Când a auzit vocea lui Day, Ith s-a oprit brusc.
– Ei bine, s-ar putea să nu fii disponibil să mă iei. Pot să mă întorc singur, a spus Ith.
[- Și când ți-am spus eu că sunt ocupat?] a întrebat categoric Day.
– Ei bine, faci niște comisioane cu soția ta, nu-i așa? Nu te grăbi! Fă-o și gata, mă întorc singur, a spus Ith, în ciuda disconfortului din inima lui.
[- Hm! Mă duc să fac un mic comision. În ceea ce te privește, stai și așteaptă la universitate. Nici să nu te gândești să te întorci de unul singur!] a spus Day din nou.
– Dacă afacerea ta este lungă, vrei să stau și să aștept până când cresc rădăcinile? a spus Ith.
[- Ți-am ordonat să aștepți, așa că vei aștepta! Sau nu vei asculta ordinele mele?] a întrebat Day pe un ton batjocoritor. Ith a mârâit ușor în gât.
– Deci, cu ce te ocupi?, a decis să întrebe din curiozitate.
[- Ce crezi că fac? Sunt cu fete frumoase!] a spus Day, determinându-l pe Ith să simtă imediat o durere ascuțită în inimă.
[- Day, P’, ah… Nu te juca cu asta!] o voce feminină a vorbit în telefon pentru ca Ith să o audă. În mod inconștient, acesta a strâns telefonul cu putere.
– Ştiu că o faci să mă determini să plec! Dacă vrei să te aștept, voi sta aici și voi aștepta. Când ajungi, sună-mă! A spus Ith și a întrerupt imediat conversaţia şi a întins mâna să se frece pe cap.
O să mă enervez! Ce naiba faci? Ei bine, o să rămâi fără apă. Așa că nu trebuie să vii să mă iei!, a spus Ith în telefon.
Dintr-o dată a primit un mesaj. Ith a apăsat pentru a citi.
[Întrerupi apelul. Cu siguranță ne vom revedea! Day.]
Uau! Ţi-am întrerupt afacerea! Mai ai şi tupeul să trimiţi mesaje! Dictatorule, psihopatule, sadicule, nenorocitule!
Ith stă singur și țipă la calul de piatră de la universitate. Unii oameni s-au întors și s-au uitat miraţi.
– Unchiule Day, de ce mi-ai spus, să nu mă joc? Uită-te la tort, a spus o voce feminină în timp ce privea tortul mare din fața ei.
– Am vrut doar să încerc. O să te plătesc mai târziu, a răspuns Day.
– Nu este necesar, se poate rezolva. Acesta este tortul lui Nong Night, iar cealaltă cutie, cui o vei da? Lui P’Day nu-i place să mănânce dulciuri, a întrebat din nou femeia, înmânându-i lui Day o pungă cu cutii de prăjituri.
– O să i-o dau câinelui de acasă, a spus Day. Femeia s-a încruntat confuză.
– Ce câine mănâncă tort, P’Day? Ești nebun! a spus fata. Oricum, iei prăjitura de la magazin ca să o mănânce câinele. E frumos, nu-i așa? a spus femeia.
– Haide, nu te plânge prea mult, a spus Day cu blândețe înainte de a lua o ceașcă de cafea.
– Oh, ia tortul și pleacă! Ce mai aștepți? a întrebat fata.
– Aștept o clipă, apoi plec, a spus Day scurt, în timp ce se așeză și se uită la ceasul de lângă perete.
– Ce faci aici singur, nu te duci acasă?
Ith a auzit vocea unui prieten care l-a văzut stând singur la masă, cu o privire încruntată.
– Aștept pe cineva de acasă să vină să mă ia, a spus Ith.
– De obicei nu conduci aici? a întrebat un alt prieten.
– Am lăsat mașina acasă, a răspuns el fără menajamente, pentru că starea lui de spirit nu era prea bună în acel moment.
– Mă îndoiesc că te vei întoarce acasă în curând. Ti-au confiscat mașina și acum aștepți să vină să te ia. Vrei să mergi mai întâi să joci baschet cu mine? l-a întrebat un prieten al lui Ith.
Inima lui Ith vrea, de asemenea, să joace baschet pentru a ucide timpul, dar se simte rănit în canalul său de dragoste. Nu și-a revenit încă atât de mult.
– Nu, e în regulă. De îndată ce va suna, nu voi mai putea să aud. Voi fi ucis în zadar, a spus Ith.
– Ei bine, depinde de tine. Dacă te răzgândești să joci, vino să mă găsești la stadion, a spus din nou prietenul lui Ith înainte de a pleca.
Ith s-a așezat pe spate și s-a uitat neîncrezător la ceasul de pe telefon, enervat și plictisit în același timp.
La naiba, nu mai pot suporta! Mai bine mă duc acasă! Dacă vrea să facă scandal, să o facă! Eu nu mai am energie să o fac din nou!, și-a spus Ith înainte de a se hotărî să-și ia bagajele și să meargă în fața universității, apoi a rămas acolo hotărând cum va ajunge acasă.
Un claxon de mașină a răsunat aproape de locul în care se afla Ith. Silueta se întoarse să se uite la el înainte de a zâmbi.
– Unde te duci, Ith? l-a întrebat Nick, prietenul lui, coborând geamul mașinii.
– Haide, Nick! Du-mă acasă! a spus el.
– Urcă! a răspuns Nick. Ith a deschis repede ușa și s-a așezat înainte ca Nick să plece.
– Nu ai spus că cei de acasă vor veni să te ia? a întrebat Nick.
– Au întârziat, sunt prea plictisit să aștept, așa că mă întorc singur, a răspuns el. Nu ai spus că te duci să te uiți la fetele de la mall? a întrebat el.
– Mi-am uitat lucrurile în dulap. Așa că mă întorc. Deci mă duc acasă. Pot să te duc eu acasă? a întrebat Nick.
Telefonul lui Ith sună înainte ca acesta să-i răspundă lui Nick. Ith a luat telefonul și și-a ridicat privirea cu ezitare când a văzut că era numărul lui Day care suna.
– Nu răspunzi la telefon? a întrebat Nick, cu inima bătându-i cu putere. chiar dacă intenționa deja să se întoarcă și să doarmă în propria casă.
La naiba! Îmi tremură mâinile! Ce este?
Înainte de a răspunde la apel și de a ține telefonul la ureche, Ith nu a răspuns la telefon, pentru că interlocutorul a vorbit primul.
[- Ieși din mașină, sau mă lași să te scot eu din mașină?] a spus o voce rece, care i-a făcut pielea lui Ith să se înfioare. Aroganța de dinainte dispăruse.
– În regulă, cobor, a răspuns Ith pe un ton scăzut, înainte ca interlocutorul să încheie apelul.
Fără să mai spună nimic, Ith s-a întors să privească în spatele mașinii prietenului său. A descoperit că mașina lui Day îl urmărea.
– Ce este?, a întrebat Nick.
– Păi… Nick, lasă-mă să cobor în stația de autobuz din fața ta. Tocmai mi-am amintit că trebuie să fac un comision, i-a spus el prietenului său.
– Oriunde te-ai duce, poți să mă lași să te duc eu, a spus Nick cu mare speranță.
– E în regulă… Am uitat că mi-am programat o întâlnire cu prietenul meu. Sunt atât de uituc… Lasă-mă să cobor!, i-a spus lui Nick în cel mai normal mod cu putință.
– Hei… Ce e problema asta care va fi atât de mare? Îți pierzi adesea mințile și prietenii tăi nu sunt incluși? Cum poți deveni uituc? a spus Nick fără menajamente înainte de a parca mașina pe bordura stației de autobuz.
– Mulțumesc!, a răspuns Ith, înainte de a deschide portiera mașinii lui Nick, în timp ce Ith îl privea pe Nick plecând, a parcat mașina lui Day.
Ith își strânse mai tare cureaua ghiozdanului. Și-a dat seama cât de reci îi erau mâinile. Ith întinse mâna să deschidă portiera mașinii lui Day, care nici măcar nu se întoarse să se uite la el. Silueta transparentă s-a ridicat imediat, pentru că a văzut că autobuzul era pe cale să vireze pentru a parca.
Când Ith a închis portiera mașinii, Day a plecat repede. Pe drum, cei doi au rămas tăcuți. Ith se pregătește să fie confruntat, gâtul îi este uscat. Day tăcea. Se simțea mai tulburat în inima lui decât înainte. Day a condus până la apartamentul său. Când a coborât din mașină, a deschis ușa din spate și a scos geanta cu lucrurile pe care le cumpărase din mașină.
Ith se prefăcu că vrea să ajute, dar nu primi decât o privire fixă ca indicație de a sta nemișcat, ceea ce îl determină pe Ith să se oprească automat.
La naiba, nu poți să spui un cuvânt…? Mă simt incomod… Ce naiba o să primești?, nu poate Ith decât să gândească în sinea lui și nu îndrăznește să vorbească. Apoi îl urmează imediat pe Day spre lift.
Telefonul lui Day a sunat. Silueta înaltă îl ridică și apăsă accept, cu o privire curioasă din partea lui Ith.
– Hei, Night! a răspuns Day la apel. Bine, mă întorc imediat, a spus Day, înainte de a închide, chiar în momentul în care liftul a ajuns la etajul lui Day.
– În fiecare zi e vorba de probleme, a spus Day, pe un ton enervat. L-a determinat și pe Ith să tresară, pentru că nu știa despre cine vorbea Day.
Silueta înaltă a deschis ușa camerei, reușind să meargă să pună lucrurile în bucătărie.
– Te duci să-ți vezi fratele? a întrebat imediat. Day a aruncat o privire ușoară către Ith.
– Vrei să mergem în altă parte?, a întrebat Day cu voce joasă, dar cu ochi glorioși. Numai acest lucru dă o bună indicație despre starea de spirit a lui Day.
– Nu! a răspuns Ith grăbit, ferindu-și privirea, de parcă ar fi vrut să vină să-i strivească gâtul.
În orice caz, Ith nu era obișnuit cu Day cel liniştit. De data aceasta, nu știe dacă ar vrea să-i mulțumească lui Night pentru că l-a ajutat pe Ith să se pregătească un pic mai mult. După ce a primit răspunsul lui Ith, Day a plecat imediat, pe lângă faptul că a închis ușa cu zgomot până când Ith s-a speriat.
– Vai! Ce se va întâmpla în continuare? Nu a spus nimic! țipă singur Ith înainte de a se trânti pe canapea, frustrat. Mi-e poftă de cartofi prăjiți! Ce să mănânc? a spus Ith înainte de a intra în bucătărie. A văzut o mulțime de lucruri pe masă.
Să o spunem așa! Să-l mâncăm sau nu, nu știu. Hai să batem din picioare. Hai să fierbem tăiței ca să mâncăm!, mormăi el, înainte de a se duce să fiarbă tăițeii pe care Day îi cumpărase mai devreme, fără să se atingă de nimic de pe masa de sufragerie, pentru că se temea că Day nu va fi mulțumit dacă se va întoarce și va descoperi că Ith a mâncat mai întâi ceea ce cumpărase el.
După ce a fiert tăițeii, i-a mâncat. Ith a sărit apoi în duș și a ieșit să se uite la televizor pe canapeaua din mijlocul camerei.
Ce caută acasă? Probabil că nu va mai ieși din nou din povestea frățiorului său ca de obicei. Cum poți să îl iubești atât de mult?, a mormăit Ith înainte de a continua să se uite la televizor. A adormit curând pe canapeaua din mijlocul camerei.
– Hm… Uf!
Ith a ridicat mâna și a scuturat ceva care îi tulbura somnul, apoi s-a întors în direcția opusă.
– O să te trezești… Sau mă lași să te arunc de pe canapea? a strigat o voce familiară, calmă.
Ca un ceas deșteptător frumos din partea lui, l-a determinat pe Ith să sară în sus și să se așeze repede, în timp ce se uita la figura înaltă care stătea nemișcată lângă canapeaua pe care se afla Ith.
– C-când te-ai întors? a întrebat Brick încet.
– Lucrurile pe care le-am cumpărat… a fost pe punctul de a spune Day.
– Nu am mâncat nimic… Nici măcar nu m-am atins de ale tale, a spus repede Ith, pentru că se gândea că Day nu-l va ierta că s-a atins de lucrurile cumpărate de el. Silueta înaltă a suspinat adânc.
– Atunci de ce nu ai mâncat? Crezi că am cumpărat ca să nu mănânci, Ith? a întrebat Day cu o voce severă.
– Cine ar putea ști că mi-ai cumpărat ca să mănânc? Nu ai spus nimic. Cine ar îndrăzni să mănânce? N-am mâncat, dar ești supărat pe mine, nu-i așa că sunt ghinionist?, a răspuns Ith.
– Acum, ți-e frică să mănânci mâncarea. Și ce s-a întâmplat după-amiază, cum o să-mi explici? Îţi dau timp să îmi explici acum. Vorbește! a spus Day cu o voce severă.
Ith a început să se clatine pentru că nu știa cum să înceapă să vorbească cu Day.
– Eu… eram prea leneș să aștept…. Am vrut să mă întorc și să mă odihnesc, a spus Ith, bâlbâindu-se.
Day a întins mâna și a apucat ceafa siluetei palide care stătea pe canapea și a strâns-o ușor, determinându-l pe Ith să tresară.
– Dar ce ți-am spus? a întrebat Day cu o voce severă înainte de a începe să strângă mai tare, până când Ith a trebuit să se ridice pentru a-i lua din nou mâna lui Day.
– Atunci de ce îți place să mă întrebi atât de mult? Nu sunt prizonierul tău, Day… Eu sunt de acord să fiu cu tine, tu nu ești de acord cu mine? a strigat el. Buzele lui Day s-au curbat într-un rânjet.
– Îndrăznești să-mi ceri să fiu drăguț cu tine, Ith? Doar ca să asculți ordinele mele? Tot nu poți să o faci! Atunci când poți să mă lași să te tratez cum trebuie? a strigat Day.
– La naiba, mă doare… Poți să mă lași pe mine să plec primul?, a spus cu voce tare.
– Te las să pleci… Dar mai întâi trebuie să spui că nu vei mai nesocoti ordinele mele! Spune-o! a strigat Day.
– Oh! Nu voi mai nesocoti ordinele tale! a spus imediat.
Apoi mâna a încercat să tragă de mâna lui Day, care se mutase acum la părul de pe ceafă a lui Ith.
– Spune-mi… Unde te întorceai după-amiază? a întrebat din nou Day.
După-amiază, Day era pe punctul de a se apropia de fața prietenului lui Ith, dar acesta l-a scos pe Ith din mașină. A încercat să-și înăbușe emoțiile pentru că nu înțelegea de ce s-a enervat atât de tare, în afară de a-și da singur un răspuns la întrebarea de ce era furios, poate pentru că Ith a îndrăznit să nu respecte propriile ordine.
– Păi… Voiam să mă întorc la acest apartament… a spus el, pentru că nu se putea hotărî să spună că se ducea acasă.
– Ești sigur? a întrebat din nou Day.
– Sunt sigur că… Poți să-mi dai drumul, Day? Sunt foarte rănit, a spus Ith, cu vocea înmuiată pentru că îl durea foarte tare ceafa.
Day și-a slăbit încet strânsoarea. Ith s-a gândit că asta era întotdeauna mai bine decât să nu fie pălmuit ca înainte.
– Ridică-te! a spus Day din nou. Ith, care-și mângâia ceafa, și-a ridicat privirea confuz.
– Unde te duci? a întrebat Ith.
– Mănânci orez sau nu? Sau mă lași să-l arunc? a strigat Day la el.
Lui Ith îi era din nou foame, așa că inevitabil trebuie să se ridice. Nu vrea să fie sarcastic, înfometându-se, pentru că Ith știe că este o pierdere de timp. În plus, se teme că nu va mai avea puterea să lupte cu Day. Day îl duce pe Brick în bucătărie.
Nu poți să o spui corect?, mormăi Ith, bolborosind înainte de a lua o clipă de pauză, când Day se întoarse să se uite la el cu ochii verzi.
Intrând în bucătărie, Ith și-a arcuit sprâncenele când a văzut mâncarea pe care o adusese mai întâi în pungă. Acum a turnat-o într-un vas nou și a amestecat. Day s-a așezat cu o expresie supărată. Ith s-a așezat şi el.
– Dă-i drumul! a spus din nou Day.
Ith a mâncat brusc mâncarea cumpărată de Day pentru că îi era foame. Tăiețeii instant nu sunt la fel de sățioși ca orezul.
– Deci, tu nu mănânci? a întrebat Ith liniştit, când a văzut că Day băuse doar bere.
– Am mâncat deja, a răspuns sec Day.
Dacă ai mâncat, de ce vrei să stai și să te uiți la mine? Arătând așa, cine o să vrea să mănânce?, se gândea în secret Ith în mintea lui.
– Ai mâncat cu fratele tău?
Deși se gândea la asta, gura lui l-a întrebat ce vrea să știe.
– În regulă! Cu cine mă lași să mănânc? a întrebat Day.
Ith nu a spus nimic, dar și-a ținut ochii în jos și a continuat să mănânce.
– Data viitoare, dacă mai îndrăznești să te urci în mașină cu cineva fără permisiunea mea, băiatul care te-a luat înăuntru va fi lovit și el cu încă unul din picioarele mele, a spus Day, determinându-l pe Ith aproape să se înece cu orezul.
– Despre ce este vorba? Prietenul meu tocmai venise să mă ducă cu mașina, a argumentat el din obișnuință.
– Ce-i cu el? Nu întreba prea multe! Mănâncă. Altfel nu vei mai avea energie să te culci cu mine, a spus Day, ceea ce l-a determinat pe Ith să se oprească imediat în timp ce se uita la Day.
– Ce-ai spus… Ţie nu ţi-e somn? a întrebat el cu inima tremurând.
– Hei… Ai de gând să mă întrebi când am dormit? a răspuns Day în batjocură.
– Ești nebun? Te-ai dus să te culci cu o femeie, apoi vii să te culci din nou cu mine?! a strigat, simțindu-se din nou enervat când a spus asta. Mâinile subțiri au coborât imediat lingura.
– Ce s-a întâmplat? De ce nu mănânci încă? a întrebat Day, fără să se gândească să răspundă la întrebarea lui Ith.
– Nu am de gând să mănânc! M-am săturat! a răspuns sec Ith și s-a încruntat.
– Am cumpărat o garnitură care nu-ți încape în gură? a întrebat din nou Day.
Ith nu a vrut să răspundă că Day i-a cumpărat toate lucrurile preferate, dar avea ceva resentimente, așa că a ales să tacă.
– Ith! a strigat Day.
– M-ai strigat, P’? a spus Ith pe un ton nemulțumit. Dacă se ceartă pe tema unui lucru, s-ar putea să îl înfurie pe Day, dar Ith vrea să vocifereze, vrea să se certe oricum. Day s-a uitat fix la Ith înainte de a scoate un oftat adânc.
– Am avut destule dureri de cap azi. Nu mă enerva atât de tare, da? spuse Day puțin mai încet.
– Eu nu am făcut nimic! Tu ești cel care găsești furie și frustrare, a repetat el înainte de a tăcea când a văzut privirea lui Day, care se uita la el furios.
– Ridică-te și adu-mi o cutie de bere, a spus Day, schimbând subiectul.
Ith s-a ridicat și a deschis frigiderul din spatele lui pentru a-i aduce o bere, stând nemișcat în fața frigiderului pentru o vreme.
– Ce e? a întrebat Day când l-a văzut pe Ith uitându-se cu ezitare la el.
– Păi… Ai’Day… Uf… a spus Ith, mușcându-și buza în timp ce se gândea dacă să îl întrebe pe Day sau nu.
– Dacă ai ceva de spus… poți să spui, a răspuns Day.
– A cui… prăjitură este cea din frigider? se hotărî Ith să întrebe. Day și-a oprit mâna în timp ce deschidea cutia de bere.
– E ceva pentru un câine, a răspuns Day, încruntându-se.
– Ai hrănit câinele? Ai un câine? De ce nu-l văd? a întrebat, iar Day și-a dus mâna la tâmplă.
– Dacă vrei să-l vezi, încearcă să iei o oglindă și să te uiți. Atunci o să-l vezi, pentru că acum stă în fața mea cu fața amețită, a spus Day, gândindu-se încă la Ith.
– La naiba!! Eu nu sunt un câine?! a strigat imediat.
– Hei! a râs Day încet în timp ce continua să bea bere fără să spună nimic.
– Deci, asta înseamnă că ai cumpărat-o pentru mine, nu? a întrebat din nou, pentru că era o persoană căreia îi plăceau prăjiturile încă de când era copil.
– Urăsc dulciurile, a spus Day scurt.
Ith a înțeles că Day a vrut să spună că tortul a fost cumpărat pentru el pentru că era cu doi ani mai mic. Mai important, Day nu mănâncă dulciuri. Deci tortul este al lui Ith.
– Atunci hai să mâncăm, a spus el din nou.
– Mănâncă mai întâi toată farfuria de orez. Dacă nu-l mănânci pe tot, nici să nu te gândești la prăjitură, a spus Day cu o voce severă.
Ith a fost de acord să se așeze și să mănânce, dar era bine. Day s-a uitat la fața lui Ith și a clătinat din cap. Nu-i venea să creadă că Ith a fost cel care a plănuit ceva rău pentru a-i face rău fratelui lui Day, Night.
Când a terminat orezul, Ith a pus în grabă restul mâncării în dulap, în timp ce spăla vasele în care mâncase și a scos în grabă tortul din frigider.
– N-ai de gând să mănânci, nu-i așa? a întrebat din nou. Day a dat din cap. Ith a zâmbit, pentru că astfel nimeni nu i-o putea lua. Figura palidă a luat o lingură, prefăcându-se că ridică tortul.
– Așteaptă!! a strigat Day, oprindu-l pe Ith.
– Ce e? a întrebat Ith.
– O să mănânci tot, nenorocitule? Sunt două kilograme… De ce nu pui un cuțit și nu-l tai într-o farfurie ca să-l mănânci? a spus Day pe un ton mustrător.
– Păi, nu vrei să mănânci? Dacă nu e tot al meu, atunci îl voi ține în frigider ca de obicei, a spus Ith, iar Day s-a ridicat imediat, determinându-l pe Ith să dea din cap. Îi era teamă că Day se va supăra din nou.
Silueta înaltă a lui Day, se îndreptă să ia un cuțit și o farfurie și se opri lângă Ith cu o față încruntată și tăie tortul în bucăți triunghiulare, îl puse pe o farfurie și îl puse pe masă în fața lui Ith.
– Asta e destul cât să mănânci! Nu vreau să te duc la spital pentru că te doare stomacul, a spus Day, înainte de a pune restul cutiei de tort în frigider, ca de obicei.
Ith l-a privit în ochi, pentru că voia mai mult, dar a trebuit să își întoarcă privirea când Day s-a întors și l-a privit din nou cu ochi fioroși.
– Vrei să-l mănânci? Dacă nu, atunci îl voi ridica eu, a răspuns Day.
Ith a folosit rapid o lingură pentru a ridica tortul. Inițial, Day intenționase să meargă în dormitor și să-l lase pe Ith să stea și să mănânce singur prăjitura, dar a trebuit să se răzgândească brusc, deoarece știa că, dacă intra în dormitor, Ith ar fi putut mânca în continuare prăjitura din frigider.
