~ Mark Masa ~
Am stat în autobuz în tăcere, fără să vorbesc cu nimeni. North, care stătea lângă mine, se îndepărtase pentru a merge la unul dintre camarazii noștri care nu se simțea bine. Fuse și Kam stăteau în apropiere și se jucau zgomotos în partea din spate a autobuzului. Era o agitație veselă în jurul meu și totuși nu puteam să nu mă gândesc la persoana aia.
Mi-am dorit să nu mă gândesc dacă a răspuns sau nu la acel apel. La urma urmei, noi doi nu aveam niciun statut, dar nici ei nu aveau. Eram totuși conștient că nu se despărțiseră niciodată cu adevărat. Dacă Vee ar fi răspuns la apel, nu ar fi fost nimic în neregulă.
Ce sau cine mi-ar fi dat dreptul să vorbesc atunci?
Ploy Napas: Dacă te-ar vrea înapoi, te-ai întoarce?
681 like-uri 54 comentarii
Yupa pa: Da. Mă doare inima de la împăcarea asta.
Pomelo: P’Vee și Ploy se împacă din nou. Nu-mi place deloc asta.
Tewin: pVnn nu ți-ai schimbat încă numele de utilizator.
Nu m-am obosit să citesc toate comentariile, citisem destule ca să știu ce gândesc oamenii. Era vorba de un cuplu care se iubea de mult timp și, în mod natural, oamenii susțineau „relația normală”. Nu știam dacă Vee și Ploy vorbiseră sau nu și nu știam ce înseamnă numele de Facebook al lui Vee, dar știam și că Vee nu spusese niciodată că mă place.
A spus că este gelos, dar a fost doar o clipă. Când spusese asta, nu avea pe nimeni altcineva și cred că era normal să fie posesiv cu „lucrurile” lui.
Lucruri care voiau să fie ale lui, chiar dacă să aparţin lui Vee durea mult.
– Ce fac mâinile tale? Îmi pare rău că nu am venit imediat să văd cum te simți.
Mi-am întors privirea de la telefon și m-am uitat la proprietarul vocii. Scuzele însoțite de zâmbetul lui North m-au determinat să zâmbesc la rândul meu.
– Nu contează! i-am răspuns, înainte de a se așeza lângă mine.
– Chiar dacă nu contează, tot sunt îngrijorat, cuvintele lui m-au provocat să zâmbesc din nou.
Nu înțelegeam cu adevărat de ce se afla aici. Nu cu mult timp în urmă, declarase că vrea să cocheteze cu mine. La început nu am crezut că vorbea serios, dar în ultima vreme devenise mai agresiv. Vorbisem despre asta și știa că îmi plăcea altcineva. Mi-a spus că este în regulă, dar a menţionat că va continua să încerce până când se va întâmpla ceva între mine și acea altă persoană.
Nu-l oprisem și trebuia să recunosc că nu mă deranja deloc. Atunci de ce l-aș fi oprit? Știam că Vee era supărat, dar nu fusese niciodată clar cu mine. Ce ar fi trebuit să fac eu? Dacă Vee nu fusese niciodată, dimpotrivă, North fusese complet.
– Hei! Eşti abătut! De când te-ai urcat în autobuz, nu te-am văzut vorbind cu nimeni. Ești sigur că ești bine, că nu ești rănit? a spus North în timp ce îmi trăgea mâinile ca să vadă.
– Nu, doar un pic, i-am răspuns înainte de a-mi retrage mâinile.
– Eu cred că da! şi a zâmbit iar.
– Pot să vorbesc sincer? am întrebat, zâmbind la rândul meu.
– Nu… dacă ai de gând să mă respingi din nou, mă doare prea tare, mi-a răspuns ținându-și pieptul, înainte de a-și odihni capul pe umărul meu.
– Gândește-te la sentimentele seniorului tău.
Vocea din urechea mea nu m-a determinat să mă gândesc la el, așa cum îmi ceruse, ci m-a provocat de fapt să mă gândesc la cealaltă persoană de care nici măcar nu eram sigur că îi lipseam.
– Ești serios în legătură cu mine?
Nu era vorba că nu-i cunoșteam sentimentele, mi le declarase destul de des.
– La început nu… a spus el, apoi s-a așezat și a continuat:
– Dar apoi am început să mă gândesc că poate… Dar când ai spus că îți place o altă persoană, am decis să mă retrag. Dar când mă uit la ochii tăi, nu pari foarte fericit că iubești această persoană. Sunt momente în care ochii tăi frumoși sunt atât de triști și atunci mă gândesc că trebuie să aștept până când vei fi pregătit…
– P’Nuea… eu sunt…
– În regulă, acum încă nu sunt atât de serios, dar dacă cealaltă persoană se retrage, atunci voi începe să o iau în serios. Dacă m-aș fi dat cu adevărat la tine, m-ar fi durut mult mai mult decât atât, a spus asta în timp ce îmi zâmbea, dar chiar și în timp ce zâmbea, ochii lui păreau șocați.
– Dacă eu…
– Dacă începi să ieși cu el, Mark, atunci nu-ți face griji, eu mă retrag. Dar dacă nu te întâlnești cu el sau dacă te rănește, nu mă voi retrage. Ai înțeles?
Am dat din cap spre el, înainte de a închide ochii și de a-mi odihni capul pe umărul lui.
– Lasă-mă să dorm așa până ajungem acolo, i-am spus, iar el nu mi-a răspuns, doar mi-a ma ma mângâiat capul cu mâna și m-a ajutat să-l rezemat ca să mă simt mai confortabil.
Chiar nu voiam să-i fac lui Nuea ceea ce-mi făcea Vee, știam foarte bine ce simțea. Era ca atunci când stai acolo așteptând ceva în speranța că vei primi ceva, deși nu primești nimic de la persoana pe care o aștepți.
Am coborât din autobuz și m-am îndreptat spre plaja al cărei nume nu mi-l puteam aminti pentru că fusesem prea ocupat să dorm ca să mai fiu atent. Încă mă simțeam somnoros în timp ce îmi căram bagajele împreună cu prietenii mei.
– Bine băieți, toată lumea va împărți o cameră în trei. În fiecare cameră va fi câte un an I, un an II și un an III. Nu sunt prea mulți din anul patru, așa că vor sta împreună, a spus Pound.
– Ai fost extrem de tăcut! s-a auzit vocea lui Fuse în timp ce se apropia de mine cu un zâmbet larg.
– Extrem de ce? am întrebat în șoaptă, pentru că seniorii citeau repartizarea camerelor.
– Ei bine, tu și P’North. Uite… a spus el în timp ce îmi înmâna telefonul. M-am uitat la postare și era o poză cu mine și Nuea, mi s-a tăiat respirația.
Privindu-se în ochi, am știut că erau mai mult decât niște frați.
Fusese publicat în grupul de inginerie, nu ieșise încă, dar nu mă interesa ce se întâmpla în exterior, mă interesa mai mult faptul că era în grupul nostru de inginerie.
– Cine a făcut-o?
– Nu știu. Oricine a făcut-o, a făcut o muncă excelentă.
De ce ar vrea cineva să încerce să mă expună și să-și bată joc de mine în felul ăsta?
– Ultima cameră este pentru următoarele numere…
După ce Pound a terminat, Fuse s-a întors să se uite la mine, așa că am ridicat din sprâncene.
– Numele tău nu a fost strigat.
– Hm… am ascultat cu atenție tot, de ce nu ești repartizat nicăieri? a întrebat Kam.
– Puteți pleca, am spus și am ridicat mâna.
– Ce se întâmplă? a întrebat Pound.
– Nu mi s-a alocat o cameră.
Pound era confuz în timp ce se uita la listă.
– Cum te cheamă?
– Masa, i-am răspuns, el a dat din cap și apoi s-a apropiat de un alt senior.
Prietenii mei și-au strâns treptat lucrurile pentru a urca în camerele lor, au rămas doar Fuse și câțiva seniori, dintre care doi erau Nuea și Vee, care vorbeau cu Pound.
– Hai să rezervăm o cameră nouă… despre ce vorbești? Nu încap patru persoane într-o cameră! a spus Pound în timp ce se îndrepta spre mine.
– E doar pentru dormit, ne putem înghesui și împărți, ar trebui să fie bine, a replicat North.
– De ce să punem atâția oameni împreună? Trebuie doar să rezervăm o altă cameră, poate pentru două persoane, a spus Vee în timp ce se uita fix la North fără să se dea bătut, iar Pound a suspinat în timp ce se apropia singur de mine.
– Voi lua o altă cameră, bine? O să plătesc eu pentru ea.
– Nicio problemă, pot să o iau singur.
De fapt, nu-mi plăcea să împart o cameră cu cineva. Când trebuia să merg cu cortul, de obicei îmi aduceam propriul cort pentru a dormi singur, iar dacă mergeam în excursii în grup, de obicei aveam propria mea cameră. Era un obicei pe care îl dezvoltasem în timp, nu-mi plăcea să fiu împreună cu prea mulți oameni, era prea haotic.
– Serios? Ești de acord cu asta? a întrebat Pound.
– Nu-ți face griji P! Prietenul meu este bogat, așa că păstrează-ți banii pentru mai mult. De obicei, el cheltuiește mult mai mult pe aceste lucruri! a spus Fuse, iar Pound a râs înainte de a-l urmări înapoi în cameră.
Mi-am luat geanta și m-am îndreptat spre recepție pentru a rezerva o cameră.
– Lasă-mă să te ajut, a spus North.
– Cum ar trebui să-l ajuți? Să împărțiţi costurile? a spus Vee acest lucru cu o doză nu mică de ironie.
M-am întors să mă uit la el și am observat că se uita fix la mine. Știam că eram amândoi furioși, dar acum, în acest moment, trebuia să ne ținem la distanță adevăratele sentimente.
– Ce se întâmplă cu tine? s-a întors Nuea să-l întrebe pe prietenul său.
– Mai degrabă, ce faci? Camera ta este acolo!
Vee a arătat în direcția camerei sale.
– Da, păi și a ta, a răspuns Nuea, fără să se dea bătut.
– Păi… aici e cheia.
Personalul mi-a înmânat-o cu timiditate, iar eu am luat-o zâmbind și am plecat, lăsându-i pe ceilalți doi să se privească supărați unul pe celălalt.
Am introdus cheia, am deschis camera luminoasă și am pus valiza pe podea. Călătoria era atât de obositoare, de obicei nu călătoream cu autobuzul, mai ales pentru atât de mult timp. Fuse nu se înșelase când spusese că familia mea era bogată.
– Te uiți pe balcon și admiri marea. Te gândești la Nuea sau la altcineva?
În timp ce mă uitam pe balcon, m-am întors și am văzut pe cineva înjurându-mă. Uitasem să închid ușa și nu mi-am dat seama că eram urmărit. Vee a intrat în cameră, apoi a încuiat-o. S-a apropiat de mine, admirând oceanul, iar eu m-am întors.
În acel moment nici nu am vrut să-l văd, eram atât de speriat, nu voiam să știu pe cine a ales, pentru că nu eram sigur că sunt eu.
– Ce te determină să te îndepărtezi de mine? a întrebat el.
– Vreau să mă odihnesc, am spus, întorcându-mă.
– Oh, nu te-ai odihnit destul? Voi doi v-ați îmbrățișat, v-ați agățat unul de celălalt atât de mult timp, nu a fost de ajuns?
Vocea lui a devenit atât de aspră, încât am fost șocat. Ochii mei s-au fixat instantaneu în ochii lui, dezvăluind la fel de multă furie.
– Și tu, ai vorbit destul cu Ploy? l-am întrebat, a deschis ochii larg înainte de a se întinde și de a mă apuca de braț.
– Nu am vorbit cu ea! a spus cu voce joasă.
Ți-am spus că o să mă opresc și am făcut-o, dar tu… mi-ai spus că mă placi și apoi ai început să te apropii de un alt tip.
Mi-am ridicat privirea, am inspirat brusc, încercând să mă îndepărtez:
– Nu m-am apropiat de nimeni, el a venit la mine.
– Crezi că sunt prost sau orb? Toată facultatea știe despre voi doi.
– Crezi că sunt ușuratic? Arăt ca cineva care ar permite ca altcineva să mă cucerească atât de ușor?
– Cu mine, ești întotdeauna atât de uşuratic.
Simțeam cum lacrimile îmi invadează ochii, urmau să cadă în orice moment. Chiar dacă eram așa cu el, nu însemna că eram așa cu altcineva, cum spunea el.
– Asta pentru că ești tu… am spus, ridicându-mi privirea spre el.
– Doar pentru că e așa cu tine, te înșeli dacă tu crezi că e la fel cu oricine altcineva.
– E obositor, pentru că e ca și cum ai vrea să fiu gelos pe tine și să simt nevoia să am grijă de tine, ca să am impresia că doar pe mine mă vrei, dar de fapt te simţi bine cu oricine…
L-am lovit cu pumnul în timp ce lacrimile au început să îmi curgă, îmi tot curgeau pe față și nu le puteam opri, așa cum nu puteam opri ceea ce tocmai făcusem.
– Dacă asta simți și te-ai plictisit atât de tare, întoarce-te la buna ta soție. Întoarce-te la cea pe care o iubești atât de mult. Cea cu care nu trebuie să fii neclar sau gelos. Întoarce-te la cea care chiar pleacă cu alții. Persoana căreia nu-i interzici să aibă o relaţie cu alți bărbați.
– N-o include pe Ploy în asta! a strigat din nou, am zâmbit amar și mi-am șters lacrimile.
– De ce insiști să o pui pe un piedestal? Nu poate fi atinsă? O iubești atât de mult?
– Nu, pentru că e vorba de noi, nu de ea!
– Cum poate ea să nu conteze? De ce nu-mi accepți inima? Ăsta este motivul pentru care nu mă accepți, nu-i așa? Dacă nu pentru soția ta, atunci de ce?
Mâinile îmi tremurau în timp ce mă întindeam să îi apuc cămașa.
– Dacă folosești acest cuvânt pentru a o caracteriza pe Ploy, nu te insulți pe tine? Ăsta a fost motivul înainte, dar acum ești soția mea! a spus el, apoi m-a apucat, iar eu am zâmbit în sinea mea înainte de a-i da drumul la cămașă și de a-și îndepărta mâna de pe gâtul meu.
– Acest cuvânt nu va fi niciodată pentru mine. Sunt doar o persoană pe care vrei să o ai oricând ai chef! i-am răspuns înainte de a-l împinge afară din cameră.
Un iubit? O soție? Un amant? N-aș fi avut niciodată șansa să fiu unul dintre aceste lucruri cu Vee. Nici înainte, nici acum și nici în viitor…
Plaja la apus a fost perfectă pentru a te plimba cu prietenul tău, puteai admira soarele portocaliu care apunea peste marea strălucitoare. Seara puteați să stați pe plajă și să beți ceva împreună, iar când se întuneca, vă puteați întinde și vă puteați uita la lună și la stele. Mi-aș fi dorit să pot face asta cu cineva, dar ar fi trebuit să știu că era doar o idee stupidă.
– Kan! am strigat pe cineva care ar fi trebuit să meargă cu iubitul lui, dar în schimb era singur.
– Oh, ce faci? a întrebat.
– Eu doar mă plimb. Dar tu? am întrebat la rândul meu.
– Același lucru! mi-a răspuns înainte de a continua să meargă, iar eu l-am urmat.
– Ne-am lămurit în acest moment, nu-i așa? Nu mai ești gelos? l-am întrebat.
Nu urmărisem direct știrile lui Tos și Bar, dar auzisem destule de la prieteni. Pentru mine, perioada de gelozie se încheiase demult, îmi plăcea să le văd fericirea.
– Ce?! Nu, chiar acum m-am certat cu el, a răspuns.
– Oh! Nu înțeleg, mereu ai avut grijă de el. De ce v-ați certat? Pentru că eu nu văd decât iubire, am dat puțin din umeri în timp ce întrebam.
– Nu contează! E doar o ceartă prostească, a spus el, uitându-se la mine.
– Uitându-mă la fața ta, nu trebuie să fie un lucru mărunt, în mod clar nu este o neînțelegere normală.
Ochii lui erau plini de îngrijorare și neliniște.
– Este supărat, dar chiar nu înțeleg de ce, mi-a răspuns în timp ce se așeza, așa că m-am așezat lângă el.
– Ei bine, ce făceai înainte de a se supăra?
– Vorbeam cu o fată…
M-am întors imediat să mă uit la el.
– Și acum te plimbi și te uiți la mare așa?
– Nu pot să vorbesc cu o altă persoană? Era o fată de la fan clubul meu, i-am răspuns doar din politețe. Ar trebui să ignor oamenii?
– Bine, dar privește din punctul lui de vedere… El nu are un fan club, atunci dacă sunt fete care vorbesc constant cu tine și poate chiar cred că te pot lua de lângă el atât de ușor, e clar că se simte incomod când vorbești cu ele.
Kan nu se mai confruntase niciodată cu așa ceva și nu știa ce ar putea crede ceilalți.
– Dar nu mă interesează niciuna dintre ele, așa că de ce e supărat? a spus el, frecând nisipul pe care a desenat o inimă și a scris numele lui Bar.
– Uneori, atunci când ne certăm, nu gândim clar și continuăm să simțim emoții puternice.
Am respirat adânc în timp ce priveam marea, gândindu-mă la Vee.
– Sunt foarte supărat. El a început. S-a tot certat și s-a tot certat, a spus și, după ce a terminat de scris, și-a trecut mâna peste pantaloni și s-a uitat în jos la ceea ce scrisese.
– Ai reuşit să-l cucereşti, aşa e?
– Ce vrei să spui? a întrebat el, ridicându-și genunchii.
– Tu și Bar aveți o relație, nu-i așa?
– Da, a răspuns el când a înțeles.
– Păi, desigur că se comportă ca un idiot. Amândoi nu ați mai fost într-o relație până acum. Tu îl iubești și ești încrezător în dragostea ta pentru că era deja acolo, dar el a trebuit să învețe să te iubească puțin câte puțin, așa că acum se teme că dragostea ta pentru el va începe să se diminueze în timp.
Spusesem asta ca și cum aș fi vrut să-i dau o lecție, dar apoi m-am gândit la mine și la Vee și nu știam ce să fac.
– Ce?! E imposibil, îl iubesc atât de mult! a răspuns imediat.
– Mă întreb dacă îl iubești la fel de mult ca pe tine… Spui că îl iubești atât de mult, dar tu tot vorbești cu alte persoane și chiar dacă nu e mare lucru, el se sperie și are alte gânduri!
Mi-am dat seama că asta era exact același lucru care dusese la cearta dintre mine și Vee.
– Cu cât povestea ta devine mai profundă, cu atât mai speriat va fi el!
Adevărul era că oamenii erau speriați, dar probabil nu și Vee. El avea deja persoana lui, eu eram cel care ar fi trebuit să fiu foarte speriat.
– De ce crezi că mi-e frică? a întrebat persoana de lângă mine.
– Că te plictisești, i-am răspuns, uitându-mă la mesajul pe care Kan îl scrisese în nisip.
Dacă cineva voia să-l cunoască pe Kan, ar fi trebuit să-și dea seama că nu putea găsi nimic altceva, dragostea lui era deja garantată.
Când iubești pe cineva, așa este o relație, nu-i așa? Ca şi Kan și Bar, ca Vee și Ploy. Indiferent de lucrurile care se întâmplă, indiferent de interferențele celorlalți, ei se vor găsi în cele din urmă.
Sentimentele mele nu fuseseră niciodată lăsate să meargă atât de departe.
Am luat o țigară și am aprins-o când nu am mai putut să-mi țin sentimentele la distanță și când stresul meu a scăzut puțin.
– La ce te uiți? Vrei una? am întrebat, întinzând pachetul.
– Nu, nu pot! Lui Bar nu-i place.
– Încearcă să înțelegi. Ești chipeș și ești des abordat de cineva, oricine s-ar teme! am încercat să-mi readuc gândurile la problema lui Kan.
– De ce crezi că m-aș plictisi?
– Este prima dată când este cu cineva și este prima dată în general… Așa că se gândește la asta tot timpul…
Da, Vee a fost primul pentru mine și de aceea nu mă puteam opri să nu mă gândesc la el.
– Îți place, nu-i așa?
Aproape că m-am înecat aruncând fumul de țigară când m-a întrebat, el a chicotit, dar eu nu.
– Știi… am încercat să spun după ce am stins țigara în nisip și am pus mucul în pachet, pentru că nu ar trebui să lași niciodată așa ceva pe această plajă frumoasă.
– Hmm… a răspuns el.
– Ți-a spus? am întrebat.
– Nu… Am ghicit și am vorbit cu el în această dimineață, așa că sunt încrezător! mi-a răspuns și s-a întors cu fața la mine.
– Despre ce ați vorbit? m-am încruntat.
Despre ce naiba vorbiseră? Ce spusese Vee? Oare spusese că voiam să-i fac lucruri rele lui Bar? Dacă asta spusese, cum puteam să-i privesc din nou în față pe cei doi?
– A spus că se simte bine cu tine… Dar este confuz în legătură cu fosta lui soție.
Răspunsul lui m-a determinat să mă uit spre cer.
– E un nemernic! am spus când m-am gândit la fața frumoasă a lui Vee.
– El mă vrea pe mine, dar nu o uită pe ea?
Vorbind despre asta, am redeschis rana. Eram rănit și incomod, nu știam încotro s-o apuc și nici nu îndrăzneam să mă gândesc la altceva.
– Dar cel puțin a spus că se simte bine cu tine.
– Se simte bine, dar nu o poate lăsa să plece, i-am răspuns eu.
– Ești norocos: sunteți băieți buni, sunteți într-o relație și vă iubiți. El și cu mine doar dormim împreună.
Cu cât mă gândeam mai mult la cuvintele lui de mai devreme, cu atât mă gândeam mai mult că nu ar fi trebuit să spun nimic. El venea să mă vadă când era singur și nu avea pe nimeni altcineva.
– Mark…
– Eu sunt important doar din când în când, când decide el. La naiba! am strigat gândindu-mă la brațele lui Vee în jurul meu, dar nu m-am simțit mai bine.
Credeam că-l pot schimba pe Vee, credeam că îi pot câștiga inima, dar nu puteam, pentru că el nu o putea uita. În cele din urmă, eu eram cel care avea să fie uitat și fusesem un idiot că uitasem istoria lui cu ea.
L-am invitat pe Kan să vină să doarmă în camera mea după ce am aflat de cearta lui cu Bar. Bar venise să-l caute, dorind să se lămurească, dar Kan refuzase să vorbească cu el în acel moment. Am vrut să-l cert, dar mi-am dat seama că probabil era bine că cei doi nu vorbiseră, nu era încă momentul potrivit pentru că amândoi erau încă supărați și ar fi sfârșit prin a se certa din nou.
Kan s-a deschis mult cu mine în acea seară. El și cu mine aveam atât de multe gânduri în acel moment. Niciunul dintre noi nu reușea să doarmă, Kan stătea afară, pe balcon, uitându-se la lună, iar eu stăteam întins pe pat și mă uitam la tavanul hotelului.
– Ce crezi că face Bar acum?
– Du-te și vezi! i-am răspuns.
– Crezi că îi este dor de mine așa cum îmi este mie dor de el?
Bună întrebare. Și lui Vee i-a fost dor de mine, sau vorbea cu prietena lui?
– Crezi că ar trebui să-i cer scuze mai întâi lui Bar?
M-am uitat la el când a pus întrebarea asta stupidă.
– Ei bine, te-ai uitat și ai vorbit cu alte fete, ai ridicat vocea la el și chiar ai plecat. Deci tot mai crezi că nu trebuie să-ți ceri scuze mai întâi?
– Vorbești serios acum?
– Ei bine, da…
– Dar Nuea? Crezi că imaginea asta arată bine pentru Vee?
M-am încruntat după ce i-am auzit întrebarea.
– De unde știi?
– Fuse mi-a trimis-o pe Line.
La naiba cu prietenii!
– Vee și cu mine nu suntem nimic, așa că nu e același lucru, am spus, culcându-mă din nou.
– Ei bine, poate că este deja îndrăgostit de tine, dar nu-și dă seama încă. Nu a mai fost niciodată cu un bărbat până acum și nu știe cum să exprime corect ceea ce simte. Încearcă să-l înțelegi puțin! mi-a răspuns în timp ce se ridica în picioare.
– Cum poți să nu-ți înțelegi inima?
– Înțelegerea nu este întotdeauna în minte. Inima și mintea sunt separate, a răspuns el înainte de a stinge lumina, lăsând aprinsă doar lumina de pe noptieră. A stat lângă mine și s-a uitat și el la tavan.
– Mulțumesc pentru sfaturile din această seară.
– Şi eu, i-am răspuns eu, în timp ce tăcerea înconjura camera.
Ne-am liniștit, dar niciunul dintre noi nu a putut dormi deoarece Kan se gândea la Bar și, desigur, eu mă gândeam doar la Vee.
