~ Vee Vivis ~
Viața mea se îmbunătățise foarte mult de când Mark îmi spusese să n-o mai iubesc pe Ploy, făcusem multe eforturi pentru asta. Când eram cu Mark, puteam să accept pe deplin că mă simțeam foarte bine. Când eram cu el, puteam să uit toate amintirile rele. Prietenii mei mi-au spus, de asemenea, să fiu fericit și să mă comport ca înainte, de cele mai multe ori a fost bine și chiar am reușit.
Nu doar Ploy își dorea acum distanța, și eu mi-o doream.
– Bine, hai să-l invităm pe Bar. Pound se duce după Dan și ne întâlnim la bar! a spus Dare după ce a pus telefonul jos.
În acel moment încercam să fugim și să aranjăm o întâlnire pentru că venea prietenul nostru Dan. El era prieten cu mine și cu Bar încă din școală, dar am ajuns să mergem la universități diferite. Încă încercam să recuperăm timpul pierdut, pentru că prietenii mei dragi din universitate erau și ei prieteni cu el acum.
– Nu știu de ce vrea să vină, m-am plâns fără să mă mișc.
– Oh? A auzit veștile despre tine și, evident, vrea să vină, a răspuns YiWa.
– Mă iubești atât de mult, nu-i așa? am vorbit ironic.
Se tot foloseau de situația mea actuală ca o scuză pentru a merge la băut. De multe ori mă scoteau la băutură sub pretextul că mă „consolează” și totuși nu încercau să mă consoleze. În ciuda a tot ceea ce se întâmpla, eram fericit că îi aveam. Era plăcut că încercau să mă ajute, chiar dacă nu o făceau la fel de mult ca Mark în acel moment. Nu le spusesem ce aveam de gând să facem în seara aceea.
– Oh? Nu suntem prieteni buni? Nu trebuie să pari atât de ironic! a replicat YiWa.
– Și dacă ești mult mai bine datorită nouă, dacă ești mult mai fericit până acum, e bine! a spus, mângâindu-mi obrazul, iar eu am întins mâna să o îndepărtez.
– Mă cunoști atât de bine, i-am răspuns, încrucișându-mi picioarele.
– Nu mai știu ce este în inima ta, pot să te ajut cu adevărat? a zâmbit ea cu răutate.
– Ce vrei să spui? am îndrăznit să întreb.
– Ei bine, încă nu ai spus nimic, așa că am vrut să te întreb dacă mai ești singur, a răspuns ea, clătinându-și fața în partea cealaltă, încercând să pară indiferentă. Devenise prea curioasă.
– Vee…
– Haide, să mergem la Bar, am vorbit repede și m-am ridicat să ies din cameră.
Am auzit-o pe YiWa râzând în spatele meu și nu am putut decât să zâmbesc în sinea mea. De ce îi plăcea atât de mult să bârfească?
Chiar ar fi trebuit să nu mai fiu prieten cu Bar, după ce ne-am întâlnit lângă casa lui cu ceilalți, intrând într-o dispoziție de băutură, am mers în camera lui și doctorul ne-a deschis la bustul gol, cu toți mușchii la vedere. M-am înroșit și am început să mă gândesc la mușchii altei persoane.
Am stat de vorbă o vreme și am ajuns la concluzia că Bar nu putea veni pentru că soțul lui nu-l lăsa. L-am tachinat mult, îl priveam cum se înroșea, Bar nu mai fusese niciodată așa. Nu înțelesesem niciodată de ce acceptase atât de repede să fie alături de Kan, dar acum începusem să înțeleg.
– Sunt atât de slăbit, încât abia pot să ridic paharul! a spus Pound.
După ce am ieșit din sala de bar, am mers în club și am stat o vreme bârfind despre el.
– Stă în poala lui și deodată acum este al lui în fiecare zi, a răspuns Dare.
– Îl tachinezi atât de mult, ce curajos ești, am zâmbit înainte de a-mi ciocni paharul de cel al lui Dan.
– Spune-mi ce am ratat, atât despre tine, cât și despre Bar, a vorbit Dan, determinându-mă să mă simt puțin iritat.
– Nu este nimic de spus despre mine. Cât despre Bar, ar trebui să-l întrebi pe el.
– Deci persoana asta cu inima frântă din față nu are nimic de spus?
– Crezi că va avea inima frântă pentru mult timp? Poate că are deja pe cineva care se ascunde în umbră, așa că faptul că fosta lui iubită are pe altcineva nu contează.
– YiWa nu mai vorbi și bea, i-am spus, întinzându-i un pahar.
– Cum…
– Atât de drăguț! Cine e? a îndrăznit să întrebe Pound și s-a uitat fix la mine.
Întotdeauna mă crezusem atât de discret, încât nu lăsasem pe nimeni să afle, până în punctul în care nici măcar nu lămurisem lucrurile cu Mark, și totuși niște prieteni au decis să ghicească și să investigheze că aș putea avea pe altcineva.
– Nu vă va spune. Tu nu ești important… a spus YiWa.
– Sau sunteți voi doi… a răspuns Dan, arătând spre mine și YiWa. Toată lumea părea șocată.
– Oh, Doamne!
– Nu ies cu cineva care este practic la fel ca mine.
– Atât de greu! a mormăit YiWa spre mine, înainte de a se apleca să își atingă telefonul.
Am stat și am băut până când Pan și ceilalți au început să se prezinte. Curând povestea mea a fost uitată când au început să vorbească din nou despre Bar, fiecare vorbea despre celălalt, fără să vrea să piardă ceva despre cuplul lor.
– Este atât de important să vorbim? am întrebat după ce i-am ascultat vorbind la nesfârșit.
– Serios? mi-au aruncat o privire întrebătoare.
– Ei bine, în mare parte nu e adevărat, am spus eu, supărat.
– De ce eşti atât de lipsit de inimă? Este pentru că nu mai ai o soție?
– Oamenii privesc și ascultă.
– Cine?!
– Ai vrut să-mi asculți povestea…
Am ridicat din sprâncene la asta. Ploy nu spusese nimic și dacă nici eu nu spuneam nimic, atunci ce puteau să spună despre asta?
– De ce ești așa Vee? Dacă vreau să știu ceva despre Ploy și tu nu spui nimic trebuie să o întreb pe Dew care știe totul, dacă nu aud de la ea practic nu voi ști niciodată, nu? a întrebat Pan.
– Dacă nu era Dew prin preajmă, nici nu aș fi știut de Ploy și de celălalt senior și probabil că am fi fost încă împreună, am răspuns calm.
Cu toate acele întrebări și bârfe, amintirea mă durea puțin, dar în realitate eram bine și puteam răspunde cu ușurință. Nu m-a durut atât de mult pe cât ar fi trebuit, pentru că toate sentimentele pe care ar fi trebuit să le am fuseseră înlocuite de altcineva. De fapt, în acel moment îmi lipsea Mark mai mult decât Ploy.
– Serios? Ai fi fericit în continuare împreună cu ea și nu te-ai despărți? Pentru că, într-adevăr, tu…
– Ce? am întrebat, dar YiWa a tăcut înainte de a se întoarce să se uite la prietenii noștri.
– Oh… uită-te la mine, sub presiunea tuturor. Nu am spus nimic! a spus, uitându-se înainte și înapoi și apoi s-a uitat la mine cu inocență. Chiar îmi venea să torn o găleată de gheață pe ea.
– Bine, cu siguranță se întâmplă ceva între voi doi, a intervenit Dare, arătând spre YiWa și spre mine.
– Spune-mi! a vorbit Dan, uitându-se fix la mine. Părea atât de serios, de parcă ar fi vrut cu adevărat să știe răspunsul.
– Nimic și voi sunteți ridicoli, am zâmbit, ridicând paharul pentru un toast cu prietenii mei, apoi m-am așezat și am continuat să vorbim.
Dan vorbea despre studiul său, spunea că universitatea nu este diferită de cea de aici, dar că societatea este cu adevărat diferită. Am continuat să vorbim, să schimbăm idei și povești. Se tot întorcea și vorbea despre Bar și despre doctor și, desigur, din nou despre mine. Eu doar am dat din cap și am ascultat înainte ca niște prieteni să se ridice să danseze.
– Tu nu vii? a întrebat Dan.
– Nu-mi place să dansez.
Eram mai fericit stând și bând decât dansând.
– S-ar putea să-ți placă într-o clipă!
S-a uitat la YiWa, care s-a uitat înapoi la mine, zâmbind. S-a aplecat ușor pentru a-mi șopti: – Uită-te la el, dând din cap spre local. M-am uitat și i-am văzut pe North și pe cel pe care îl cunoșteam bine (Mark) legănându-se împreună.
– Și ce dacă? am șoptit din nou.
– Doamne! Ești al naibii de chipeș, dar încăpățânat! a spus, răsucindu-mi bărbia ca să mă uit la ea.
– Ce crezi că știi?
– Despre tine și juniorul tău! a răspuns ea, zâmbind.
– De unde știi?
– Oh, deci recunoști? Sprâncenele ei s-au unit.
– Ei bine, ai spus că știi deja.
Fusesem prins în capcană ca să recunosc asta?
– Ah! Asta a fost doar o presupunere, dar acum știu sigur! a spus vesel, înainte de a-și elibera mâna de pe bărbia mea și de a-și sorbi paharul de vin.
– Ești rea, am șoptit încet.
Oare dormise sub patul meu ca să observe?
– V-am văzut pe voi doi! Recunoaște Vee, se întâmplă ceva între tine și YiWa?
Mi-am ridicat privirea și l-am văzut pe Dan arătându-mi cu degetul în față, iar lângă el erau Nuea și… Mark. M-am uitat la Mark, dar imediat ce am văzut că ochii mei se întâlnesc cu ai lui, el și-a întors repede privirea. Stai, nu cumva tocmai dansa acolo? De ce era supărat pe mine acum?
– Bună ziua.
Mark a salutat-o respectuos pe YiWa.
– Bună, dragul meu cod line (număr matricol) , vino aici și stai cu mine! a spus YiWa trăgându-l de braț pentru a se așeza între noi. Fata asta era foarte rea.
– De ce îl furi?
North s-a încruntat, înainte de a se așeza în partea opusă.
– Unde sunt prietenii tăi? De ce nu i-ai invitat? l-a întrebat YiWa pe Mark.
– Sunt și ei acolo.
– Oh, este Fuse?
– Nu, James.
Sprâncenele mi s-au crispat la auzul acestui nume. Îl întâlnisem doar de câteva ori, dar felul în care mă privise fusese prea mult. Nu știam dacă Mark le spusese ceva prietenilor lui, dar se părea că James nu mă plăcea. Știam pentru că le citisem în secret chat-ul de pe Line.
Azi m-am uitat pe furiș la telefonul lui.
– Oh, bobocii de la Management? Poți să vii și să stai lângă mine, locul ăsta e încă liber.
Pan s-a întors spre Mark, care zâmbea în timp ce atingea telefonul, probabil spunându-le prietenilor săi unde se află sau referindu-se la James ca și cum ar fi fost mama lui.
– Deci vii aici și nu-mi spui?
– De ce trebuie să-ți spună? a întrebat North.
– Nu e nevoie să fii atât de agresiv, e doar numărul tău matricol, i-a răspuns YiWa lui Nuea.
– Am întârziat.
– Este într-adevăr doar numărul tău matricol? a mormăit încet.
Mark s-a întors și s-a uitat la mine.
– Ei bine, nu ai spus nimic, a spus el înainte de a se uita în altă parte.
– A fost o chestie bruscă.
– Hai să mergem.
– Ce șoptești?
YiWa s-a aplecat mai aproape de mine, deși probabil că Mark auzise, din moment ce stătea în mijloc. A tresărit, apoi s-a uitat la mine furios.
– Nu bârfi! am certat-o cu voce joasă.
Mi-a aruncat o privire urâtă înainte de a se întoarce la prietenii noștri.
– Vedeţi? Cochetează iar! Dan a arătat spre mine.
– Cine cochetează? a întrebat Pin.
– Vee și YiWa! a răspuns Dan.
– Vorbești serios?
M-am uitat la Mark, în timp ce-și ducea băutura la buze.
– Sunt pur și simplu proști! a răspuns YiWa.
– Ești rău.
M-am uitat la el, ignorându-i pe prietenii mei, văzându-i doar gura care tremura. Am simțit o împingere pe genunchiul meu și m-am uitat în jos, văzându-l pe al lui atingându-l pe al meu.
– Ce e? am întrebat încet, înclinându-mi brațul din spatele scaunului aproape de gât.
– Nu contează!
Nu conta, dar picioarele noastre au rămas la fel. Fața lui părea complet normală, dar ce se întâmpla în inima lui? Speram să nu fie nimic în neregulă.
– Cu cine ai venit?
Muzica era tare, dar încă îi mai auzeam pe ceilalți vorbind. În acel moment, însă, nu mă interesa decât ceea ce avea de spus el.
– James, Wind și câțiva dintre prietenii noștri.
– Grupul lui Pit?
S-a întors și și-a ridicat sprâncenele spre mine.
– Îi cunoști?
– Mi-am dat seama doar uitându-mă la ei, m-a fixat doar cu o privire iritată, înainte de a se întoarce să-și invite prietenii.
– Îți inviți prietenii? L-am invitat deja pe Li! Spuse Dare lui Mark.
– Da, cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât e mai amuzant, a răspuns Mark, ceea ce era o prostie, pentru că nu invitase încă pe nimeni și se uita la mine pentru permisiune.
Abia i-am atins genunchiul cu al meu, așa cum făcuse înainte. Așa că s-a întors la telefon să scrie.
Stăteam acolo de ceva vreme. Li s-a alăturat la scurt timp și apoi patru dintre prietenii lui Mark care s-au prezentat înainte de a se așeza. Cu alcoolul care curgea, oamenii se apropiau din ce în ce mai mult. Simțeam că Mark se uita mult la mine, am făcut același lucru și el mi-a răspuns cu un zâmbet stupid.
Eram gelos?
Mi-am ridicat privirea, ținându-mi distrasă atenția, privindu-l cum se uita fix la mine. De fiecare dată când mă uitam în ochii lui, el își întorcea repede privirea. S-a întâmplat atât de mult timp, până când, în sfârșit, mi-am dat seama.
– Nu te mai uita la mine, uită-te în altă parte, a spus el.
– Mă simt ciudat, ca și cum ar trebui să continui să te privesc.
Așa mă simțeam și eu, de parcă știam când altcineva mă privea. Continuasem să mă uit la el pentru că voiam să-i transmit cu privirea să nu se mai uite fix la mine, dar de fiecare dată când încercasem, el se uitase în altă parte înainte ca eu să-i pot transmite mesajul.
– Nici eu nu mă pot abține! a șoptit, înainte de a lua o altă sticlă de alcool.
– Ai băut deja destul, i-am răspuns calm, bând puțin.
– Nu sunt beat!
Acest lucru a continuat toată noaptea, în timp ce schimbam sticla. Nici măcar nu mi-am dat seama când întreaga masă a amuțit, până când YiWa a băut destul.
– Cum?
– Ce?
M-am uitat la persoana din fața mea, care continua să arate cu degetul și să se uite între Mark și mine.
– Tu… și Mark? Când s-a întâmplat asta?
Prietenii mei și Mark se uitau fix la mine în tăcere.
– De ce nu-l întrebi pe el? i-am spus în timp ce mă privea cu ochi fioroși.
– Stai, nu-mi spune că așa arată! a spus Wind, confuz, în timp ce James își încrucișa brațele, uitându-se la noi.
– Păi… nu e nimic. La ce te gândești? i-a răspuns Mark prietenului său, înainte de a se întoarce către toți ceilalți.
– Ei bine, în regulă, nu e nimic, a spus Pan uitându-se la mine.
– Bine, bine! Mark este încă singur.
Mark a zâmbit, fără să nege această afirmație. Era beat? De ce zâmbea așa?
– De unde știi tu? a întrebat Pound.
– Oh… singur? Categoric singur? a întrebat Li în timp ce se apropia de Mark, provocând necesară o mișcare.
– Păi… m-am folosit de vârful piciorului meu pentru a-i lovi picioarele înainte de a răspunde. Nu s-a uitat la mine, dar i-am văzut gura strâmbându-se.
– Este cineva care îmi place.
– Stai, ce? Ce?
– Cine? De ce nu știu nimic despre el? a continuat Wind.
– Bar? a strecurat Dare în vorbire cu sprâncenele ridicate și nu am putut decât să oftez.
Prostul de Bar, de ce trebuia să revină din nou în conversație?
– Nu.
Mark a negat cu un zâmbet, iar prietenii mei au continuat să încerce să ghicească fără succes. YiWa nu a spus nimic, doar a stat acolo zâmbind.
– Ei bine, trebuie să fiu eu.
North l-a privit pe Mark cu un zâmbet, dar nu a deschis gura, ci doar a zâmbit.
– Vorbești serios? a întrebat Dan.
– Ei bine, încă nu am întrebat cum trebuie, a răspuns North cu timiditate, iar Mark a râs.
– Nu mă refer la tine, ci la cine îi place lui Mark. De parcă ai vrea o persoană în locul celeilalte.
Dan s-a întors spre North cu sarcasm. Prietenii mei au crezut că sunt atât de amuzanți, încât s-au înghesuit și au vorbit între ei.
– Hei, nu mai vorbi atât de mult, altfel se va speria, a murmurat North.
– Oh, da, chiar mă sperii, a răspuns Mark, zâmbind.
Nu înțelegeam de ce avea nevoie să zâmbească atât de mult, în acel moment îmi venea doar să-l apuc și să-l sărut chiar în fața tuturor.
– De ce ți-e frică? Hai să vorbim! i-a răspuns North lui Mark.
– Oamenii care îl iubesc pe Mark nu stau și vorbesc mult, le place să se frece de genunchii celuilalt și să se lovească pentru a cocheta, a spus YiWa, derutându-i pe toți.
Poate că și ceilalți erau confuzi, dar mie mi s-a încins fața, m-am întors să mă uit la Mark și până și urechile lui erau roșii.
– Ce? Cine îl place pe Mark? Pot să am o șansă să mă lupt cu el pentru tine? E serios? m-am întors să mă uit la fața rugătoare a lui North, înainte de a-mi duce privirea la băiatul de lângă mine, șocat de răspunsul lui.
– Este încă… un lucru neclar.
– Bine, deci mai am o șansă, nu?
Prietenii mei chiar făceau asta? Asta era hărțuire, nu-i așa?
– Mark…
– Mark, vino să vorbești cu mine.
Nici măcar nu terminasem de vorbit că James m-a întrerupt. M-am întors să mă uit la el, înainte de a mă uita din nou la Mark.
– Lasă-mă să vorbesc mai întâi cu prietenul meu.
Mi-a vorbit încet, dar mă simțeam amorțit, așa că era atât de important? Eram foarte nefericit, dar el își urmărea prietenul ca și cum ar fi fost o prioritate.
– Toată lumea te poate lua, am spus încet când a trecut.
M-a privit cu o expresie nefericită, ca și cum ar fi vrut să spună ceva. Apoi s-a întors și i-a zâmbit prietenului său ca și cum totul ar fi fost minunat.
