– Day, ești nebun? A trecut mult timp de când s-a întâmplat. În plus, acel taximetrist a fost deja arestat de poliție. Nu știu de câți ani este acolo, a spus el.
Day s-a uitat la Ith prin ecranul computerului.
– A trecut mult timp, spui tu? a întrebat Day pe un ton sever. Ith a dat din cap.
– S-a ntâmplat demult. De ce încă ţi-e frică? Dacă e o problemă urgentă şi trebuie să foloseşti un taxi, ce ai de gând să faci? a spus Day cu o voce severă.
– Nu o voi face! a răspuns Ith fără ezitare. Day a oftat.
– Şi dacă aş fi pe cale să mor? Te va contacta cineva, tu nu ai maşină și nu există decât o singură cale, care este un Taxi. Ai veni să mă vezi? a întrebat din nou Day.
Ith a rămas uimit şi s-a gândit la ceea ce a spus Day.
– Păi… eu… ăăă…
Ith nu știa ce să răspundă.
– Hai să schimbăm subiectul înainte să mă supăr.
Day a luat o țigară ca să fumeze.
– Ești supărat pe mine? a întrebat încet.
– Mă deranjează doar că soția mea este atât de lașă! a spus Day, determinându-l pe Ith să se înroșească la față, în ciuda a ceea ce a spus.
– Pete a plecat deja? a întrebat din nou Day.
– A plecat! a răspuns Ith, dar nu a povestit despre ce vorbise cu Pete, pentru că se temea că Day se va supăra din nou.
– Hei, Day! Pot să vin să te văd mâine? a întrebat el ezitant.
– Tatăl tău se va supăra. Nu ai școală mâine, așa că stai acasă! a spus Day.
– Pot să-i spun tatălui meu că am cursuri. Seara, mă întorc cu mașina la mine acasă! a spus Ith.
– Nu e nevoie! Am niște comisioane de făcut mâine! a spus Day pe un ton normal, pentru că deja plănuise ce avea de făcut mâine.
– Unde te duci? O să vin cu tine! i-a strigat Ith.
– Ith, nu ești un copil. Nu trebuie să faci asta! a spus Day.
Ith s-a încruntat când a auzit asta.
– Oh, nu pot să vin… Voi sta în cameră. Voi sta acasă, nu voi ieși să văd luna și soarele, a spus el sarcastic.
Day a clătinat ușor din cap.
– Cu cât ești mai slab, cu atât ești mai egoist. Dacă ai fi fost lângă mine, te-aș fi pălmuit!
– Cu orice preț, vino și dă-mi o palmă chiar acum. Vreau să stai aici și să mă pălmuiești. Poţi face acest lucru de câte ori vrei! Doar… lasă-mă să vin, spuse el încet.
Day a înţeles sensul cuvintelor lui Ith.
– Nu-ți face griji! O să-ți dau mai mult decât o palmă! a spus Day.
Ith nu s-a uitat la Day pe ecranul calculatorului.
– Mâine mă voi ocupa de tipul care a adus pozele noastre! a spus Day direct.
Ith și-a ridicat imediat privirea.
– Ştii cine e persoana care a făcut pozele pentru tatăl meu? a întrebat curios.
– Nu trebuie să știi. Ai spus că vrei să vin să te iau repede. Atunci lăsă-mă să rezolv aceste probleme cât mai curând posibil. Mă voi ocupa de afacerile tatălui tău! a spus Day râzând.
– Vorbești de parcă ai vrea să-l omori pe tata. Atunci de ce nu mă lași să vin cu tine? a întrebat din nou.
– Dacă mergi cu mine, o să-mi fac griji doar pentru tine. Deci, ce pot să fac? a spus Day. Deși Day nu vorbea pe un ton blând, Ith își simțea inima bătând cu putere.
– Fii sincer acum, a spus el.
– Dacă nu-ți place, nu mai vorbesc! a spus Day.
– Îmi place!! a spus Ith în grabă.
Day a clătinat ușor din cap, dar nu a spus prea multe.
– Cred că trebuie să faci un duș și să te pregătești de culcare, a spus Day.
– Poți să ții camera așa tot timpul? a întrebat Ith.
– Crezi că te voi lăsa să o oprești? Poți să faci un duș acum, a vorbit din nou Day.
Ith s-a ridicat imediat pentru a face un duș și a-și schimba hainele. Și în timp ce Ith s-a dus să facă un duș, Day a sunat un prieten pentru a aranja ceva. După ce Ith a făcut un duș și și-a schimbat hainele, s-a dus să se întindă și a vorbit o vreme cu Day, apoi a adormit. Silueta nobilă nu putea decât să se întindă și să se uite la ecranul calculatorului.
– Mă faci să-mi schimb obiceiurile, Ith! Nu mai pot dormi singur acum! a şoptit Day.
– Pleci deja? a întrebat Ith, văzând că Day se pregătea.
Ith a ținut camera pornită. Poate că au existat momente în care internetul s-a deconectat, dar Ith a reluat apoi convorbirea. Când mama lui a venit să-l cheme la masă, Ith a închis ecranul ca să nu știe nimeni și a coborât să mănânce, normal înainte de a redeschide apelul.
– Hmm… Stai acasă. Nu pleca nicăieri! i-a spus Day.
Ith a dat din cap.
– Poți să-mi spui unde te duci? a întrebat din nou, pentru că era îngrijorat pentru Day.
Ith nu știe cum se va descurca Day cu persoana care i-a trimis poza.
– Mă duc să văd un prieten, a răspuns Day.
– Cum o să te descurci cu persoana care a trimis pozele? a întrebat din nou.
– Mai întâi mă voi duce să văd un prieten. Dar voi reuși să mă întâlnesc cu el azi? Nu sunt sigur încă, a răspuns Day cu sinceritate.
– Mă vei suna? a întrebat el cu blândețe.
Day se uită la Ith prin ecran.
– De ce nu mă rogi? Dacă-ți place, te sun și îți dau raportul din oră în oră! a spus Day.
Ith s-a încruntat.
– Îți place să glumești cu mine. Este un obicei prost, a spus el.
– Nu am de gând să fac asta! s-a prefăcut Day că spune cu o expresie calmă pe față și și-a scos telefonul din buzunarul pantalonilor și l-a pus pe pat.
– Voi lăsa telefonul aici, a spus Day categoric.
– Nu! Ia-l cu tine, a spus imediat Ith.
Day își arcui ușor sprâncenele. Era un semnal pentru Ith că trebuie să facă ce spune Day. Personajul s-a așezat încruntat.
– Poți s-o faci! a spus Ith.
Day nu s-a mişcat din faţa ecranului. Ith a ezitat și s-a uitat la Day, cu fața roșie.
– Da… Day… a spus Ith, bâlbâindu-se. Sună-mă dacă… Promit că nu plec nicăieri! a spus pe un ton rugător.
Day tăcea. Unde era vocea aceea armonioasă?
– La naiba, nu mai trebuie să vorbești! a spus Day cu o voce gravă care îl determină pe Ith să creadă că Day era nemulțumit.
– Ce… de ce? Am spus deja, a răspuns el.
– Îți spun asta pentru că mi-e teamă că nu voi putea rezista și voi veni să te strâng acasă, în patul tău. După ce se termină totul, te voi suna în curând.
După ce a terminat de vorbit, semnalul s-a întrerupt imediat, lăsându-l pe Ith cu o privire goală.
Day, când a ieșit din apartament, s-a dus direct la Fu, prietenul său drag pe care nu l-a văzut demult. Mai devreme, Day îl sunase pentru a-i mărturisi lui Fu despre Ith. Fu nu știa povestea asta.
– Oricum, nu trebuie să mă mai insulți! Nu-ți ajunge că înjuri la telefon? a intervenit Day în timp ce se apropia de prietenul său din birou.
Fu s-a prefăcut că deschide gura împotriva lui Day despre Ith.
– Nu te-ai grăbit să-l oprești. De ce nu te-ai gândit când ai făcut-o?
Fu nu s-a putut abține să nu se bâlbâie din nou.
– Ei bine, nu mai contează acum! a spus Day.
– Hei! O să te răzbuni pe el. Rezultatul final este o soție care îl iubește și îl apreciază doar pe unul dintre ei, a spus Fu.
– Ai de gând să mă înjuri acum? Ei bine, mă ajuți? l-a întrebat Day pe prietenul său cu o voce severă.
– Am contactat deja stadionul. Mașina este gata. Aștept persoana și concurentul, a spus Fu.
– Mâine dimineață, la ora 3 fix. Concurentul? O să mă duc eu însumi să-l contactez, a spus Day calm.
– Cu cine ai de gând să concurezi cu adevărat? a întrebat Fu curios.
– Este doar un țânțar enervant care, dacă nu-l omori în mână, va veni și îți va crea nesfârșite neplăceri, i-a spus Day prietenului său pe un ton banal.
– Păi, hai să nu îl lăsăm să moară, sau tipul pe nume Ith, va rămâne văduv pentru că soțul lui va ajunge primul la închisoare, a spus Fu, glumind cu prietenul său.
Day nu a spus nimic înainte de a ridica telefonul și de a forma numărul. Fu l-a privit fix.
– Oh, sunt eu… La magazinul prietenului meu. Imediat, mă duc să mai fac niște comisioane în altă parte… Nu trebuie să pleci nicăieri. Nu mă lăsa să te prind… Mănâncă orez și pește… Nu prea mult. Nu trebuie să ceri prea mult, nu-i așa? Doar te sun… Păi… asta e tot!
Fu își asculta liniștit prietenul vorbind la telefon. Deși nu știe ce spune cealaltă parte, Fu a ghicit că probabil că cealaltă parte era Ith.
– La ce te uiți? l-a întrebat Day sec pe prietenul său.
– Nimic, mă gândeam doar dacă era normal să suni și să te prezinți așa la Nong Night, a glumit Fu cu prietenul său.
– Vorbești prea mult! i-a spus Day prietenului său.
– Oh, dar unde s-a dus Neil ăla? L-ai văzut? a întrebat Fu cu un zâmbet slab pe buze.
– Locuieşte în același apartament ca și mine, dar la un etaj diferit și, mai important, soția lui este prietenă cu același grup ca Ai’Gear și Ith! a spus Day.
– Hei, nu putea să găsească pe cineva străin? a întrebat Fu, iar Day nu a putut decât să râdă încet în gât, înainte de a se așeza și de a vorbi despre alte lucruri pentru o vreme.
Day a părăsit biroul lui Fu pentru a merge la universitate. Day s-a dus să parcheze în fața universității. De îndată ce a văzut ținta părăsind universitatea, Day a coborât imediat din mașină.
– Dragule! a spus Day celuilalt cu o voce calmă, determinând ca grupul de prieteni ai lui Pete, care vorbeau și râdeau, să se întoarcă surprinși.
– Bună, Day! a spus Pete, puțin surprins.
Nu credea că Day va veni personal să-l vadă la universitatea pe care o frecventa. Zâmbea fără teamă, pentru că mulți dintre prietenii săi erau cu el, în timp ce Day a venit singur.
– Ce cauți aici? a întrebat Pete pe un ton sever.
– Păi, nimic! Am venit doar să îți dau o mică veste, te interesează? a spus Day categoric.
Și-a aprins o țigară și a fumat cu o expresie calmă, deloc intimidat de mulțimea din fața lui.
– Care sunt noutățile? a întrebat Pete.
– Am văzut că ai vrut să mă bați. Așa că am venit să îți fac o propunere, a spus Day.
– Ce propunere? Spune! a spus Pete.
– Mâine la ora 15.00, la hipodromul XX. Înțelegi ce vreau să spun despre cursă? În ceea ce privește pariurile, ne vedem mâine pe stadion, a spus Day, iar Pete a ezitat puțin înainte de a zâmbi.
– În regulă! Mâine vei fi gata să-ți înfrunți înfrângerea, a spus Pete cu o voce severă.
Day și-a fumat țigara și a rânjit. Acest lucru l-a înfuriat foarte tare pe Pete din cauza zâmbetului lui Day.
– Dacă ești încrezător și poți să o faci! a spus Day, înainte de a se întoarce la mașină, ca de obicei.
Day știa că Pete nu va îndrăzni să facă nimic de unul singur cât timp se afla în fața universității, așa că nu trebuia să fie prea atent. Pete a rămas acolo uitându-se la Day, care s-a urcat în mașină și a plecat. Era furios și s-a întors spre prietenul său.
– În primul rând, anulați ieșirile de azi. Mă duc să verific mai întâi mașina mea de curse, i-a spus Pete prietenului său înainte de a se decide să meargă să verifice propria mașină de curse.
El trebuie să îl învingă pe Day.
****
– De ce nu a sunat? a bombănit Ith în timp ce se rostogolea pe pat.
S-a hotărât să pună mâna pe telefon și să-l sune pe Day, pentru că silueta nobilă nu-l sunase de aproape trei ore. Ith a apăsat pe apel și a așteptat o vreme.
[- Ce e?] a răsunat vocea lui Day.
– De ce nu suni din oră în oră? a întrebat Ith, înainte de a auzi niște zgomote din partea lui Day.
– Stai! Ce a fost sunetul ăsta? Unde ești? a întrebat imediat Ith când a auzit sunetul unui motor care se învârtea.
Dar când Ith a întrebat, sunetul a încetat imediat.
[- Despre ce vorbești?] a întrebat Day.
– Am auzit sunetul unui motor de mașină care tura, a spus Ith.
[- Este mașina mea. Am dus-o la centrul de inspecție pentru o perioadă. Ţi-a fost dor de mine sau de ce m-ai sunat?] a schimbat Day subiectul.
– Oh… Ei bine, ai spus că mă vei suna din oră în oră, a spus Ith, liniștit.
A uitat brusc de zgomotul mașinii.
[- Sunt ocupat!] a spus Day, uitându-se la mașina cu care urma să concureze mâine.
Day era atât de ocupat cu mașinile, încât a uitat să-l sune pe Ith, până când Ith a fost cel care l-a sunat primul.
– Te deranjez cu apelul meu? a întrebat din nou, simțindu-se din ce în ce mai mult ca o soție.
[- Puțin!] a spus Day chicotind.
– Ei bine, atunci nu te voi deranja. Asta e tot!
Ith a închis imediat, lăsându-l pe Day puțin uimit.
– Hei! Acum evoluează! a mormăit Day cu un zâmbet, dar a ales să nu sune pentru că vrea să verifice cât mai repede starea propriei mașini de curse.
După ce a închis, Ith a adormit. S-a trezit din nou la sunetul unei bătăi în ușă.
– Ith, poți să cobori la cină! s-a auzit vocea mamei sale la ușă. Ith a deschis ușa calm.
– Nu mi-e foame! a răspuns el.
– Chiar dacă nu ți-e foame, trebuie să mănânci. Tata, a spus să cobori. Ith, nu te supăra, a spus mama lui Ith.
Ith a suspinat încet.
– Bine, lasă-mă să mă spăl puțin pe față, i-a spus mamei sale înainte de a merge la baie.
Ith s-a îndreptat curând spre sufragerie cu o expresie confuză pe față.
– Să fie una bună! a spus încet vocea tatălui lui Ith.
– Tată, pare o prostie să spui asta, a spus Ith.
Mama lui Ith nu a putut decât să privească cu reticență, fără să-și lase fiul să vorbească prea mult.
– Hei, doar o zi! Ai de gând să mori? a întrebat cu o voce severă.
Ith nu a spus nimic, dar s-a așezat pe un scaun să mănânce.
– Sincer, ce te atrage la el? Și tu ești bărbat. În plus, și el este la fel! a spus supărat tatăl lui Ith.
Ith s-a întors să se uite la tatăl său.
– Și de ce nu… tata? De ce nu se deschide tata? Dați-ne o șansă! s-a certat imediat cu el.
– Să-ţi dau o şansă. Hmm… Îţi dau una să plângi, nu? Crezi că dragostea a doi bărbați împreună va supraviețui? Crezi că pot accepta asta? a răspuns tatăl.
– Domnule… Eu spun să ai încredere… a spus mama lui Ith.
– Nu trebuie să spui nimic… O să te învăț eu minte! a spus tatăl lui Ith cu o voce severă.
Mama lui Ith a suspinat doar pentru că știa că soțul ei nu o va lăsa să spună nimic.
– De ce trebuie să-și facă tata griji pentru alți oameni? În plus, majoritatea prietenilor mei au iubiți. Te poți descurca! a spus Ith, în timp ce se gândea la cei trei cei mai buni prieteni ai săi.
– Hei, tu chiar ai făcut același lucru! Crezi că e o modă? Ți-ai văzut prietenul că are un prieten și te-ai gândit că vrei să ai și tu unul. Dragostea nu este o chestie de modă, Ith! a strigat tatăl lui Ith.
– Ăăă… șefu’… se aude aspru vocea unei menajere.
– Ce este? a întrebat-o imediat.
– Păi… Prietenul lui Ith, Day, a venit să îl vadă! a spus menajera calmă și nu a trebuit să aștepte să o repete.
Ith s-a ridicat imediat de pe scaun și a ieșit în fugă din sufragerie.
– Ith!! a strigat vocea tatălui său.
Dar lui Ith nu i-a păsat și a alergat spre Day, care stătea în fața gardului.
Propriul său tată l-a urmat cu o expresie extrem de furioasă pe față.
Day și-a arcuit ușor sprâncenele când a văzut figura delicată a lui Ith fugind din casă imediat ce a ieșit pe ușă. Ith l-a apucat imediat de braț pe Day.
– Ith… Ce este? a întrebat Day.
– Day, ia-mă cu tine. Tata nu va lua nimic de la tine și de la mine… Nu vreau să stau acasă! mârâi Ith, iar ochii începură să i se umple de lacrimi.
A auzit sunetul ușii care se deschidea. Ith s-a pus imediat în spatele lui Day.
– Vino încoace, Ith!! a strigat vocea tatălui său cu o privire încruntată.
Slugile din casă au ieșit una lângă alta, stând în picioare și privind suspicios.
– Nu! Mă duc cu Ai’Day!
Ith a deviat mâna tatălui său. Day a fost nedumerit de puterea cu care Ith s-a ascuns în spatele lui.
– Domnule, nu fiți dur cu fiul dumneavoastră!
Mama lui Ith l-a apucat de braț pe soțul ei.
– De ce ai venit aici?!! Ţi-am spus să nu te mai pui cu Ith, a întrebat cu voce tare tatăl lui Ith.
Day s-a oprit, dar persoana din spatele lui a tremurat și l-a îmbrățișat strâns de braț.
– Da, mi-ai spus, dar nu o voi face, a răspuns Day, determinându-l pe tatăl lui Ith să se oprească și să strângă pumnii.
– Vreți să încercați? Credeți că o să fiu drăguț cu voi doi?! a spus tatăl lui Ith.
– Nu am crezut niciodată că o voi accepta. Când am venit aici, am vrut doar să arăt că nu sunt afectat sau speriat de obstacolele pe care le-ai creat. Sunt dispus să lupt împotriva acestui obstacol. Nu voi fugi și nu-l voi părăsi pe Ith, așa cum vrei tu. Dacă îl părăsesc pe Ith din cauza acestui mic obstacol, cu siguranță că nu voi putea avea grijă de el. Vreau să vezi că pot avea grijă de fiul tău pentru totdeauna, chiar dacă există obstacole, a spus Day.
Ith era uimit, lacrimile curgând necontrolat.
– Da… Day… îl strigă Ith pe Day, cu voce şovăitoare.
– Interesante vorbe! Oricine poate spune asta, a spus imediat tatăl lui Ith.
– Dar nimeni nu poate păcăli curajul. Știu că vă puteți da seama dacă v-am păcălit.
Day a continuat să vorbească pe un ton calm. Ochii care îl priveau pe tatăl lui Ith arătau stabilitate. Tatăl lui Ith știa, dar nu dorea să recunoască.
– Da, ai curaj. Dar știi că, uneori, curajul cauzează probleme celor pe care îi iubim, a spus tatăl lui Ith cu o voce severă.
– Tată… Nu am avut niciodată probleme! i-a spus Ith tatălui său cu o voce şovăitoare.
– Da, Day ar putea să aibă grijă de tine, Ith. Dar oamenii care sunt încrezători și curajoși ca el, într-o bună zi, îți vor face probleme. Nimeni nu poate avea grijă de cineva tot timpul, a spus tatăl lui Ith cu o voce severă.
– Atunci pot să am grijă de mine! a argumentat el din nou. Tatăl lui Ith a ridicat mâna și și-a frecat fața dezamăgit de încăpățânarea fiului său.
– Domnule, nu am vrut să vin să vă fac să vă simțiți prost. Am vrut doar să-l văd pe Ith. Am vrut doar să văd dacă nu cumva era ironic sau dacă nu se umilea singur, murind de foame sau făcând lucruri stupide, a spus Day.
– Singurul lucru prostesc pe care l-a făcut a fost că a decis să se întâlnească cu un bărbat, a spus din nou tatăl lui Ith.
– Ith! Intră în casă! a spus tatăl lui Ith cu o voce gravă.
Ith a clătinat din cap, ținându-se tot timpul de spatele lui Day.
– Vrei să mă pui la încercare, nu-i așa?!! Ith!!
Tatăl lui Ith l-a apucat violent de braț pe fiul său, determinându-l pe Ith să se îndrepte spre tatăl său, dar mâna lui încă ținea brațul lui Day.
Day a reușit să se calmeze și s-a dovedit că cei trei se băteau. Mama lui Ith s-a grăbit imediat să-și oprească soțul.
– Domnule, nu fiți dur cu fiul dumneavoastră… Vă rog! a spus mama lui Ith, tremurând.
– De ce nu vorbești cu băiatul acela drăguț? a întrebat cu voce tare tatăl lui Ith.
– Tată, lasă-mă să plec!
Ith a încercat să dea drumul mâinii tatălui său, dar tatăl lui Ith a ținut-o strâns. Ith a fost surprins când mâna lui, care îl ținea de braț pe Day, a fost trasă de Day însuși. Ith s-a întors să se uite la Day, cu lacrimile curgându-i acum pe față. Ith era deja tras de tatăl său pentru a sta unul lângă altul.
– De ce… De ce faci asta, Day? a întrebat Ith, cu voce şovăitoare.
Ith credea că Day își va asuma responsabilitatea de a fi o persoană nesăbuită și nerăbdătoare.
– Nu am venit să te iau, Ith… Am venit doar să te văd, a spus Day.
– De ce ai spus că vii să mă iei? a strigat Ith la Day, dar a fost luat de propriul tată.
– O să vin să te iau, dar nu acum. Vreau să rămâi acasă mai întâi. Aș vrea să lămuresc lucrurile mai întâi. Apoi voi veni să te iau, a spus Day calm.
– O să… o să vin cu tine! a strigat Ith cu lacrimi în ochi.
– Nu fi încăpățânat, Ith… a spus Day din nou.
De data aceasta nu a avut probleme cu tatăl lui Ith. A devenit o problemă între Day și Ith.
– Atunci de ce ai venit… De ce ai venit? a strigat Ith.
Acum nu-i mai pasă de ochii nimănui.
– Am venit… pentru că mi-e dor de tine. Am vrut doar să-ți văd fața, a spus Day.
