În jurul orei 3 dimineaţa Khom a bătut la ușă și a auzit televizorul din casă mergând. Atunci și-a dat seama că mătușa nu dormea încă.
S-a auzit sunetul ușii care se deschidea. Mătușa a ieșit și a deschis ușa.
– Ce mai face Baiboon, mătușă? a întrebat Khom curios.
– Încă are febră. El doarme în camera lui, a spus mătușa.
– Pot să arunc o privire, vă rog? a întrebat Khom.
Mătușa Nee a tăcut o vreme înainte de a da din cap. L-a lăsat să treacă și Khom s-a îndreptat imediat spre camera lui Baiboon cu mare entuziasm. Khom se îndreptă spre o siluetă mică ce dormea adânc pe pat, cu o foaie de gel antifebril lipită pe frunte.
Khom s-a așezat încet pe marginea patului. Apoi a folosit o mână puternică pentru a o întinde peste părul umed de sudoarea care se prelingea de la căldura corpului de pe fruntea lui. Mătușa s-a apropiat și a rămas în ușa camerei.
– Când a luat Baiboon medicamente ultima oară? s-a întors Khom să o întrebe pe mătușa Nee.
– A fost seara, când am luat cina, a spus mătușa Nee, uitându-se la ceas.
– E timpul să mai ia o pastilă. Mai întâi trebuie să-l trezești ca să ia medicamentul, a spus Khom, înainte de a-l scutura ușor de brațul lui Baiboon.
– Baiboon, trezește-te, Baiboon, l-a strigat Khom pe Baiboon cu o voce blândă. Tânărul a deschis încet ochii.
– P’… Khom, a strigat Baiboon, cu vocea răgușită. Apoi Khom l-a ridicat încet pe Baiboon, astfel încât acesta să se așeze pe pieptul său puternic.
– Mai întâi, mai ia o pastilă. Apoi dormi mult timp, a spus Khom și a cerut medicamentul. Mătușa s-a dus să îl ia și să i-l dea.
– Mulțumesc, a răspuns Khom înainte de a-i înmâna lui Baiboon o pastilă. Baiboon a deschis gura pentru a o accepta, Khom i-a întins apa. Când Baiboon a terminat de luat medicamentul, Khom l-a sprijinit treptat pe tânăr să se întindă ca înainte.
– E mai bine să îl mai curățăm puțin. Febra va scădea mai repede, i-a spus Khom mătușii Nee.
Khom a luat un lighean și a turnat apă și l-a așezat lângă el cu prosoape. Khom a reușit să pună un prosop umezit cu apă pentru a șterge fața și gâtul lui Baiboon, a început să șteargă brațul lui Baiboon și Baiboon a adormit din nou.
– Kom, a spus vocea mătușii.
– Da! Khom se întoarse să se uite la mătușă și răspunse.
– De ce se poartă Khom atât de frumos cu Baiboon? a întrebat mătușa, determinându-l pe acesta să se oprească puțin.
– Baiboon este un băiat cuminte, cum să nu fiu drăguț cu el? În plus, viața mea se află în cercul întunecat. Am întâlnit o mulțime de oameni care nu erau foarte buni. Când am întâlnit un băiat drăguț ca Baiboon, am simțit că cel puțin acest băiat este ceva bun în viața mea. Nu văd asta prea des, a spus Khom, ștergându-i fața lui Baiboon.
– Dacă întâlnește Khom pe cineva mai bun decât Baiboon, va fi în continuare afectuos cu el? Te vei mai simți bine cu Baiboon așa? a întrebat mătușa.
– Nu există nimeni mai bun pentru mine decât el, a răspuns scurt Khom, dar simțea că ceva nu e în regulă în inima lui. Mătușa a venit să întrebe despre asta.
– Khom, du-te și te odihnește. Ai lucrat alături de Kamol toată ziua și văd că ești ocupat în ultima vreme, a spus din nou mătușa.
– Da, vrea să elibereze cât mai repede lucrarea domnului Ivan. Pentru că domnul Kim vrea ca dl Kamol să nu mai lucreze în această industrie, a spus Khom.
– Ei bine, du-te și te odihnește, a spus din nou mătușa Nee, pentru că a văzut că și Khom avea o expresie obosită.
– Da, dar dacă are nevoie de ceva noaptea târziu, mătușa mă poate suna, a spus din nou Khom înainte de a pune prosopul în chiuvetă și de a lua un nou gel febril pentru Baiboon.
– Mulțumesc, a spus mătușa liniştită.
– Da, plec, a terminat de vorbit Khom, înainte de a se întoarce să se uite din nou la Baiboon.
În inima lui vrea să-i sărute obrajii și să-i spună noapte bună. Dar el este chiar acolo unde este mătușa. Așa că a ieșit Khom din casa mătușii cu o expresie calmă.
Mătușa a ieșit și a închis ușa, s-a întors din nou la nepotul ei. Mătușa a luat un prosop și l-a purtat de-a lungul gâtului și al brațelor, lacrimile limpezi curgând odată cu suspinele moi.
A doua zi.
– Baiboon, Baiboon, a strigat vocea mătușii. Baiboon a deschis ochii ca să se trezească încet.
– Da… bunico, a strigat tânărul către bunica sa cu voce joasă, simțindu-se încă somnoros.
– Ce mai faci? Ai de gând să te ridici și să mergi la școală? Dacă nu, poți să nu mergi pentru o zi, a spus bunica.
Baiboon s-a prefăcut că se ridică, dar s-a simțit amețit până când a adormit ca de obicei.
– Du-te la culcare! Așteaptă, bunica îl va lăsa pe Khom să o sune pe profesoară ca să-i spună, a spus mătușa Nee, dar Baiboon a clătinat din cap.
– Dar Baiboon nu vrea să lipsească de la școală, a spus tânărul cu o voce răgușită.
– Dar nu poți merge la școală. Trebuie să lipsești o zi, a spus mătușa și a ieșit.
– Dar…
Tânărul cu o expresie slabă a vrut să protesteze.
S-a auzit o bătaie la uşa de intrare, aşa că mătușa a ieșit să o deschidă. L-a văzut pe Khom la ușă.
– Ai venit devreme. Ce s-a întâmplat? a întrebat mătușa.
– Am venit să-l văd pe Baiboon. Este încă bolnav. Poate merge la școală? a spus Khom. Mătușa s-a uitat puțin la fața lui ascuțită înainte de a lăsa să iasă un oftat ușor.
– S-a trezit, dar nu se poate ridica. Este nervos, dar vrea să meargă la școală, a spus mătușa. Khom a intrat apoi în casă înainte de a-l lua pe Baiboon din dormitorul său.
– Khom! a strigat tânărul.
– Ce mai faci? a întrebat el, așezându-se pe marginea patului.
– Baiboon nu vrea să se oprească din învățat, a spus din nou tânărul, ca și cum nu ar fi vrut să facă ceea ce îi spunea bunica lui.
– Deci, te vei ridica? a întrebat Khom.
Tânărul a clătinat din cap, cu ochii roșii de parcă ar fi vrut să plângă, pentru că știa foarte bine că, în mod sigur, nu va merge la școală.
– Dacă simptomele se agravează mai mult decât înainte, în loc să iei o zi liberă, s-ar putea să trebuiască să te oprești timp de o săptămână, a amenințat Khom. Baiboon era încă puțin inconștient.
– Mai dormi o zi. O să sun consultantul pentru tine, i-a spus Khom lui Baiboon.
– Este în regulă, a răspuns Baiboon liniştit.
– Știe domnul Kim, mătușă, că Baiboon nu se simte bine?
Khom s-a întors să o întrebe pe mătușa Nee când și-a amintit.
– Știe. A venit ieri să-l vadă pe Baiboon. La început i-a spus că îl va duce la spital, dar mătușa a văzut că Baiboon nu avea nimic grav, așa că l-am trimis la culcare, a spus mătușa Nee.
– Atunci, dacă până diseară simptomele nu se ameliorează, ar trebui să-l duci la medic, a spus Khom.
– Baiboon nu are prea multe… Nu e nevoie să meargă la doctor, a spus tânărul. Khom s-a întors să se uite la el și a clătinat din cap.
– Baiboon toată ziua de azi, s-ar putea să nu vin să te văd. S-ar putea să mă întorc din nou seara târziu, să mă culc. Nu-ți face griji în legătură cu școala, o să-i spun profesorului pentru tine, a spus el.
– Ești ocupat? a întrebat Baiboon liniştit. Khom a dat din cap.
– Mă duc eu primul, mătușă. Poți să mă suni pentru orice, i-a spus Khom mătușii Nee la final.
– Pleci? a întrebat tânărul liniştit. Khom s-a întins să îi mângâie ușor părul moale.
Baiboon a simțit căldura acelei palme până când nu a mai vrut ca să plece Khom nicăieri. Vrea ca să îl țină Khom în brațe și să îl încălzească așa tot timpul.
– Întinde-te! a spus el cu o voce blândă, înainte de a se ridica și de a părăsi dormitorul lui Baiboon. Tânărul a privit o expresie nedumerită de pe fața bunicii sale.
– Ce s-a întâmplat cu bunica? a întrebat Baiboon.
– Nu e nimic. Dormi deocamdată. Bunica îți va aduce niște orez să mănânci ca să poți lua medicamente, a spus mătușa înainte de a pleca și ea. Baiboon a închis apoi din nou ochii.
Kim s-a certat alături de Kamol și s-a prefăcut că-și scoate hainele din casă, dar Kamol i-a ordonat lui Lop să fie cu ochii pe el. Danil l-a scos pe Kim din casă și au dispărut împreună. Kamol s-a întors și a devenit foarte dezlănțuit. Acesta le-a ordonat subordonaților săi să îl caute peste tot pe Kim.
– Mătușă Nee, în legătură cu Baiboon, cum se simte?
Khom a mers în bucătărie să ia un pahar de apă şi a întrebat-o pe mătușa Nee. Aceasta se uita încruntată la el stând în picioare să continue să gătească, dar lui Khom nu-i păsa prea mult.
– Trupul lui începe să se răcească puțin. Khom, l-au găsit deja pe domnul Kim? a întrebat mătușa îngrijorată pentru că știa că familia lipsește. Kamol a fost imediat stresat.
– Domnul Kim a fost răpit, mătușă. Răpit împreună cu domnul Danil, a spus Khom direct.
– Nu se poate! mătușa a ridicat mâna, exclamând șocată și simțindu-se foarte îngrijorată pentru Kim și Danil.
– Și domnul Kamol, cum se simte? a întrebat din nou mătușa.
– Are de gând să îl ajute pe Kim mâine, mătușă. Nu-ți face griji. Ar trebui să fie în măsură să îi ajute pe Kim și pe Khun Danil, a răspuns Khom.
– Amin! Fie ca tu, Kamol, Kim și Danil să fiți în siguranță!
Mătușa a ridicat mâna pentru a aduce omagiu deasupra capului și a cere ca lucrurile sfinte să îi protejeze pe Kim și Danil.
– În această perioadă, probabil că nu voi putea să-l văd pe Baiboon. Spuneți-i și lui Baiboon. Va fi dezamăgit dacă nu mă voi ocupa deloc de el, a spus Khom.
Mătușa Nee a dat din cap către Khom și s-a dus să mai bea apă. Apoi s-a întors în biroul lui Kamol.
******
– Khun Kamol îl va ajuta pe P’Kim astăzi, nu-i așa, bunico? a întrebat Baiboon a doua zi, pentru că știa totul încă de aseară. Ochii băiatului erau injectați cu sânge.
– Da, în seara asta Khun Kamol și ceilalți îl vor ajuta pe Kim să se întoarcă, a răspuns mătușa înainte de a-i înmâna pastilele nepotului ei.
Dar, în general, tânărul se simte acum mult mai bine. Nu a dormit ca ieri. Ieri, Baiboon nu s-a putut abține să nu se simtă rănit că nimeni nu a venit să aibă grijă de el, dar a auzit din gura bunicii sale că a spus Khom că au fost răpiți Kim și Danil. Baiboon a simțit imediat un sentiment de îngrijorare pentru Kim.
– Kim va fi bine, bunico? a întrebat Baiboon, cu voce tremurătoare.
– Nu e nimic, a spus mătușa, dar nu se putea abține să nu se îngrijoreze.
– S-au dus după el? a întrebat din nou tânărul. Mătușa a rămas puțin tăcută.
– Hmm… a răspuns mătușa în gât.
– Va fi prea periculos, bunico? a întrebat Baiboon pe un ton îngrijorat.
– Îți faci griji pentru el? a întrebat mătușa. Tânărul dădu din cap.
– Baiboon este îngrijorat de Khom. Sunt îngrijorat pentru Kim. Baiboon vrea ca toată lumea să se întoarcă în siguranță, a răspuns tânărul liniştit.
– Baiboon! l-a strigat pe nepotul său pe un ton serios. Baiboon s-a uitat la fața bunicii sale.
– Hm! a spus Baiboon. Mătușa a lăsat să iasă un oftat adânc.
– Cum te simțiți? P’Khom are mare grijă de tine, l-a întrebat mătușa pe nepotul ei, curioasă. Baiboon a zâmbit ușor.
– Mă simt bine. Este foarte bun. Nimeni nu a mai fost atât de bun cu Baiboon. Oh! Kim și Khun Kamol de asemenea, a răspuns Baiboon.
– Vorbesc doar despre Khom. Cum se simte Baiboon? Există un senior care să aibă grijă de tine, a întrebat mătușa. Baiboon se uită neîncrezător la bunica lui. De ce întreba bunica asta?
– Sentimente, nu-i așa? a spus Baiboon cu dezinvoltură, înainte de a schița un mic zâmbet.
– Se simte bine, se simte cald, se simte diferit de căldura pe care Baiboon o primește de la bunica sa. Dar Baiboon nu știe cum este. P’Khom este o persoană în care Baiboon poate avea încredere în toate problemele. Să fii alături de P’Khom este la fel de important ca și bunica, a spus tânărul pe un ton serios.
– Și dacă într-o zi Baiboon întâlnește mai mulți oameni care sunt buni cu Baiboon? Ce-ar fi dacă ar putea avea grijă de Baiboon mai mult decât Khom? a întrebat mătușa.
– Să nu mai spui asta, nu e bine, bunico. Baiboon știe doar că acum, în acest moment, P’Khom face parte din viața lui. El face parte din familia lui Baiboon, a spus tânărul cu voce scăzută la sfârșit.
Mătușa știa foarte bine că Baiboon tânjea după cuvântul „familie” pentru că fusese abandonat de mama sa, deși are o bunică, dar uneori o anumită căldură este de neînlocuit.
– Bunico, de ce plângi? a întrebat șocat Baiboon când a văzut lacrimile clare curgând pe obrazul bunicii sale. Mătușa şi-a șters ușor lacrimile.
– Îl iubești pe Khom? a întrebat mătușa.
– Îl iubesc. Baiboon te iubește și pe tine, a spus tânărul înainte de a îmbrățișa talia bunicii sale.
– Și dacă ar trebui să alegi între bunica și Khom, pe cine ai alege? a întrebat mătușa cu o voce tremurătoare. Ochii tânărului erau fierbinți.
– De ce ar întreba bunica așa ceva? Baiboon nu vrea să aleagă, pentru că Baiboon vrea ca atât bunica, cât și Khom să stea cu Baiboon așa tot timpul, a spus el printre suspine. Mătușa și-a mângâiat nepotul pe cap.
– Baiboon vrea să fie cu bunica și la fel și P’Khom. De ce cere bunica asta? a plâns din nou tânărul.
Mătușa lui i-a șters lacrimile înainte de a respira adânc.
– Nimic, fiule. Bunica doar a întrebat, a spus mătușa cu voce joasă.
– Bunico, să nu-i mai ceri niciodată lui Baiboon așa ceva, a spus Baiboon, ridicând capul pentru a se uita la bunica sa cu lacrimi în ochi.
– Bunica nu va mai pune întrebări, a răspuns mătușa, ștergând lacrimile nepotului ei.
*****
– P’Khom! a strigat vocea lui Baiboon, determinându-l pe Khom, care era pe cale să se îndrepte spre cușca celor doi tigri pentru noapte, să înghețe.
Khom mergea grăbit spre Baiboon cu nostalgie, pentru că astăzi, toată ziua, abia dacă îl văzuse pe Baiboon. Pentru că era ocupat să-i ajute pe Kim și Danil. Tânărul a alergat și l-a îmbrățișat. Khom a mângâiat ușor capul lui Baiboon.
– Ești încă fierbinte! De ce ai ieșit? a spus Khom, relaxându-l puțin. Vrea să-l adulmece bine, dar nu poate pentru că sunt în afara casei.
– Baiboon vrea să-l vadă pe Khom, a spus tânărul, pentru că l-a întrebat pe Lop unde se află Khom. Lop a spus că se duce Khom la cușca lui Kemo și Whippead-Cream pentru a muta cei doi tigri și a-i ajuta pe Kim și Danil. Baiboon a venit să aștepte.
– Am vrut să te văd, vreau să-ți văd fața, dar am de lucru, a spus Khom liniştit.
– Baiboon… Baiboon a vrut doar să-i spună lui P’Khom să aibă grijă de el. Și pentru a-l ajuta pe Kim să se întoarcă repede, a spus tânărul. Khomm a zâmbit ușor.
– Da, voi avea grijă de mine. Apoi mă voi întoarce să mă întâlnesc cu Baiboon, a spus din nou Khom. Baiboon a dat din cap, înainte ca să-i spună Khom lui Baiboon să se ducă mai întâi în casă. Trebuie să se ocupe de cei doi tigri.
A doua zi.
În cele din urmă, toată lumea a putut să-i ajute pe Kim și Danil să se întoarcă. Dar Baiboon tot nu a îndrăznit să meargă și să îl vadă pe Kim în acel moment, pentru că bunica lui a spus că dl Kim și Kamol trebuia mai întâi să se împace.
Tânărul stătea acasă pentru că și Khom însuși trebuia să le facă baie celor doi tigri. Iar astăzi Baiboon nu a mers la școală pentru că era sfârşit de săptămână.
Telefonul lui Baiboon a sunat. Tânărul l-a luat și s-a uitat la el înainte de a apăsa butonul „Accept”.
– Alo, Phai! a răspuns Baiboon.
[- În sfârșit, ai pornit telefonul. Știi că prietenii tăi sunt foarte îngrijorați?] mormăie vocea lui Phai. Asta l-a determinat pe Baiboon să zâmbească puțin.
– Bunica mi-a spus să opresc telefonul pentru că se temea că nu voi putea dormi bine, a răspuns Baiboon.
[- Ce mai faci acum?] a întrebat Phai cu îngrijorare.
– Sunt bine. Pot să vin la școală luni, a răspuns Baiboon cu un zâmbet.
– Este bine să ai prieteni care sunt atât de preocupați.
[- Suntem foarte îngrijorați pentru Baiboon. Ştii, niște prieteni ar vrea să te viziteze. Dar nimeni nu știe unde locuiește Baiboon. În acea zi, nu am venit la tine acasă, așa că nu știu unde este casa lui Baiboon. Când am sunat, telefonul tău era închis.] a spus Phai.
– Mulțumesc, Phai, că îți pasă de mine, a spus Baiboon.
[- Oh, serios, am păstrat foile de lucru ale lui Baiboon. Pot să le aduc la tine acasă? Îi dai voie lui Phai?] a întrebat Phai.
– Temele? a mormăit Baiboon, preocupat imediat de sarcină.
[- Sunt câteva sarcini care trebuie depuse tot luni.] a mai spus Phai.
– Păi, bine. Îți amintești drumul? Dacă ajungi la piața unde am fost să mâncăm, Phai ar trebui să sune înapoi și să mă întrebe despre asta, a răspuns Baiboon.
[- Ăăă… O să mă duc după-amiază, Baiboon. La prânz trebuie să o duc pe mama să cumpere mai întâi niște lucruri, a răspuns Phai.
– În regulă! Când vii, sună-mă, a spus Baiboon înainte de a vorbi cu Phai pentru o vreme și a închis.
Va trebui să îi spun și lui Khom. Altfel, se va supăra foarte tare., și-a spus Baiboon când și-a amintit.
La prânz, Khom a venit să-l ducă pe Baiboon acasă și i-a adus prânzul pentru a sta și a mânca împreună sub copacul din fața casei.
– Ești bine? a spus el cu un zâmbet.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a-i arunca o privire pătrunzătoare.
– Păi… P’Khom, P’Khom… Baiboon l-a strigat pe Khom pe un ton nedumerit.
– Hmm… un răspuns sec îi veni în gât.
– După-amiază, poate Baiboon să-l aducă pe Phai? Phai va aduce de lucru și teme pentru Baiboon, a spus tânărul.
– Vine aici? a întrebat liniștit.
– Chiar în fața casei. Baiboon știe că aceasta nu este casa lui Baiboon. Baiboon se teme că nu va fi mulțumit Kamol dacă Baiboon își aduce prietenii aici. Dar Baiboon își dorește foarte mult temele, a spus Baiboon cu o voce rugătoare. Khom a lăsat să iasă un oftat de ușurare.
– Deci, când vine prietenul tău? a întrebat Khom.
– Phai a spus că va veni după-amiază. Dar Baiboon i-a spus deja lui Phai că, dacă vine la piața unde am stat la masă, să mă sune să îi spun cum să ajungă, pentru că nu cunoaște casa, a răspuns Baiboon.
– Ei bine, dacă vine, lasă-mă să-i spun eu. Probabil că nu știe, nu-i așa? Dacă cineva trândăvește în fața gardului, paznicul va deveni suspicios, a spus Khom.
– Hei! a răspuns tânărul, înainte de a se așeza la masă.
Telefonul lui Baiboon a sunat după-amiaza. Tânărul a răspuns imediat la apel pentru că știe cine este interlocutorul.
– Ce este, Phai, a spus Baiboon. Ai ajuns deja la piață? Va fi un drum care vă va duce la casă. Ar trebui să existe și o motocicletă. Oh, sunt șapte locuri în fața satului. Phai continuă să mergi drept. La capătul aleii, va fi o poartă albastru închis. Așteaptă în fața porții, i-a spus Baiboon prietenului său, înainte ca Phai să recunoască și să închidă.
Baiboon s-a grăbit și el să iasă din casă pentru a-l aștepta pe Phai în fața gardului, dar înainte de a pleca, Baiboon s-a oprit să se întâlnească mai întâi alături de Khom.
– P’Khom! l-a strigat Baiboon pe Khom, care stătea în picioare și vorbea cu cineva pe care Baiboon nu-l mai văzuse până atunci.
– Oh, Baiboon, ce s-a întâmplat? a întrebat Khom, înainte ca celălalt tânăr să se întoarcă să se uite.
– Baiboon, el e P’Day. Este un fost subordonat. Este tatăl lui Kemo, a spus Khom cu un zâmbet.
Baiboon a ridicat imediat mâna pentru a aduce un omagiu lui Day.
– Bună ziua, a salutat Baiboon. Day l-a privit pe Baiboon în tăcere.
– El este Baiboon, cel despre care mi-ai povestit? a întrebat Day, Khom a dat din cap și a zâmbit. Day a schițat un zâmbet slab.
– Hei, acum eşti liber, a spus Day liniştit înainte de a fi bătut ușor pe umăr.
– Eşti bun de gură! De ce m-ai strigat Baiboon? a spus Khom în glumă. Day s-a întors să se uite din nou la Baiboon.
– Păi… Phai a sosit, P’Khom, a răspuns Baiboon, zâmbind timid.
