– Baiboon!! a răsunat un strigăt lung, determinându-i pe Baiboon și Phai să întoarcă capul și să-l vadă pe San alergând spre ei.
– Bună, P’San. Ce s-a întâmplat? l-a salutat Baiboon şi l-a întrebat.
– În această dimineață, m-am gândit să te contactez pe Line. Dar văzând că ai schimbat poza de profil cu cea a lui P’Khom, nu am îndrăznit și mi-am anulat intenția de a te saluta. Nu poți să-ți pui o poză de profil cu tine?
Întrebarea lui San l-a determinat pe Phai să rămână puțin fără cuvinte, pentru că aseară el însăși l-a văzut pe Baiboon schimbându-și poza cu P’Khom, dar nu a îndrăznit să întrebe. Era bucuros că exista cineva care îndrăznea să îl întrebe.
– Vreau să folosesc fotografia mea cu P’Khom. De asemenea, folosesc fotografia noastră ca fundal pentru telefonul mobil. Aruncă o privire, a spus Baiboon cu un zâmbet, înainte de a-și scoate telefonul mobil și de a le arăta ecranul lui Phai și San. San s-a întors să se uite la Phai și a constatat că fața lui Phai era puțin palidă.
– Răspunsul tău chiar m-a durut la inimă. Ei bine, dar cel puțin P’Khom este doar un frate, nu iubitul tău, a spus San.
Propoziția l-a făcut pe Baiboon să se oprească în timp ce se gândea la diferența dintre cuvintele iubit și frate.
– P’San, vorbești prea mult. Hai să punem mai întâi lucrurile deoparte pentru ore Baiboon, a spus Phai. Baiboon a dat din cap în semn de acord înainte de a merge spre clădirea școlii împreună cu Phai.
– Nu știu despre ce vorbești, Phi Sun, neagă Phai înainte de a-l conduce pe Baiboon spre clădirea școlii. Mai bine să mergem, Baiboon.
Baiboon dă din cap și îl urmează.
~~~~~~
– La ce te gândești, Phi? întreabă Kit, care tocmai ieșise la o țigară alături de Khom în fața biroului lui Kamol, când îl vede pe Khom cu un aer puțin tulburat în timp ce fumează.
– Kit, ce ținută crezi că i-ar sta bine lui Baiboon? întrebă Khom, determinându-l pe Kit să ridice puțin sprâncenele în semn de curiozitate.
– De ce, Phi? Ce s-a întâmplat?, a întrebat Kit.
– Baiboon poartă doar hainele lui vechi. Mă gândesc să îi cumpăr altele.
– Dar nu cumva Khun Kim i-a cumpărat deja câteva ținute Phi? Și tu, de asemenea, i-ai cumpărat deja câteva haine. Cred că Baiboon nu are chef să le poarte.
– Este adevărat, recunoaște Khom. Ar trebui să-i arunc în secret hainele vechi, astfel încât să fie obligat să le poarte pe cele noi?
– Și cum ai de gând să faci asta, Phi? Nu ești îngrijorat că Baiboon va plânge când va afla?
– Și asta e adevărat, recunoaște din nou Khom. Nu contează, s-ar putea să mă gândesc prea mult la lucruri din nou.
Când termină de fumat, Khom se întoarce în clădire și se îndreaptă direct spre biroul lui Kamol.
– Șefule, la ce oră ne luăm liber azi?, îl întreabă Khom pe Kamol, determinându-l pe Kamol să-și ridice privirea de la computer și să se uite la Khom.
– În jurul orei 16.00. Abia aștept să-mi văd soția, răspunde Kamol cu un ton normal, determinându-l pe Khom să-i zâmbească în secret șefului său.
– De ce întrebi? Pleci undeva?, îl întreabă Kamol pe Khom.
– Mă gândeam să-l duc pe Baiboon la cumpărături pentru haine noi după orele de curs, șefule.
– Ah… Mergi mai departe. Dar sun-o pe mătușa Nee să-i spui mai întâi, ca să nu-și facă griji pentru nepotul ei.
– Da, șefule!
~~~~~
– Baiboon, din moment ce nu avem teme pentru azi, de ce nu mergem să ne plimbăm la mall?, îl invită Phai, dar Baiboon dă din cap că nu.
– Nu, mulțumesc! Phi Khom va fi aici să mă ia în orice moment. Iar eu trebuie să mă duc să o ajut pe bunica mea la munca ei, a spus Baiboon, deoarece nu este pasionat de astfel de lucruri.
Phai se uită în jos cu o expresie încruntată, determinându-l pe Baiboon să se simtă puțin vinovat.
– Să spunem că data viitoare o să merg cu, Phai. Tocmai am mâncat ieri înghețată împreună. Hai să luăm o pauză astăzi, bine? a spus imediat Baiboon de teamă să nu-și dezamăgească prietenul.
– Serios? Atunci, în weekendul ăsta, mergem să vedem un film? a întrebat din nou Phai.
– Hmm… Pot să îți dau un răspuns vineri? Trebuie să cer mai întâi permisiunea bunicii și a lui Phi Khom.
– Hmm… În regulă! Dar dacă ai nevoie de ajutorul meu pentru a cere permisiunea, spune-mi. Pot să le cer eu însumi, se oferă Phai.
Baiboon dă din cap în semn de acord înainte de a-și pune lucrurile deoparte în geantă și de a ieși din cameră spre locul de așteptare desemnat. Phai se duce și el să se așeze cu el în timp ce așteaptă.
La scurt timp după aceea, Khom intră cu mașina în parcare. Baiboon îi face cu mâna de la revedere lui Phai și apoi se grăbește spre mașină pentru a se întâlni alături de Khom. Băiatul deschide ușa mașinii și se urcă în mașină în timp ce îi face un whai lui Khom.
– Bună, Phi Khom! îl salută băiatul cu un zâmbet. Khom îi înmânează lui Baiboon sake-ul de căpșuni ca de obicei, dar ochii lui sunt ațintiți asupra lui Phai, care tocmai se întorcea să plece când l-a văzut pe Baiboon urcând în mașină.
– Prietenul tău, pe nume Phai, a venit să aștepte cu tine? a întrebat Khom pe un ton normal, în timp ce ieșea din parcare.
– Da, Phi.
– De ce nu se duce acasă? De ce trebuie să stea și el și să aștepte? mormăie Khom.
– Phai are un antrenament de baschet după aceea Phi. Așa că a venit să aștepte cu mine mai întâi, răspunde tânărul băiat neștiutor.
– Oh! E un jucător de baschet? mormăie Khom fără să se gândească la informația pe care tocmai a primit-o înainte de a-și pierde interesul față de prietenul lui Baiboon și se uită în schimb la Baiboon.
– Ai teme de făcut azi? a întrebat Khom.
– Nu am, Phi, a răspuns Baiboon, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– Bine atunci. Phi te va duce să cumperi niște lucruri de la Monumentul Victoriei*, a spus Khom, determinându-l pe Baiboon să se uite la el confuz.
(N/T: * Monumentul Victoriei este un monument militar din inima Bangkokului. Este un faimos sens giratoriu care servește drept centru de legătură pentru autobuzele care merg spre și dinspre diferitele colțuri ale marelui oraș. Așa stând lucrurile, partea pietonală a locului este plină de piețe, centre comerciale și alte magazine care vând diverse produse la prețuri variate.)
– Ce să cumpărăm, Phi? a întreabat tânărul băiat.
– Vei vedea, răspunde Khom, pentru că nu vrea ca Baiboon să știe încă ce urmează să cumpere. Altfel, tânărul băiat va protesta cu siguranță.
Parchează la un mall din apropierea unei stații de tren de mare viteză. De acolo vor lua trenul de mare viteză până la Monumentul Victoriei, deoarece este destul de dificil să găsească un loc de parcare la acesta din urmă.
– Unde mergem Phi? a întreabat Baiboon cu entuziasm. Până acum, băiatul și-a descheiat cămașa de școală.
– O să luăm trenul urban până la Monumentul Victoriei, a răspuns Khom.
– Trenul care circulă deasupra noastră, Phi?
Baiboon arată cu degetul spre trenul din cer, în timp ce amândoi sunt încă sub stație. Khom dă din cap. Baiboon îl apucă imediat și se ține de brațele lui Khom.
– Baiboon nu a fost niciodată într-un tren de mare viteză Phi. Cum funcționează asta? Phi Khom, te rog, povestește-i și lui Baiboon despre asta, a spus tânărul băiat.
– O să-ți arăt imediat, răspunde Khom în timp ce îl conduce pe Baiboon – care îl ține strâns în brațe pe Khom – spre gară.
Perechea primește din când în când priviri fixe din partea curioșilor și a trecătorilor din cauza modului în care Baiboon se ține de Khom ca o prietenă geloasă. În realitate, îi este doar teamă că s-ar putea pierde.
În ceea ce-l privește pe Khom, acesta merge mai departe cu un zâmbet, fără să țină cont de privirile pe care le primeau. Khom îl duce apoi pe Baiboon la automatele de bilete și îi explică cum să obțină un bilet şi îi explică și cum să folosească biletul la intrare.
Baiboon îi urmează exemplul lui Khom, deși puțin stângaci. Acest lucru îl amuză pe Khom, care crede că arată drăguț.
– Am uitat, stația devine prea aglomerată la orele de vârf, spune Khom când vede o mulțime de oameni așteptând la coadă la tren. Baiboon continuă să se țină de Khom.
– Să mergem acasă, Phi? întreabă Baiboon.
– Suntem deja aici. Să mergem, răspunde Khom chiar în momentul în care trenul ajunge în gară. Khom îi ia mâinile lui Baiboon de pe brațe pentru a putea folosi același braț pentru a-l ține pe Baiboon de talia lui mică și a-l ține pe băiat aproape de el.
Din cauza staturii înalte a lui Khom și a aurei destul de severe, nu mulți pasageri au curajul să se apropie de ei. De îndată ce trenul se deschide, pasagerii se grăbesc să iasă din tren. Khom îl conduce pe Baiboon în interiorul trenului.
Baiboon se uită în jur cu entuziasm, dar pentru că nu este un loc liber, Khom îl conduce pe Baiboon într-un colț unde stau unul în fața celuilalt. Baiboon se sprijină de peretele trenului cu fața la Khom, care stă în fața lui. Oamenii, apoi, au umplut treptat trenul.
– Sunt atât de mulți oameni. Phi Khom, te simți confortabil în picioare? a întreabat tânărul.
– Eu sunt bine. Pentru tine îmi fac griji. Ține-te bine de mine, răspunde Khom.
Baiboon dă din cap, înainte de a-și arunca brațele în jurul taliei lui Khom și îl îmbrățișează strâns pe acesta.
– Atunci este în regulă ca Baiboon să-l îmbrățișeze așa pe Phi Khom? a întrebat băiatul.
Inima lui Khom bate cu putere, gândindu-se cum Baiboon nu este deranjat de faptul că ceilalți oameni se uită fix la ei. Dar gândindu-se știind cât de inocent este Baiboon, Khom știe că aceasta este o acțiune candidă din partea băiatului.
– Sigur că poți, răspunde Khom, determinându-l pe Baiboon să zâmbească larg. Khom stă în picioare în așa fel încât să blocheze raza vizuală a lui Baiboon de la curioșii care se uită fix în prezent la ei, doar pentru ca Baiboon să se simtă în largul lui.
În ceea ce-l privește pe Baiboon, acesta se agață și mai tare de Khom atunci când trenul începe să se pună în mișcare pentru a-și menține echilibrul.
– Hi, hi! râde încet Baiboon, determinându-l pe Khom să se uite în jos la el.
– De ce râzi? a întreabat Khom liniștit, îngrijorat că motivul pentru care Baiboon râde încet este că inima îi bate prea tare.
– Dacă Baiboon nu-l îmbrățișa strâns pe Phi, Baiboon ar fi căzut până acum, mormăie tânărul băiat zâmbind, determinându-l pe Khom să zâmbească ușor.
Călătoria lor cu trenul continuă. Ori de câte ori opresc într-o gară, oamenii se înghesuie înăuntru. Khom face tot posibilul să-l țină pe Baiboon departe de a nu fi prea înghesuit de mulțime, dar nu ajută prea mult.
Baiboon este acum înghițit în totalitate de brațele puternice ale lui Khom. Mirosul natural și căldura care se degajă de la Khom îl face pe Baiboon să se înroșească inexplicabil pe față.
– Rezistă, mormăie Khom pentru sine. Baiboon îl aude oricum, dar nu spune nimic despre asta.
Baiboon își îngroapă fața în cotlonul pieptului lui Khom și își freacă fața acolo înainte și înapoi. Khom simte cum căldura i se răspândește în toate colțurile corpului când vede expresia de mângâiere a lui Baiboon, foarte asemănătoare cu cea a unui pisoi.
– Phi Khom s-a dat cu parfum? își ridică băiatul capul de unde era îngropat în pieptul lui Khom pentru a întreba. Obrazul lui este încă lipit de pieptul lui Khom.
– Da. De ce? a întreabat Khom.
– Lui Baiboon îi plac foarte mult cum miroase Phi Khom, răspunde băiatul, frecându-și din nou pieptul de pieptul lui Khom – acțiunea determinându-l pe Khom să înghețe.
Calmează-te, Ai Khom!, își strigă mental bărbatul înalt.
– Baiboon, stai nemișcat. Nu te mai zvârcoli, spune Khom cu voce tare, determinându-l pe Baiboon să se uite la el și să zâmbească. El consimte şi stă nemișcat în timp ce îl îmbrățișează pe Khom ca și cum fața lui și-a găsit locul de drept la pieptul lui Khom, determinându-l pe acesta să se gândească la faptul că acest lucru este chiar mai obositor decât mersul pe jos.
– Ți-e foame? a întreabat Khom cu o voce blândă. Baiboon dă din cap.
– Atunci hai să mergem să mâncăm ceva înainte de a merge să cumpărăm acele lucruri, spune Khom.
Baiboon dă din nou din cap. Dar de data aceasta își apleacă fața de la pieptul lui Khom suficient de mult încât să vadă un grup de fete care se uită fix la el și la Khom înainte de a chicoti fără zgomot, determinându-l pe Khom să ridice sprâncenele în semn de confuzie.
– Phi Khom, de ce se uită fix fetele alea la noi? Și ele chicoteau, Phi. Am făcut ceva ciudat? îl întreabă Baiboon pe Khom de teamă că ar fi putut face ceva ciudat sau prostesc, ca cineva care nu a mai fost niciodată într-un tren.
Gândindu-se la asta îl determină pe Baiboon să fie și mai confuz pentru că el crede că nu a făcut nimic prostesc. De fapt, tot ce a făcut până acum a fost să stea în tren îmbrățișându-l pe Khom.
Întrebarea lui Baiboon îl determină pe Khom să rămână pentru o clipă fără cuvinte. Urmează linia vizuală a lui Baiboon și se întoarce pentru a se uita cu răceală la grupul de fete, determinându-le pe acestea să își întoarcă privirea stânjenite. Apoi se întoarce să se uite la Baiboon cu un zâmbet.
– Nu le băga în seamă, spune Khom cu dispreț. Probabil că vorbesc despre altceva. Și sunt destul de sigur că nu râd de tine.
Baiboon se uită încă o dată la grupul de fete pentru a le găsi cu fața spre ei și nu mai chicoteau, ceea ce îl determină să-i zâmbească larg lui Khom.
– Așa se pare, Phi, răspunde băiatul cu un zâmbet. Khom îi zâmbește înapoi cu căldură lui Baiboon, gândindu-se că acele fete sunt probabil nişte fete stricate care cred că el și Baiboon sunt iubiți.
Stai!! Ce?!! Iubiți?
Khom se opri în fața propriilor gânduri.
Aș prefera să nu-i spun lui Baiboon ce fel de persoane sunt acele fete., se gândește Khom, pentru că știe prea bine că, dacă Baiboon află, va începe să fie precaut. Și s-ar putea să nu se mai poarte atât de drăgăstos cu Khom.
În curând ajung la stația Monumentul Victoriei. De obicei, o mulțime de oameni coboară în această stație și, ce-i drept, de îndată ce ușile trenului se deschid, oamenii se grăbesc spre uși, inclusiv acele fete stricate.
Khom îl strânge în brațe pe Baiboon de talia mică și îl îmbrățișează pe băiat lângă el pentru a-l proteja pe acesta să nu se lovească de oamenii grăbiți. Khom își folosește corpul pentru a-l împinge pe Baiboon spre ieșire.
– Este atât de drăguț. Probabil că e abia în gimnaziu, își șoptesc fetele una alteia, dar vocile lor sunt clar auzite de Baiboon, având în vedere că merg chiar în spatele lui Khom și Baiboon. Baiboon se întoarce spre fete cu un zâmbet.
– Mulțumesc! a spus băiatul oprindu-le pe fete din drum și determinând ca fețele lor să se înroșească. Khom îl ghidează imediat pe Baiboon spre pasarela care face legătura cu Centrul Unu, pentru a-l îndepărta de grupul de fete.
La scurt timp, Baiboon aude fetele țipând. Încearcă să se uite înapoi la ele cu nedumerire, dar Khom îl împinge mai departe.
– Ce se întâmplă cu ele Phi? îl întreabă Baiboon pe bărbatul înalt, care își schimbă poziția, trecând de la a se ține de talia lui Baiboon la a-i ține mâinile.
– Ei bine, pentru ce anume le-ai mulțumit? întreabă Khom.
– Au spus că Baiboon este drăguț Phi, răspunde băiatul, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– De unde știi că de fapt te laudă spunându-ți că ești drăguț? îl tachinează Khom pe Baiboon, determinându-l pe băiețel să-și piardă un pic încrederea în el însuși și să înceapă să se gândească dacă acele fete chiar l-au lăudat sau nu.
– Se uitau fix la Baiboon Phi. Sau, așteaptă! Chiar se uitau la mine? Se uită la altcineva în schimb? Phi Khom, Baiboon a luat-o înaintea lui?
Baiboon își recuperează mâna de pe cea a lui Khom și o folosește pentru a-și acoperi fața ruşinat de gândul că s-ar putea să fi luat-o înainte mulțumindu-le acelor fete când, de fapt, ele lăudau pe altcineva. Khom se uită la fața băiatului și râse amuzat.
– Las-o baltă! îi spune Khom. Asta e prima dată când le întâlneşti. Nu e nevoie să fii timid.
Baiboon dădu din cap în semn de aprobare, chiar dacă era încă puțin timid. De fapt, ceea ce a spus Khom era adevărat doar pe jumătate. În adâncul sufletului său, vrea ca Baiboon să fie mai atent decât atât.
Nu vrea ca Baiboon să zâmbească oricui sau să spună „Mulțumesc” oricui, așa cum a făcut mai devreme determinându-le pe acele fete să spună că este drăguț. Acest lucru face mai ușor pentru oameni să se apropie de tânărul băiat cu intențiile lor ascunse.
Khom îl duce pe Baiboon la un magazin de sushi din mall. El este sigur că Baiboon va fi încântat când va vedea farfuria de mâncare care este livrată pe o bandă rulantă. Baiboon face ochii mari de emoție imediat ce ajung în fața magazinului de sushi.
Baiboon se uită uimit la legumele și alimentele proaspete livrate pe banda rulantă. Dar, în acest moment, magazinul este plin de clienți, așa că perechea trebuie să facă rost de o cartelă și se așează pe canapea în timp ce își așteaptă rândul. În timp ce stă jos, Baiboon nu se poate abține să nu privească imaginile produselor alimentare de pe un ecran LCD din interiorul magazinului.
– Phi Khom, cum se numește mâncarea asta? întreabă băiatul tânăr arătând spre tava de sushi care este afișată în acel moment pe ecran.
– Este sushi, o mâncare japoneză, răspunde Khom. Ai încercat vreodată? întreabă el. Baiboon dă din cap că nu.
– Este scumpă? întreabă curios Baiboon.
– Nu contează prețul spune Khom cu dispreț, apoi explică. Este un restaurant în care se mănâncă tot ce se poate.
Ochii lui Baiboon se măresc și mai mult.
– E în regulă să mănânci cât de mult vrei să mănânci? întreabă Baiboon cu nerăbdare. Khom dă din cap în semn de aprobare.
– Dar trebuie să mănânci tot ceea ce pui în farfurie, avertizează Khom. Vei fi amendat dacă rămân resturi.
– Bine, Phi, aprobă băiatul în timp ce se uită entuziasmat în interiorul magazinului.
– Oh, Phi Khom, strigă o voce de femeie de la distanță, determinându-l pe Khom să-și ia cu greu ochii de pe fața netedă a lui Baiboon pentru a căuta proprietarul vocii.
Baiboon îi urmează exemplul. Vocea provine de la una dintre fetele care stau în fața magazinului de sushi din apropierea locului unde stau Khom și Baiboon. Khom se uită nedumerit la cele două fete bine îmbrăcate.
– Ne cunoaștem? întreabă Khom cu respect. Baiboon se apropie instinctiv de Khom.
– Oh, Phi Khom, chiar ai uitat de Lookchin? În acea noapte, noi doi am avut… spune femeia lăsând intenționat să iasă restul afirmației, determinându-l pe Khom să-și dreagă gâtul când își dădu brusc seama cine era fata.
Era fata din locul în care Kamol își aducea de obicei oamenii pentru a-și satisface dorințele fizice și sexuale. Ea era cea care făcea pereche alături de Khom, dar nu au făcut mare lucru. Khom avea multe pe cap în acea seară, pentru că în acea noapte Baiboon a dormit la el acasă.
– Deci acesta este Phi Khom despre care ai vorbit non-stop? întreabă prietena femeii. Cel despre care spuneai că este bine stilat, manierat, înalt și… se bâlbâie brusc fata când îl vede pe Khom că se uită cu înfocare la ea.
– Ai nevoie de ceva? întrebă Khom cu răceală, determinându-le pe femei să se încolăcească în prezența lui.
– Nimic, Phi Khom, spune cu blândețe femeia pe nume Lookchin. Eram prin zonă și s-a întâmplat să te văd, așa că am venit să te salut. Oricum, iată numărul meu de telefon, Phi. Sună-mă oricând ai nevoie de mine. Sunt mereu disponibilă pentru tine.
Își scrie numărul de telefon pe un bilețel autocolant pe care l-a luat din interiorul genții și i-l întinde lui Khom, care nu i l-a cerut în primul rând.
Khom ia doar biletul fără intenția de a-l parcurge. Răsuflă ușurat când echipa de la magazinul de sushi îi strigă numărul. Îl ia în grabă de mână pe Baiboon pentru a-l ajuta pe băiat să se ridice.
– Scuzați-ne, spune Khom cu fermitate, în timp ce îl conduce pe Baiboon în magazinul de sushi, fără să țină cont de reacția celor două fete. Chelnerii le conduce la masa lor. Comandă supă pentru amândoi înainte de a se așeza și îl vede pe Baiboon privindu-l cu atenție.
– Ce este? întreabă Khom cu o voce blândă.
– Cine sunt fetele alea, Phi? întreabă Baiboon cu o voce slabă, după ce ezită o vreme dacă va fi bine să îl întrebe pe Khom despre asta. Baiboon însuși nu înțelegea de ce vrea atât de mult să afle despre Khom.
– Doar oameni pe care i-am întâlnit la serviciu, răspunde Khom cu o voce egală, fără să vrea ca Baiboon să știe că acele fete sunt prostituate cu care a avut cândva ceva.
Khom îl vede pe Baiboon uitându-se fix la bucata de hârtie pe care o ține neștiutor în mână. Când își dă seama că încă mai ține hârtia în mână, o mototolește imediat și o aruncă.
– De ce ai aruncat-o, Phi? întreabă imediat Baiboon.
– Phi nu mai are nicio afacere cu ele, așa că nu văd de ce ar trebui să o păstrez. Cred că ar fi mai bine să mergem să mâncăm ceva, spune Khom, readucându-i atenția lui Baiboon la alimentele de pe banda rulantă. Khom se oferă voluntar să meargă să aducă băuturile.
– Dacă vrei să mănânci sushi, poți să te duci să-ți iei acum, îi spune Khom lui Baiboon, care se uită la el cu un zâmbet complice.
– Să mergem împreună, Phi Khom. Nu am mai fost niciodată într-un loc ca acesta, spune Baiboon cu o voce afectuoasă, la care Khom este de acord cu ușurință.
Khom umple cu răbdare farfuria băiatului cu tot ceea ce îi indică, atent să nu umple farfuria cu mulţi carbohidrați ca nu cumva băiatul să nu se simtă imediat sătul.
– Ce-i asta, Phi Khom? îl întreabă Baiboon pe Khom în timp ce se întorc la masa lor.
– Wasabi, răspunde Khom. Îl amestecăm cu sos de soia și apoi înăbușim sushi-ul în el înainte de a-l mânca. Dar ai grijă, pentru că poate deveni înțepător. Este un fel diferit de picant, explică Khom, dar nu este suficient de rapid pentru a-l opri pe băiat când acesta scufundă brusc întregul sushi în wasabi și îl devorează pe tot.
Când wasabiul își face efectul, ochii lui Baiboon se măresc cu o expresie îngrozitoare. Când esența de wasabi îi intră în ochi și în cap, lacrimile îi izvorăsc din ochii frumoși.
– Aaahhhh!!! exclamă Baiboon.
– Hei, Baiboon, se grăbi Khom să ajungă lângă băiat și imediat luă un șervețel și o puse în fața gurii tânărului. Scuipă-l! ordonă el.
Baiboon face imediat ceea ce i se spune. Khom îl lasă pe Baiboon să scuipe totul în șervețelul din mâinile sale fără ezitare. Chelnerul care a văzut ce s-a întâmplat aduce imediat un coș de gunoi, compătimindu-l pe simpaticul și adorabilul Baiboon.
Khom aruncă șervețelele în coșul de gunoi și mulțumește chelnerului. Baibon se grăbește să ia apă pentru a bea. Khom se apleacă apoi mai aproape și îi strânge nasul băiatului pentru ca Baiboon să poată respira pe gură.
Lacrimile încă îi curg din ochi. Când Khom îi dă drumul nasului lui Baiboon, băiatul se uită timid la Khom.
– Mai simți gustul condimentului în gură? întreabă Khom. Baiboon dă din cap înainte de a-și freca fața de antebrațele lui Khom.
– Îmi pare rău Phi! Baiboon nu știe că era atât de condimentat, se scuză băiatul din abundență de teamă că s-ar putea enerva de ceea ce s-a întâmplat. Khom lasă să iasă un oftat de ușurare.
– Dacă ești bine, atunci probabil că putem continua să mâncăm, spune Khom.
– Phi Khom este supărat pe Baiboon? întreabă tânărul băiat.
– Îngrijorat! Ți-am spus deja să nu te gândești prea mult. Hai să mâncăm, spune din nou Khom în timp ce se ridică și își reia locul în fața lui Baiboon. Continuă să mănânce, Baiboon având grijă să întrebe înainte de a mânca ceva cu care nu este familiarizat.
– Te-ai săturat? întreabă Khom în timp ce se îndreaptă spre plata facturii.
– Foarte sătul Phi! răspunde Baiboon cu un zâmbet.
Până acum, cerul a început să se întunece.
– Atunci hai să mergem la cumpărături, ca să nu trebuiască să stăm până târziu, a spus Khom în timp ce îl conduce pe Baiboon afară din mall și în bazarul de noapte din jurul Monumentului Victoriei, care – la ora asta – este plin de oameni care cumpără bunuri.
Așa că îl ține Khom pe Baiboon de umerii lui mici și îl lasă să meargă în fața lui, într-o poziție protectoare, pentru ca băiatul să nu se lovească de alți cumpărători.
Khom este o persoană uriașă, iar aura sa destul de impunătoare îi face pe cei mai mulți să-l evite.
– Ce vom cumpăra, Phi Khom? își amintește Baiboon să întrebe din nou.
– O să-ți cumpărăm niște haine pentru a le folosi atât în casă, cât și afară, îi răspunde Khom fără ocolișuri, oprindu-l pe Baiboon din drum și determinându-l să se întoarcă spre Khom.
– Din nou, Phi Khom? Baiboon a spus deja să nu ne deranjăm. Mă duc acasă, protestează imediat tânărul băiat și se întoarce să o ia în direcția opusă.
– Baiboon, nu fi încăpățânat, Khom îl ține pe Baiboon pe loc și încearcă să îl liniștească pe băiat. Ai spus că îl vei asculta întotdeauna pe Phi, nu-i așa?
– Dar Phi Khom îl face pe Baiboon să dezvolte obiceiuri proaste făcând asta, insistă băiatul, în timp ce Khom îl trage de lângă el pentru a-l ține în frâu.
– Atunci hai să vorbim, propune Khom. Cum te va face asta să dezvolți obiceiuri proaste?
– Ei bine, Phi Khom care cumpără asta și aia pentru Baiboon este ca și cum l-ar răsfăța, spune băiatul. Ce se întâmplă dacă într-o zi, Phi Khom nu mai este cu Baiboon? Ce va face Baiboon atunci?
Khom își ridică ușor sprâncenele. Nu a văzut niciodată pe cineva care să se teamă să nu dezvolte obiceiuri proaste, fiind îngăduit de alți oameni. Aproape toată lumea ar sări la oportunități ca asta.
– De ce? Ți-e teamă că Phi va muri primul? îl tachinează Khom pe Baiboon. Dar acesta se uită la Khom cu ochii tremurânzi.
– Baiboon nici măcar nu vorbea despre moarte, spune băiatul cu voce slabă. Baiboon se referea la momentul în care Phi Khom se va căsători și își va întemeia o familie proprie. Va trebui să aibă grijă de propria lui familie. Ce va face Baiboon atunci? Când Phi Khom nu va mai putea fi cu Baiboon…
Tânărul își spune doar părerea fără să țină cont de trecătorii care ar putea auzi ce vorbește. Își deschide gura pentru a spune ceva, dar o închide din nou când nu găsește o modalitate de a spune ceva.
– De câte ori ți-am spus să nu te gândești prea mult? spune Khom. Ai de gând să-ți alegi hainele ca un băiat cuminte ce ești? Sau îl vei lăsa pe Phi să o facă cu forța? Atunci voi alege orice voi vedea în toate magazinele pe lângă care trecem și voi cheltui inutil, vrei asta? Khom știe că acesta este singurul truc pentru a-l convinge pe băiat.
– Baiboon va alege singur, Phi, spune tânărul băiat, pentru că este sigur că va cumpăra Khom în panică dacă va fi lăsat să piardă. De partea sa, Khom zâmbește triumfător.
– Atunci hai să mergem să-ți luăm hainele alea, spune Khom înainte de a-l lăsa pe Baiboon să deschidă drumul.
Bărbatul înalt se uită fix la băiatul din fața lui, incapabil să își scuture din cap gândurile care îi treceau prin minte de ceva vreme încoace…
Atunci de ce nu ne petrecem restul vieții împreună?
