Khom și Baiboon s-au plimbat să cumpere haine de la monument, intrând și ieșind din aproape toate magazinele. Achizițiile au variat de la pijamale, la haine pentru a sta acasă, la haine de ieșit în oraș. Chiar dacă i-a spus lui Baiboon să aleagă, Khom a ales în secret hainele pe care credea că i se potrivesc lui Baiboon, plătind de fiecare dată mai mulți bani.
Și de fiecare dată auzea sunetul vocii care protesta a lui Baiboon, dar Khom nu acorda atenție acelei voci neliniștite care nu voia să cumpere prea multe haine.
– Poți să faci fața aia bosumflată așa, a spus Khom în timp ce îl ducea pe Baiboon să ia un taxi ca să recupereze mașina parcată, în loc să ia trenul, pentru că cumpărase o grămadă de lucruri.
– Ei bine, P’Khom, a spus Baiboon, cu gura deschisă.
– Deschizi gura așa și apoi îți întinzi buza așa, a spus Khom, întinzând mâna pentru a apropia ușor buzele lui Baiboon.
– Oh! a protestat tânărul în gât. Khom dădu drumul la mână râzând.
– Khom nu este o persoană timidă, a spus Baiboon cu o voce spartă și a zâmbit.
– Hai să mâncăm ceva înainte de a merge acasă. Și când ajungem acasă, hai să probăm hainele pe care le-am cumpărat ca să le vezi, a spus Khom.
– Să le încercăm pe toate? a întrebat Baiboon, pentru că a cumpărat multe.
– Poți să probezi doar hainele pentru ieșit, hainele de casă și pijamalele, nu trebuie să probezi totul, a răspuns Khom.
Baiboon a dat din cap în semn de aprobare. Când taxiul a ajuns în parcare, Khom a plătit taxa de taxi înainte de a-l ajuta pe Baiboon să-și pună bagajele pe bancheta din spate a mașinii și să-l ducă acasă.
Khom și Baiboon s-au întors să mănânce tăiței. Pentru că sushi-ul pe care îl mâncaseră mai devreme fusese deja digerat de la mersul pe jos și de la cumpărarea de haine.
– Ia-ți rucsacul acasă. Vino să probezi haine la mine acasă, a spus Khom.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a fugi în grabă spre propria reședință. Khom a luat și o geantă cu haine acasă.
– Ce ai cumpărat? a salutat vocea lui Mai când l-a văzut.
– Haine, a spus Khom scurt, iar femeia a ridicat o sprânceană surprinsă.
– Haine Khom? De ce cumperi atât de mult? În mod normal, nu-ți place să cumperi multe haine ca acestea, a întrebat ea curioasă.
– Nu sunt ale mele, sunt ale lui Nong al meu, a răspuns scurt, ca de obicei, determinând-o pe fată să înghețe. Ceea ce a spus el a fost suficient pentru ca ea să ghicească ceva.
– Un cadou pentru Baiboon? a întrebat curioasă femeia. Khom a dat din cap înainte de a se îndrepta spre propria casă. Mai s-a ridicat în picioare și a privit în urmă cu frustrare.
La ușa casei lui Khom s-a bătut, iar acesta s-a dus să deschidă ușa și l-a văzut pe Baiboon în picioare cu un zâmbet larg. Purta hainele vechi de acasă, tânărul își scosese deja uniforma de student.
– Intră, a spus Khom, înainte de a se întoarce să-l lase pe Baiboon să intre în casă. Tânărul a intrat direct înăuntru.
– Hainele pe care le-ai cumpărat? a întrebat Baiboon, pentru că nu putea să vadă geanta cu haine pe care o cumpărase.
– În dormitor. Hai să mergem în camera mea, a spus Khom când a intrat.
Baiboon l-a urmat cu ușurință. Când a intrat în cameră, Baiboon a văzut punga cu haine pe care o cumpărase în mijlocul patului larg, a luat toate pungile și le-a așezat pe podeaua camerei. Khom stătea la picioarele patului și se uita la el.
– Pe care ar trebui să o încerc mai întâi, P’Khom? a întrebat Baiboon pentru că nu știa ce ținută să probeze.
– Poți să le iei pe oricare dintre ele mai întâi. Încearcă-le pe toate, a răspuns el.
– Atunci o să-le probez în baie, a spus tânărul, înainte de a-și da jos câteva haine de voiaj.
În drum spre baie, Khom s-a uitat la băiatul zâmbitor. Baiboon a dispărut pentru o vreme și s-a întors cu o nouă ținută. Și-a ridicat privirea și a zâmbit larg pentru că hainele pe care le purta sunt atât de drăguțe, aproape la fel de drăguțe ca și Baiboon.
– Cum este? a întrebat Baiboon cu blândețe. Nu era sigur cât de încrezător era. Khom și-a frecat bărbia, privindu-i pantalonii albi până la genunchi și cămașa cu mânecă lungă albastru închis. Există un model de desen animat în mijloc.
– Foarte bine, a complimentat direct Khom. Acest lucru l-a făcut pe Baiboon să se simtă ruşinat de acea privire; îi era rușine de el însuși.
– Du-te și probează blugii, a spus din nou Khom. Baiboon a dat din cap înainte de a intra înăuntru să se schimbe și apoi de a pleca. Fiecare ținută pe care Baiboon o încerca arăta zâmbetul satisfăcut al lui Khom. Cumpărăturile nu l-au dezamăgit.
– Bine, toate hainele sunt drăguțe, a spus Khom în timp ce Baiboon termina de probat ultima ținută.
Tânărul și-a șters sudoarea de pe față. Probarea hainelor este destul de obositoare.
Acea mișcare este suficientă pentru ca să știe Khom că Baiboon este obosit și transpirat de la atâtea probe de haine.
– Fă o baie aici. Trebuie să fii lipicios. După ce faci baie, vrei să te schimbi în pijamaua pe care ți-am cumpărat-o? s-a oferit Khom.
– Te deranjează? a întrebat tânărul scund.
– Ce ar trebui să mă deranjeze? Nu fii grijuliu cu nimic. Nu uita că este și casa ta. Te poți așeza și întinde oricând vrei. Nu mă deranjează. Du-te și fă o baie. Uite, transpiri. Oh, uite un prosop, a spus Khom înainte de a lua un prosop și de a i-l înmâna lui Baiboon și de a-l împinge înapoi pentru a face duș în baie.
Tânărul a fost de acord să facă acest lucru. Khom l-a lăsat pe Baiboon în baie, și-a dat jos hainele pe care le purta până când a rămas dezbrăcat. Baiboon și-a pus hainele pe suportul din baie și a agățat prosopul pe balustradă. În ceea ce-l privește pe Khom, el era în camera lui, se tot plimba pentru a nu se apropia de baie.
Baiboon se afla sub duș cu un zâmbet fericit în timp ce se gândea la lucrurile pe care Khom le făcea pentru el. Mâna mică se pregătea să deschidă capul de duș, dar a trebuit să se oprească din privit în sus pentru a vedea ceva pe tavan.
– Ah! P’Khom, te rog, ajută-mă!
Țipătul lui Baiboon a sunat speriindu-l pe Khom. O siluetă înaltă s-a apropiat de ușa băii.
– Ce este Baiboon?! a strigat Khom în timp ce a bătut la ușa băii cerând permisiunea de a intra, dar deodată Baiboon a sărit din baie.
– Hei! De ce a ieșit Baiboon dezbrăcat din baie? l-a întrebat Khom pe Baiboon cu voce tare.
Trupul lui a înghețat. Avea senzația că şi căldura din interiorul corpului i se ridică până la față. Îl vede pe Baiboon alergând dezbrăcat, fără nimic care să-l acopere și sărind în fața lui.
– P’Khom, te rog, ajută-mă. Sunt păianjeni în baie, a spus tânărul, palid.
În afară de a sări în sus dezgustat pentru că urăște foarte mult păianjenii, uitase că nici măcar nu-și ridicase prosopul.
I-a fost greu să înghită. Nu se poate abține să nu privească trupul tânărului din fața lui. Gâtul lui alb, micile umflături roz de pe pieptul lui contrastau cu pielea albă și moale. Khom a trebuit să-și muște buza.
Uitându-se la burta lui plată, își dădu seama că tânărul din fața lui era foarte slab și ochii lui Khom se opriră într-un ultim loc.
– Ah! P’Khom, sângerezi din nas. P’Khom, ești bine?
Văzând sângele proaspăt curgând din nasul lui Khom, Baiboon a uitat complet de păianjen. Neliniștea de a-l vedea pe Khom în felul acesta i-a înlocuit frica de păianjeni.
Khom a întins repede mâna și a şters lichidul cald care îi curgea din nas. S-a uitat la el și a văzut că era într-adevăr sânge. Baiboon s-a întors la stânga, s-a întors la dreapta, s-a repezit și a apucat celălalt prosop, dar acesta nu s-a înfășurat în jurul trupului său, ci mai degrabă a strâns sângele din nasul lui Khom. Fața tânărului a devenit și mai palidă de îngrijorare.
– Ce se întâmplă Khom? Hai să mergem la baie, a spus Baiboon cu o voce tremurândă. Khom s-a grăbit să dea din mână.
– Ah, în regulă, Baiboon. Să luăm halatul din dulap și să-l pui mai întâi. Nu porți nimic acum, a spus Khom, trăgând de prosopul pe care Baiboon l-a luat.
A continuat să se țină de nas. Baiboon stătea în fața lui, când s-a uitat în jos la el, și-a dat seama că era gol. Tânărul a luat repede halatul lui Khom și l-a îmbrăcat. Inima lui Baiboon bătea cu putere, nu credea că va fi dezbrăcat așa în fața altor oameni. Dar în acel moment, emoțiile pe care le avea erau terifiante. Așa că nu s-a gândit la nimic.
Când Khom a văzut că Baiboon nu avea niciun prosop care să-i acopere trupul, s-a clătinat și s-a așezat într-un fotoliu din colțul camerei, înclinând capul pentru a se sprijini de spătarul scaunului.
– P’Khom, ce faci? De ce îți iese atât de mult sânge din nas? a întrebat îngrijorat Baiboon. Amândoi se simt ruşinaţi de acest lucru.
– Vremea trebuie să fie foarte caldă, du-te și adu niște gheață de la răcitor și ia-ți și ție niște pungi de gheață, a spus Khom fără să se uite prea mult la Baiboon, pentru că dacă se uita mai mult la fața lui Baiboon îi venea imaginea trupului său gol, ceea ce îl înfierbânta pe Khom şi mai tare.
– Ah, voi supraviețui sau nu? își spuse el, închizând ochii. Și inima îi bătea cu putere.
Am fost lovit în nas de atâtea ori, sângele nu a curs niciodată, a curs într-o clipă pentru că l-am văzut pe Baiboon gol. Sunt atât de slab, se gândi Khom blestemându-se în sinea lui, în timp ce încerca să respire adânc pentru a suprima căldura din mintea și corpul său.
– Poftim! a spus Baiboon înainte ca să-i înmâneze punga de gheață lui Khom, care a luat-o pentru a-și comprima nasul, cu Baiboon lângă el, confuz și îngrijorat.
– Nu e nimic. Nu e nevoie să faci fața asta, a spus Khom în timp ce se întorcea să privească pentru o clipă expresia lui Baiboon.
– P’Khom vrei să te duci să vezi un doctor? Dintr-o dată ți-a curs sângele așa, ar putea fi ceva grav, dacă pleci acum te poți vindeca la timp, spuse îngrijorat Baiboon, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– Chiar nu e nimic, a spus Khom pe un ton serios pentru a-l determina pe Baiboon să-și aline grijile. Baiboon a rămas tăcut înainte de a da încet din cap.
– Cămașa lui P’Khom este și ea pătată de sânge. Mai bine o dai jos mai întâi, a spus el, văzând că tricoul era pătat de sânge.
Khom s-a mișcat pentru a-și scoate cămașa. Apoi a continuat să stea cu punga de gheață pe nas.
– Cred că ar fi bine să arunci prosopul la gunoi. E pătat de sânge, e greu de spălat, a spus Khom, înainte de a se ridica și de a ieși din cameră. Baiboon a plecat și el.
– P’Khom, ești aici?
Vocea lui Lop a strigat în fața casei, așa că s-a dus Khom primul să deschidă ușa.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat el în timp ce își punea o cârpă învelită în gheață pe nas și continua să comprime. Sângerarea se oprise acum.
– Voiam să-ți fac cinste… cu o băutură… Hei! P’Khom, de ce ai hainele pline de sânge? a întrebat Lop surprins să vadă prosopul în mână pentru că nu-l aruncase Khom încă, dar a plecat să deschidă mai întâi ușa casei. Era prea târziu să răspundă când Lop s-a uitat în casă și a văzut un Baiboon palid, în halatul lui Khom.
Lop s-a uitat alternativ la Khom și Baiboon cu gura deschisă, unul era fără cămașă, purtând doar o pereche de pantaloni şi în mână avea o cârpă pătată de sânge. Celălalt era palid și purta doar halatul celeilalte părți.
– P’Khom… Baiboon… și P’Khom?! a întrebat Lop, șocat.
– Taci din gură!!!
Capul lui Lop a fost lovit instantaneu cu o palmă puternică. Despre ce vorbești?, a spus Khom cu o voce gravă.
– Oh, doare. Oh, Doamne! P’Khom, ar fi bine să nu mă plesnești așa! Mai bine mi-ai tăia capul. Mai dă-mi o palmă în cap încă o dată și o să-mi cadă, a mormăit Lop încet.
– P’Khom, de ce l-ai pălmuit pe Lop? a întrebat grăbit Baiboon.
– Nu contează! Du-te și așteaptă în sufragerie. O să omor păianjenul pentru tine, a spus Khom, pentru că nu voia ca Lop să-l vadă pe Baiboon în starea aceea.
– Hm! a acceptat Baiboon în timp ce îl privea pe Lop cu un sentiment de durere. După ce a intrat în cameră, Khom s-a întors să se uite la Lop cu ochi fioroși.
– De ce ai gura aia? E bine că Baiboon te-a întrerupt! Gura ta e rea, a spus Khom.
– Ei bine, am spus ce am văzut aici. Oricine v-ar vedea pe tine și pe Baiboon în starea asta ar gândi ca mine, a spus din nou Lop. Khom a ridicat mâna încă o dată, Lop s-a ferit în grabă, dar Khom nu l-a lovit.
– Atunci învață să întrebi mai întâi. Nu presupune ceea ce vezi, a spus din nou Khom.
– Deci al cui e sângele ăsta? a întrebat curios Lop.
– Îmi sângerează nasul. Am adus un prosop și l-am șters, a răspuns Khom, ridicând o sprânceană surprins.
– Atunci de ce ți-a curs sânge din nas? a întrebat Lop.
– Nu trebuie să fii atât de curios, nu? Să spunem că eu și Baiboon nu am făcut nimic din ceea ce ai crezut! La naiba, ar fi încercat să mă târască la închisoare, a spus Khom.
– Te comporți de parcă ți-ar fi frică să ajungi la închisoare. Dacă ți-ar fi frică să ajungi la închisoare, probabil că nu ai lucra aici, a spus Lop râzând.
– Să fii arestat pentru că lucrezi aici, nu este la fel de rușinos ca să fii arestat pentru că ai agățat un minor Lop, i-a spus Khom tânărului pe un ton foarte nonșalant.
– Serios, nu vrei să-i iei tinerețea? a continuat Lop să întrebe în glumă.
– Se pare că vrei neapărat să-mi săruți picioarele, a spus Khom cu o voce gravă. Râsul a explodat imediat.
– Glumeam! Pot să te mai întreb un lucru, P’Khom? a pus Lop o altă întrebare.
– Ce? a întrebat el, încruntat.
– De ce poartă Baiboon halatul? a continuat Lop să întrebe, din curiozitate.
– Baiboon a venit să probeze hainele pe care le-am cumpărat. Așa că a trebuit să facă duș și să se schimbe aici. De ce ai venit să mă vezi? a întrebat Khom după ce a lăsat generația tânără să-l interogheze o vreme.
– Ah, am uitat! Am fost surprins și am crezut că Baiboon a plecat deja. Ahhh, nu mă lovi, încă sunt amețit! a ridicat Lop imediat mâna pentru a o opri pe cea a lui Khom.
– Văd că nu pleci nicăieri astăzi. Probabil că ești liber, așa că îți fac cinste cu o băutură, se grăbește Lop să-și spună scopul.
– Bine, hai să ne așezăm și să mâncăm în fața casei mele. Du-te și invită-i pe Ai’Kit și Ai’Ruj. Mai întâi o să fugăresc păianjenul din jurul lui Baiboon, a spus Khom înainte de a intra în casă și de a închide ușa.
Lop a plecat apoi, iar Khom s-a dus să ducă prosopul în coșul de rufe înainte de a intra în dormitor și de a-l vedea pe Baiboon stând la capătul patului.
– Ce mai face P’Khom? Sângerarea nazală s-a oprit, nu-i așa? a întrebat imediat Baiboon cu îngrijorare.
– S–a oprit. Mă aștepți să fugăresc păianjenii? a întrebat Khom cu un zâmbet. Baiboon s-a simțit puțin ruşinat.
– Când sunt păianjeni mici, Baiboon nu se teme. Dar păianjenul din baie este mare. Baiboon se teme. P’Khom, păianjenul îl va urmări pe Baiboon.
Tânărul l-a apucat în grabă pe Khom de braț și l-a implorat, determinându-i inima să bată cu acel ton rugător.
– Bine, așteaptă un minut, a spus Khom înainte de a intra în baie. Figura înaltă a privit în sus și a văzut că un păianjen nu prea mare pentru a fi otrăvitor, dar totuși mare în ochii lui Baiboon, se afla pe tavan, în colțul camerei. Khom a luat un șervețel și a ieșit din baie. Baiboon a tresărit de frică, determinându-l pe Khom să râdă.
– Oh, Nong, s-a prefăcut Khom, întinzând mâna spre Baiboon.
– Oh, nu!
Baiboon a sărit repede pe pat. Khom s-a prefăcut că se învârte în jurul patului în timp ce-i făcea semn băiatului cu păianjenul din mână. Baiboon a sărit înainte și înapoi împreună cu țipetele.
– P’Khom… Baiboon nu se joacă… Baiboon se teme… P’Khom ia… P’Khom e rău… Baiboon este supărat pe P’Khom, a spus tânărul cu o voce tremurândă.
Avea ochii roșii pentru că îi era foarte frică de păianjeni. Khom, care la început a râs de expresia tânărului, a încetat imediat să mai glumească.
– Glumesc! Îl arunc acum, nu plânge, l-a întrerupt grăbit Khom. Baiboon s-a așezat încruntat.
– Du-te și fă un duș. Nu mai glumesc, a spus din nou Khom, înainte de a merge în grabă să tragă păianjenul supărător și să-l arunce afară, înainte de a se întoarce să se întâlnească cu Baiboon. Tânărul care urma să se ridice din pat era îngrozit. A crezut că îl va provoca din nou Khom.
– Nu mai fi timid! Îl iau cu mine, a spus Khom. Baiboon s-a uitat la fața lui Khom înainte de a se întoarce și de a merge imediat la baie.
– Chiar ești supărat? a spus Khom, în timp ce Baiboon închidea ușa de la baie. Khom a zâmbit ușor pentru că tocmai îl văzuse pe Baiboon supărat astăzi. Khom se îndreptă spre ușa de la baie cu o bătaie ușoară.
– Baiboon, voi sta și voi bea cu Lop în fața casei. Fă un duș și îmbracă-te, apoi poți să ieși și să stai cu noi, a spus Khom, dar Baiboon nu a răspuns. Khom știa că Baiboon aflase deja. Khom s-a dus să-și găsească o cămașă nouă pe care să o îmbrace și a ieșit să-și găsească subordonaţii care așteptau în fața casei şi aveau totul pregătit.
– Poftim, P’Khom.
Kit i-a înmânat un pahar de băutură siluetei înalte. Khom l-a luat și a băut jumătate de pahar.
– Și Baiboon, P’Khom? a întrebat Lop despre tânăr.
– Face o baie, probabil că va ieși în curând, a răspuns Khom. Kit și Ruj știau că Baiboon era acasă la Khom pentru că Lop le-a spus. Cei patru au continuat să stea să vorbească despre evenimente fotbalistice.
Cât despre Baiboon, după ce a făcut duș, s-a schimbat și și-a pus noua pijama, s-a oprit în fața mesei de sticlă din camera lui Khom. Băiatul și-a aplicat pudră de talc înainte de a se îndrepta să ia telefonul pe care îl avea în buzunar, ca să plece și să se alăture celorlalți, care se aflau în fața casei. Sunetul ușii care se deschidea a făcut ca grupul de oameni care beau în fața casei să se întoarcă să privească.
– După baie, parfumul se revarsă de la Baiboon, a spus Lop în glumă, iar Baiboon a zâmbit ușor.
– Vino și stai aici, a strigat Khom, bătând scaunul de lângă el. Baiboon a dat din cap cu un zâmbet pe față.
– Ce? Încă mai ești supărat pe mine? a întrebat Khom, cu gura deschisă, fără să spună nimic.
– Ce a făcut P’Khom de s-a supărat Baiboon? a întrebat Kit curios.
– Mă prefăceam că mă joc puțin cu păianjenii, a răspuns Khom, ridicând alcoolul pentru a bea.
– Este o mare teamă aici. P’Khom nu are voie să vorbească cu Baiboon. Baiboon este supărat pe tine, a spus tânărul înainte de a se întoarce, determinându-i pe Kit, Ruj și Lop să se uite cu drag la expresia lui Baiboon.
– Bine, nu voi vorbi cu tine!
Khom s-a prefăcut că se întoarce. Baiboon își ridică ușor ochii, dar când a văzut că zâmbește, tânărul a întors capul în partea cealaltă.
– Oh Baiboon, vrei să bei ceva cu frații tăi? s-a prefăcut Lop că îl invită.
– Vrei să te mai plesnesc o dată, Lop? Baiboon este încă tânăr, a spus Khom cu o voce gravă.
– Oh, P’Khom, are 15 ani. Nu mai este un copil. Prima dată am băut când aveam 14 ani, a spus Lop.
– Ei bine, nu e un idiot ca tine, Ai’Lop, a spus Kit.
– Ei bine, m-a ajutat foarte mult, a spus Lop, fără să o ia în serios.
Lumina de pe ecranul telefonului lui Baiboon a pâlpâit, iar Khom s-a întors imediat să se uite la el. Tânărul a ridicat-o și a văzut că cineva trimisese un mesaj pe Line, dar nu a putut auzi sunetul, deoarece Baiboon pusese Line în surdină.
Când a văzut că era vorba de prietenul său înalt, i-a trimis un răspuns. Khom stătea încă acolo, nu a spus nimic. Kit și Ruj au continuat să vorbească despre un alt subiect. Baiboon a continuat să stea și să apese pe mesaje pentru a răspunde la mesajele prietenilor săi.
Baiboon, Kit, Ruj și Lop au fost surprinși când Khom a trântit paharul de vin pe masă, provocând un zgomot puternic.
– Ce s-a întâmplat P’Khom? a întrebat Lop.
– Îmi pare rău, a căzut paharul, a răspuns Khom, cu ochii privind ecranul telefonului lui Baiboon, dar nu putea vedea clar pentru că mișca telefonul înainte și înapoi.
– Vorbești cu prietena ta, Baiboon?
Lop, uitându-se la simptomele lui Khom, s-a prefăcut că îl întreabă întâmplător pe Baiboon. Baiboon și-a ridicat imediat privirea de pe ecranul telefonului.
– Nu, P’Lop, vorbesc cu Phai, prietenul lui Baiboon. A venit doar să vorbească și să se joace cu Baiboon, a răspuns tânărul.
– Oh, a răspuns Lop și a continuat să bea.
Cât despre Baiboon, el a continuat să trimită mesaje și să discute cu Phai. După o vreme, s-a ridicat în picioare.
– Mă duc la baie, mă întorc imediat, a spus Khom, înainte de a intra în casă. Silueta înaltă se îndreptă spre baie, încruntată.
Nu a spus că nu-i place să trimită mesaje? Atunci de ce trebuie să facă asta?
S-a supărat când l-a văzut pe Baiboon discutând cu prietenul său pe nume Phai. S-a dus la baie și a ieșit. Baiboon a intrat în camera lui Khom.
– Ce faci? Te duci la toaletă?
Khom a încercat să nu se supere și l-a întrebat pe Baiboon. Băiatul este încă tânăr. Khom nu ar trebui să fie supărat pe ceea ce nu este al lui.
– Baiboon a venit să-și ia hainele acasă. Baiboon nu va dormi aici la noapte, a spus tânărul. Khom era deja furios, mai furios decât înainte, dar își ținea simptomele la limită.
– Cum dorești! Să te culci cu mine ar fi incomod, a spus Khom înainte de a pleca imediat, lăsându-l confuz pe Baiboon.
Khom a crezut că tânărul voia să continue să vorbească la telefon cu Phai, așa că nu a vrut să petreacă noaptea la Khom. Dar, de fapt, Baiboon nu s-a culcat la el pentru că era încă nedumerit de farsa păianjenului. Baiboon a luat o geantă cu hainele pe care le cumpărase și lucrurile lui și a ieșit în fața casei. Khom s-a așezat să bea în liniște cu prietenii lui Lop.
– Unde te duci, Baiboon? a întrebat Lop cu curiozitate, pentru că era surprins de simptomele lui Khom.
– Baiboon se duce la culcare acum. Mâine trebuie să meargă la școală, a răspuns Baiboon.
– N-ai de gând să dormi aici? a întrebat Lop.
– Eu nu dorm aici, a răspuns din nou Baiboon. Lop s-a întors imediat să se uite la fața lui Khom. Khom nu a spus nimic. Baiboon a fost și el surprins, dar nu a întrebat nimic.
– Baiboon pleacă primul, le-a spus Baiboon tuturor, înainte de a se întoarce acasă la bunica sa.
– Ai’Lop, du-l pe Baiboon la școală mâine pentru mine, a spus Khom în timp ce Baiboon pleca.
