** Purtarea simbolului „Gear”/ Angrenaj- Simbolul Facultății de Inginerie – înseamnă a fi student al Facultății de Inginerie. Este același simbol care apare și în seria S.O.T.U.S dacă vă aduceți aminte. Pentru a obține simbolul, toți bobocii de inginerie trebuie mai întâi să treacă prin S.O.T.U.S. (acronim pentru vechime, ordine, tradiție, unitate și spirit).
** Matricolă / Cod Line– numărul de înmatriculare la universitate.
Este un sistem particular, conform căruia, ciclic, în fiecare an, numerele ies în așa fel încât să fie compatibile cu cele din alți ani.
Astfel, cei mai mari îi iau sub aripa lor pe cei mai mici.
~ Vee Vivis ~
Eram ocupat cu concursul de vedete al universității. Era întotdeauna foarte provocator pentru studenții din anul al treilea. Eram de fapt Regele Balului, iar în acest an Regele Ingineriei s-ar putea să fi fost destul de dezamăgit, pentru că nu eram sigur de cum va ieși totul la final. Cel mai popular concurent a aparținut Facultății de Medicină. Cine l-ar putea învinge pe Tos?
Stăteam și îl priveam pe YiWa cum se înroșea pentru Fuse, actuala noastră regină a facultăţii. Chiar nu mă așteptam ca el să ajungă până la capăt, poate că ar fi ajuns în primii cinci, dar nu pentru că nu era suficient de chipeş, ci pentru că anul acesta era plin de băieți chipeşi care apăreau peste tot ca niște termite.
Apropo de băieți chipeşi. M-am gândit la persoana cu care am interacționat cu câteva zile în urmă. Rămăsesem foarte șocat când îl văzusem în picioare lângă camera lui Ploy. Mergeam des în camera iubitei mele, însă nu îl văzusem niciodată. Mă privise cum o țineam în brațe și o îmbrățișam, ba chiar binecuvântase dragostea noastră. Îmi venea să-i mulțumesc și apoi să-i smulg ochii și să-i calc în picioare.
Nu va exista niciodată o mare dragoste pentru el.
După ce eu… m-am culcat cu el, s-a trezit și, în timp ce încerca să se ridice în pat, a continuat să se uite fix la mine. Judecând după privirea de pe fața lui, nu credeam că mă copleșea cu complimente și laude pentru prestația mea din noaptea precedentă, într-adevăr…. Mă gândeam, totuși, că dacă nu ar fi fost atât de insistent față de Bar n-aș fi făcut-o niciodată cu el. Dar acum, de fiecare dată când mă uitam la el, mă simțeam ciudat.
Nu mă simțeam vinovat pentru ceea ce făcusem și cu siguranță nu-mi era teamă de el pentru că eram convins că după acea noapte nu vom mai avea nimic de-a face unul cu celălalt.
Ar fi trebuit să-l las în pace. Eram amândoi bărbați, de aceea nu trebuia să mă gândesc la asta.
– Ce mai faci?
M-am uitat la proprietarul vocii. Eram puțin confuz… oare chiar era Bar? Oare mă vizita acolo? M-am uitat puțin la el înainte de a-l tachina.
– Credeam că te vei îndrepta spre echipa medicală.
– De ce? Eu studiez ingineria.
A răspuns înainte de a se uita în direcția celor de la medicină. Da, era clar pentru mine acum: cu gura spunea inginerie, dar inima lui se îndrepta direct spre facultatea de medicină. El, care nu venise niciodată să-și susțină prietenii, cu atât mai puțin se gândise că va veni să-i susțină pe noii recruți ai facultății și în schimb… Iată-l, acum că şi Kan era acolo, venise repede.
Kan și Bar erau un cuplu drăguț. Dacă m-ar fi întrebat cineva cu ceva timp în urmă, aș fi spus că relația lor nu putea fi niciodată una normală. Da, știu, știu că tocmai am spus că sunt drăguți împreună știu și că m-am contrazis… Prin ce minune a cerului mă schimbasem?
A fost YiWa. Ea era vedeta grupului nostru și era întotdeauna gata să își susțină oricare dintre prietenii ei. Până de curând, gândul că una dintre cele mai apropiate prietene ale mele ar putea avea o aventură cu un alt tip îmi făcea pielea de găină, dar nu mai era așa, dimpotrivă, zâmbeam privindu-le și mă bucuram pentru ele. YiWa mă determinase să realizez că acel tip de iubire nu este diferit de altele și că poate funcționa. Nu mai era ciudat sau inacceptabil și nu mai părea atât de grotesc cum fusese înainte.
Gândul meu s-a întors rapid la Mark, care devenise un element permanent în mintea mea. Uf! Nu mai voiam să mă gândesc la băiatul ăla, eram atât de supărat pe creierul meu.
Sunetul notificării Line a continuat să se audă din ce în ce mai tare, scoțându-mă din gândurile mele. M-am încruntat, ridicându-mi privirea spre vinovatul care stătea acolo, cu fața înflăcărată în timp ce devenea din ce în ce mai roșie.
– Ajunge cu mesajele astea! Tonul de apel este tare și enervant, a spus YiWa.
– Stai puțin, îl pun pe silențios, a răspuns Bar, luând telefonul pentru a dezactiva notificările.
A citit primul mesajul și a zâmbit ca un abanos, întorcându-și zâmbetul către echipa medicală. I-a luat aproximativ o jumătate de secundă să renunțe și să se ducă direct la echipa medicală.
Bar, în uniforma facultăţii sale, cu angrenajul atârnând mereu în jurul gâtului, dispare îndată ce studentul la medicină începe să-l seducă.
– Dar uită-te la el! Cu gura lui spune că nu-i place, apoi îl ia și îl sărută pe obraz, a spus YiWa după ce a aplicat machiajul pe grupul de vedete.
Kan a dat din cap spre Bar, care s-a apropiat apoi de el, zâmbind și părând timid.
Am zâmbit de la distanță, fără să-mi pese dacă eram văzut, pentru că celor doi nu le păsa de nimeni. Mi-am mutat privirea de la ei pentru a privi în jur și m-am întors instinctiv să mă uit spre intrare. A fost ca și cum aș fi simțit ceva și apoi mi-am dat seama de tot. Era un băiat cunoscut, nemișcat ca o statuie, care se uita fix la Kan și Bar.
Din ochii lui, părea să sufere. Fața lui era o mască de suferință.
– Vee … Vee!
– Ce vrei?! De ce faci atâta gălăgie?
M-am întors să mă uit la cea mai frumoasă persoană din grup, YiWa. Erau doar trei fete în departamentul meu. YiWa, prietena mea, Yi și apoi TaTa. YiWa era foarte frumoasă, urmată de Yi și apoi TaTa.
– Te strig de o jumătate de oră și tu stai acolo și te uiţi fix. E pe cale să intre pe scenă!
A spus YiWa, privindu-mă îngrijorată, dar eu mi-am întors privirea spre acel loc, care acum era gol.
– Oh, haide atunci, dă tot ce ai mai bun, te vei descurca de minune!
M-am întors să mă uit la regele nostru, Fuse. L-am bătut pe umăr pentru a-l încuraja.
– Înainte să spui asta, te-ai uitat bine la el Gun, nu-i așa? Știu că sunt chipeș, dar Kan este mult mai chipeș decât mine.
A spus Fuse, aruncându-mi o privire de pisicuță speriată.
– Nu face pe fetița inocentă cu mine… Haide, urcă pe scenă și poartă-te mai bărbătește.
Am glumit înainte de a ridica sprâncenele.
– Strâmbând din ochi seniorule, nu vezi ce bărbat chipeş sunt? Unde ai văzut-o pe fata asta frumoasă?
Era cu adevărat un caz pierdut… YiWa și frumoasa stea Dao râdeau isteric de el. Fuse era chipeș, ciudat însă era că atunci când i se aplica fond de ten și apoi fard de obraz devenea brusc drăguț. Era norocos că era înalt, pentru că dacă ar fi fost scund, nu ar fi fost cu nimic diferit de Bar.
– Haide, să mergem.
Bar a zâmbit când s-a întors, apucându-mă de braț.
– Ce?! Nu vrei să-i spui câteva cuvinte de încurajare mai întâi? l-a întrebat YiWa pe Bar, care a mormăit câteva plângeri în drum spre Fuse.
– Vezi să te descurci bine, să intri în primii cinci ca Vee. Să nu ne determini să pierdem onoarea.
Într-adevăr, acesta era cel mai bun lucru pe care Bar putea să-l spună pentru a lăuda pe cineva. Așa că l-a bătut pe umăr în semn de încurajare. Fuse avea aceeași matricolă ca și Bar, deși cea a lui Bar era mult mai scurtă.
– Da, nu-ți face griji P’, nu voi face de rușine linia noastră. Voi câștiga Premiul Regele Universității.
Fuse a ridicat pumnul vorbind tare, din fericire celelalte facultăți începuseră deja să cânte.
– Trebuie doar să obții cel puțin locul cinci. Nu trebuie să fii Regele tuturor facultăților.
I-a răspuns prietenul meu.
– Oh, nu te bucuri să mă vezi pe mine primul? a întrebat Fuse.
– Cum poate să te încurajeze? Trădătorii ca el îl vor susține pe cel de acolo, a spus YiWa, înainte de a se îndrepta spre celălalt capăt al vestiarului, unde nu mai era nimeni.
– Cum pot să sprijin alte facultăți? Te susțin din toată inima. Haide, Fuse! Fie ca cel mai chipeş să câștige! a spus Bar înainte de a strânge ferm mâna juniorului său cu aceeași matricolă.
– Haide, amice! Toată lumea, de la seniori până la juniori, se laudă cu tine. Toată lumea te susține.
I-am spus, bătându-l pe spate.
– Te înșeli Vee, toată lumea îl susține pe Kan. Știm cu toții asta! a replicat YiWa, ținându-și fața cu mâinile.
– Ahh, încă nu am urcat pe scenă și tu deja ești de partea lui Kan, a murmurat Fuse, uitându-se la YiWa.
– Nu este nevoie. Toată lumea este plictisită de victoria inginerilor.
YiWa și-a pus o expresie încruntată, pentru mai multă emfază, iar Fuse și-a arătat cea mai bună față de câine de companie.
După ce o cunoști, îți dai seama că este o bună prietenă, nu o persoană pe care să o ai ca soție.
După ce l-am trimis pe Fuse pe scenă, YiWa și cu mine ne-am dus la un prieten foarte popular, înconjurat de mulți oameni. Și-a cerut scuze pentru mulțime, strigătele erau prea puternice, până când am întâlnit câteva fete și am făcut din greșeală contact vizual cu o persoană.
– La naiba!
– Au!
Am văzut o anumită persoană înjurând în timp ce se plimba cu prietenii. Printre mulți oameni, acei ochi mă găsiseră pe mine. Fața i s-a ridicat când și-a dat seama că eu eram cel care se ciocnise de el. A făcut o față ciudată, înainte de a se întoarce să se uite la prietenul său care l-a tras de acolo.
– Grăbește-te Mark! James așteaptă.
M-am uitat la el, așa cum îi spuneau prietenii lui, mi-a aruncat o privire firavă, înainte de a striga spre prietenii lui.
– M-a lovit cineva, a spus el.
De ce dădea vina pe mine? M-am uitat la el, dar nici măcar nu părea zdruncinat, ci pur și simplu a plecat cu prietenii lui. Încă o dată se aranjase prost, ar fi trebuit să-l chem pe Pound pentru o întâlnire cu juniorii.
Am încetat să mai fiu atent și am continuat să merg până când YiWa și Bar s-au oprit lângă un alt grup de prieteni care stăteau în picioare și priveau deja competiția. Oamenii strigau la regii chipeşi. Eram supărat, toate stelele erau frumoase și nu puteam să o aleg pe cea mai frumoasă, dar regii, probabil că primul era mai bun.
Astfel a început prima fază a competiției, testul de aptitudini. Unul câte unul, grupurile de la toate facultățile și-au etalat talentele. Candidatul nostru nu putea face mare lucru, Nong Dao era bun la muzică, dar Fuse nu putea face altceva decât să cânte la chitară. Așa că a fost un spectacol muzical, chitară și pian. Nu aveam intenția de a asista la repetiția tuturor facultăților, voiam doar să văd prestația lui Fuse și apoi să plec.
– Performanțele Facultății de Medicină din acest an sunt foarte bune, a spus Dew, o fată frumoasă de la Facultatea de Arte Plastice și Aplicate, a cărei pagină era Dew Daily, care conținea toate bârfele cuplurilor de la Universitate.
Oamenii au început să aplaude zgomotos atunci când echipa de medicină urma să se prezinte. Mi-am ridicat privirea spre fața ascuțită a lui Gun. Zâmbea mult și l-am privit o vreme. Nu părea deloc ruşinat, a zâmbit drăguţ și s-a înclinat în semn de mulțumire.
– Bine, e timpul să anunțăm rezultatele. Următoarea rundă a sosit. Vom anunța doar cinci perechi, iar fiecare pereche care trece va fi judecată separat în runda următoare. Este timpul pentru un test și fiecare va trebui să răspundă la o întrebare.
Prezentatorul de sex masculin ne-a spus tuturor să încurajăm persoana care ne-a plăcut cel mai mult.
– Credeți că va reuși să treacă de ultima rundă? a întrebat YiWa.
– Sigur, a fost grozav.
Bar a răspuns încrezător.
– Crezi? Pentru că a ratat câteva acorduri de chitară.
– Eu nu am observat, așa că poate nici ceilalți nu au observat.
M-am întors și am vorbit încetBar părea să ne privească confuz.
– De ce te uiți la YiWa?
Ne-a întrebat prietenul nostru Pound.
– Sunt confuz, nu înțeleg ce legătură are chitara cu asta, a răspuns Bar.
– Mă refer la Fuse, desigur. Despre cine crezi că vorbesc? am întrebat uitându-mă la el.
– Păi…
A clipit rapid şi obrajii i s-au înroșit.
– Știu foarte bine că te gândeai la doctorul cel chipeș.
Am arătat spre Bar.
– Sigur, trădătorule. Acolo sus este nong-ul tău, matricola ta, facultatea ta, dar tu încurajezi cealaltă echipă! a argumentat Pin.
Bar a continuat să încerce să se certe cu prietenii săi, până când nu a avut de ales decât să accepte. Uf! Nu mi-am înțeles prietenii. Se hotărâseră în sfârșit să facă pace între inimă și creier și să accepte ceea ce-și doreau cu adevărat, iar eu mă blestemam. Am încercat să ignor din ce în ce mai mult chipul băiatului din capul meu.
A mai rămas puțin timp până la anunțarea câștigătorului. Era de așteptat ca Fuse să fie în top cinci, dar ceea ce nu era de așteptat a fost anunțul relației dintre Kan și prietenul meu.
M-am ridicat în picioare și m-am uitat la ei, uimit alături de alte o mie de persoane când Kan, de pe scenă, a mărturisit că îl iubea în secret pe Bar de cel puțin șase ani. Fetele au țipat când Bar a urcat pe scenă. Pentru o clipă, când Bar a urcat pe scenă, mi-a fost teamă de ceea ce avea să se întâmple și am început să strig la el. Toate cuvintele lui au fost preluate de microfonul din mâinile lui Kan, așa că am auzit cu toții ce spuneau.
– Ce se întâmplă cu tine? Crezi că sunt o vedetă? A trebuit să aștepți să câștigi un concurs ca să mă inviți în oraș? a strigat Bar, aproape răcnind fără să țină cont de locul în care se afla. Chiar și juriul, profesorii și bătrânii de onoare se uitau la ei cu uimire.
– Da?
– Sigur că vreau să am o relație cu tine. De ce ai așteptat atât de mult ca să mă întrebi?
Orice zvon, orice zgomot din cameră a încetat. Toată lumea îi privea, așteptând într-o tăcere expectativă.
– P’…
– Ți-am dat deja angrenajul meu, te-am sărutat primul, ar trebui să fiu și primul care te invită în oraș?
Prietenul meu era furios.
– P’Bar…
– Dacă vrei să fii iubitul meu, doar cere-mi.
– Vrei să fii iubitul meu, Bar?
– Da.
Și atunci sala s-a umplut de strigăte și fluierături de bucurie. Nimeni nu mai știa pentru ce aclamau cu adevărat, dacă pentru învingător sau pentru dragostea lor. Prietenul meu s-a înroșit sub luminile scenei. Am zâmbit pentru că mă distram de minune tachinându-i, până când Kan a fost nevoit să îl scoată pe Bar de-acolo.
Am fost readus la realitate când am auzit telefonul sunând.
[- Ai câștigat.]
[- Gun a câştigat.]
[- Am pierdut deja.]
Erau mesaje LINE de la juniorul căruia îi ordonasem să nu se mai încurce în dragostea prietenilor mei. Persoana căreia voiam să îi dau o lecție, astfel, știind cum va fi să nu o mai facă și altora. Mereu mă gândisem că dacă îl făceam să piardă, mă simțeam triumfător.
Atunci de ce m-am simțit prost?
– Vee, vii cu mine? a întrebat Pound după ce i-a tachinat pe îndrăgostiți până când aceștia au fugit.
– Unde te duci?
– Oh, ei bine, YiWa a spus că Bar va merge probabil undeva cu Kan, așa că nu trebuie să mai așteptăm. Să mergem să sărbătorim.
Mi-am ridicat telefonul ca să văd cât e ceasul, dar s-a întâmplat să rămân în chat-ul LINE și am văzut din nou mesajul. Nu am putut decât să oftez și să încerc să-mi șterg din cap gândul de la Mark.
– Duceți-vă băieți, trebuie să mă întorc la Ploy.
I-am răspuns, dar, în realitate, nu știam cum se va sfârși acea noapte.
– Ești atât de dependent de soția ta și nu a trecut nici măcar un an.
– Sunt consecvent, am răspuns, mișcându-mi sprâncenele în sus și în jos.
– Nu este cea potrivită pentru tine, a spus YiWa.
– Fraţilor, dacă nu ne iubeam, nu am fi fost împreună timp de un an.
M-am întors să îi cert. Ei bine, în același timp, m-am gândit la faptul că frumoasa mea iubită ar fi fost probabil ocupată să curețe după concursul de regi şi regine. Fusesem norocos, împărțisem sarcinile între elevii din anul doi, așa că acum eram liber să fac ce vreau eu.
– Nu am spus nimic, sunt doar gelos pentru că dacă așa ești acum, imaginează-ți cum vei deveni când te vei îndrăgosti cu adevărat. Avem doar o singură inimă.
A îndrăznit să zâmbească spre mine.
– Nu doar o singură iubire, ci o singură inimă, iar prietenul meu are una singură.
A spus Yoo.
– Băi, tu ți-ai bătut joc de mine de la început? Ce fac eu pe post de cobai în timp ce voi pregătiți glume pentru Bar? i-am arătat cu degetul pe toți.
– Acest lucru este valabil pentru Kan și Bar.
– Ar trebui să mergem să bem acum, sunt obosit.
– Prietenii lui Yoo sunt obosiți? Poate ar trebui să mergem să mâncăm.
– Asta e! Du-te!
Prietenii mei au vorbit, lovindu-se reciproc în mod jucăuș.
– Te simţi bine?
M-am întors spre proprietara vocii drăguţe, care era lângă mine.
– De ce întrebi?
I-am răspuns cu sprâncenele ridicate.
– Nu vii cu noi, așa că am crezut că s-a întâmplat ceva.
– De ce crezi că s-a întâmplat ceva? O să mă duc la Ploy, i-am răspuns.
– Deci nu v-aţi certat, nu-i așa?
– Ce?! Eu și Ploy?
Am ridicat din nou sprâncenele la întrebarea ei ciudată.
– Ei bine… sau te întâlnești cu altcineva?
– Ești nebună? Ne iubim, de ce să ne certăm?
I-am răspuns cu un zâmbet. Ploy și dragostea mea erau bine. Eram împreună de aproape un an, ne certam pentru lucruri precum aniversări pe care nu le mai țineam minte. Mi se părea o prostie, dar când ne împăcam și o vedeam zâmbind, mă bucuram. Chiar dacă nu cu mult timp în urmă îi făcusem lucruri rele lui Ploy, nu mă consideram infidel pentru ceea ce făcusem. Nu ar fi afectat dragostea dintre noi.
– Ei bine, dacă te iubește suficient de mult. Credeam că a avut loc o ceartă.
A spus ea, fluturând din mână.
– Păi, ce ai de gând să faci? Te duci cu ei? am întrebat.
– Mă duc la Di Kur cu Pan. Asta este viața unei femei frumoase care este singură. Pot să fac ce vreau, nu trebuie să dau socoteală nimănui.
– Dacă tu crezi că e în regulă, e în regulă, am mormăit eu nedumerit.
– Oh, sigur. Îmi place acest stil de viață: pot fi frumoasă, dar aleg să fiu singură. De ce să rămân blocată într-o relație și să regret?
Era frumoasă și mulți bărbați au abordat-o, dar prietena mea a rămas fidelă motto-ului ei. Eu nu înțelegeam, dar atâta timp cât prietenii mei erau fericiți, nu m-am opus.
YiWa și cu mine ne-am despărțit după ce Pan a venit să o ia. Înainte de a pleca, le-am dat ordine băieților din anul al doilea despre ce să facă. M-am întors să mă uit la ei cu furie când s-au plâns, așa că au fugit instantaneu în direcții diferite.
Telefonul meu a început să sune chiar înainte de a părăsi clădirea. Când am văzut numele persoanei care mă suna, am zâmbit. Chiar dacă nu aș fi fost atât de fericit, acea persoană m-ar fi făcut să zâmbesc.
– Ploy…
[- Unde ești?]
Vocea drăguţă a venit din partea cealaltă. Am auzit o gălăgie puternică în fundal.
– Când te întorci?
I-am răspuns pentru că deja plecam.
[- Asta sună ciudat.]
– Să nu te îmbeți prea tare.
I-am răspuns.
[- Hei! Al cui e iubitul ăsta? Ești atât de drăguț cu mine.]
– Sigur, sunt iubitul tău.
Am spus pentru a o mulțumi pe frumoasa mea iubită în timp ce zâmbeam.
[- Bun răspuns. Grăbește-te să te întorci în cameră! Rămâi acolo, nu fi morocănos.]
– Crezi că sunt un copil și ar trebui să mă grăbesc să mă întorc? Sunt deja pe moarte pentru că am crezut că pot să te îmbrățișez.
[- Oh! Bine, mă întorc curând, așa că nu pleca nicăieri. Te iubesc!]
Cuvintele de la sfârșit mă determinau mereu să zâmbesc, îmi plăcea când Ploy îmi spunea asta. Eram foarte fericit să ies cu Ploy.
– Și eu te iubesc.
Am introdus cheia în ușa camerei lui Ploy și mă pregăteam să intru pe ușă, dar mai întâi a trebuit să mă confrunt cu nașterea unor sentimente contradictorii în mine. Am decis să îndepărtez orice gând despre băiatul mai tânăr de alături și să mă conving să intru înăuntru pentru a o aștepta pe Ploy. Nu m-am obosit să răspund la mesajele lui Mark. Ar fi văzut că fuseseră citite, dar, cu toată sinceritatea, habar nu aveam ce să-i spun. Nu puteam să-i spun că eram mulțumit sau că o merita. Dar să-mi cer scuze și să-l consolez? Nu, nu aș fi putut face asta niciodată.
– Oh… grăbește-te și deschide.
– Oh! Calmează-te, Mark!
Două voci m-au determinat să mă întorc să privesc spre camera alăturată. Am văzut doi oameni care se îmbrățișau. Micuțul drăguț încerca să-l evite pe cel mai înalt și un sărut ciudat. Persoana pe care o săruta părea destul de beată.
– Deschide…
– Da, este… Ah, Mark… Destul… Oh, tu primul.
Ceva m-a forțat să mă îndrept spre ei. Îl trag pe Mark spre mine, departe de micuț.
– Ce naiba faci?
Am strigat la el. S-a întors să se uite la mine, cu ochii lui mici lărgindu-se, înainte de a-și lua mâna de pe tricoul meu.
– Ce naiba vrei?
A strigat înapoi. Respirația lui mirosea a alcool, plutind peste tot. Aveau de gând să mănânce sau să facă un duș?
– Pleacă!
M-am întors și i-am vorbit băiatului mai scund, care s-a uitat la mine confuz.
– Ce?!
– Ți-am spus să pleci! am spus, concentrându-mă pe o mână care îl ținea pe Mark de braț și pe cealaltă care arăta spre lift.
– Nu trebuie să pleci.
A spus băiatul beat de lângă mine, înainte de a se întoarce în camera lui.
– Am spus să pleci. Cât despre tine… vino cu mine.
Am spus din nou înainte de a lua din mâinile băiețelului cardul de acces la camera lui Mark, apoi am deschis ușa larg și l-am împins pe Mark înăuntru.
– Pleacă… și nu mai veni să-l deranjezi!
