~ Vee Vivis ~
Stăteam în facultate, împreună cu prietenul meu și cu doctorul lui, se tachinau unul pe altul. De când ne întorsesem eu și Bar, după ce se terminase stagiatura, se agățau mereu unul de celălalt, nu încetau să se privească cu ochii aceia în formă de inimă. Nu că lucrurile fuseseră altfel pentru ei în timpul stagiului; nu făcuseră altceva decât să posteze poze unul cu celălalt și să cocheteze tot timpul pe rețelele de socializare. Amândoi aveam pe cineva în același an, și totuși era atât de diferit. Kan îl vizitase adesea pe Bar. Mă simțeam singur și deprimat la casa mea din Rayong, ieșisem aproape în fiecare zi să beau afară cu seniorii mei de la serviciu. Bar mă sâcâise cu telefoane în care se plângea că prietenul lui nu-l lăsa să iasă să bea și că îl deranja foarte mult. Mark, pe de altă parte, îmi spusese să ies, să învăț și să mă bucur cât mai mult de această experiență… și să nu-l sun prea mult.
În timpul vacanței de trei zile de la stagiu, Bar se întorsese pentru a-l surprinde pe Kan.
Eu, pe de altă parte, nu reușisem să-l văd pe Mark. Nu voiam să mă plâng prea mult, dar nu puteam să nu observ cum viața mea era atât de diferită de cea a prietenului meu.
– Chiar ești gelos? Gelos pe cineva care are un soț doctor?
M-am uitat la Pan, înainte de a mă întoarce să mă uit la Bar. Kan își înfășurase brațele în jurul gâtului lui Bar. Prietenul meu era tachinat de ceilalți, dar continua să cocheteze cu doctorul, întorcându-i un zâmbet timid. Faptul că îi vedeam mă enerva.
– Ar trebui să fii gelos. Kan este chipeș, a spus Mark, în timp ce s-a așezat lângă mine. Tocmai ne așezasem, mâinile noastre sub masă nu se atingeau, picioarele nu se atingeau, genunchii nici măcar nu se atingeau unul de altul, așa cum făceam înainte.
Nu m-am putut abține să nu-i arunc o privire urâtă. În ultima lună, el și Kan se văzuseră în timp ce inima mea era departe. Oare era atât de obositor sau enervant să îmi zâmbească măcar din când în când?
– La naiba, sunt gelos! am afirmat și apoi Bar s-a întors să se uite la mine.
– Doctorul tău zâmbește mereu și te seduce, i-am spus, determinându-i pe toți să se uite la mine.
– Despre ce vorbești? m-a întrebat Mark vădit enervat. După o vreme ne-am împăcat, am încercat să-i fac pe plac comportându-mă frumos și nemaifiind îmbufnat, dar în afară de asta nu s-a mai întâmplat nimic.
Credeam că mă purtasem întotdeauna bine cu Mark când eram plecat în stagiu, că eu fusesem cel care îl sunase primul și îi dădusem mesaje când nu vorbisem câteva ore. În cele din urmă se terminase, mă întorsesem acasă și ne vedeam din nou, dar era total diferit de Kan și Bar. De ce nu putea Mark să demonstreze că îi fusese dor de mine nici măcar un pic?
Începusem să mă îngrijorez cu adevărat. Uitându-mă la prietenii mei, la cât de drăguți și amabili erau unii cu alții, la modul în care făceau contact vizual constant, am simțit cum crește anxietatea în mine. M-am întors să mă uit din nou la Mark și să încerc să-i întâlnesc privirea, dar băiețelul acela se uita constant în altă parte. Se uita la o pasăre care zbura, la masă sau la o plantă, se uita la orice, mai puțin la mine.
– Spune-mi, cum să nu fiu supărat? am întrebat cu voce joasă, dar suficient de tare pentru ca el să mă audă.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat în schimb. Am suspinat înainte de a ridica sprâncenele în timp ce el încerca din nou să-mi scape din ochi.
– Nici măcar nu ești interesat de mine! i-am spus.
– Nu fi copil, P’Vee, a răspuns, zâmbind puțin.
– Ca să nu mai spunem că de când m-am întors nu s-a întâmplat nimic, am continuat
– Ce vrei să spui cu asta? s-a întors Mark să mă întrebe serios. Înainte își exprima sentimentele, spunea că mă iubește, dar acum?
– Te comporți ca și cum nu aș exista, ca și cum nu aș fi aici, lângă tine, am mormăit încet, uitându-mă la mâinile mele.
– Uită-te la Kan și Bar, cât de drăguţi sunt în fața tuturor.
– De ce simți mereu nevoia să ne compari cu ei? Fie că e vorba de Kan sau de Pond, fie că e vorba de ceea ce privesc… Ei cu siguranță nu mă interesează. Doar tu mă interesezi. În asta nu sunt diferit.
Mi-am ridicat capul să mă uit în ochii lui când am auzit acest răspuns.
– Ce e?
– Felul în care mă uit la tine nu diferă cu nimic de felul în care Kan se uită la Bar, a spus, părând iritat, dar nu m-am putut abține să nu zâmbesc în timp ce îi mângâiam ușor capul, dar înainte să mă privească greșit mi-am îndepărtat rapid mâna.
– Aceste întâlniri enervante atât de devreme dimineața. Îi avem pe Vee și Mark, pe Kan și pe Bar care nu sunt atenți decât unul la celălalt, a strigat Lii supărată, cu o față nemulțumită.
– Ești orb?! E deja așa de un an, a spus Pond, întorcându-se spre Lii.
– Oricum, uită-te în jur! Atât de mulți boboci noi… Îți pot face cunoștință cu oricine, a spus Lii îndepărtându-l de lângă el.
Când am auzit vorbindu-se de boboci, nu m-am putut abține să nu mă uit în jur. De fapt, bobocii, în uniformele lor, erau destul de drăguți, dar de ce mi-ar fi păsat? Niciodată nu vor fi la fel de drăguți ca Mark, în acel moment mai ales el era atât de drăguț.
– Nu înțeleg de ce i-ar păsa de ei.
Am râs pe ascuns în inima mea de persoana geloasă de lângă mine. Poate că nu o arătase în mod deschis, precum Kan și Bar, dar o spunea într-un mod pe care numai eu îl puteam auzi. Nu simțea nevoia să o anunțe întregului grup, ca celălalt cuplu. Îmi plăcea ca Mark să fie așa, nu voiam să se simtă incomod și tot arăta că îi păsa de mine.
– Mă uitam doar, i-am șoptit la ureche. El a făcut o față ciudată înainte de a se preface că este interesat de conversația grupului.
– Nu ai cursuri? l-am întrebat pe doctor.
– Da, dar mai întâi am vrut să-l însoțesc pe Bar, a spus, încheind cu un zâmbet larg.
– Ei bine, de obicei, totul constă în a merge pe jos și apoi în a ne face cu mâna înainte de a ne despărți. De când include asta să ne agățăm ca maimuțele? a spus Lii ironic.
– E casa mea, așa că taci din gură! Pleacă acum, i-a răspuns Bar și apoi s-a întors spre Kan înainte de a-i face semn cu mâna de la revedere. Cuvintele lui m-au determinat să zâmbesc. Au stat ca de obicei mult timp: Bar i-a spus lui Kan să învețe din greu și că se va întoarce după el seara, în timp ce lui Bar i s-a spus să nu se poarte urât. Atât de drăguț. Kla a încercat să ia mâna prietenului său, dar a fost evitat.
– Sunteți toți fericiți acum? a întrebat Bar.
– Ce spuneţi de faptul că se comportă ca un copil? a continuat el, arătând spre mine.
– Ei bine, Mark și cu mine nu suntem logodiți.
Am râs, dar asta a fost tot ce am putut spune, pentru că eu și Mark nu eram chiar așa. Nu specificasem niciodată ce eram. Ne știam sentimentele și știam cât de importanți eram unul pentru celălalt. Era o poveste pentru noi, dar nu existase niciodată o clarificare adecvată unul cu celălalt.
– Ține-l strâns! a spus Kla în timp ce se uita la Mark. El a zâmbit nepăsător în timp ce se uita la ceas.
– Dacă e timpul să te duci la ore, te pot însoți, m-am aplecat și i-am șoptit.
– P’Vee!
A răspuns încet și nu mi-a păsat de prietenii mei sau de oricine altcineva. Am făcut contact vizual înainte de a-i da o bătaie blândă pe mână și apoi m-am ridicat. Nu ne-am luat rămas bun de la nimeni, pur și simplu am plecat. Ei nu au observat nimic, erau prea ocupați să se uite la Kan și la Bar.
L-am luat de mână pe Mark și l-am însoțit până în clasă. Mark venea de obicei la facultate cu mașina lui, dar acum venea cu mine pe motocicletă. Eram mai puțin vizibili.
– Ai multe cursuri azi? l-am întrebat după ce i-am dat drumul la mână și l-am însoțit până la clasa lui, pentru că trebuia să-mi iau rămas bun de la elevii de anul întâi.
– Dar tu? a întrebat.
– Doar o singură lecție în această dimineață și apoi una după-amiaza.
Cursurile mele din anul IV erau destul de ușoare, ca să fiu sincer, spre deosebire de viața mea personală.
– Unde te duci?
Eram totuși confuz, de obicei el nu punea astfel de întrebări.
– De ce vrei să știi?
– Nu pot? a întrebat, ridicând sprâncenele.
– Poți, dar de obicei nu întrebi, i-am răspuns.
M-am așezat în spațiul gol de lângă el, zâmbind.
– În mod normal, cum este?
Am făcut ceva zgomot în timp ce îl ascultam pe celălalt care nu era deosebit de clar. El s-a uitat doar la mine înainte de a ofta ușor.
– Ești posesiv cu mine? am întrebat înainte de a-mi sprijini fața pe tejghea și de a mă întoarce să mă uit la el.
– Da.
Am zâmbit radiant înainte de a mă întinde să îi ating brațul. El doar s-a uitat la mine, fără să spună nimic. Nu erau mulți oameni în sala de curs în acel moment, dar cei care erau prezenți erau în mod clar interesați. Oamenii se uitau fix la mine, dar asta nu mă deranja. Unii chiar făceau poze, dar asta nu m-a deranjat. Erau elevii mei și, de asemenea, prietenii lui Mark. Încă ceva, dacă ar fi vrut cu adevărat să-mi facă probleme, cel mai probabil ar fi intrat în direct pe rețelele de socializare văzându-mă intrând în clasă cu acea persoană care era importantă pentru mine.
Mark și cu mine nu am fost unul dintre acele cupluri care au fost întotdeauna foarte drăguţe. Era adevărat că băiețelului meu îi plăceau lucrurile sentimentale și afectuoase, dar nu-i plăceau când eram în public. Așa că, atunci când ieșeam în oraș, nu eram complet deschiși și nerușinați precum Kan și Bar.
– Ce faci după-amiază? m-a întrebat Mark. Nu mi-a împins mâna, dar nici nu a pus-o pe a lui pe ea.
– Mă duc să mă întâlnesc cu noii boboci, i-am răspuns.
– În zilele noastre ești un expert în acest domeniu.
Mark a răspuns ironic, determinându-mă să râd.
– M-au rugat să vin azi să văd Regele şi Regina împreună cu ceilalți și să-i ajut să elaboreze un plan pentru concurs.
– De ce trebuie să fii tu din nou, de ce nu poate fi altcineva? m-a certat Mark.
– Cum se face că ești atât de deschis posesiv în această măsură azi? Vrei să mă duc să le spun că soția mea nu-mi permite să ajut? i-am răspuns. Nu mă deranja cu adevărat și nici nu mă nemulțumea, dar când se comporta în acest mod ciudat nu puteam să nu fiu suspicios.
– Sunt doar îngrijorat pentru tine. Cu toți noii boboci, care sunt atât de luminoși și veseli, mă tem că ai putea să te îndrăgostești de unul dintre ei, mi-a răspuns, determinându-mă să zâmbesc.
– Poate că înainte îmi plăcea nepăsarea lor, dar acum inima mea îți aparține în totalitate, i-am răspuns.
– Ieși, prinde-l din urmă pe prietenul tău Kan. Pleacă! a spus înainte de a se întoarce direct la locul său.
– O să te sun mai târziu în după-amiaza asta, i-am răspuns înainte de a mă ridica.
– Bine.
Am ridicat mâna și i-am ciufulit părul pufos, înainte de a zâmbi și de a pleca.
Lecția mea nu a fost diferită de cea din anul precedent, profesorul a intrat și a prezentat cursul. Apoi am discutat puțin înainte de a ne împărți lucrările. M-am așezat lângă YiWa în timp ce mă jucam cu telefonul. Probabil că Mark încă învăța, pentru că nu răspunsese încă la mesajul meu de pe Line.
– Frumos!
M-am întors când prietenul meu a pus telefonul în fața mea şi s-a aplecat să arunce o privire.
Dew Dely
2 ore în urmă
Pentru a inaugura noul semestru școlar se pare că există o mare deschidere! Și totul pentru a introduce relația. Se pare, așadar, că relația dintre chipeșul nostru Vee și juniorul pe care se pare că l-a curtat cu disperare în trecut este oficială. El se apropie de Nong Mark de câteva luni, dar în acest semestru sursa mea mi-a spus că Vee îl însoțește mereu pe Mark în camera lui… Ups! Am vrut să spun clasa lui, dar de ce este atmosfera atât de drăguță?
#iftakentoclassroomlikethis #willnotskip
961 likes 441 comments 48 shares
Postarea a fost însoțită de o poză făcută în această dimineață care mi-a provocat inima să se umfle. Era o poză cu Mark al meu, care se uita timid la mine. Fusese făcută cu nerușinare, în fața clasei, și era atât de frumoasă, încât am vrut să angajez fotograful să facă și mai multe poze de genul acesta.
I-am înmânat telefonul înapoi lui YiWa fără să spun nimic. Ce ar fi trebuit să spun? M-am întors la telefon și am apăsat pe poză pentru a o salva, înainte de a merge să citesc comentariile.
Sogie: A fost deja lansată această pereche de ingineri?
Chilling Dow: Frumos.
Lotus flower in the big pool: Vee este atât de chipeş.
Fha Farada: Are deja pe altcineva?
Ty twenty: Am văzut că se întâlnesc de mult timp, dar acum au făcut-o public?
Pan Padora: Azi au spus că sunt doar frați.
U unun: Da… frați care fac lucruri.
Noppa Kao: Uau! Frații mei sunt atât de drăguți. @Mark Masa.
– Nu răspunzi la niciun comentariu? a întrebat YiWa când m-a văzut că am pus telefonul deoparte.
– Iubitului meu nu-i plac lucrurile zgomotoase, le-am răspuns prietenilor mei.
– Și Mark va fi bine dacă va vedea că au publicat așa ceva? s-a întors North să întrebe.
– Nu știu, Dew a postat-o pe neașteptate. De când i-am spus să elimine acea postare, nu a mai postat nimic despre mine până acum.
– Dacă aș fi în locul lui Mark, aș fi îngrijorat de asta. La vremea respectivă, mulți dintre fanii tăi s-au răzbunat pe el și l-au insultat, a spus Kla în timp ce se așeza lângă mine.
– Da.
– Și ce dacă? În acel moment prietenul meu era liber.
North s-a întors pentru a-i răspunde lui Kla.
– Dacă aș fi în locul tău, chiar cred că l-aș anunța public. Poate că Mark este atât de reticent în această privință pentru că nu ai clarificat niciodată situația cu adevărat, s-a întors Bar să ne vorbească.
– Cine altcineva ar îndrăzni să fie atât de direct în afară de doctorul tău?
Kla s-a întors spre Bar cu sprâncenele arcuite.
Bar i-a adresat o insultă, dar nu mi-a păsat, pentru că în acel moment mi-a vibrat telefonul. Era un mesaj de la Mark care mă avertiza că lecția se terminase și că profesorul îi dădea afară.
– Cum poți zâmbi cu seninătate? mă întreabă Bar, privindu-mă cu o față ciudată.
– De ce nu se mai joacă doctorul cu tine?
S-a încruntat la mine înainte de a se întoarce la profesor.
I-am trimis un mesaj lui Mark și i-am cerut să ne întâlnim. La început a făcut puțin tam-tam spunând că nu are chef să vină, dar în cele din urmă, după ce l-am implorat spunându-i că vreau neapărat să îl văd, a cedat și mi-a răspuns că va veni doar pentru că şi Kam și Fuse au fost de acord să vină cu el.
Ar fi fost prima dată când aș fi fost acolo cu el la universitate și toată lumea ar fi aflat că adevăratul nostru statut nu era acela de doi frați. Prietenii mei știau, inima mea știa dintotdeauna și… desigur că Mark știa cât de importanți eram unul pentru celălalt.
După ce profesorul a terminat lecția, am mers la cantină. Mark trebuia să se întâlnească alături de mine acolo, dar persoana care spusese că a terminat lecția încă nu se prezentase. Nu am putut decât să stau în tăcere și să încep să mănânc, uitându-mă din nou la farfuria de lângă mine.
– Pentru Mark?
Chese Nuea s-a așezat.
– A spus că a terminat cursurile cu mult timp în urmă, așa că nu știu de ce este atât de lent, am mormăit.
– Suntem deja aici.
Vocea lui Kam se auzea de la distanță. Înainte de a se așeza la masă, i-au salutat pe toți. I-am arătat farfuria lui Mark, așa că acesta și-a mutat scaunul și a luat loc lângă mine.
– Prânzul tău s-a răcit, credeam că ai terminat deja… i-am spus imediat ce s-a așezat.
– A trebuit să aștept ca Fuse să-și termine jocul, a răspuns el.
– Oh! Nu am știut. Îmi pare rău. Nu mi-am dat seama că nu puteți sta departe unul de celălalt. Credeam că doar Bar era dependent de iubitul lui, a spus Fuse cu voce tare de pe scaunul său și inevitabil ochii multora din cafenea au fost ațintiți spre noi. Fața iubitului meu a început să se înroșească, dar eu am rămas tăcut.
– Se poate spune cu siguranță că eu sunt mereu cu iubitul meu, dar nu același lucru se întâmplă cu aceste două persoane, a spus Bar adresându-se mie cu un zâmbet de superioritate.
– Nu sunt iubiți, doar frați! a argumentat YiWa.
– Asta mă priveşte personal, i-am răspuns.
– Ar trebui să anunți public și să înştiinţezi lumea că ai deja o soție.
Kla s-a alăturat și el celorlalți, care păreau să se uite la noi și să bârfească o secundă mai târziu. Nu știam ce anume spuneau, dar eram sigur că era vorba despre Mark și despre mine. Mă gândeam că mulți dintre ei știau deja despre aventura noastră, dar nu aveau o certitudine absolută, deoarece până acum mă întâlnisem doar cu fete, în timp ce în ultima vreme fusesem mereu alături de Mark, nu cred că era greu de înțeles.
– Dew primește o mulțime de informații pe care le răspândește mereu în mod nepotrivit, a spus Pan, uitându-se la telefonul său.
– Ce a făcut Dew? s-a întors Mark să întrebe.
– Ei bine, este vorba despre noi, i-am răspuns înainte de a-i întinde telefonul pentru a-i arăta poza pe care o salvasem mai devreme. Mark s-a încruntat pentru o clipă, apoi mi-a luat telefonul pentru a intra pe Facebook. Următoarea persoană a rămas tăcută pentru o vreme, în timp ce prietenii mei continuau să se tachineze reciproc, lăsând subiectul să dispară pentru moment.
După un timp, Mark mi-a înmânat telefonul înapoi. Mă așteptam la o reacție din partea lui, dar nu a fost niciuna.
– Nu-ți pasă? am întrebat, ridicând sprâncenele.
– Nu este nimic în neregulă cu acest subiect, a spus timid înainte de a se apleca să amestece orezul din farfurie, în timp ce eu râdeam puțin. Dacă am fi fost singurele două persoane de aici, probabil că m-aș fi aplecat să-i sărut gura drăguță până mâine, după ce l-am auzit vorbind atât de frumos, aș fi vrut să-l aud vorbind așa în fiecare zi.
– Prietenii mei spun că ar fi trebuit să spunem public acest lucru cu mult timp în urmă, i-am spus, ignorându-i în continuare pe toți ceilalți de la masă. Habar nu aveam dacă erau interesați de noi. Prietenii mei păreau să fi lăsat problema noastră în pace, vorbind despre altceva.
– Adică?
– Ce părere ai dacă ne schimbăm statutul în relația de pe Facebook? am încercat să întreb, pentru că niciodată nu cerusem cu adevărat să o facem oficială. Așa cum am spus, sentimentele noastre erau chiar acolo, în inimile noastre, știam asta, ceea ce fusese întotdeauna suficient și pentru mine.
Acum, însă, m-am gândit că ar trebui să anunțăm că suntem împreună. Nu era nicio problemă, doar că astfel oamenii ar fi știut că Mark are un iubit frumoss și nu s-ar mai fi dat la el. Pentru că Mark era foarte atrăgător, ca întotdeauna și la fel ca mine. Totuși, s-ar putea să nu fi fost întotdeauna atât de atrăgător. Asta nu însemna că îmi era teamă de trecerea timpului, pentru că ne întâlneam pe baza sentimentelor și emoțiilor noastre, însă… El era mai tânăr, așa că ar fi avut ocazia să cunoască pe cineva nou, în timp ce eu aș fi continuat să mă îndrăgostesc nebunește de el din nou și din nou. Am vrut să mă asigur că oamenii știau despre noi, așa că am vrut ca statutul nostru, relația noastră, să fie confirmată.
– Eu…
– P’Vee! Facem parte de mult timp din fan clubul tău de fani. Putem să facem o poză cu tine?
Câteva fete mai tinere s-au apropiat de masă, zâmbind. M-am uitat la Mark, care a oftat adânc înainte de a se apleca să continue să mănânce.
Le-am zâmbit celor doi juniori pentru a face poza, lucru pe care l-am permis deoarece Mark nu spusese nimic. S-ar putea să fi fost lunatic sau nefericit pentru unii, dar și el a înțeles că am fost amabil.
– P’Vee, ești în prezent într-o relație cu cineva? Văd că Ploy și-a actualizat deja statutul, dar al tău spune că ești încă singur.
Am rămas uimit pentru o clipă când mi s-a pus această întrebare, prietenii mei s-au uitat cu toții la mine, la fel și persoana de lângă mine. Erau cu toții prea tăcuți.
– Sunt deja într-o relație cu cineva, doar că nu ne-am schimbat încă statutul pe rețelele de socializare, i-am răspuns, zâmbind după ce am tăcut atât de mult timp.
– E adevărat? Nu minți, nu-i așa? Ne place atât de mult când ești îndrăgostit și ai o relație. Erai atât de drăguț când erai cu Ploy. N-ar fi trebuit să vă despărțiți.
Fetele au continuat să vorbească cu entuziasm.
– Păi…
Habar nu aveam ce să le spun când începuseră să vorbească așa. Nu spuseseră nimic greșit, doar că mă plăceau mai mult pe mine în acel moment.
– P’Vee, grăbește-te și începe o relație cu cineva nou, pentru că va fi o poveste și mai bună decât cea de dinainte.
Au început să vorbească din nou înainte de a-mi înmâna o pungă de cadouri. Nu am răspuns, am zâmbit pur și simplu.
– Mulțumesc.
– Acum hai să mergem ca să poți mânca aceste delicatese.
Am zâmbit și am dat din cap, dar în sinea mea nu eram sigur că pot accepta darurile lor. Mă simțeam ca și cum aș fi făcut cumva o greșeală. Cum puteam să mănânc acea mâncare?
– Nong!
Mark le-a strigat când erau pe punctul de a pleca. Ele s-au uitat la el confuze, iar fetele s-au oprit din mers și s-au întors. Mark nu a spus nimic, doar a întins telefonul.
S-au uitat la el mult timp înainte de a se întoarce să se uite la mine.
– Care e relația ta cu o persoană numită Mark Masa?
M-au întrebat înainte de a-mi înapoia telefonul. M-am aplecat să mă uit la telefon înainte de a zâmbi larg. Am simțit că întreaga lume devenise un loc luminos și fericit. Mă simțeam atât de bine în acel moment.
– E iubitul meu, le-am răspuns, zâmbind.
– Ți-am spus că are un iubit pe nume Mark.
Au început să țipe și să sară de colo-colo înainte de a se scuza și de a fugi.
Încă zâmbeam în timp ce mă uitam la telefon. M-am uitat la Mark, dar el a rămas calm și s-a comportat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
– Nu este un lucru mărunt, a spus North, punând telefonul pe masă.
Masa Mark
5 minute în urmă
Într-o relație cu Vee Vivis.
46 like-uri 6 comentarii
Nu mă puteam opri din zâmbit când mi-am luat telefonul, am deschis Facebook și am intrat în profilul meu pentru a-mi schimba statutul personal.
Vee Vivis
5 minute în urmă
Într-o relație cu Masa Mark.
56 likes 17 comentarii
– Dă-mi telefonul tău pentru o clipă, i-am cerut lui Mark, care părea confuz, dar nu a obiectat. Mi-am pus telefonul meu pe masă, lângă cel al lui North, pentru a putea face o fotografie cu telefonul lui Mark înainte de a mi-o trimite pentru a o încărca pe Facebook ca poză de profil, astfel încât să arăt că avem o relație.
Vee Vivis
Acum
Adevărul este că sunt împreună de mult timp cu Masa Mark.
6 like-uri 2 comentarii
– Nu ți-e teamă că toată lumea știe prea multe? m-a întrebat Pan, arătându-mi postarea mea pe telefon. Am zâmbit și m-am întors să mă uit la Mark.
– M-am săturat deja, a continuat Pan.
– Nu m-am săturat, dar mi-am pierdut pofta de mâncare, a spus Li imitând-o pe Pan și punând pe masă ceea ce mânca.
– Prietenului meu i s-a dat în sfârșit o șansă, trebuie să profite de ea, a spus North.
– Nu-i așa că nu-ți place? l-a întrebat Kla pe North.
– Sunt atât de dezgustat. Vreau să comentez și să-l înjur, numai că el încă are telefonul meu, mi-a răspuns, arătând spre telefonul lui de lângă al meu de pe masă.
– Poftim, ia-l! i-am spus, înmânându-i telefonul înapoi.
– În ziua de azi nu pare să-ți mai fie frică de nimic, Vee.
– De ce mi-ar fi frică? Iubitul meu a scris-o chiar el, i-am răspuns înainte de a mă apleca și de a-mi înfășura brațele în jurul umărului său.
– Plec.
– Am terminat cu Mark. Prietenia noastră se termină aici, a vorbit Kam.
– Tu ai provocat banda, i-a spus YiWa lui Mark.
– Chiar și prietenul meu a făcut prea mult! Doar pentru că o fetiță a vorbit despre fosta lui iubită, și-a schimbat statutul sentimental pe rețelele de socializare, a spus Fuse uitându-se la Mark.
Mark s-a uitat la prietenii lui, nu s-a îndepărtat de mine, nu a spus nimic la început, dar nu și-a îndepărtat brațul de mine. De fapt, s-a apropiat un pic mai mult decât înainte și apoi le-a răspuns prietenilor săi cu o voce calmă.
– Ei bine, această persoană este iubitul meu.
O propoziție simplă, fără încântare, fără emoții debordante, dar care mi-a provocat inima să bată mai tare.
