– Day, mă duc să rezolv niște treburi pentru un moment. O să revin la tine, a spus Khom.
– Este în regulă. O să mă întorc și eu. Dacă ești liber, poți să-l iei pe puștiul ăsta și să mă vizitezi, a spus Day liniştit.
– Da, a răspuns Khom, înainte de a-l conduce pe Baiboon afară din casa mare. Day s-a întors apoi pe jos la mașina sa.
– A sosit deja? a întrebat Khom.
– Aproape a ajuns, a spus Baiboon.
Cei doi s-au îndreptat spre ușa casei, ceea ce este potrivit pentru ca mașina lui Phai să încetinească până la parcare. Phai a privit casa cu uimire. Khom a deschis poarta mică a gardului. Baiboon s-a dus imediat să-l caute pe Phai.
– Să conduci cu atenţie! a spus Khom, întorcându-se spre Day, care a coborât geamul mașinii. Day a dat din cap.
– Te rog să vorbești cu mine, Ai’Khom, mă voi întoarce primul, a concluzionat Day înainte de a pleca. Khom s-a întors apoi să se uite la Phai și Baiboon cu ochi nemișcați. Phai îi explica temele lui Baiboon astfel încât acesta să le înțeleagă fără să se implice prea mult, până când Baiboon se îndreptă spre el cu o privire îngrijorată.
– Ce e? a întrebat Khom.
– Păi… P’Khom, sunt unele domenii ale matematicii pe care Baiboon ar trebui să le învețe cu Phai, pentru că Baiboon nu a mers la școală. Profesoara a predat o lecție nouă și a lăsat temele pentru acasă, a spus tânărul liniştit. Khom se uită puțin la Phai.
– Du-te și stai și studiază în curtea din fața casei tale, a spus Khom. Baiboon a ridicat ușor sprâncenele, pentru că la început se temea că va fi nemulțumit Khom.
– P’Khom, ce s-a întâmplat? a întrebat tânărul. Khom a frecat ușor capul lui Baiboon.
– De ce trebuie să spui ceva? E doar un prieten care ți-a adus temele, a spus Khom aruncând o privire ușoară către Phai.
– Phai, parchează motocicleta înăuntru, i-a spus Khom lui Phai, înainte de a-i deschide poarta gardului. Phai a împins apoi motocicleta în parcare, dar nu a pățit nimic în timp ce se uita curios în jur. Khom s-a dus să-i spună ceva paznicului, care a dat din cap înainte de a se întoarce din nou.
– Urmează-mă și nu trebuie să fii prea curios, a spus Khom, așa că Phai a mers cu geanta alături de Baiboon. Pe drum, Phai a fost îngrozit de omul mare care se plimba prin casă. Dar nu se putea abține să nu se întrebe de ce erau atât de mulți oameni care se plimbau așa.
– Ah, cine e, Khom? a salutat imediat mătușa, care a ieșit din casa mare.
– Phai, ea este bunica lui Baiboon. Bunico, el este Phai, un prieten de la școală. Phai a adus teme pentru acasă. P’Khom îl va lăsa să vină să-l învețe pe Baiboon, a spus tânărul.
Phai a ridicat imediat mâna pentru a-i aduce un omagiu bunicii lui Baiboon.
– Bună ziua! L-ai întrebat deja pe Khun Kamol? a întrebat mătușa, oarecum grijulie faţă de Kamol, pentru că el nu permite accesul străinilor în casă în felul acesta.
– Nu încă, dar mătușa nu trebuie să-și facă griji. O să vorbesc eu însumi cu el, a răspuns Khom, iar mătușa a dat din cap în semn de aprobare.
– Deci, unde ai de gând să te așezi? Bunica îți va aduce niște apă, s-a întors mătuşa să-și întrebe nepotul.
– P’Khom, hai să punem un covor în fața casei, a răspuns Baiboon.
Mătușa a dat din cap în semn de aprobare și l-a lăsat pe Khom să ia puştii acasă. Baiboon s-a grăbit să facă rost imediat de o saltea pe care să se așeze.
– Unde te duci? a întrebat Baiboon când a văzut că mergea Khom în direcția opusă.
– O să vin să te văd după o vreme. Fă-ți mai întâi temele, a spus Khom.
De fapt, ar fi vrut să stea și să privească, dar se temea că atât Baiboon, cât și Phai erau atât de încordaţi, încât nu puteau face nimic. Pe de altă parte, acest loc se află în zona lui Khom. Phai nu ar îndrăzni să facă mare lucru.
– Hm! a răspuns Baiboon liniștit. înainte ca să se despartă Khom de ei. Hai să ne facem temele, Phai, a spus Baiboon, iar Phai a dat din cap înainte de a se așeza pe saltea.
– Baiboon, dă-mi voie să te întreb ceva: de ce sunt atât de mulți oameni care se plimbă pe aici? a întrebat Phai.
– Este vorba de supravegherea casei, a răspuns Baiboon.
– Urmăriţi totul? a întrebat Phai.
– Așteaptă! Phai o să mă învețe mai întâi matematică.
Baiboon a schimbat subiectul. Phai a dat apoi din cap. Apoi s-a așezat și i-a arătat temele pentru acasă ca să i le dea imediat lui Baiboon. Și-au făcut temele pentru o vreme. Mătușa Nee s-a dus să aducă apă și gustări pentru Baiboon și prietenul său, apoi a continuat să lucreze. Baiboon și Phai s-au așezat să bea apă și să mănânce gustările.
– Baiboon doarme în casa asta?
Phai a arătat cu capul spre reședința lui Baiboon.
– Păi, stau cu bunica. Casa principală aparține șefului bunicii. Iar celelalte case sunt ale oamenilor care lucrează aici, a răspuns Baiboon.
– Khom stă și el aici? a întrebat Phai.
– Hmm… Acolo, după copacul acela mare, este casa lui Khom.
Baiboon a arătat în cealaltă direcție. Phai se întoarse să se uite înainte de a se întoarce la Baiboon.
– Baiboon a dormit vreodată în casa lui P’Khom? a întrebat din nou Phai. Baiboon, care mânca desertul, a dat din cap.
– Am dormit în patul lui de câteva ori. Uneori mă duc să stau cu P’Khom la el acasă și dorm acolo când e târziu în noapte, a răspuns Baiboon cu un zâmbet. Phai a stat în tăcere până când a văzut pe cineva apropiindu-se.
– Cine este el? îl întrebă Phai încet pe Baiboon.
Tânărul s-a întors să se uite la el înainte de a zâmbi larg. Baiboon s-a ridicat în grabă și a alergat imediat la el.
– P’Kim! l-a strigat Baiboon pe Kim cu bucurie.
Tânărul a sărit în sus și l-a îmbrățișat pe Kim. Kim a zâmbit și l-a îmbrățișat și el pe Baiboon.
– Bună, Baiboon, a salutat Kim cu un zâmbet.
– Baiboon este atât de fericit că P’Kim a reușit să se întoarcă în siguranță. Ei bine… P’Kim și Khun Kamol… a întrebat Baiboon cu o voce răgușită.
– Eu și Kamol am vorbit și ne-am înțeles. Mulțumesc pentru grija ta pentru mine. E prietenul lui Baiboon? Când l-am văzut pe Khom, mi-a spus că Baiboon își făcea temele cu un prieten. Așa că am venit să văd, a spus Kim cu un zâmbet. Baiboon l-a condus pe Kim la salteaua unde stătea Phai.
– Acesta este prietenul lui Baiboon, Phai. Phai, el este P’Kim, este soția proprietarului casei, a sugerat Baiboon. Kim a râs ușor. Când a văzut fața lui Phai, s-a uitat la el cu uimire.
– Bună ziua! Ăăă… ești bărbat? a întrebat imediat Phai.
– Păi da. De ce? Eşti surprins? a întrebat Kim, zâmbind.
– Doar un pic confuz, a spus Phai, zâmbind ironic.
– Poți să accepți? a întrebat Kim, uitându-se ușor la fața lui Baiboon.
– Da, a răspuns Phai liniştit. Kim a zâmbit cu blândețe.
– Deci, ar trebui să rămâi la cină în seara asta cu oppa? a întrebat Kim.
– Mai bine nu, mă tem că nu… a răspuns imediat Phai.
– Nu te teame! Astăzi Khun Kamol va ţine o mică sărbătoare. Apropo, poți să te duci acasă târziu? a întrebat din nou Kim.
– E mai bine așa. Nici măcar nu i-am spus mamei mele că ies din nou în oraș. În plus, am mers pe motocicletă, a răspuns gânditor Phai.
– Păi… Ce păcat! a spus Kim zâmbind.
– Kim ce ai de gând să sărbătorești? a întrebat confuz Baiboon.
– În ceea ce mă privește, Kamol vrea să organizăm o petrecere pentru a sărbători când se întoarce la noi acasă. E o nebunie, dar hei, face ce vrea. Ah, cum merge lucrul cu temele? Continuați să o faceți! Nu vreau să te deranjez, a întrebat Kim în timp ce-și amintea.
– Nu mă deranjează, a răspuns Baiboon, înainte ca să-i pună Kim pe Phai și Baiboon să stea împreună pentru a-și face temele.
Kim era întins lângă el. L-a pus pe Phai să privească cum Kim adoarme și s-a uitat puțin la Baiboon.
– Mulțumesc foarte mult, Phai, pentru că ai adus temele și pentru că ai venit să mă înveți din nou, a spus Baiboon cu un zâmbet, Când toate temele au fost terminate.
– Nicio problemă, a răspuns Phai cu un zâmbet și, după ce și-a împachetat lucrurile, s-a pregătit să plece acasă.
– Chiar nu ai de gând să rămâi la cină? a întrebat din nou Kim.
– Nu, îmi pare rău! Îți mulțumesc foarte mult pentru tot, P’Kim, a răspuns el cu un zâmbet. Khom s-a îndreptat spre el.
– Domnule Kim, trebuie să mă urmați, a spus Khom.
– Mulțumesc, mă duc eu primul. Ne vedem la cină, a spus Kim cu un zâmbet.
– Hei! a răspuns Baiboon înainte ca să plece Kim.
– O să te întorci? a întrebat Khom pe Phai cu voce joasă.
– Da, a răspuns Phai.
– Atunci du-te și condu-l pe prietenul tău, Baiboon, se întoarce Khom să-i spună lui Baiboon cu un zâmbet. Baiboon a zâmbit.
– Hm! a răspuns Baiboon înainte de a merge să-l ducă pe Phai la motocicletă.
– Du-te acasă, Phai. Și îţi mulțumesc din nou pentru că ai adus temele, a spus Baiboon cu un zâmbet. Îi era cu adevărat recunoscător din toată inima.
– Bine, ne vedem luni la școală, a răspuns Phai.
– Când ajungi acasă, trimite-mi un mesaj, a avertizat Baiboon când și-a amintit.
– Hmm... a răspuns Phai, împingând motocicleta spre ieșire.
Phai s-a întors și i-a oferit lui Baiboon un mic zâmbet, înainte ca să vină Khom, să-l ia pe Baiboon după gât și să-l conducă înapoi în casă, fără să aștepte ca Phai să se urce primul pe motocicletă. Phai a răsuflat ușurat, apoi s-a prefăcut că pornește vehiculul.
– Așteaptă! a strigat o voce, determinându-l pe Phai să înghețe puțin
– Ce este? a întrebat Phai, gândindu-se că era cu siguranță cineva din această casă.
– Ce faci cu Baiboon? a întrebat femeia.
– Sunt prietenul lui. I-am adus temele acasă, a răspuns Phai, simțindu-se puțin dezgustat de tânără.
– Asta e tot ce aveam nevoie să știu, a spus femeia, înainte de a intra în casă și de a-l lăsa pe Phai cu privirea pierdută, dar nu a mai stat pe gânduri.
********
– Beți cât vreţi! Azi sărbătorim întoarcerea soției mele! Este în siguranță. Iar eu și soția mea ne-am împăcat, a declarat Kamol, la începutul după-amiezii, pe peluza de lângă casă, în mijlocul propriilor subordonați.
Azi, Kamol a organizat o mică petrecere pentru a sărbători. Baiboon și Khom stăteau la grătar, cu mătușa Nee așezată și îi privea cu ochi contemplativi.
– Ce s-a întâmplat, mătușă? a întrebat Kim, așezându-se lângă ea, când a văzut-o pe mătușa stând liniștită.
– Nimic. Tocmai mă uitam la Baiboon, a spus mătușa Nee, oferindu-i lui Kim un zâmbet blând.
– Te uiți la Baiboon? De ce? Baiboon e alături de Khom la aragaz, a spus Kim zâmbind.
– Mătușa se gândea la Baiboon și nu a putut să nu-și facă griji, a spus din nou mătușa.
– De ce îți faci griji? a întrebat Kim.
– Sunt preocupată de lucruri generale. Nu știu cum va fi viitorul lui Baiboon. Mătușa nu știe nici ea cât timp va putea rămâne să aibă grijă de Baiboon. Și dacă mătușa ar fi prima care pleacă? Atunci ce se va întâmpla cu Baiboon? Atunci ce va face Baiboon? a spus mătușa cu o voce încordată. Ochii ei s-au uitat la nepotul ei. Kim a luat mâna mătușii și a strâns-o ușor.
– Mătușă, nu te gândi prea mult. Despre viitorul lui Baiboon, dacă este vorba despre studii, îi voi spune mătușii că eu însumi mă voi ocupa de viitorul lui Baiboon, pentru că mătușa știe că eu și Kamol suntem așa. Noi nu avem copii. Ar fi bine să-i plătim facturile lui Baiboon pentru studii, a spus Kim pe un ton serios.
– Vă mulțumesc foarte mult. Dacă Baiboon nu i-ar fi avut pe Khun Kamol și Khun Kim, mătușa nu ar fi avut înțelepciunea să-l trimită pe Baiboon să facă studii superioare ca toți ceilalți, a spus din nou mătușa. Kim s-a uitat la mătușa cu gândul la ea.
– În afară de viitorul educației lui Baiboon, mătușa este îngrijorată și de alte lucruri, nu-i așa? a întrebat Kim.
– Da, sunt multe motive de îngrijorare, a spus mătușa liniştită. Ce va mânca Kim? Mătușa îi va găti o mulțime de mâncare.
Mătușa a schimbat subiectul.
– Ei bine, mă duc să iau ceva de mâncare. Cred că ar fi mai bine să mă duc să-l găsesc pe Baiboon, a spus Kim cu un zâmbet înainte de a se ridica pentru a-i găsi pe Khom și Baiboon.
– La ce te uiți, Baiboon? a întrebat Khom când s-au așezat la masă cu Baiboon, Kim și Kamol.
– Berea pe care a băut-o P’Khom este delicioasă? a întrebat Baiboon, determinându-l pe Khom să zâmbească.
– De ce întrebi? a întrebat el.
– Ei bine, i-am văzut pe frații lui Khom luând-o împreună. Așa că vreau să știu, a răspuns Baiboon.
– Ai încercat? se prefăcu şi Khom că întreabă.
– Nu este nevoie! Baiboon este încă tânăr, a spus Kim cu fermitate. Khom nu poate decât să stea și să zâmbească.
– Ah, mama ta nu te lasă să bei, Baiboon, a glumit Khom. Baiboon a râs, înainte ca să-și întindă Khom fața pentru a-i șopti lui Baiboon:
– Vrei să dormi cu mine în seara asta? a întrebat Khom. Baiboon avea o expresie ușor ezitantă pe față.
– Pot să o întreb mai întâi pe bunica? Baiboon abia și-a revenit din febră, se teme că bunica este îngrijorată, a răspuns Baiboon. Khom a dat din cap. Tânărul s-a apropiat de bunica sa care umplea tava cu mâncare.
– Bunico! îi spune Baiboon bunicii sale.
– Ce e? a răspuns mătușa.
– Ei bine, poate Baiboon să se ducă să doarmă la casa lui P’Khom în noaptea asta? a întrebat tânărul. Acest lucru a determinat-o pe mătușă să se oprească o clipă înainte ca fața ei să devină mai stresată.
– Nu am încredere în asta! Abia ți-ai revenit după febră. Stai acasă mai întâi, a spus mătușa. Fața lui Baiboon s-a înmuiat puțin, dar a acceptat cuvintele bunicii sale.
– În regulă, a răspuns tânărul, înainte de a se întoarce la Khom.
– Khom, bunica a spus că Baiboon ar trebui să doarmă mai întâi acasă, pentru că nu s-a vindecat încă de febră, a spus tânărul.
Lui Khom i-a părut puțin rău pentru el, pentru că vrea să doarmă îmbrățișându-l pe Baiboon pe deplin, deoarece au trecut multe zile de când nu au mai avut mult timp unul pentru celălalt, dar când bunica tânărului a spus asta, Khom a trebuit să accepte.
– E în regulă. Să-l lăsăm pe Baiboon să se vindece mai întâi, bine? i-a spus Khom lui Baiboon, zâmbind.
Tânărul a zâmbit, înainte de a se așeza la masă, iar când a venit timpul potrivit, Baiboon s-a dus acasă și a rămas cu bunica sa.
– Ce-i cu fața ta stresată? a intrat Kamol și l-a întrebat brusc.
– Nu știu dacă nu mă gândesc prea mult, domnule, a spus Khom, văzând că nu era nimeni lângă el, pentru că s-a dus la baie Kim.
– La ce te gândești? a întrebat Kamol.
– Mătușa e…
Khom era puțin confuz. pentru că nu știa cum să îi spună lui Kamol.
– Ce anume? a întrebat din nou Kamol.
– Păi, lăsați-mă o clipă! Putem să mergem să vorbim în birou? Nu vreau să audă nimeni acum, a spus Khom cu o voce încordată.
– O să-i spun mai întâi soției mele, a răspuns Kamol, înainte de a se îndrepta spre Kim, care tocmai plecase.
I-a spus că discută o clipă alături de Khom despre o lucrare importantă, la care Kim a dat din cap în semn de aprobare, fără să mai pună alte întrebări. Kamol l-a luat apoi pe Khom să discute în biroul său.
– Ce se întâmplă? a întrebat Kamol în timp ce se așeza pe canapea. Khom s-a așezat.
– Păi… știi, nu-i așa? Ce simt pentru Baiboon... a vorbit Khom.
– Hmm… a răspuns Kamol.
– Ei bine, eu și Baiboon… avem ceva de-a face unul cu celălalt, Khom a continuat, determinându-l pe Kamol să fie puțin uimit.
– Ce este, Khom? Mai spune-mi o dată, a mai întrebat Kamol, ca să se asigure că nu auzise greșit.
– Aveam ceva în comun, Baiboon și cu mine, a răspuns din nou Khom. Kamol a ridicat imediat o mână pentru a-și acoperi tâmplele.
– Când? a întrebat Kamol pe un ton supărat.
– Cu o noapte înainte de a mă întoarce de la mare, și apoi…
Khom era pe punctul de a continua, dar Kamol a ridicat mâna pentru a-l opri.
– Nu trebuie să-mi spui! Să spunem că știu deja ce ai cu Baiboon, l-a întrerupt grăbit Kamol.
Îl iubește pe Baiboon la fel de mult cum Kim îl iubește pe Baiboon. Chiar dacă vorbea serios, tot simțea o furnicătură în piept.
– Dar te îngrijorează mătușa Nee? a continuat să întrebe Kamol.
– Ei bine, simt că mătușa este ciudată în ultima vreme. Se uită mereu la mine cu o expresie gânditoare. Uneori începe să-mi pună întrebări ciudate despre Baiboon, a spus Khom.
– Crezi că mătușa știe despre tine și Baiboon, nu-i așa? a întrebat Kamol, iar Khom a dat din cap.
– Da, domnule! Nu am intenționat să ascund asta pentru totdeauna. Dar vreau să clarific lucrurile. Atunci îi voi mărturisi totul mătușii mele. Dar dacă mătușa află dinainte, mă tem că se va supăra. Și nu acceptă detaliul cu Baiboon și cu mine, spuse Khom cu o voce încordată. Avea ambele mâini ridicate pentru a-şi mângâia ușor fața. Kamol a scos un oftat de ușurare. A fost stresat mai puțin de o zi și a trebuit să se găsească o altă poveste.
– Înțeleg. Mătușa poate accepta dragostea dintre un bărbat și un bărbat. Dar în cazul tău și al lui Baiboon, vârsta este foarte diferită. În plus, Baiboon este încă un puşti. Nici măcar nu folosește cuvântul „Tu”* la începutul numelui său, a spus Kamol.
(N/T*Se referă la faptul că Baiboon încă vorbește la persoana a treia, prima formă de vorbire pe care o învăță copiii thailandezi.)
– Dacă mătușa nu știe încă, va fi bine. Dar dacă mătușa află înainte să mărturisesc, ce ar trebui să fac, domnule? a întrebat el.
– Serios, când ai de gând să-i mărturisești mătușii? a întrebat Kamol pe un ton serios.
– Vreau să te ajut să termini totul mai întâi. Îi voi spune mai târziu mătușii, a spus Khom cu sinceritate, în timp ce Kamol se gândea.
– Cred că ar trebui să te grăbești și să te confesezi mătușii Nee în câteva zile, înainte de a-i preda lista de clienți lui Ivan. Du-te la spovedanie. O să vin să vorbesc cu tine mai târziu, a răspuns Kamol, pentru că în acest timp avea mare nevoie de ajutor.
– Și în acest timp, stai departe de Baiboon. Nu face nimic suspect ca mătușa să te vadă sau să te prindă. Anunțați-o imediat în ziua în care vă mărturisiți, a continuat Kamol. Khom a rămas nemișcat înainte de a da din cap.
– În regulă! Mulțumesc foarte mult pentru sugestie, a ridicat Khom mâna pentru a-l respecta pe Kamol.
– În regulă, pregătește-ți și capul! În caz că mătușa ia ceva să-ți spargă capul pentru că i-ai frânt inima nepotului ei.
– Mi-e teamă. Este o altă persoană care este la fel de înfricoșătoare ca și soția ta. Nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă ar afla Kim despre asta, a spus Khom. Kamol a zâmbit ușor.
– Îți va rupe gâtul, a amenințat Kamol. Khom nu a putut decât să ofteze și să-și accepte propria soartă. Dar era o soartă pe care era hotărât să o întâlnească oricum.
Luni dimineață.
Azi, Khom este cel care îl duce pe Baiboon la școală, pentru că ieri abia dacă a văzut fața lui Baiboon. Vorbeau doar la telefon pentru că trebuia Khom să plece alături de Kamol la muncă și azi i-a cerut permisiunea lui Kamol să-l ducă pe Baiboon la școală.
– Ți-a fost dor de mine ieri? a întrebat Khom în timp ce ieșea din casă cu mașina.
– Mi-a fost dor de tine, a spus Baiboon în timp ce-și odihnea capul pe umărul puternic al lui Khom cu un dor sincer. Khom a zâmbit, înainte de a se apleca în grabă pentru a-i săruta obrazul strălucitor și s-a îndepărtat imediat pentru că trebuia să conducă.
– Sunt bucuros, a spus el zâmbind.
– P’Khom, fii atent la condus, a spus Baiboon ruşinat, zâmbind ușor.
– Ei bine, oamenilor le lipsește asta, a răspuns Khom. Baiboon s-a uitat afară din mașină, ruşinat. Khom a întors mașina pentru a merge pe traseul școlii lui Baiboon, ceea ce determină ca mașina să treacă pe roșu pe partea cealaltă.
– Îl cunoști?
Baiboon a arătat spre fața magazinului Seven-Eleven. O mașină stătea la intrarea pe aleea din fața casei. Khom s-a întors să se uite și a văzut că erau oameni care stăteau acolo și vorbeau cu un bărbat înalt și voinic.
– Cu cine vorbește? E cineva de acasă? Baiboon nu-i cunoaște deloc chipul, a spus tânărul, pentru că a crezut că este vorba de unul dintre subordonații lui Kamol.
– Nu știu. Nu sunt oamenii din casa noastră, așa că hai să spunem că e oricine, a spus Khom cu nepăsare. Așa că nici Baiboon nu a mai dat atenţie.