~ Vee Vivis ~
Dimineața ar trebui să fie luminoasă și veselă, dar nu și pentru mine. Nici nu voiam să mă gândesc la problemele mele. Aseară cel mai bun prieten al meu mă căutase spunându-mi că se certase rău de tot cu iubitul lui, așa că a trebuit să îl consolez pe Bar și să îl ajut să adoarmă. Îl tot așteptam pe Kan să se întoarcă, dar nu s-a mai întors. Noaptea trecută am dormit în camera lui Bar, fiind un bun prieten.
Când m-am trezit, m-am dus în camera în care avusesem o ceartă dură cu Mark ieri după-amiază. Îmi dădusem seama că ieri fusesem un capricios și posesiv, când nu aveam dreptul să fiu. O dădusem în bară, dar când văzusem poza aceea cu North, creierul meu intrase în beznă. Îmi dădusem seama că Nuea încerca să mi-l ia pe Mark, iar eu voiam doar să-l aduc înapoi la mine.
– Trebuie să mă duc să vorbesc cu seniorii despre medicamente etc. Încearcă să mai dormi puțin. Nu ai dormit deloc noaptea trecută!
M-am oprit de îndată ce l-am văzut pe Kan ieșind din camera lui Mark. O furtună se dezlănțuia în interiorul meu: sentimentele mele erau ca niște rafale de vânt înghețate care se izbeau de pieptul meu, blocându-mi respirația. Era greu să potolesc ceea ce simțeam în acel moment, mai ales când îmi spusesem în repetate rânduri că nu simt nimic.
– Nici tu nu ai dormit! l-am auzit pe Mark spunând.
– Da, dar acum ai febră, trebuie să te întinzi, să iei niște medicamente și să te odihnești.
Dacă știa că are febră, trebuie să-l fi atins, nu-i așa?
– Mă duc să dorm acum.
– Bine, o să păstrez tricoul pe mine deocamdată, bine?
– Bine!
Ușa a fost apoi închisă, lăsându-l pe prietenul meu înăuntru. Kan a deschis drumul, iar eu nu m-am obosit să mă ascund. Am văzut că tricoul pe care îl purta îi aparținea lui Mark și nu m-am putut abține să nu-mi strâng pumnii. Kan și-a ridicat sprâncenele pentru a se uita la mine, înainte de a continua mai departe.
– Așteaptă! l-am strigat înainte să se îndepărteze prea mult.
– Da?
Știam că acum știa totul. Era deștept, desigur că trebuie să-și fi dat seama și probabil că Mark fusese cel care îi spusese despre asta, dar cât de mult știa mai exact nu puteam spune.
– Te-ai certat cu prietenul meu și apoi te-ai culcat cu el? am spus, arătând spre camera din care tocmai ieșise.
– Prietenii mei știu că am dormit cu Mark. Diferența este că ei înțeleg că „dormit” nu înseamnă altceva, spre deosebire de tine care te-ai culcat cu el, a spus el supărat.
– Nu te mai uita așa la mine, ce crezi că am putea face eu și Mark? Eu îl iubesc pe Bar. Aș muri fără el, iar persoana de acolo nu a închis un ochi toată noaptea, pentru că lipseai tu! a spus Tos, arătând din nou spre camera lui Mark.
Oare chiar nu dormise pentru că îi era dor de mine?
– Dar tocmai ai ieșit din camera lui.
– Întotdeauna vezi ceea ce vrei să vezi și astfel tragi concluzii care ți se par evidente doar ție. Ar trebui să înveți să asculți, în loc să iei totul de la sine înțeles.
Am întors capul spre el, de ce era atât de supărat pe Mark?
– Îl ascult, dar mă enervează foarte tare.
– Sunteți amândoi bărbați, da? Deci el nu poate vorbi cu nimeni? Trebuie să-ţi schimbi ideea despre el. Dacă îl placi cu adevărat, nu poți să-l tratezi ca pe o fată. Este băiat, are prieteni băieți cu care va vorbi, știi?
– Mulțumesc pentru sfat, dar poate ar trebui să te ocupi de problemele tale acum.
– Am să o fac acum. Dar mi-e frică, Vee! a spus, aruncând o privire de cățeluș.
– Păi, a plâns mult ieri. i-am răspuns, bătându-l pe umăr de câteva ori. S-a înclinat în fața mea pentru a mă saluta, dar nu m-a interesat.
Mă rog ca Mark să nu fie supărat pe mine pentru mult timp.
Am bătut la ușă de câteva ori, iar la început nu mi-a răspuns nimeni.
– Ce ai uitat? a întrebat vocea somnoroasă, determinându-mă să mă încrunt. Nu arăta bine. M-am enervat când l-am văzut într-un tricou subțire și pantaloni scurți. Oare îi plăceau băieții și își petrecuseră noaptea împreună? Nu m-am putut abține să nu întind mâna și să-l apuc.
– Mi-am uitat soția.
– La naiba! Uf!
Mi-am pus gura pe a lui, fără să mă intereseze nimic altceva decât să-l sărut în mod repetat. El mă tot lovea pe spate încercând să se elibereze, dar nu, nu avea să reușească. Nu aveam de gând să-l mai las să plece nicăieri. Ne-am împins pe amândoi în cameră, cu gurile noastre nu foarte departe una de alta, în timp ce închideam ușa cu un șut.
– Ești nebun? a spus el înainte de a mă împinge.
M-am împiedicat și, în timp ce încercam să nu cad, am văzut persoana din fața mea apropiindu-se cu o expresie furioasă pe față.
– Am venit să-mi cer scuze! i-am răspuns, privindu-l cum inspiră adânc la cuvintele mele.
– Crezi că sunt uşuratic?
Când am auzit asta mi-a venit să mă plesnesc. M-am urât pentru că am spus acele lucruri și mai mult m-am urât că el a crezut asta. Nu am vrut niciodată să-l rănesc, dar o făcusem.
– Îmi pare rău!
Am încercat să-mi cer scuze înainte de a-l apuca de mână, dar el a îndepărtat-o rapid. Mă durea inima pentru asta.
– Cine te crezi? Cine crezi că sunt eu? Doar pentru că știi că te plac, crezi că te poți comporta cum vrei? Poți să mă ataci, să mă intimidezi, să țipi la mine oricând ai chef?
Nu-l mai văzusem niciodată atât de furios.
– Îmi pare rău, m-am enervat după ce am văzut poza ta cu North.
– Şi ce te priveşte pe tine?
– Eu… nu știam nimic, am venit doar să vorbesc cu tine, am spus încet.
– Atunci de ce nu l-ai întrebat pe Nuea? Sau ai fost ocupat să vorbești cu Ploy toată ziua și toată noaptea?
– Nu am vorbit cu Ploy. Nu am vorbit nici cu North, pentru că știu că te place.
– Atunci de ce ai venit să vorbești cu mine despre asta?
– Mark…
Începusem să mă enervez.
– Îmi pare rău.
– Păi, ce vrei să spun? Arăt ca naiba, m-am gândit la tine toată noaptea. Nu vreau să-ți văd fața, nu vreau să aud că te întorci la ea, a spus uitându-se la mine.
Inima mi s-a încleștat în timp ce un junghi de durere mă străpungea.
– Nu am vorbit cu ea, am spus, avansând spre el.
– Recunosc că mi-e dor de ea uneori, dar mi-e dor de tine mai mult.
Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a lui. Expresia lui, grimasa de pe buze și ochii lui… să-l văd așa era sfâșietor.
– Asta înseamnă că nu poți înceta niciodată să o iubești! a spus în timp ce lacrimi abundente îi străbăteau fața acum tristă.
Fiecare dintre lacrimile lui era ca un ac care îmi străpungea inima. Nu-mi plăcea să-l văd așa, mai ales că știam că eu eram cel care îl adusese în starea aceea.
– Nu poți să nu o mai iubești? Ei bine, nu le poți avea pe amândouă în același timp, pentru că doare prea tare.
– Mark…
Am gemut, tremurând în timp ce mă întindeam pentru a-l strânge lângă mine. I-am împins capul pe umărul meu și i-am înfășurat celălalt braț în jurul taliei.
Nici o reacție. A rămas nemișcat, nu m-a îmbrățișat, dar nici nu s-a îndepărtat.
– În momentul de față am putea doar…
Mi-am strâns mai tare strânsoarea în jurul taliei lui.
– Sunt conștient că trebuie să o înfrunt ca să termin cu ea pentru totdeauna, dar acum, chiar acum, vreau doar să fiu cu tine, bine? Pot să fiu egoist pentru ultima oară înainte de a vorbi cu ea?
Chiar dacă ochii ei s-au transformat în două bălți de apă gata să se reverse, nu mi-a putut susține privirea.
– Ești rău! a spus înainte de a mă îmbrățișa și de a-și afunda capul pe umărul meu.
– Cel mai rău…
– Știu, am gemut și mi-am înfășurat brațele în jurul umerilor lui pentru a-l strânge și mai tare la mine.
– Ești o persoană atât de egoistă.
Cuvintele lui erau o șoaptă slabă în urechea mea.
– Accept totul… i-am spus pentru că avea dreptate în legătură cu totul și acum că eram singur acolo cu el, îi voi da tot ce pot.
L-am simțit îndepărtându-se încet după ceea ce mi s-a părut o eternitate, și-a ridicat privirea și după ce mi-a scanat fața a spus:
– Nuea mă place.
Părea o mărturisire, păcat că știam deja totul.
– I-am spus că îmi place de altcineva, dar a spus că va aștepta.
– Ce să aștepte?
Am fost foarte șocat, nu înțelegeam ce vrea să spună.
– Mi-a spus că, dacă ies cu persoana care îmi place, nu se va mai da la mine, dar dacă nu se întâmplă asta, vrea să-l accept.
Era clar că mă întreba ceva, am încercat să nu zâmbesc și m-am aplecat aproape de urechea lui, șoptindu-i:
– Nu va trebui să îl accepți niciodată.
El s-a uitat la mine.
– Nu te voi lăsa să pleci, i-am spus, în timp ce nasul meu îi atingea obrazul.
– Deci, te întorci la ea sau nu? a întrebat el, întrerupând brusc acel contact.
– În acest moment, te am doar pe tine.
– Dar după aceea? a întrebat el, uitându-se în ochii mei.
– Ești doar tu, am spus înainte de a-i săruta buzele umflate, împingându-mi ușor limba înăuntru.
La început a fost țeapăn, dar mi-am strâns brațele în jurul lui și în cele din urmă a acceptat sărutul. Ne-am sărutat mult timp și au fost sărutări care vorbeau despre sentimentele noastre, sărutări care făceau promisiuni.
Promisiunea mea a fost că totul va fi mult mai clar pentru el decât înainte.
Nu știam când am căzut pe pat, dar nu-mi păsa, gura lui dulce era mult mai interesantă. L-am ținut aproape în timp ce continuam să ne sărutăm, limbile noastre încurcându-se fără încetare. M-am îndepărtat pentru a-mi lipi nasul de obrajii lui.
– P’, am o activitate cu grupul! a spus desprinzându-se de mine și căzând lângă mine.
– Nu-ți face griji, dar nu pleca, pentru că nici eu nu plec.
M-am apropiat de el, lăsând o dâră de sărutări mici pe brațul lui.
– Am spus deja că voi participa! mi-a răspuns, împingându-mi brațul.
Am oftat, înainte de a scoate telefonul din buzunar și de a-mi suna prietena.
– YiWa! am spus imediat ce a răspuns.
[- Ce e? Nici măcar nu aștepți să te salut?] a întreabat ea.
– Mark este bolnav, i-am răspuns, privindu-l în timp ce îl mângâiam ușor pe gât.
La început a tremurat sub atingerea mea.
– Are febră și nu respiră cum trebuie, am continuat, zâmbindu-i și încercând să îl strâng împotriva mea. Nu s-a retras din fața atingerii mele, dar fața lui se înroșise.
[- Ce s-a întâmplat? Să chemăm un doctor?]
– Nu este necesar, voi sta cu el, dar va trebui să sar peste activitățile de dimineață. Voi veni după-amiază pentru schimbare, i-am spus.
[- Stai puțin… Pare suspect.]
– Nu am sunat pentru a fi interogat, vreau doar să te anunț că este bolnav! i-am răspuns înainte de a închide.
Mi-am mișcat sprâncenele în sus și în jos făcându-i cu ochiul lui Mark și m-am aruncat să-l sărut.
– Asta e rău! a mormăit.
– Ooo! Crezi că sunt rău, nu-i așa? am spus înainte de a mă apropia de el în timp ce încerca să fugă.
L-am privit cum s-a întors și s-a îndreptat spre fereastră, m-am uitat la el și m-am ridicat privindu-i spatele, m-am apropiat și i-am întins brațul pentru a-l îmbrățișa, nu s-a întors să îmi răspundă, dar m-a lăsat.
– Suntem în regulă acum? l-am întrebat, iar fața lui s-a înroșit și s-a întors, cu capul pe pieptul meu, dar nu s-a uitat la mine.
Nu mi-a răspuns și am vrut să-l rog să o facă, dar nu voiam să dizolv îmbrățișarea noastră.
Nimic, nu mi-a răspuns și a încercat să se îndepărteze, dar eu nu l-am lăsat să plece și mi-am strâns și mai tare strânsoarea pe el.
– Păi, ne-am împăcat? Chiar acum ne sărutăm, nu-i așa? am continuat, aplecându-mă să mă uit în ochii lui.
I-am mutat brațul în jurul gâtului meu și mi-am lipit trupul de al lui.
– Bine, am spus, zâmbind, iar el s-a înroșit înainte de a râde.
– Crezi că ești drăguț? m-a întrebat, zdruncinându-mi încrederea.
– Ai spus că îți place așa, i-am răspuns, sărutându-l ușor.
Ne-am sărutat pentru o clipă înainte de a ne îndepărta.
– Îmi place atât de mult încât nu mă pot opri, a răspuns el cu un zâmbet larg.
– Pentru mine e același lucru.
L-am strâns și mai tare și mi-am înfipt capul în gât, cu al lui odihnindu-se peste al meu.
– Îmi place atât de mult acest Vee, a spus el. Și mie mi-a plăcut atât de mult încât m-am ținut și mai tare de el.
L-am îmbrățișat timp de aproximativ o oră, nu din cauza somnolenței, ci din cauza febrei în creștere. Când m-am întors să mă uit la ceas, era ora 9 dimineața, ora micului dejun.
M-am dus să cumpăr mâncare pentru Mark, i-am luat niște orez și pește, apoi m-am dus să-i caut pe Bar și Kan ca să pot primi sfaturi medicale, dar nu i-am găsit. Era mai bine să-i las să își rezolve singuri problemele. Eram mai îngrijorat de persoana bolnavă din pat, așa că am reușit să găsesc un doctor pentru a lua niște medicamente.
– Dacă simți arsuri în gât trebuie să bei apă caldă și să iei acest medicament, a spus medicul înainte de a-mi da medicamentul.
– Mulțumesc, am răspuns politicos.
– Pot să-ţi iau temperatura? a întrebat el, scoțând un termometru.
– Sunt bine, mulțumesc. De fapt medicamentele sunt pentru juniorul meu, i-am răspuns.
– În regulă, spălați-i bine trupul dacă transpiră excesiv.
Când m-am întors, mi-am dat jos cămașa și am început să-l spăl cu un prosop, Mark s-a uitat la mine încruntat, dar m-a lăsat să continui. M-am forțat să-mi înghit saliva ca să nu salivez la vederea trupului lui pe jumătate dezbrăcat, pentru că deși era un băiat, eram atât de îndrăgostit de el. Oare își dădea seama cât de pierdut eram? Stătea întins pe pat fără cămașă pe el, cu trupul la vedere… cum de gândeam corect?
– Spălă-mă pe spate, îl simt lipicios, mă face să mă simt ca naiba! a spus, îndepărtându-se de mine, iar eu am înghițit în sec… din nou.
Slavă Domnului că s-a întors, pentru că încercam să nu acord prea multă atenție texturii solide a trupului său. Am inspirat și expirat încet încercând să-mi țin inima la distanță. M-am uitat la bucata de pânză din mâna mea, eram atât de gelos pe ea. Măcar de n-ar fi existat țesătură între mâna mea și spatele lui.
– Mă cureți de mult timp. S-a întors, ridicând sprâncenele.
Aș putea să o fac toată ziua.
După ce a terminat, l-am determinat să mănânce ceva și i-am dat niște medicamente, pe care le-a luat fără probleme. Era atât de diferit de Bar, care era treaz, de fiecare dată când era bolnav. Eram cel mai apropiat de Bar dar eram singurul care îndrăznea să se apropie de el când era bolnav. Am pus ceasul deșteptător la ora 16.00, de fapt aș fi preferat să nu facă deloc activitățile, dar știam că era important și că el chiar voia să fie acolo.
Am vrut să mă duc și să-i enervez pe Bar și pe Doctor în timp ce Mark dormea, am vrut să-i amintesc lui Bar că era un senior și că trebuia să părăsească încăperea pentru a distribui colierele de unelte juniorilor săi. Chiar nu voiam să îi întrerup, știam că încercau să limpezească apele, dar prietenul meu era încă atât de supărat în dimineața asta când s-a trezit și avea ochii atât de umflați.
Activitățile noastre s-au desfăşurat pe plajă, deoarece eram foarte mulți și aveam nevoie de mult spațiu, așa că ne-am așezat în mai multe rânduri. Echipa SOTUS, condusă de Pound, stătea în fața studenților mai tineri care priveau visători. Îmi venea să iau un cuțit și să-i tai pentru cât de pretențioși erau, dar tot ce am putut face a fost să mă dau jos și să stau alături de ei.
Cei din primul an mă priveau trecând, şi îi auzeam bârfind. Dădeau frâu liber unor fantezii stupide, chiar am auzit-o pe una dintre ele susținând că sunt singur și că vrea să cocheteze cu mine. Alte povești se refereau la poza pe care o încărcasem pe Facebook cu câteva zile în urmă, referitoare la o „persoană misterioasă”. M-am întors să mă uit la Mark și am zâmbit, el a rămas nemișcat. Eram îngrijorat că încă avea febră și nu se simțea prea bine, așa că m-am îndreptat spre el, dar Fuse m-a interceptat și și-a ridicat sprâncenele într-o întrebare mută. I-am zâmbit în timp ce treceam pe lângă el.
La naiba cu el!
– De ce este atâta gălăgie? Poate părea o activitate informală, dar nu este! a spus Pound.
– Oh, ți-e rău în dimineața asta? Dar atunci de ce zâmbește P’? am auzit pe cineva șoptind. Fuse s-a întors și și-a bătut prietenii pe cap.
– Următoarele activități sunt pentru obținerea de unelte. Cei de la coadă vă vor aştepta pe unul dintre noi, așa că ieșiți unul câte unul, pe măsură ce sunteți chemați.
Ulterior, a început să citească toate numele, matricolele și poreclele membrilor.
– Următorul este numărul matricol xxxxxx.
Numărul a fost anunțat de două ori înainte ca Mark să se ridice treptat și să intre în cerc, aproape împiedicându-se în timp ce mergea, i s-a cerut să numească toate matricolele de linie fără greșeală de la început până la sfârșit.
– Încă o dată! N-am auzit!
M-am întors să mă uit la Pound.
M-am uitat la YiWa care s-a dus să-i șoptească că Mark era bolnav.
– La naiba, tipul ăsta e bolnav. Îmi pare rău, am vrut doar să te tachinez în legătură cu North, a spus el după ce Mark a repetat același lucru de patru ori.
Mark a întins mâna după echipament și unul dintre cei din anul doi i l-a legat de gât, după care Yiwa l-a îmbrățișat și l-a luat cu el. Nuea s-a apropiat și i-a atins fruntea lui Mark cu mâna, înainte ca acesta să meargă înainte pentru a-și lua brățara.
Când a trecut pe lângă mine, s-a uitat în sus și a spus:
– I-am spus să mă lase în pace, bine?
I-am spus că era foarte bine.
Activitățile au continuat până la ultima persoană, care a fost matricola a lui Fuse. Pound era supărat pe Bar pentru că nu avea echipamentul său.
– Nu mai am angrenajul meu. I l-am dat lui Kan! a anunțat Bar după ce a fost tachinat de noi toți.
Fața lui era roșie, a întins mâna la gâtul lui Kan pentru a arăta colierul și toată lumea a început să fluiere, ruşinându-l şi mai tare.
– Acest colier rămâne la mine, a replicat Kan.
Oamenii au continuat să cânte până când nu am mai putut suporta, așa că m-am dus să-l găsesc pe Mark și l-am luat de lângă grup.
– Nici măcar să nu mă provoci să încep!
Am zâmbit în timp ce ne-am întors la locurile noastre.
– În legătură cu ce? a răspuns Mark.
– În legătură cu Gun şi Bar.
– Că Bar a anunțat că el este soția?
– Ei bine, ai putea anunța că ești soția mea, așa cum a făcut Bar.
– Hei… De ce aș spune asta? s-a bâlbâit, provocându-mă să râd.
Mai târziu ne-am așezat cu toții la masă să bem. Am băut, am vorbit, am mâncat și am încercat să ne apropiem și mai mult. Matricola mea, Pam și alte câteva persoane au stat lângă mine pentru o vreme înainte de a merge să-și vadă prietenii. Lângă mine era YiWa și apoi Mark, cel pe care îl voiam de fapt lângă mine.
– Oh, de ce ai stat lângă Vee toată noaptea?
Vocea enervantă a lui Nuea m-a determinat să ridic sprâncenele.
– De ce? am spus înainte de a-mi pune brațele în jurul gâtului lui. Toată lumea s-a întors să se uite la noi.
– Ești beat? a întrebat Mark.
– Nu, tu ești! i-am răspuns, luându-i paharul din mână.
– Încă o înghițitură, haide.
– Nu! Ești deja beat și ai fost bolnav azi, am replicat eu cu înverșunare.
– Dar…
Mi-am ridicat sprâncenele la răspunsul lui.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat YiWa.
– Mark este bolnav.
– Sunt bine, nu-ți face griji pentru mine.
– De ce nu mi-ai spus că ești bolnav? a întrebat Yiwa.
– Știai deja asta, a răspuns el înainte de a se apleca să mănânce, iar eu i-am mângâiat capul și l-am îmbrățișat pe la spate.
– Nu ți-e teamă că ne vor vedea alții? a întrebat.
M-am uitat în jur, dar nimeni nu ne observa. Erau ocupați să urmărească reportajul Toasakan, doar unul dintre prietenii mei ne privea. Cel mai bun prieten al meu, care îl plăcea pe Mark.
– Cine te-a inspirat să fii soț?
Mi-am întors privirea de la North, în timp ce oamenii continuau să strige și să îl aclame pe Bar și Kan.
Au continuat să se tachineze reciproc și au cerut sărutul pe care îl promiseseră. În cele din urmă s-au sărutat, Kan apropiindu-se mai mult în timp ce Gun se îndepărta. Am zâmbit, înainte de a-mi mișca brațul pentru a-l trage pe Mark mai aproape.
– Deci cine sărută mai bine, Kan sau eu?
– Ce naiba?! Nu l-am sărutat niciodată.
– Vreau să spun doar uitându-mă.
– Chiar vrei să știi răspunsul?
Am clătinat din cap, înainte de a mă apropia de urechea lui.
– Îţi place cum te sărut? i-am șoptit încet.
– Nu fi prost! a spus el înainte de a se întoarce să se concentreze asupra mâncării sale.
Nu eram sigur cât de mult îl plăcea pe Mark, dar știam cum se simțea. Și de acum încolo nu aveam de gând să mai fiu prost deloc.
