Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mafiotul și bodyguardul – Capitolul 43

Dacă este adevărat?

 

Dacă este adevărat?

 

Porsche

 

Ce vrei să spui?

– Domnia clanului principal este pe cale să se sfârșească, nu știi, Porsche?

Îl fixam neîncrezător pe Vegas. Nici măcar nu clipea, dar ochii lui erau plini de emoții greu de citit. Iar cuvintele lui anterioare însemnau în mod clar ceva.

Vegas m-a fixat cu privirea pentru o clipă, înainte ca privirea lui să devină mai calmă.

Ai auzit vreodată de zicala: „O oglindă în față, o furnicătură pe ceafă”?

Urechile mi s-au ciulit imediat la cuvinte sale. Ar trebui să cred tot ce va spune de acum încolo?

Dacă ai ceva de spus, spune acum.

– Îți spun doar ceea ce ai vrut să știi, a spus Vegas cu viclenie și m-am trezit cu limba blocată, în timp ce întrebările îngrămădite în minte mi-au revenit înapoi.

– A fost de ajutor să-i ceri lui Pete răspunsuri?

Cuvintele și expresiile lui erau aparent nepăsătoare, tonul său era plin de carismă și încredere, ceea ce m-a făcut imediat să realizez cât de bun este la negocieri. Deoarece comportamentul lui nu mă face să mă simt inconfortabil. În schimb, m-a făcut să negociez pentru ceva ce îmi doream. Am rămas tăcut și am ezitat să-i spun lui Vegas.

– Cum arată familia principală în ochii tăi, Porsche? Niște binefăcători fără cusur, cu o inimă bună, exact ca Pete, nu? spuse Vegas.

Ca să fiu sincer, ei nu ar trebui să fie etichetați ca fiind mafioți. Merită să fie lideri în guvern pentru că se pricep al naibii de bine să manipuleze oamenii, a spus acesta din urmă, stârnindu-mi imediat interesul.

Ce vrei să spui? am spus furios.

Personalități publice excelente, inteligente și cu bune maniere: orice om naiv și superficial va fi ușor influențat de acest lucru. Dar este un păcat pentru unchiul Korn că nu va putea avea un moștenitor, pentru că toți fiii săi sunt compromiși. Unul este nebun, iar ceilalți doi sunt homosexuali.

– Dar Khun Korn ne-a acceptat deja pe mine și pe Kinn, am protestat, la auzul  cuvintelor lui Vegas. Dar acesta din urmă nu a făcut decât să râdă ca răspuns.

Chiar crezi că este adevărat, Porsche? Ai măcar o idee despre cum a murit mama mea?

– De unde știi tu? am spus iritat.

Pentru că a fost ucisă de Agong și Pae.

– Ai putea să nu te mai învârti în jurul cozii? Spune-mi direct.

– Bunicii mei nu o plăceau pe mama mea. Cine ar fi vrut ca fiul lor să se căsătorească cu o persoană comună ca mama mea? Dar cu unchiul Korn a fost altceva. I-au dat libertate să se căsătorească cu cine voia, cu oricine ar fi vrut, de rang înalt sau nu. Lăsându-l pe tata cu nimic altceva decât cu furie și frustrări.

– Vorbești despre mama ta, am spus când am observat că Vegas era nepoliticos la adresa mamei sale.

Da, era, dar în ochii lui Agong nu era nimic. Ca un sac de gunoi care așteaptă să fie aruncat. Agong mă vede numai ca pe ceva putred, dar când vine vorba de Kinn este entuziasmat, spuse Vegas iritat, strângând mai tare de volan.

Mi se pare că ești gelos, am spus fără menajamente.

Spune ce vrei. Dar am fost la fel de intrigat ca și tine, Porsche. Eram curios să aflu cum a murit mama mea. Unii susțineau că s-a sinucis, în timp ce alții susțineau că a fost din cauza companiei inamice. Dar poate fi și mai rău. Vegas a făcut o pauză.

Am sprijinit-o pe mama lui Khet prin intermediul lui Nop, pentru a-i ajuta să scape până când Khet își revine și ar putea spune totul despre trecutul familiei principale. Dar mă tem că am întârziat.

– Ce vrei să spui? Ai întârziat? Pentru ce?

– L-am ținut prizonier pe Pete zile întregi, așa că probabil că au descoperit ceva până acum…

Mi-am înghițit saliva cu gâtul înțepenit, simțindu-mă foarte neliniștit în această situație. Vegas chiar m-a păcălit să mă sinucid. Am început să mă întreb la ce se gândea în inima lui în acest moment. Este mai complex decât ceilalți oameni!

La început, asta a fost doar din pură răzbunare. Pentru că familia principală ne-a făcut viața grea mie și fratelui meu. Tata mă urăște și ne-au făcut să o pierdem pe mama noastră. Dar acum, nu mai este doar pentru asta. Îi voi dovedi și lui Pete.

– La naiba… te-ai gândit atât de mult la asta?

– Dar tu? Ce vrei să știi? Vegas a ridicat o sprânceană către mine în timp ce privirea lui de gheață a întâlnit-o pe a mea.

Pete, dacă îl iubești pe Vegas, gusturile tale sunt ciudate.

– … Părinții mei.

Ahh… Kittisawat. Acum vreo zece ani, exista o firmă de import de mașini sport foarte cunoscută de toată lumea. Până într-o zi, când președintele companiei și soția sa au fost uciși într-un accident de mașină. A fost pe prima pagină a ziarelor doar pentru o zi, apoi a dispărut a doua zi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Fața mi s-a încordat imediat, în timp ce trecutul meu se derula din nou în fața mea.

– Ambele înmormântări au fost simple. După aceea, la conducerea companiei a început să declanșeze o revoltă. Au existat conflicte între rudele lor până când, în cele din urmă, s-au destrămat, cei doi moștenitori neavând puterea de a interveni deoarece erau minori. Astfel, totul a căzut în mâinile rudelor din partea tatălui, care, pe rând, în cele din urmă, au dus compania la faliment.

– Cât de multe știi? am întrebat hotărât.

Asta demonstra că nu a fost doar din cauza plecării părinților mei, ci și a faptului că firma parteneră a avut ceva de-a face cu falimentul acesteia…

De unde naiba știe Vegas mai bine decât mine despre afacerile părinților mei?

Destule.

– La naiba! Vegas!

De ce îmi bate inima atât de tare când mă gândesc la părinții mei? Durerea rămâne aceeași, dar se pare că rana se adâncește tot mai mult pe măsură ce trec zilele…

– Ți-ai cunoscut rudele din partea mamei tale?

– Nu suntem apropiați.

– Dar tu i-ai întâlnit vreodată? a continuat Vegas.

Da, dar a fost cu mulți ani în urmă. Probabil că eram doar un copil în acea perioadă. Și sunt apropiat doar de rudele din partea tatălui meu.

– Ciudat… Nici tu, nici fratele tău nu i-ați întâlnit, a rânjit Vegas.

Termină cu prostiile acum, Vegas. Dacă ai ceva de spus, spune naibii ce ai de spus! am spus iritat.

Ce sens are să se refere la rudele din partea mamei? Eu o cunosc doar pe mătușa mea Dao, cu care mama mă ducea să mă joc când eram copil. Totuși, după incident, nimeni nu ne-a mai acceptat. Deși nu mi-a păsat atât de mult pentru că nu voiam să împovărez pe nimeni cu noi.

Nu sunt foarte sigur…

– Vorbește, am spus cu severitate. Și dacă privirile ar putea ucide, ar putea fi deja mort până acum.

Hmm… Ei bine, știu că familia Teerapanyakun are trei copii. Unchiul Korn, tatăl meu și Gow Kim.

– Gow Kim? am întrebat contrariat, pentru că Kinn nu mi-a spus niciodată despre acea persoană.

Gow Kim s-a căsătorit cu mult timp în urmă și s-a mutat în Elveția. Acea persoană nu a fost apropiată de niciunul dintre nepoții săi. Și era ajunul Anului Nou atunci, așa că…

– Deci, despre ce este vorba?

La naiba! Nenorocitul ăsta e un povestitor dat naibii. Avea asta în sânge, cred.

– Gow Kim era vicepreședintele companiei la acea vreme, dar era atât de discret încât a lăsat doar câteva proprietăți pe numele lui.

– Și ce legătură are Gow Kim cu părinții mei?

– Niciuna.

– La naiba, Vegas! Nu te mai juca cu mine! am țipat iritat de supărare.

– Nu. Mai întâi ascultă-mă.

– Deja te ascult, nu-i așa?! am exclamat, iar ticălosul a chicotit.

Ești un nenorocit norocos. Așteaptă până când răbdarea mea se va termina , o să-ți șterg naibii fața aia a ta din lumea asta.

– Știi deja că Agong are doar trei copii. Dar în testamentul său, proprietățile sale au fost împărțite în patru.

Și care naiba este conexiunea cu familia mea?

Dar cred că știu unde este a patra parte.

– Despre ce naiba vorbești, Vegas? am întors capul spre Vegas. Mintea mea era deja zăpăcită de cum naiba aș fi putut să aflu adevărul din spatele morții părinților mei, iar nenorocitul ăsta nu mă ajuta nici măcar un pic.

Am auzit conversația tatălui meu cu avocatul său…

– Oh, ce surpriză! am spus sarcastic.

– Haide. Îți dau doar o idee despre persoanele cu care încerci să te pui.

– Știu. Dar chiar trebuie să fii atât de vag, am ripostat.

Familia mafiotă… poate părea rece și luxoasă pe dinafară, dar odată ce ai intrat… poți ieși doar mort.

Huh? Ai înghițit o carte de filozofie sau ceva de genul ăsta?

La naiba! Vreau să-l sun pe Pete ca să-l fac ticălosul ăsta să tacă. Cum poate fi capabil doar să vorbească cu rahatul ăsta?

Ce sens are să fii în cercul ăla…? a murmurat Vegas din senin, uitându-se la oamenii care treceau pe lângă mașina lui.

– Prietene… ai nevoie de ajutor, am spus, în timp ce îl priveam pe Vegas din cap până în picioare.

Nenorocitul mi-a aruncat doar o privire și puteam auzi ce încerca să spună doar din priviri. Vegas și-a îndepărtat privirea de la mine și și-a scos telefonul. Gestul lui aproape că m-a șocat pentru că a fost atât de brusc, dar mi-am revenit imediat când a format numărul la telefon.

Sunt aici, afară. Pot să urc? Vegas a făcut o pauză, în timp ce a lăsat interlocutorul să vorbească pe cealaltă linie:

[Pe partea stângă? În regulă.] a răspuns înainte de a închide telefonul.

Nici măcar nu știu dacă vom putea obține ceva de la el.

– Ce vrei să spui?

Și abia acum îmi spui!?

Este instabil psihic. Am încercat să îl ajut, dar nu l-am putut duce la spital. Este prea riscant. Vegas a sunat la sonerie și poarta casei s-a deschis.

Nu sunt îngrijorat doar de gestul lui, ci și de faptul că acest loc este nou pentru mine. De parcă ar fi prăbușirea nivelului următor. Am mai trăit în același mediu înainte, dar aici era cu totul altceva.

De ce ești încordat? Vin aici de mult timp. Nu-ți face griji, a spus Vegas, ieșind din mașină și făcându-mi semn să îl urmez.

La naiba! Nenorocitul ăsta chiar este neobosit!

Vegas a început să meargă, iar eu l-am urmat în spate. Această comunitate era destul de mare, deoarece întâlnisem un grup de oameni și copii. Vegas și-a folosit brațul pentru a mă proteja din când în când, în timp ce oamenii continuau să se lovească unii de ceilalți.

După tine, mi-a spus Vegas, în timp ce a îndepărtat prelata care acoperea intrarea. Am ezitat la început, dar în cele din urmă am intrat.

– Unde mergem?

Privirea mea a cercetat spațiul restrâns. Nu exista decât un hol mic, iar starea casei era atât de distrusă, încât aproape că mi s-a făcut milă de oamenii care locuiau în ea.

Vegas își plimba privirea de jur împrejur, de parcă ar fi fost un carusel. Nu părea deloc încrezător.

De ce nu ai venit cu garda ta de corp, în schimb?

Rahat! Ar fi trebuit să-l iau pe Nop cu mine.

Am ajuns la camera pe care Vegas încerca să o găsească de mult timp. Și imediat, a răsunat vocea unei bătrâne.

– Nop? Tu ești? a spus ea, în timp ce-și îngusta ochii spre noi.

Ea este… M-am întors spre Vegas.

Mama lui Khet, a spus Vegas, iar femeia aproape că s-a prăbușit pe podea de groază.

Te rog… nu ne face rău…

Ochii mi s-au făcut mari când am privit scena din fața mea. I-am aruncat o privire lui Vegas, dar el era prea preocupat de femeia îngrozită.

Mătușă, nu suntem aici ca să-ți facem rău, am murmurat, înainte de a-mi întinde mâinile spre bătrână, făcându-i semn să se ridice.

– Nop nu va veni astăzi. Așa că am venit eu în locul lui, a spus Vegas.

Tu… Tu, nu ești … aici ca să ne faci rău? a spus ea cu o voce tremurândă.

Nu, a spus Vegas cu o expresie indiferentă, înainte de a-și înmuia în cele din urmă vocea:

Ce mai faceți?

– Promiți?

– Da… Nop m-a rugat să cumpăr și asta. Vegas a scos pastilele din buzunar și i le-a dat mătușii. Expresia de pe fața femeii s-a mai domolit în cele din urmă, când a început să aibă încredere în Vegas.

De ce nu a venit Nop astăzi?

Mătușa și-a luat propriile haine și și-a șters lacrimile de pe față.

E ocupat… Putem să-l vedem acum? a spus Vegas scurt.

Doamna a rămas fără cuvinte pentru o clipă înainte de a scoate un oftat adânc. A deschis încet ușa camerei și, în cele din urmă, ne-a făcut semn să intrăm.

– Khet… Khet te-ai trezit deja, fiule? a spus mătușa și Vegas a intrat.

Mamă… Khun Kan… Khun Kan! a exclamat necunoscutul imediat ce a intrat Vegas. Am fost intrigat de ceea ce omul a văzut la Vegas și am intrat automat.

Un bărbat de vârstă mijlocie stătea în fața mea, cu o furculiță în mână și cu o expresie îngrozită pe față. Era îmbrăcat doar în pantaloni și un tricou rupt. Bărbatul era îngrozit și, instinctiv, s-a dat înapoi imediat ce mi-a zărit fața.

K-khun Pat!… Khun Pat!!!

– Khet! Nu! Nu sunt ei! Calmează-te.

Mătușa a intrat să-l potolească pe bărbat.

Nu am vrut… nu am vrut… Khun Pat… Khun Phueng… îmi pare rău. Iartați-mă.

Trupul îi tremura în timp ce capul i se apleca spre pământ. Când l-am auzit pe străin rostind numele ambilor mei părinți, aproape că mi-a sărit inima din piept, în timp ce anxietatea îmi străbătea tot corpul. M-am apropiat de el, l-am apucat de ambele brațe și l-am scuturat pe acesta din urmă cu neîncredere.

De unde îmi cunoști părinții? Răspunde-mi!

– Porsche! Porsche… Vegas a intervenit și m-a tras de spate. În ceea ce o privește pe mama acestui om, ea și-a protejat în grabă fiul.

– Nu-i face rău! Te rog! El nu mai poate face nimic… te rog…

– Porsche, calmează-te. Vegas a reușit să-mi distragă cu succes atenția de la acel bărbat. Iar când privirea mea s-a îndreptat spre acesta din urmă, l-am văzut plângând până când lacrimile i s-au revărsat pe podea.

Porsche, calmează-te. A fost împușcat în cap și o parte din creier i-a fost afectată. Va dura ceva timp până când își va reveni complet.

– Khun Korn a ordonat să nu vorbesc, nu voi vorbi! Nu voi vorbi! Și-a ridicat capul sus și și-a dat o palmă peste gură atât de tare de câteva ori încât a trebuit să-mi întorc privirea.

Khun Phat, am greșit, nu am vrut să… Khun Korn, nu am vrut, nu am vrut…

Mi-am mușcat buza cu putere, în timp ce încercam să-mi stăpânesc durerea care îmi exploda în piept.

– Ajunge, Khet. Poftim, ia asta.

Mătușa a luat niște somnifere și i le-a dat omului. Acesta din urmă încă tremura, înainte de a-și asculta în cele din urmă mama și de a bea pastilele. Mătușa ne-a aruncat o privire.

Băieți, voi ar trebui să plecați.

Eram în stare de șoc și Vegas m-a apucat de o parte pentru a mă scutura să mă trezesc.

– Porsche! Porsche!

– Părinții mei… nu a fost cu adevărat un accident. Lacrimile îmi curgeau pe obraji în timp ce vorbeam. Voiam să fiu puternic și să pot depăși această durere care mă bântuie, dar… Pur și simplu nu am putut.

– Cred că ar trebui să mergem mai întâi acasă…

– Aveam sentimentul că nu a fost deloc un accident. Nu am vrut să învinovățesc pe nimeni… dar am vrut doar să aflu adevărul, am murmurat printre gâfâieli. Vegas doar oftă la gestul meu.

Amândoi am vrut să aflăm o mulțime de lucruri de la el. Dar cu starea lui actuală, trebuie să avem răbdare, Porsche, a spus Vegas cu cea mai mare grijă, ghidându-mă spre mașină.

Hai să mergem, am spus, apucând brațul lui.

Vegas și-a scos apoi portofelul, a luat un teanc de o mie și s-a îndreptat spre mama lui Khet.

Dacă ai nevoie de ceva, sună-l pe Nop.

Acesta s-a ghemuit, a pus banii în mâna doamnei și ne-am luat amândoi rămas bun.

Care este următorul pas? m-a întrebat Vegas, dar eu eram atât de abătut încât nu reușeam nici măcar să răspund la conversație.

Khun Korn… mi-a ucis părinții, am murmurat inconștient în timp ce ne îndreptam amândoi spre casă.

Încă nu suntem siguri dacă spune adevărul. Nop a spus că încă încearcă să pună totul cap la cap.

Am avut un sentiment puternic că părinții mei nu au murit accidental. Iar faptul că Khet le-a rostit numele tare, acest lucru clar nu înseamnă decât că știe ceva.

Poți să mă duci din nou mâine? Vreau să încerc să vorbesc din nou cu el.

– Știu că îți dorești foarte mult adevărul, dar îți sugerez să încerci o altă cale, Porsche. Pentru că așa s-ar putea să dureze prea mult timp, a repetat Vegas, în timp ce piciorul său călca pe accelerație. Controla constant ora ceasului lui, dar nu-mi păsa deloc.

Să îl am pe Kinn în viața mea a fost un vis pentru mine. Dar dacă e adevărat că familia principală a fost implicată în moartea părinților mei… ar mai trebui să-l iubesc? Nu ar fi o lipsă de respect față de părinții mei decedați? Sau ar trebui să plec și să-l părăsesc pe Kinn?

Mi-am spus deja că, în afară de familia mea, Kinn era cel pe care îl prețuiam cel mai mult. Vreau să mă trezesc alături de el, să mănânc alături de el. Să fiu alături de el la bine și la rău, dar…

Va putea această iubire să șteargă lucrurile care s-au întâmplat în trecut? La naiba… Nu mai știu…

Porsche, mă întorc imediat, mi-a spus Vegas înainte de a ieși din mașină.

Am tăcut tot drumul, iar când am ieșit din transă, eram deja în fața unui restaurant sudic. Lui Vegas i-a luat ceva timp, iar eu doar mi-am lăsat capul pe scaun. Minutele au trecut și nenorocitul s-a întors cu o față veselă.

Îi este foame. Nu-i așa? am mormăit în sinea mea.

La naiba! N-am mâncat nimic toată ziua. Dar curry-ul ăla clar nu era pentru mine.

Poftim. Imediat ce Vegas a intrat în mașină, mi-a pus curry-ul în poală.

Nu mi-e foame. Îmi era, dar la naiba, sunt foarte confuz acum.

Nu am spus că e pentru tine. E pentru Pete, a spus Vegas iritat. Am ridicat punga de curry și m-am uitat la cele vreo zece punguțe de orez.

Îi place atât de mult?

– Foarte mult. Dar să nu-i spui că eu le-am cumpărat. Dacă află că sunt de la mine, le va arunca, a spus Vegas într-un ușor protest, înainte de a porni mașina.

Ahh… Deci de aceea te grăbești. Ți-e teamă că se va închide magazinul? l-am tachinat, dar Vegas a rămas neclintit.

Mergem din nou mâine la aceeași oră? Nenorocitul a schimbat subiectul, iar eu nu am putut decât să ridic din umeri ca răspuns.

Ezitam să răspund pentru că încă nu-mi dădeam seama ce să cred și ce nu.

– Crezi că omul acela… Khet… a fost implicat în moartea părinților mei?

– Acum opt ani… familia principală și cea secundară aproape că și-au eliminat gărzile de corp, a spus Vegas.

Unii au supraviețuit, dar cei mai mulți au murit din cauza loviturilor… P’Chan… a fost mereu acolo… ca o dronă, supraveghind mișcările familiei principale și secundare, a adăugat acesta din urmă și simt cum îmi pulsează tâmplele.

La naiba… Mă doare capul…

– În regulă. Ajunge pentru moment. Dar dacă vrei cu adevărat să afli adevărul, trebuie să te pregătești, Porsche. Vegas mi-a aruncat o privire de compasiune, înainte de a ne continua drumul.

Vegas m-a condus până la universitate, unde mi-am parcat motocicleta. Am coborât din mașina lui și, imediat după ce mi-a atras atenția să nu uit de orezul cu curry pentru Pete, a plecat.

În drum spre casă, o briză răcoroasă îmi suflă pe față, amintindu-mi de trecut. Eram doar un student obișnuit la Facultatea de Educație Fizică. Dimineața mergeam la școală, iar seara munceam pentru cheltuielile familiei noastre. Nu ne-a fost întotdeauna ușor, dar ne descurcam zi de zi. Asta m-a făcut să realizez cât de simplă era viața noastră înainte și cât de diferită este acum. Și mi-a fost dor să pot trăi fără să mă tem de nimic.

Am ajuns la casa familiei principale, mi-am parcat motocicleta în același loc și m-am îndreptat spre interior. Mă pregăteam să mă îndrept direct spre camera lui Pete să-i duc oferta iubitului său, dar am fost imediat oprit de o voce cunoscută.

Porsche, unde te duci? Era Khun Korn, cu expresia sa calmă obișnuită. Ai mâncat deja, fiule? a întrebat el.

Stăteam pe loc și mă gândeam dacă aș fi în stare să mă comport normal după toate informațiile pe care le absorbisem în această zi.

Este cina ta? Khun Korn a mormăit din nou și eu nu am făcut decât să mă îndrept spre masă pentru a pune punga de curry și a-i da un răspuns scurt.

Este pentru Pete… am încercat să-mi ajustez tonul vocii.

Chiar dacă Vegas mi-a spus că nu suntem complet siguri că Khet spunea adevărul, Khun Korn ar putea fi în parte responsabil pentru moartea părinților mei.

Stai jos, fiule. Vrei niște cuib de rândunică*? Khun Korn, împreună cu P’Chan, stăteau la masa din sufragerie, cu un teanc de documente.

(N.T. *cuibul de rândunică este o băutură sau supă. Cuiburile sunt adunate și folosite în principal în gastronomie. Este un produs destul de rar și foarte scump, atât de scump încât este numit Caviarul Orientului. Cuiburile sunt folosite în mod tradițional pentru băuturi și supe, acestea dizolvate în apă conferă supei o consistență gelatinoase.)

Nu, mulțumesc. M-am așezat în liniște în partea opusă lui Khun Korn.

Așteaptă puțin. Am auzit că Kinn a muncit din greu în ultima vreme. Chan, pregătește niște supă pentru Kinn, a spus Khun Korn, înainte de a-și întoarce privirea spre mine: Poți să-i duci tu asta lui Kinn din partea mea, Porsche?

Am dat din cap ca răspuns și, fără să mă grăbesc, m-am uitat la Khun Korn. La exterior, pare a fi o persoană matură. Chipul său avea ochi strălucitori și un zâmbet prietenos. Atunci când apare o problemă, el folosește frecvent cuvinte care mă fac să mă calmez și să cedez. El a reușit întotdeauna să mă facă să cred în familia principală și a fost elementul fundamental, care m-a împiedicat să plec. Nici măcar nu mi-l puteam imagina ca fiind un om nemilos. Dar dacă a fost cu adevărat implicat, nici nu știu cum să reacționez.

Și tatei îi place cuibul de rândunică, ca și tatălui meu? am spus cu voce joasă.

Mâna lui care era pe punctul de a scobi cuibul s-a oprit. Pentru o scurtă clipă, fața lui a înlemnit, înainte de a mă privi înapoi cu același zâmbet.

– Da. Este un bun nutrient pentru organism, a rostit Khun Korn și, în același timp, P’Chan terminase deja de pregătit supa și mi-a pus-o în față.

Mulțumesc, tată. O să i-o duc lui Kinn sus. Am luat supa și am ieșit imediat din sufragerie. O singură privire expresivă a lui îmi întărea deja răspunsul în minte.

Am mers încet, încercând să-mi controlez cât mai mult posibil emoțiile. Ceva din mintea mea îmi întuneca serios sentimentele. Însă doar cu o privire la chipul lui Kinn, orice durere se atenua.

Am intrat în camera lui Kinn și am observat cât de întunecată era camera. Nu puteam vedea nimic, așa că am urmărit mica sursă de lumină până când am dat peste silueta lui Kinn.

– De ce nu ai aprins lumina? l-am întrebat, dar nenorocitul a rămas tăcut.

M-am îndreptat mai departe și, imediat ce s-a aprins lumina, l-am văzut pe Kinn stând pe spate, cu fața la balcon.

Ce faci?

– Unde ai fost? a întrebat Kinn cu răceală și am simțit cum atmosfera din jurul nostru devine din ce în ce mai apăsătoare.

– La Mall, i-am răspuns scurt, încercând să-mi ascund dificultatea de a respira.

Unde ai fost, Porsche? a repetat Kinn și de data aceasta cu multă convingere și amenințare.

Ți-am spus deja. La mall.

– Nu mă face să te întreb din nou, Porsche.

Mi-am mușcat buza strâns în fața lui Kinn. Pentru că, bazându-mă pe prima întrebare și pe comportamentul lui Kinn, știu că știe deja răspunsul.

– M-ai urmărit din nou?

Ăsta nu e răspunsul corect, Porsche, a răspuns scurt Kinn. Și știu că, în acest moment, nu va mai lăsa nimic la întâmplare.

Hai să vorbim despre asta mâine…

– Unde te-ai dus cu el!? a răbufnit Kinn, ridicându-se din locul în care stătea și întorcându-se cu fața către mine.

Am fost uimit de felul în care a acționat. Dar eram prea preocupat de gândul la părinții mei ca să mai reacționez.

De ce nu l-ai întrebat pe spionul tău?

– Dacă ar fi fost deștepți și ar fi ținut pasul cu Vegas, nu te-aș fi întrebat asta acum.

Kinn nici măcar nu a clipit când m-a interogat. Am încercat să-i evit privirea, dar acest gest nu a făcut decât să-i stârnească furia.

Să nu îndrăznești să pleci de lângă mine, Porsche! Kinn a lovit masa cu toată forța, răsunând în interiorul camerei sale.

De ce trebuie să exagerezi tot timpul!? am strigat spre Kinn, încercând cât mai bine să-mi ascund frica, dar vocea mea nici măcar nu coopera.

Și tu ce naiba crezi că faci, Porsche?

– Nu fac nimic greșit, Kinn! Ce naiba?

– Atunci de ce trebuia să fii cu Vegas!? Eu nu sunt de ajuns!? Îți ofer deja tot ce ți-ai dorit! Nu ți-a fost de ajuns? Kinn lovi din nou masa, dând la o parte toate lucrurile de pe ea.

Ceea ce vreau eu este adevărul, Kinn!… Adevărul.

Am gâfâit, ținându-mă strâns de marginea cămășii în timp ce încercam să-mi păstrez echilibrul.

Care adevăr!? Ți-am spus deja despre cum familia principală încearcă să oprească a doua familie. Ce altceva mai vrei să știi!?

Kinn era indignat, privindu-mă direct în ochi, ca și cum ar fi fost prima zi în care ne-am fi întâlnit.

Dacă mi-ai fi spus adevărul de la început, nici măcar nu aș fi gândit asta! m-am împotrivit, cu lacrimile curgându-mi pe obraji.

Ți-am spus deja ce știu, Porsche! Ai măcar o idee despre ceea ce faci acum!? Cum se face că ai încredere în el!?

– Ei bine, nu am de ales, Kinn!

– Nu, nu ar trebui! Pentru că persoana pe care ai ales să o crezi este cea care ți-a făcut rău!

 

~Încă nu știu pe cine să cred ? Voi pe cine credeți fetelor? ~

-Sunny-

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
1
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Mafiotul și bodyguardul

Mafiotul și bodyguardul

Status: Ongoing Tip: Autor: Traducător:
  Dacă ați aterizat aici, sunteți pe cale să vă aventurați în lumea mafiotă, criminală și, evident, BL a poveștii KinnPorsche! Acesta este un roman pentru adulți, cu mult sex, în  care se vorbește despre droguri, prostituție și violență. Deci, dacă alegeți să îl citiți, este pe propriul vostru risc! P.S.: traducerea a fost făcută din Italiană și Engleză! În rest, lectură plăcută!   DESCRIERE   Al doilea fiu al mafiei, Kinn, este atacat de agresori care îl forțează să fugă, până când îl întâlnește pe Porsche, un tânăr student angajat ca ospătar cu jumătate de normă într-un club de divertisment, căruia îi cere ajutorul. Porsche, care este campion la arte marțiale, decide să se implice și îl ajută pe Kinn să scape. Datorită abilităților sale extraordinare de luptă, Kinn vrea să-l angajeze pe Porsche ca bodyguard personal. Cu toate acestea, Porsche pare foarte reticent în a accepta oferta de muncă. Dar poate oare să refuze cu adevărat? Ce se întâmplă când un șef mafiot decide să te aibă cu orice preț?   Autor- Daemi Traducător- Sunny Colaborator- Maria Proofreading și corectare-  Buburuza 44 Capitole + Speciale   PS. ♥ Este prima nuvelă tradusă pe blogul Nuvele la Cafea ♥

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset