– Trebuie să te duci și să studiezi. Voi fi rapid să ajut să termin munca lui Kamol. Apoi ne putem ocupa de noi doi, de povestea noastră, a spus Khom cu un zâmbet, în timp ce a parcat într-un loc obișnuit pentru a-l duce pe Baiboon la școală.
– Care este povestea noastră? a întrebat curios Baiboon.
– Voi vorbi cu bunica lui Baiboon despre noi doi, a spus Khom. Ochii lui Baiboon s-au mărit ușor.
– Serios? Atunci… va… bunica ne va accepta, Khom? a întrebat din nou tânărul.
– Nu trebuia să spui asta. Mă simt nervos, a mormăit Khom în sinea lui când și-a dat seama că Baiboon trebuie să fie îngrijorat de asta.
– Este... a continuat Baiboon.
– Acum Baiboon are datoria de a studia. Studiază mai întâi. Mă voi ocupa eu de asta, nu trebuie să-ți faci griji. O să fac tot posibilul să o conving pe bunica lui Baiboon să accepte relația noastră, bine? a promis Khom. Baiboon a tăcut o vreme înainte de a da din cap.
– Atunci du-te în clasă! Ne vedem după-amiază. Vin eu însumi să te iau, a spus din nou.
Baiboon a zâmbit când a aflat că venea Khom să-l ia. Baiboon a coborât din mașina lui Khom, iar acesta s-a întors la lucru alături de Kamol pentru a continua.
– Baiboon, pot să împrumut o copie a lucrării pe care a comandat-o profesorul, te rog? a spus vocea lui Phai, pentru că Phai nu a ajuns la prima oră, pentru că a întârziat în drum spre școală.
– Oh! i-a întins Baiboon notițele sale.
– Mulțumesc, a spus Phai cu un zâmbet înainte de a se așeza.
– De ce ai întârziat? l-a întrebat Baiboon pe prietenul său înalt.
– Este vorba de tatăl meu și de mama mea. Ieri au plecat în străinătate și de fiecare dată când mama mea se trezește, uită din nou să seteze ceasul deșteptător. Rezultatul este că ne trezim târziu, a spus Phai. Baiboon a zâmbit ușor.
– Ah, a sosit profesorul! Poți lua mai întâi caietul meu. Îl voi cere mai târziu, în pauza de masă, a spus Baiboon, deoarece profesorul pentru a doua sesiune sosise deja.
– Bine, mulțumesc, a răspuns Phai, înainte de a pune cartea lui Baiboon în buzunar. Apoi s-au așezat pentru următoarea oră.
Și toată ziua de astăzi au avut ore stresante la toate materiile. În timpul pauzei de masă, Phai a uitat să copieze lucrarea din cartea lui Baiboon. Iar Baiboon a uitat cartea pe care Phai i-a împrumutat-o, până la sfârșitul orelor. Azi, Baiboon nu mai trebuie să se înscrie la club, terminând astfel orele, iar Khom a venit să-l ia pe Baiboon acasă.
– Plecăm noi primii, Phai! a spus Baiboon în timp ce Khom intra în parcare. Phai a dat din cap înainte ca Baiboon să se urce imediat în mașina lui Khom. Phai a rămas în picioare și a privit mașina lui Khom îndepărtându-se, apoi s-a îndreptat spre propria motocicletă.
Am uitat ceva?, şi-a spus Phai, nedumerit, dar nu-și putea aminti, așa că a condus singur până acasă. Când a ajuns acasă, Phai a pus apoi ghiozdanul pe canapeaua din mijlocul casei și s-a dus să ia apă înainte de a se întoarce la propriul ghiozdan.
O să-mi fac mai întâi temele. O să ies în curând să mănânc ceva!, își spuse Phai pentru că era singur acasă. A deschis geanta și a scos cartea. Phai și-a amintit imediat când a văzut cartea lui Baiboon.
– La naiba! Am uitat să copiez lucrarea și să-i dau caietul înapoi lui Baiboon. Ce să fac? Pot să i-l dau și mâine!, a mormăit Phai, frustrat, pentru că a uitat să-i înapoieze caietul lui Baiboon. Phai a pus mâna pe telefon și l-a sunat imediat pe Baiboon.
[- Ce s-a întâmplat, Phai?] a răspuns Baiboon la telefon.
– Baiboon, am uitat să-ți înapoiez cartea de matematică. Unde este Baiboon? a întrebat Phai.
[- Sunt pe aleea de lângă casă, Phai!] a răspuns Baiboon, înainte ca Phai să audă vocea lui Khom întrebându-l pe Baiboon ce se întâmplă. Baiboon a răspuns că Phai a uitat să returneze un caiet.
– Hai să facem aşa: acum, voi copia mai întâi problema. Şi mă voi grăbi să duc cartea înapoi la Baiboon.
Phai găsește o cale de ieșire pentru el. Baiboon s-a adresat apoi lui Khom pentru un sfat, iar acesta i-a răspuns.
[- Poţi să faci asta. Dacă vii, sună-mă, Phai!] a răspuns Baiboon.
– Nu-i nimic, îmi pare rău, Baiboon, chiar am uitat, a răspuns Phai.
[- Bine. Asta e tot pentru moment. Când ajungi, sună-mă!] a spus în cele din urmă Baiboon, înainte de a închide. Phai s-a grăbit apoi să termine de lucru. A pus cartea în geanta de umăr și a luat cheile motocicletei pentru a se întoarce la casa lui Baiboon.
– Baiboon, trebuie să vorbesc cu tine mai întâi. Dacă prietenul tău îți aduce temele, trebuie să-i spun paznicului din față, a spus Khom.
– Hei! a răspuns Baiboon.
– O să-ți iei temele și o să te duci acasă, bine? a insistat din nou Khom. Baiboon a zâmbit ușor.
– Ştiu, a răspuns Baiboon. Khom i-a frecat ușor capul lui Baiboon, înainte de a se îndepărta. El poate de fapt să-l urmeze pe Baiboon pentru a face mai întâi tema, dar Khom nu vrea ca mătușa Nee să creadă că îl urmărește prea mult pe Baiboon.
Baiboon s-a dus să ajute la lucru în bucătărie pentru o vreme. A ieșit și s-a plimbat singur prin iarbă ca să aștepte ca Phai să-l cheme.
– Baiboon! a strigat o voce către Baiboon. Baiboon a făcut o mică pauză când a văzut cine era.
– Ce s-a întâmplat, P’? a întrebat timid Baiboon când a văzut-o, dar Mai s-a apropiat de el cu o privire surprinsă. Nu s-a uitat la Baiboon la fel de nemulțumită ca de obicei.
– Trebuie să îţi spun ceva urgent, a spus Mai.
Baiboon s-a încruntat confuz. Mai s-a uitat în stânga și în dreapta înainte de a-l duce pe Baiboon în tufișuri și de a vorbi cu el despre ceva.
– Chiar acum, am ieșit să cumpăr lucruri în fața aleii. Apoi am văzut-o pe mama ta, a spus Mai. Baiboon a făcut ochii mari când a auzit asta.
– Pe mama? Unde e mama mea acum, P’? a întrebat Baiboon cu îngrijorare. Ochii îi erau calzi, nu știa dacă ar trebui să fie fericit sau trist.
– Mama lui Baiboon m-a rugat să-i spun lui Baiboon că vine să-l ia. Este ceva ce trebuie să îți explice, a spus Mai din nou. Baiboon tremura, fără să poată face nimic.
– Atunci de ce nu vine aici? a întrebat din nou Baiboon.
– Mama ta se teme că mătușa va fi foarte supărată că l-a lăsat pe Baiboon aici. Așa că vrea să vorbească mai întâi cu Baiboon, a spus Mai. Baiboon s-a întors la stânga și la dreapta.
– Baiboon trebuie să-i spună lui P’Khom, a spus tânărul. Mai l-a apucat în grabă de braț pe Baiboon.
– Nu, este problema lui Khom. Dacă Baiboon le spune celorlalți, atunci Baiboon nu-și va putea întâlni mama. Ce va face Baiboon? Baiboon s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată mama.
Mai a spus asta. Acest lucru l-a făcut pe Baiboon să se simtă foarte confuz.
– Și unde este mama? Baiboon se duce să-și vadă mama.
Tânărul a decis să meargă mai întâi să vorbească cu mama sa.
– Așteaptă în mașina parcată înainte de a ajunge la intrarea pe alee. Nu îndrăznește să coboare din mașină, pentru că îi este teamă că cei care o cunosc vor veni și o vor anunța mai întâi pe mătușa Nee. Dacă Baiboon pleacă, eu voi ieși prima. Baiboon mă va urma încet. Mă duc să văd dacă sunt oameni în casă care se plimbă prin fața gardului, a spus din nou Mai.
Baiboon a dat din cap nervos. Mai a ieșit atât de grăbită spre poarta mică, la care agenții de pază nu au acordat prea multă atenție, deoarece au văzut oamenii din casă venind și plecând. Mai a ieșit pentru o vreme. Baiboon a plecat și el.
– Unde te duci, Baiboon? a întrebat paznicul, pentru că nu-l mai văzuse niciodată pe Baiboon intrând și ieșind singur din casă în felul acesta.
– Ei bine… Păi… Prietenul lui Baiboon i-a adus temele acasă. E în fața casei și Baiboon va ieși să le ia.
Tânărul menționase prima dată despre Phai.
– Khom știe? a întrebat paznicul.
– Știi, P’Khom i-a spus lui Baiboon să stea în picioare și să aștepte cartea. Apoi Baiboon a venit să aștepte în fața aleii, a răspuns Baiboon, cu trupul tremurând.
– Ei bine, ia-ți temele și întoarce-te repede. În mijlocul aleii, noaptea, e cam agitat, a spus paznicul. Baiboon a dat din cap înainte de a se grăbi să se întâlnească cu Mai, care aștepta deja.
– În regulă, să mergem! a spus Mai în grabă, înainte de a-l trage de mână pe Baiboon. Au mers împreună pe stradă din alee până au ajuns în mijlocul acesteia. Au găsit o mașină neagră cu patru uși parcată. Mașina este atât de neagră încât nu se vede mare lucru în interior.
– Mama este în mașină? a întrebat Baiboon, încercând să se concentreze asupra mamei sale.
– Trebuie să te urci și să vorbești cu mama ta în mașină. Nu îndrăznește să coboare, a spus din nou Mai, înainte de a deschide ușa mașinii și de a-l împinge pe Baiboon. Dar Baiboon s-a oprit când a văzut un bărbat voinic care stătea în picioare și încerca să ajungă la Baiboon.
– Ce-i asta, P’? a întrebat Baiboon șocat. Nu era nimeni în zonă, pentru că era o pădure de salcâmi.
– Intră!
Mai l-a împins pe Baiboon, determinându-l pe tânăr să recunoască anomalia, dar înainte ca acesta să poată fugi sau să ceară ajutor, a fost urcat rapid în mașină.
– Dă-i drumul lui Baiboon acum! a strigat cineva înainte ca Mai să fie împinsă în jos.
Phai a intrat înăuntru pentru a-l ajuta pe Baiboon să iasă imediat din mașină, pentru că, atunci când a ajuns, a văzut că Baiboon era împins în mașină. Phai s-a repezit să ajute.
– Phai, ajută-mă! a spus Baiboon, înainte de a fi oprit de un alt bărbat care stătea pe partea cealaltă cu o cârpă pentru a-i acoperi gura. Phai s-a străduit și el să îl ajute pe Baiboon.
– P’Mol, ia băiatul ăsta cu tine. Nu vom avea nicio plângere dacă dispăreți împreună, a spus Mai, ceea ce l-a determinat pe Phai să fie aruncat în mașină. Phai s-a zbătut, a lovit cu picioarele și cu pumnii.
– Au, au, au! a strigat Baiboon șocat când a văzut că Phai a primit un pumn în față înainte de a fi blocat.
Ușa mașinii a fost închisă rapid de mâna lui Mai. Acum, atât Phai cât și Baiboon au fost prinși împreună. Phai și Baiboon stăteau în mijlocul a doi oameni mari.
Baiboon a izbucnit în lacrimi când a văzut că gura îi fusese spartă de lovitură. Phai s-a îndreptat și el spre Baiboon pentru a-l proteja.
– Luați loc, băieți! Nu fiţi atât de încăpățânaţi!
Cel care a vorbit avea o voce gravă. Șoferul a plecat în viteză de pe alee. Baiboon și Phai încă se priveau unul pe celălalt. Baiboon încă plângea de frică.
********
– L-a văzut cineva pe Baiboon?
Khom s-a dus să-l întrebe pe paznicul din fața gardului, pentru că s-a dus să-l caute la casă și nu l-a găsit. Așa că s-a dus să caute în fața casei, în caz că Baiboon ieșea și îl aștepta pe Phai.
– Am văzut că a vrut să iasă şi să aducă tema de la prietenul lui, a răspuns paznicul, încruntându-se ușor.
– Și nu l-ai adus pe prietenul lui Baiboon în fața casei, P’Thew? a întrebat Khom cu surprindere.
– Nu l-am văzut, dar Baiboon a spus că prietenul său a venit să aștepte afară. Dar nu am ieșit să mă uit. Credeam că îl așteaptă pe partea cealaltă a gardului de acolo, a răspuns paznicul casei.
– De cât timp a plecat, P’? a întrebat el nerăbdător.
– Cam o jumătate de oră acum. Vrei să te duci s-o întrebi pe Mai? Pentru că a ieșit înaintea lui Baiboon, a răspuns Thew.
Khom s-a grăbit să se uite în afara gardului casei. Dar nu era niciun semn de Baiboon și Phai. Khom a apăsat în grabă pe telefon pentru a-l suna pe Baiboon, dar apelul a fost deconectat și telefonul, închis. Khom era mai îngrijorat decât înainte, pentru că Baiboon nu mai fusese niciodată așa. Khom a fugit imediat înapoi în casa mare.
– Mai!! Unde ești?!! a strigat Khom în fața casei, fără să fie atent la ce spuneau ceilalți. Acest lucru i-a determinat atât pe Kim, cât și pe Kamol să se uite unul la celălalt, șocați. Mai a ieșit din bucătărie cu o expresie confuză.
– Ce s-a întâmplat, P’Khom, de ce mă strigi așa de tare?
– Unde este Baiboon? a întrebat Khom cu o voce gravă. Mătușa a ieșit suspicioasă auzind numele lui Baiboon.
– De unde să știu eu? a răspuns femeia. Khom s-a repezit și a strâns-o imediat de braț pe Mai.
– L-ai văzut pe Baiboon? a întrebat din nou Khom. Fata i-a îndepărtat brațul cu mâna.
– L-am văzut, a răspuns Mai.
– Unde l-ai văzut? Spune-mi acum! a întrebat din nou, cu ochii duri.
– Ce se întâmplă cu tine, Khom? a întrebat Kamol.
„Ce e în neregulă cu tine, Khom?”
– Nu știu unde au plecat Baiboon, domnule. Thew a spus că ar trebui să știi. Pentru că Mai a plecat din casă înainte ca Baiboon să o urmeze, a spus Khom.
Toată lumea s-a întors imediat să se uite. Fata a simțit un tremur în inimă, dar a încercat să țină în frâu simptomele.
– L-ai văzut pe Baiboon? a întrebat Kim, în timp ce se simțea rău.
– L-am văzut pe Baiboon stând pe spatele unei motociclete cu prietenul său, dar nu l-am întrebat unde se duc. În plus, este un prieten adevărat. Cred că el este cel care a venit acasă sâmbătă…
Femeia formulase deja un răspuns, strângând din dinți.
– Este Phai, Khom? a întrebat Kim.
– Da, probabil că da, pentru că Phai avea de gând să-i aducă temele lui Baiboon, dar e ciudat că Baiboon a ieșit fără să mă anunțe, și chiar acum, l-am sunat pe Baiboon, dar nu mi-a răspuns. Mi-a întrerupt apelul și a închis telefonul, a spus Khom. Khom nu a crezut niciodată că Baiboon s-a întâlnit cu Phai.
– Este posibil ca Baiboon să vrea să iasă cu prietenii. Dar el nu a vrut ca să știe Khom, a spus Mai.
– Taci din gură!! a spus Khom pe un ton profund, strângând fața fetei.
– Chiar ai văzut că Baiboon a plecat cu prietenul său? a întrebat mătușa cu o voce tremurândă. Era puțin îngrijorată pentru nepotul ei.
– Chiar am văzut, mătușă, chiar l-am văzut pe Baiboon stând în spatele prietenului său.
Femeia a confirmat aceleași cuvinte.
– Khom, știi care este casa prietenului lui Baiboon? a întrebat mătușa.
– Nu știu, dar sunt sigur că Baiboon nu s-ar duce nicăieri cu prietenul său fără să spună nimănui cu siguranță.
– Nu sunt sigură, P’Kohm. Baiboon ar putea fi plictisit sau ceva de genul ăsta și vrea să stea cu prietenul lui pentru ceva timp. Mai nu se poate abține să nu vorbească despre asta pentru că era Khom prea îngrijorat de Baiboon.
– Baiboon nu este ca tine, a spus Khom, fără să fie conștient de sentimentele fetei, înainte de a se întoarce spre Kim și Kamol.
– Domnule, voi încerca să iau legătura cu adresa lui Phai de la școală imediat. Când o voi avea, mă voi duce să-l găsesc pe Baiboon. Mai întâi vă cer permisiunea, i-a spus Khom lui Kamol pe un ton serios.
– În regulă! Să îi găsească și oamenii noștri. Încearcă să-i întrebi mai întâi pe cei de pe alee dacă a văzut cineva ceva. Sunt îngrijorat pentru Baiboon, a răspuns Kamol.
– Da, căutați-l mai întâi pe Baiboon. Dacă Baiboon a plecat într-o plimbare cu prietenul său, este în regulă, atâta timp cât el este bine. Sună să ne anunți dacă i se întâmplă ceva lui Baiboon, a spus Kim, întorcându-se să se uite la Khom cu ochi blânzi.
– Nu voi ierta pe nimeni dacă i s-ar întâmpla ceva! a încheiat Kim, determinând-o pe Mai să înghită puțină salivă. Dar încearcă să se comporte normal.
– Atunci du-te și ia legătura cu directorul școlii chiar acum. Spune-i că ai nevoie de informații despre prietenul lui Baiboon chiar acum, în timp ce ceilalți ies și întreabă oamenii de pe alee, a spus Kamol, și toată lumea s-a împrăștiat rapid în căutarea lui Baiboon. Kim s-a grăbit să o susțină pe mătușa.
– Nu te gândi prea mult, mătușă. S-ar putea să nu fie nimic, i-a spus Kim bunicii băiatului.
*****
– P’, mai întâi trebuie să oprim, a spus vocea șoferului. După ce au părăsit Bangkok. Nu au ajuns departe.
– Atunci de ce nu l-ai umplut înainte? a strigat o voce.
– E rapid, P’. Hei, e un apel rapid, a spus șoferul.
Bărbatul pe nume Mol s-a întors să se uite la Phai și Baiboon.
– Hai să găsim o benzinărie să facem plinul. Nu i-a observat nimeni pe cei doi tineri, a spus Mol.
Phai și Baiboon s-au întors imediat să se uite unul la celălalt. Baiboon și-a mai domolit acum o parte din suspine.
– Bine, domnule. Mă duc și eu la toaletă, a spus cealaltă persoană care stătea lângă Baiboon.
– Ei bine, nu știu dacă acești puşti au o problemă cu ea. Chiar dacă ne-a angajat să luăm acești puşti și să-i vindem la graniță, va fi în regulă pentru că nu am mai furat de ceva vreme. În momentul de față, poliția este foarte ocupată. Vom face rost de bani în orice fel, a mai spus Mol, care a precizat că este ocupația lui să fure copii pe ascuns pentru a-i vinde la graniță, dar nu a prins niciodată vreun adolescent.
Baiboon a tremurat ușor când a auzit asta. Phai și-a întins mâna legată pentru a-l lua pe Baiboon de mână și a-l mângâia.
– Adu-mi o pătură mare. O să-i acopăr pe acești doi copii. Hei, voi doi! Stați jos și nu faceţi scandal. Altfel, vă împușc chiar aici, a spus Mol, în timp ce mașina oprea pentru a face plinul de benzină.
Persoana care stătea lângă Baiboon s-a grăbit să deschidă mașina pentru a merge la baie. Vocea șoferului îi spune băiatului cât trebuie să alimenteze cu benzină. Phai i-a strâns ușor mâna lui Baiboon.
Baiboon s-a întors să se uite la Phai și la lumina de afară. Phai întinse mâna legată în față, arătând spre deschizătorul de portiere. Baiboon a clătinat ușor din cap, surprins. Dar Phai a dat din cap ca Baiboon să facă ce vrea el. Baiboon și-a dat seama, de asemenea, că Phai voia ca Baiboon să deschidă ușa. Phai l-a luat de mână pe Baiboon, apoi a folosit rapid un deget pentru a scrie pe palma lui Baiboon înainte ca persoana care s-a dus la toaletă să se întoarcă.
//Afară… afară… oameni… ajutor… noi putem…//
Phai a scris astfel încât Baiboon, care se temea la început, să se gândească brusc că aici este benzinăria. Trebuie să fie o mulțime de oameni care alimentează cu benzină.
Phai îi strânge din nou mâna lui Baiboon. Ochii lui Baiboon sunt fierbinți, pe cât de speriat, pe atât de îngrozit, dar mai întâi trebuie să se ajute pe el însuși.
Baiboon a întins ușor mâna pentru a descuia, pentru că era acoperit. Cealaltă parte nici măcar nu a observat, pentru că de fiecare dată răpeau doar copii care nu aveau cum să scape.
– Hei!!
Bărbatul pe nume Mol a strigat șocat, când ușa mașinii s-a deschis. Baiboon a sărit imediat. Phai s-a întors apoi, s-a întins pe scaun și a lovit rapid cu piciorul în fața bărbatului numit Mol. Acum Baiboon a coborât din mașină și a fugit spre persoană cu mâinile legate.
– Hei, un copil a fost răpit! a strigat mulțimea. Unii oameni încă se tem și nu îndrăznesc să se apropie de mașină pentru că nu știu dacă cei din mașină vor avea sau nu arme. În ceea ce-l privește pe Phai, acesta s-a chinuit să iasă din mașină.
– Phai!
Baiboon a țipat imediat la Phai, în timp ce îi îndepărta banda adezivă de la gură.
– Ce faci? a întrebat șoferul, speriat pentru că nu mai întâlnise niciodată o astfel de situație.
– Fugi, de ce stai acolo? a spus, șocat și el, bărbatul numit Mol.
– Cum rămâne cu puştii ăia și cu Paul? a întrebat frenetic un altul, în timp ce celălalt prieten era încă în baie.
– Lasă-l în pace, poliția va veni și va pleca, a spus imediat Mol înainte de a se grăbi să închidă ușa mașinii pe partea pe unde au fugit Baiboon și Phai.
Mașina a fost pornită rapid, fără ca măcar să se facă plinul de benzină. Băiatul de la pompă a trebuit să oprească rapid pompa de combustibil.
– Phai, am supraviețuit! a plâns fericit Baiboon, îmbrățișându-l pe Phai. Phai l-a îmbrățișat și el pe Baiboon.
– Este în regulă, copii. Am sunat la poliție. Au plăcuțele de înmatriculare scrise, nu vă faceți griji, a spus persoana care a venit în ajutorul lui Baiboon.
– P’, acea persoană este cu ei.
Phai arătă spre bărbatul care ieșise din baie cu o expresie nervoasă când a văzut că a fost abandonat, pentru că a auzit vorbindu-se despre copilul răpit, dar salvat.
– Te rog, prinde-l pe tipul ăla! a strigat persoana care stătea lângă Baiboon. Un bun cetățean a ajuta la prinderea imediată a bărbatului.
Mulțimea era plină de interes și agitație. În ceea ce-i privește pe Phai și Baiboon, aceștia au fost luați de proprietarul benzinăriei pentru a sta la casa de marcat a benzinăriei. Împreună cu asistentul său, au sunat la poliție pentru că trebuiau să investigheze.
– Phai, vreau să sun acasă. Mi-a căzut telefonul, nu știu unde este, a spus Baiboon cu o voce tremurătoare.
Trupul lui Baiboon încă tremura, indiferent cât de mult îl îmbrățișa și îl liniștea Phai sau îl mângâia pe spate pe Baiboon. Tânărul nu părea să se oprească deloc din tremurat.
– Mi s-a terminat bateria când m-am urcat pe motocicletă pentru a-l găsi pe Baiboon. O să caut ceva, a spus Phai, înainte de a se întoarce către proprietarul benzinăriei, care s-a așezat și a montat o cameră de supraveghere. Pentru că știa că poliția ar trebui neapărat să ceară să o vadă.
– Domnule, pot să folosesc telefonul?
********
– Am adresa lui Phai. Mă duc mai întâi să văd casa lui Phai, a spus Khom. Kamol a dat din cap.
Telefonul lui Khom a sunat, determinându-i pe toți să înghețe. Kim l-a ridicat repede și s-a uitat la el înainte de a vedea că era un număr ciudat. I-a dat imediat lui Khom să răspundă la apel. În timp ce Mai îl privea uimită, se simțea amețită.
– Alo? a răspuns Khom imediat la telefon.
[… – P’Khom…]
Plânsul lui Baiboon a răsunat brusc când a auzit vocea lui Khom. Ochii i s-au lărgit și inima i-a tresărit.
– Baiboon!! Ce s-a întâmplat, Baiboon? a spus Khom cu voce tare. S-au întors cu toții să se uite unii la alții, în timp ce fața lui Mai a devenit palidă când l-a auzit.
