cușca tigrului, păreai foarte îngrijorat pentru Baiboon, a spus din nou Lop.

 

– Mă spionezi, Ai Lop? a întrebat Khom cu o voce calmă, iar Lop a zâmbit.

Nu, mă întorceam de la hrănirea ticălosului și când am trecut pe lângă cușca tigrilor, nu am îndrăznit să vă întrerup, Lop vorbea despre pitbullul lui Kamol.

 

Chiar ai bune maniere. Nu îndrăznești să treci pe lângă, dar îndrăznești să te uiţi pe furiş. Baiboon a venit aici la fel ca noi. Așa că trebuie să avem grijă unul de celălalt. Oh, eu mă duc în Coreea alături de Khun Kamol. Ai grijă de Baiboon. Nu-l lăsa să se joace în jurul cuștii cu tigri, a spus Khom pe un ton serios.

 

Da, voi avea grijă de *nong chai. Nu trebuie să-ți faci griji în privința asta, a spus Lop cu sarcasm.

 

*[ N/T: nong chai – frate mai mic, frăţior] 

 

Asta este altă poveste ciudată. P’Khom este de fapt îngrijorat de Baiboon până la punctul de a mi-l încredința, a gândit Lop în inima lui, dar nu a îndrăznit să o spună de teamă să nu fie lovit.

 

După ce a vorbit cu Baiboon despre regulile și interdicțiile din acea zi, Khom nu l-a mai văzut pentru că a trebuit să plece în Coreea alături de Kamol.

Discuțiile despre muncă alături de Kamol l-au făcut să uite de Baiboon. De asemenea, era ocupat cu urmărirea lui Kim când subordonatul său l-a sunat pentru a-l informa că acesta fugise.

Khom l-a sunat pe Day pentru a-i spune că va veni Kamol în vizită a doua zi pentru că se va întoarce în Thailanda în acea noapte.

 

Hai să ne odihnim puțin, Khom. Sau, dacă vrei, poți să ieși și să te plimbi pe aici. De când ai început să lucrezi pentru mine, nu ți-ai luat niciodată o pauză. Vom lua un zbor de întoarcere la miezul nopții, a spus Kamol.

– Este în regulă, domnule, a răspuns Khom.

 

– Ți-am spus să iei o pauză. Este un ordin, a spus Kamol pe un ton aspru. Khom și-a plecat capul înainte de a ieși din cameră.

Khom tot nu vrea să doarmă, așa că s-a dus să se plimbe pe lângă hotel, care avea multe magazine. Khom nu voia să cumpere nimic anume, dar picioarele i s-au oprit brusc în fața unui magazin.

 

Căpșuni?

 

 

 

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
1
+1
3
+1
6
+1
0
+1
0
+1
0

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *