~ Mark Masa ~
– Hei! Te-ai trezit?
M-am uitat în cealaltă parte a camerei, spre locul de unde venea salutul. De îndată ce ochii mei au aterizat pe el, m-a străbătut angoasa. Mă durea partea inferioară a trupului, de parcă aș fi fost rupt în două. Imaginile din noaptea trecută continuau să mi se deruleze în cap ca un film.
Făcusem ceva cu el… Și eu… ajunsesem cel de dedesubt.
Uitându-mă la persoana care se sprijinea de ușă, am avut emoții amestecate. Eram supărat pe acel băiat care îmi zâmbea fericit. Eram supărat pe mine însumi pentru că aseară am fost atât de beat încât nu m-am putut controla. Eram supărat pe Bar pentru că nu m-a apreciat.
– Bine, ești treaz și nu plângi sau înnebunești. Deci îți amintești ce s-a întâmplat aseară! a spus cu atenție, înainte de a se îndrepta spre pat, iar eu am întrerupt rapid contactul vizual.
Când i-am văzut chipul, acţiunile din seara precedentă mi-au trecut prin cap fără oprire. Am plâns pentru că m-a durut. Lacrimile mi-au curs pe față.
După ce m-am eliberat, m-a obligat să fac curat după mine. Eram atât de obosit și, după ce făcusem curățenie neglijentă, adormisem. Nici măcar nu știam cât de bine făcusem curat, eram doar obosit și somnoros cât să-mi deschid ochii. Nu prea știam unde ajunsesem aseară, sau la cine dormisem, dar dacă ar fi să ghicesc aș zice că era casa lui, îmi aminteam vag că mă scosese din bar ca să mă ducă acolo.
– Grăbește-te și ridică-te ca să mergem să mâncăm.
Vee s-a așezat la capătul patului, s-a uitat la mine, dar nu am spus nimic.
– Nu mă auzi?
– Eu… am auzit.
Aproape că îmi venea să plâng din nou, pentru că nu mai aveam voce, așa că era greu să spun ceva.
– Oh, de ce vorbești așa?
M-a întrebat cu blândețe. Totuși, nu eram departe unul de celălalt, așa că l-am auzit bine.
– Ridică-te ca să putem mânca, apoi te duc la doctor.
De ce încerca acum să fie o persoană decentă? Îmi spusese aseară că meritam să fiu cu o persoană rea, nu cu una bună ca Bar.
– În regulă… am spus încet, evitând contactul vizual.
Nu voiam să mă uit la el și să mă compătimesc. Puteam să accept pe deplin faptul că îmi plăceau băieții și că nu fusesem niciodată interesat de femei, dar chiar și în liceu, când avusesem primul meu iubit, aceștia erau întotdeauna mai mici, genul drăguț căruia îi plăcea să fie îngrijit. Când făceam sex, eram întotdeauna cel care dădea, nu cel care primea, iar noaptea trecută nu fusese așa.
A spus că îi plac femeile și că nu a fost niciodată cu un bărbat. Ei bine, nici eu nu am fost cu un astfel de bărbat.
– De ce te porți de parcă ai muri? Haide, dă-i drumul. Oh, încerc doar să ajut.
A spus în timp ce mi-am luat mâna de pe fruntea lui. M-am blestemat, întrebându-mă cum de a putut să spună doar câteva cuvinte, stând acolo și uitându-se la mine.
– Atunci ridică-te, haide, du-te și fă un duș ca să putem merge să mâncăm.
– Nu vreau să mănânc, i-am răspuns.
– Nu vrei să mănânci? Ce naiba?! La naiba, de ce pari așa de supărat?
Mulțumită ție? Cine altcineva ar fi de vină? Sentimentele mele acum sunt și ele, dar nu aș face asta niciodată.
– Ce fel de persoană încerci să fii în acest moment? Vrei să vomit?
A trebuit să mă sprijin să mă așez, chiar dacă îmi era greu, în niciun caz nu voiam să-i cer ajutorul.
– Înțeleg cum ești și mi-e teamă doar că vei muri la mine acasă. Să nu crezi că sunt cu adevărat o persoană bună sau că îmi fac griji pentru tine! mi-a răspuns cu blândețe.
– Niciodată nu am crezut că ești o persoană bună, doar că mă doare… Au! am strigat când am reușit în sfârșit să mă așez drept.
– Ai o gură mare în dimineața asta! Vrei să o fac din nou? a spus el, încercând să stabilească un contact vizual.
– Dacă te las să faci asta din nou, atunci sunt un idiot!
I-am răspuns înainte de a scrâșni din dinți și de a mă îndrepta spre baie.
– Bine, atunci exersează pentru că nu ai urlat atât de mult aseară, m-a mustrat el.
– Ticălosule!
Am revenit la înjurături, înainte de a merge repede la baie.
Să mă duc la baie după ceea ce îmi făcuse a fost atât dificil, cât și dureros. Mă durea trupul, ieri nu arătase nici milă, nici bunătate, nici pregătire. Nu făcuse decât să mă tortureze și să mă rănească.
Când m-am trezit și l-am văzut, nici măcar nu am fost surprins să-l văd zâmbind la mine. Oare era atât de fericit să mă vadă așa? Motivul pentru care nu eram îngrijorat de asta era că, dacă mă gândeam bine, eram parțial responsabil. Eram beat, eram slab și am greșit. Îmi plăcea mult de Bar și nu ar fi trebuit să mă gândesc să-i fac aceste lucruri.
Dar oare am greșit atât de mult încât să merit o asemenea durere?
Am ieșit din baie doar cu un prosop în jurul taliei. El nu mai era în cameră, dar pusese un set de haine pe pat. Cât despre hainele mele, habar nu aveam unde erau. Pe noptieră se afla un bol de orez, cu un pahar de apă și o pungă de medicamente.
Dacă voia să fie un nemernic, atunci de ce acțiunile lui erau acum diferite?
Mi-am îmbrăcat uniforma, apoi m-am așezat în liniște să mănânc orezul fiert. Curând, ușa camerei s-a deschis și Vee a intrat cu o tavă în mâini.
– Ce mănânci? a întrebat el, dând din cap spre castron.
– Terci de creveți.
I-am răspuns confuz. Dar nu el îl adusese?
– De unde vine?
– Era chiar aici, nu l-ai adus?
Am întrebat și m-am uitat curios, înainte de a mă apropia și de a mă uita în interiorul bolului meu.
– Nu contează, a spus el, înainte de a-și așeza propriul bol pe pat și de a-și aranja o mică masă în stil japonez pentru a începe să mănânce orezul.
– Stai jos și mănâncă aici, nu mânca pe pat.
M-a privit supărat, iar eu i-am răspuns cu privirea. Nu m-am așezat pe podea. Avea el idee cât de dureros era pentru mine să stau pe podea?
– Mă simt bine așa.
– Ce se întâmplă cu tine? Asta este camera mea, casa mea, mâncarea mea. Eu ți-am spus să stai aici. Te va ucide să faci asta?
– Da! Voi muri! am spus înainte de a-mi așeza bolul de orez fiert pe tavă, refuzând să mănânc.
– Glumești? a continuat el, arcuindu-și sprâncenele.
– Ești atât de important încât trebuie să joc aceste jocuri cu tine? i-am răspuns.
– Eu sunt soțul tău.
A vorbit încet, lăsând bolul jos.
– M-ai avut o dată, nu te preface că sunt o femeie.
M-am uitat la el.
– Ce spui de încă o dată?
S-a ridicat în picioare și s-a îndreptat spre mine, care eram pe pat.
– Persoana care și-a deschis picioarele pentru mine este acum soția mea.
Mâinile mari au început să-mi maseze ușor fundul până când m-am retras.
– Au! am strigat când m-a apucat tare de fund, determinându-mă să mă întorc cu fața la el.
– Nu-mi pasă dacă e o dată sau de zece ori. Te-am prins. Și sper că nu vei umbla gândindu-te la acele lucruri rele, ca aseară… pentru că dacă aflu, știi ce se va întâmpla.
A spus înainte de a-mi da drumul încet.
– Ceea ce vreau să spun este că nu poți fi soția nimănui altcuiva și nici măcar să te gândești să fii soțul cuiva.
Tot sângele mi s-a urcat la cap. Ca și cum aș putea fi vreodată cu altcineva în același mod! Până acum îmi tot veneau în minte flash-uri cu el deasupra mea. Așa că am tăcut și m-am uitat fix la el înainte de a-l vedea îndepărtându-se de mine.
– Încă un lucru: nu te mai poți pune cu Bar!
M-am uitat din nou la el, întrebându-mă ce drept avea să mă oprească. Eram doar prieten cu Bar.
– Și dacă o fac?
– Ți-am mai spus, dacă mai faci o greșeală cu prietenii mei, indiferent unde te afli, te voi lua de-acolo și te voi pedepsi.
Credea că a creat universul? Ar fi fost el în stare să decidă cine face bine și cine face rău? De ce nu era pedepsit, din moment ce avea deja o prietenă?
Oamenii din toată universitatea știu cât de mult vă iubiți. Fă-ți griji pentru prietena ta în loc să fii atât de îngrijorat de prietenii tăi.
Nu am spus nimic.
– Încă un lucru, Mark.
Când tot nu am răspuns, a continuat:
– M-am născut înaintea ta, așa că trebuie să ai mai mult respect pentru mine.
– Eu respect pe cineva care mă respectă și tu nu o faci.
– Ticălosule!
– Vee…
Atât eu cât și Vee ne-am întors spre ușă în același timp. Un alt băiat care arăta la fel ca cel care stătea lângă mine stătea acolo, în pragul ușii. Nu-l mai văzusem niciodată, dar am presupus că era fratele lui. Privirea lui era ascuțită, cu ochii pe jumătate închiși de furie, dar nu mi-a fost teamă.
– Ce e?
Vee i s-a adresat fratelui său în mod nepoliticos.
– Tata te-a rugat să vii să mă ajuți cu garajul. Azi e sărbătoare, sunt mulți oameni.
– Păi…
Vee s-a întors spre mine.
– Nu vrei să mi-l prezinți pe Juniorul tău? a spus băiatul, în timp ce intra în cameră. S-a uitat fix la mine, cu ochii strălucitori. Colțul gurii lui frumoase s-a curbat în timp ce ochii lui s-au oprit pe gâtul meu.
– Numele lui este Mark… El este Yu.
Vee ne-a făcut cunoștință, iar el mi-a zâmbit din nou, înainte de a mă întreba dacă îmi place orezul fiert.
– Păi…
Nu știam de ce îmi scăpaseră cuvintele, poate din cauza ochilor cu laser sau a acelui zâmbet care nu putea fi interpretat, dar el părea să știe totul.
– Și nu uita să-ți iei medicamentele. Sunt antibiotice, ia-le pe toate.
Nu știam de ce, dar fața mea devenise atât de fierbinte. Eram atât de ruşinat. Vee părea foarte supărat, iar lui Yu nu părea să-i pese.
– Deci, când pleci? l-a întrebat Vee pe fratele său.
Vee părea încă supărat, dar am observat că Yu a zâmbit ușor.
– Plec… Mark…
Yu s-a uitat înapoi și mi-a zâmbit, dând din cap în semn de răspuns.
– Eh…!
Vee a început să râdă, făcându-mă să mă întorc să mă uit la el. Când s-a uitat la mine, ochii lui erau atât de plini de dispreț.
– Văd că şi cuiva îi place cineva. Ăsta e codul tău secret? De ce vă zâmbiți unul altuia? Trebuie să vă întâlniți mai târziu?
– La naiba! Eu nu sunt ca tine! Eu nu mă culc cu oricine! am strigat imediat ce a terminat de vorbit.
Nu știam ce naiba observase Yu, dar știam că fratele lui era mult mai drăguț decât el.
– Ei bine, poate că aseară ar fi trebuit să te duci cu el în locul meu.
– Tu m-ai obligat să o fac, dobitocule!
– Forțat sau nu, te-am prins aseară, așa că sunt fericit.
M-am uitat la el în timp ce-mi întăream trăsăturile înainte de a vorbi încet. Mi-am strâns buzele, ridicându-mi ochii spre ai lui. Eram atât de furios, încât sentimentele mele erau dincolo de cuvinte.
– Ce vrei?
Am închis ochii, întrebând încet.
– Ți-am spus deja, nu te mai pune cu prietenul meu. Nu te mai pune cu Kan! a spus el, uitându-se înapoi la mine.
Am vrut să ripostez și să întreb cu ce drept îmi cerea să fac ceva. Nu am apucat să vorbesc pentru că el a reluat conversația:
– Nici măcar nu întreba de ce, e un răspuns simplu. Se plac, nu te mai duce după Bar sau nu vom ajunge doar în pat, a continuat să mă amenințe.
– Nu mă voi mai da la Bar.
I-am răspuns pentru că deja îmi dădusem seama că nu aveam nicio șansă. Îmi spusese deja foarte clar că îl plăcea pe Kan, nu pe mine.
– Bine, să nu-ți vină idei ca aseară. Să mă respecți și mai mult ca Senior al tău.
– Ei bine, atunci poate că ar trebui să te comporți mai mult ca fratele tău înainte de a o cere, am spus sfidător.
Dacă cineva ar putea să-i respecte cu adevărat pe cei mici, atunci aș respecta acel cineva, dar el nu fusese respectuos cu mine.
– Mark… a spus încet, de parcă ar fi vorbit cu un client.
– Ești bun doar să dai ordine.
– Hmmm… sunt bun şi la alte lucruri! a spus el uitându-se la mine, apoi la el însuși și înapoi la mine.
– Nu uita că sunt seniorul tău, dar dacă nu vrei să fii juniorul meu, poți fi oricând…
– Senior, în regulă seniorule, am spus înainte ca el să poată spune ceva neplăcut.
– Și despre noi aseară…
A făcut o pauză de o clipă, înainte de a continua.
– Să nu spui nimănui, nu vreau ca prietena mea să știe.
După aceea m-a dus la dormitor. Am fost surprins când nu s-a întors imediat acasă, ci a continuat să mă urmărească până în camera mea. Când l-am întrebat de ce, mi-a spus că acolo locuia și prietena lui.
Nici măcar nu i-a păsat…
Noaptea trecută m-a rănit până când am crezut că vreau să mor. Acum își vizita prietena ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Nu i-a păsat deloc când s-a despărțit de mine la etajul patru.
Clădirea mea avea opt etaje, fetele și băieții nu erau separați. Eu eram la un etaj bun, locuiam în prezent în Bangkok și trecusem testul pentru Facultatea de Inginerie. Acest lucru a provocat multe probleme cu tatăl meu, dar alesesem să vin oricum să studiez aici. Tatăl meu voia ca eu să devin înotător profesionist, dar oricât de mult îmi plăcea să înot, pentru mine era doar un hobby.
Tatăl meu ura ingineria și mecanica, dar eu voiam să fiu un profesionist, de aceea am plecat acolo, departe de casă. Mă așteptam să trăiesc în simplitate și seninătate.
Dar astăzi nu a fost o zi prea bună.
Am ridicat telefonul și am intrat pe o rețea de socializare populară, unde eram membru încă din liceu. Primul status pe care l-am văzut m-a determinat să-mi doresc să arunc telefonul. O mână mică care ținea una mai mare, nu existau chipuri, dar știam că sunt, Kan și Bar. În cealaltă imagine, Bar mângâia obrazul lui Kan, nu știam ce expresie avea Bar pentru că era cu spatele la cameră, dar puteam vedea cum Kan îl privea cu ochi plini de dragoste. Asemănător la cum îl priveam eu pe Bar, dar și… într-un mod diferit, pentru că Bar îl adora pe el, nu pe mine.
(postare pe Facebook)
Dew Daley
Cu 1 oră în urmă.
Atât de drăguţi, încât furnicile aproape că s-au retras. Dr. Kan și Bar au fost împreună la mall. Avem o fotografie cu ei ţinându-se de mână. Poza se află chiar pe Facebook-ul lor personal. Cealaltă persoană este Bar și aceasta este prima poză cu ei ca un cuplu. Unul dintre informatorii noștri i-a surprins în parcare! Își mângâiau reciproc obrajii. Aveau o aură de logodnici, deși nu au confirmat încă. O sursă din interior a spus că Bar a cerut mai mult timp, așa că ce spuneți? Vor fi împreună? Eu încă mai sper să îl am pe Dr. Kan numai pentru mine! #Tossara
Numărul de like-uri și de comentarii de felicitare nu mă duruse la fel de mult ca Bar răspunzând la comentariile prietenilor săi.
Hitty nu lovește doar oțelul, ci și: mulțumesc mult pentru spionaj. Mă întorc pe alee pentru a continua să fotografiez.
Bar Sawawut: Vreau să știu cine a fost.
Nnorthh: Lui Bar îi place să-i rănească pe alții!
Pinna: Adevărat… Mă întreb, cum îl suportă doctorul.
Tossakan: Îmi place.
Pandora: Ce îți place?
Tossakan: Îmi place violența. @BarSawawut
pVnn: Deja e aici?
Pond Pawee: Seducere în comentarii.
Nanana: În regulă? @Tossakan
Tossakan: Poți spune oricui, oriunde.
Bar Sawawut: Dar nu poți să spui asta aici!!
Tossakan: De ce nu?
Bar sawawut: Sunt timid.
„Sunt timid”. O propoziție scurtă, dar care m-a rănit pentru mult timp.
Am căzut pe pat, prea obosit ca să mă ridic. Aveam dureri și totul mă durea. Mă durea trupul, mă durea inima. Cu atâta durere nu puteam continua să mă încăpățânez. După ce văzusem noutățile, văzusem cât de fericit era și în acel moment am știut că trebuie să-l las în pace. Trebuia doar să mă obișnuiesc să fiu acolo singur. L-aș fi privit de la distanță văzând cât de fericit era și, dacă aș fi avut ocazia, aș fi vorbit cu el pentru a-mi cere scuze pentru că am crezut că i-am făcut ceva rău. Poate că dacă mi-aș fi cerut scuze nu ar fi trebuit să mă confrunt cu această durere din partea altcuiva.
Am ridicat telefonul după ce am stat puțin pe gânduri și am format numărul pe care îl știam pe de rost, ascultând tonul de apelare până când interlocutorul a preluat apelul.
– Mamă…
[- Ce drăguţ eşti!]
Mama a fost cea care m-a ținut mereu pe picioare când mă certam cu tata, m-a avertizat când credea că iau decizii prostești și mi-a trimis bani chiar dacă nu era de acord să vin aici să studiez.
Mama mea era cea care nu voia să mă vadă niciodată supărată.
– Mi-e dor de tine, am spus, zâmbind.
Nu știam de ce mă hotărâsem să o sun pe mama, poate pentru că știam că era singura persoană care cu siguranță nu mi-ar fi făcut rău.
[- De ce suni așa dintr-o dată? Ce s-a întâmplat?] a întrebat ea cu o voce blândă.
– Nimic.
Masa era numele meu real, dat de bunica mea, iar mama prefera să-mi spună așa. Era japonez și însemna inteligență. Tatăl meu era pe jumătate japonez, cu o mamă japoneză și un tată thailandez. Așa că și eu eram parțial thailandez. Mama mea este complet thailandeză. Am folosit un nume de familie thailandez și un prenume japonez. Porecla mi-am luat-o de la unchiul meu.
– Mi-e atât de dor de tine.
[- Mi-e dor de tine, vino acasă.]
– Au trecut doar două luni de la începutul semestrului.
[- Dar tocmai ai spus că ți-e dor de mine.]
– De aceea am sunat.
[- Când vei fi liber, îți trimit banii și tu vii acasă. Mi-e tare dor de tine, dragul meu.]
Nu știam dacă era greșit să o sun pe mama mea, doar faptul că îi spuneam că îmi lipsește așa mă determina să plâng și nu făceam asta prea des. În acel moment îmi doream doar să o îmbrățișez pe mama mea.
– Da.
Dintr-o dată, lacrimile au curs.
Se spune că atunci când ne simțim deprimați, ne este mereu dor de casă.
Am închis încet ochii înainte de a mă duce la birou și de a-mi lua o țigară. Eram o persoană căreia îi plăcea să fumeze. Când se întâmplau atât de multe lucruri, acestea se tot adunau și creșteau până în punctul în care nu mai găseam nicio liberare. Să privesc fumul alb care se flutura în noapte mă ajuta să mă eliberez de stres. Am ieșit pe balcon și am adulmecat aerul de după-amiază. Era aproape de amurg, pierdusem ceva timp, ceea ce era bine pentru că nu prea voiam să mă gândesc în acel moment.
– Vee, dacă atârn planta de Betel aici, prinde bine lumina?
Vocea drăguţă din camera alăturată nu m-a interesat la fel de mult ca numele pe care îl folosea. M-am întors și am văzut o fată cu un trup frumos și o față drăguță care se mișca în stânga și în dreapta ținând planta de betel.
– Unde? Lasă-mă să văd.
Lumea era pe cale să se întoarcă, altfel universitatea aceea era prea mică. Bărbatul care a ieșit, apropiindu-se de spatele fetei și luând copacul, era cel pe care nu mai voiam să-l văd.
– Ăsta ar trebui să fie locul, i-a spus seniorul prietenei sale, înainte de a agăța planta pe perete.
– Este atât de drăguță, voi avea grijă de ea.
A spus fata, Ploy, înainte de a-i zâmbi delicat lui Vee și de a-l îmbrățișa strâns.
– Bine… ai mare grijă de ea, ca și de dragostea noastră, i-a răspuns vocea drăguţă, înainte de a se apleca și de a-i săruta fruntea.
Fata și-a ridicat privirea și i-a sărutat gura, înainte de a vorbi încet:
– Voi avea grijă fără rușine de copac și de dragostea noastră.
Tonul a implorat până când Vee a zâmbit larg.
– Îmi faci ochi dulci intenționat? a spus Vee, înainte de a-i înclina bărbia și de a-i săruta din nou buzele.
– Oprește-te, e ruşinos!
Vocea dulce a vorbit cu stângăcie înainte de a-l împinge de pe piept.
– De ce? Uneori facem mai mult decât să ne sărutăm, a spus Vee, tachinându-și prietena, determinând-o să se simtă timidă.
Dacă m-ar fi întrebat cineva cum m-am simțit văzând imaginea din fața mea, cred că a fost dezgust absolut. Spusese că nu ar face-o niciodată cu un bărbat, dar aseară o făcuse. Spusese că-și iubea prietena, dar în dimineața aceea mă numise soția lui.
Tipul ăla era foarte dezgustător.
– Miroase a ţigară, a spus Ploy, răsucindu-se bine în brațele lui Vee și întorcându-se să privească betelul.
– Nici măcar nu am fumat azi, a răspuns Vee.
– Dar pot să miros… Oh!
S-a întors și a scos un sunet de uimire când m-a văzut stând lângă ea. Nu înțelegeam cum de camera mea era chiar lângă a ei. Tot ce știam era că la parter era camera lui Bar, dar habar nu aveam că cea de alături era a lui Vee.
– Scuzați-mă că v-am întrerupt.
Mi-am cerut scuze, cu mâinile ridicate.
– Nici o problemă! Nu fuma lângă frunza de betel, a spus încet, uitându-se la mine.
M-am uitat la Vee și, pentru o fracțiune de secundă, am văzut o privire ciudată pe fața lui. De ce era atât de chipeș? S-a învârtit în jurul taliei prietenei sale înainte de a se apleca să vorbească alături de ea.
– Este un student în anul întâi la facultatea mea.
– Oh, deci e un prieten! Numele meu este Ploy, mă bucur să te cunosc.
S-a apropiat de perete, întinzând mâna.
– Mark.
I-am răspuns, strângându-i mâna.
– Nu atât de mult timp, știi că sunt posesiv.
I-a îndepărtat rapid mâna și am fost în secret supărat de ceea ce spusese, știa că nu eram interesat de fete și totuși era gelos. Se iubeau atât de mult, încât ar fi putut la fel de bine să o consume.
– Ce?! A fost doar un salut.
S-a întors spre Vee înainte de a se întoarce spre mine cu un zâmbet.
– Nu uita ce te-am rugat Mark, nu lăsa fumul să ajungă în copacul meu, a spus vocea drăguţă înainte de a-și lărgi din nou zâmbetul.
Nici măcar nu-mi plăceau femeile frumoase.
– Totul depinde de direcția în care bate vântul, dar voi încerca să nu mă apropii.
I-am spus înainte de a arunca o privire spre Vee, care s-a uitat calm la mine și a vorbit încet.
– În regulă… Măcar încearcă să nu distrugi dragostea altora.
– Voi face tot ce pot.
M-am uitat la el o clipă înainte de a-i răspunde. Nu știam la ce se referea, dar orice ar fi fost, îi voi binecuvânta pe toți cu dragoste.
– Vă rog să vă iubiți mult timp.
