~ Vee Vivis ~
Am dormit și m-am trezit, m-am culcat la loc și m-am trezit din nou. M-am tot uitat la telefon, dar nu exista nicio notificare, nicio actualizare. Ultimul lucru pe care îl publicasem era o poză pe IG cu nişte zile în urmă. Era o poză care îmi plăcea foarte mult și voiam să o pun și pe Facebook.
Am închis și am deschis o altă aplicație pentru a verifica profilul persoanei la care mă uitam în poză, dar nimic. Deși azi era zi de sărbătoare pentru noi și acum era după-amiază, de ce nu aveam nicio veste de la Mark? Să fie oare că nici măcar nu deschisese reţeaua socială?
Nu m-am putut abține să nu oftez în timp ce mă rostogoleam în pat dând cu piciorul în aerul enervării pe care o simțeam. Am încercat să rezist, nu ar fi trebuit să fiu primul care să-l contacteze, chiar dacă îmi lipsea constant.
Apoi am decis să mă duc la setările contului pentru a-mi schimba numele și poza de profil; în ceea ce privește statutul meu, scrisesem de mult timp că sunt singur.
Vee Vivis
2 minute
Imaginile au puterea de a ne arăta sentimentele.
Poze cu M.
86 like-uri 39 comentarii
Poate că a fost momentul, sau poza în sine, sau legenda pe care o scrisesem, dar oricare ar fi fost cauza, toate like-urile și comentariile pe care le primeam m-au determinat să mă ridic din pat cu uimire. Eram totuși fericit, pentru că voiam ca Mark să vadă această postare, abia așteptam să aud.
YiWa: Cine este M?
Pch Porsche: Vee s-a întors.
Flipper: Frumos și poznaș ca întotdeauna. Cine este M?
Pond Pawee: Vee e prost că scrie în engleză. Chiar trebuie să întreb: cine este M?
Dadida Mihk: Mi-e dor de Vee.
Polla Maty: Întoarce-te la luptă!
Tonkla: Ți-ai schimbat numele pe Facebook.
James reads that James is not James M…
Future for fun: M
Kampan house has a lamp bigger than a tank: M
M-am oprit din citit când am văzut comentariile prietenilor lui Mark. Am sperat în curând ca tipul să vadă postarea și să mă contacteze, chiar și numai pentru a mă saluta. Știam că eu eram cel care spera să-l recâștige, încercând să mă revanșez față de el, dar începusem să vorbim din nou și ne întâlneam de ceva vreme, așa că de ce nu putea să mă contacteze el primul, măcar o dată?
M-am uitat pe ecran pentru a vedea ultima știre a lui Mark. Era o poză de la piscină de acum trei zile. Era o poză a spatelui său, un spate pe care îl cunoșteam bine și care, din fericire, era parțial acoperit de un prosop, altfel, mă știam, aș fi explodat deja la el cerându-i să o elimine. Nu voiam ca alții să o vadă. Cunoșteam trupul lui Mark, nu conta dacă era vorba de piept, talie, abdomen sau picioare. Îl văzusem pe tot și eram foarte posesiv cu el.
Am tot sărit de pe Facebook pe IG, dar el a rămas tăcut, așa că am părăsit profilul lui și m-am întors la paginile de start.
TOSSAKAN
2 ore
Pentru a fi un atlet ai nevoie de rezultate! Dacă vrei să-i miroși obrajii iubitului tău, atunci ce trebuie să facem? ***#TeamB***Luptă înotătorii și Facultatea de Medicină.
449 like-uri 148 comentarii
Din postarea pe care a făcut-o părea că încurajează un prieten să se antreneze, dar în realitate cocheta cu Bar.
Daen what Daen: Respect! Poți să vorbești în același post despre două lucruri care nu au nicio legătură între ele.
Vee Vivis: Dacă vrei să înveți cum să îi atragi atenția, întreabă-l pe Gun. Dacă vrei doar să iubeşti, atunci cere un număr.
TOSSAKAN: Te-ai întors pe Fb Vee Vivis?
Pond Pawee: Nu sunt sigur la ce să mă uit mai întâi, dacă la povestea lui Kan, la cea a înotătorului nostru, sau dacă ați observat că Vee și-a schimbat numele.
Am răspuns la comentariul de după Dan, cu emoțiile unei persoane libere. Kan mi-a scris pe chat-ul privat punându-mi o mie de întrebări despre revenirea mea la utilizarea Facebook. Eu doar revenisem pe Facebook, de ce erau oamenii atât de șocați? I-am spus că m-am întors pe internet pentru că acum știam că există speranța că eu și Mark ne vom împăca și că vom putea să ne începem din nou povestea.
Încă mă răsuceam prostește pe pat, iar ecranul telefonului meu arăta clar că Mark era online și totuși numele lui nu apărea în notificările mele din partea de sus. L-am sunat pe Bar ca să-l invit undeva, dar mi-a răspuns că nu poate, că iubitul lui nu-l lasă să vină. Cum ar trebui să se simtă un tip căruia i s-a interzis să facă ceva? Nu-l mai văzusem pe Mark de zile întregi și totuși tot ce puteam să fac era să stau și să aștept ca el să fie în sfârșit interesat să mă contacteze primul.
De ce era Mark atât de încăpățânat?
Vibrația bruscă a telefonului m-a determinat să mă ridic în pat într-o clipă, atât de repede încât telefonul mi-a alunecat din mâini și a aterizat la picioarele patului. Mi-am îndreptat spatele, gata să răspund, dar nu am putut avea decât o față dezamăgită când am citit afișajul.
YiWa: În seara asta, hai să ieșim.
Am citit și am întors telefonul cu fața în jos fără să răspund la nimic. Eram mai mult decât sigur că dorea să fie informată despre toate ultimele evoluții dintre mine și Mark. Dar nu era nimic de știut, era exact ceea ce vedeam: eu alergând constant după el. În ciuda acestui fapt, însă, eu eram cel care acum aștepta perpetuu. Uneori mă descurajam și mă simțeam atât de obosit, dar nu-mi schimbam comportamentul nici măcar o clipă, nu mă plictiseam niciodată să fac exact ceea ce făceam.
Vee Vivis
Acum
Voi continua să-mi urmez inima, indiferent cât de departe va merge el.
Tinkle bel: E inima ta chiar atât de puternică?
Yiwaa: Delirezi și nu ai puterea să-mi răspunzi?
Nnorthh: Necesită atenție.
Gay sarawin: Îmi place de Vee când este îndrăgostit.
Am zâmbit la numeroasele comentarii pe care le-am văzut sub statusul meu, apoi am închis telefonul și m-am ridicat, îndreptându-mă spre baie pentru a mă spăla pe față. Dacă Mark nu era cu adevărat interesat, probabil că ar fi trebuit să caut altceva de făcut.
Când am ieșit din baie aveam încă prosopul într-o mână, în timp ce cu cealaltă am luat telefonul pentru a verifica notificările. Notificările lăsate de prieteni și fani erau atât de multe, încât doar din pură întâmplare nu am ratat o notificare de acum cinci minute. O notificare de la Mark.
Mark Masa: M?
Vee Vivis: Dacă tot erai acolo, puteai să aștepți până mâine ca să mă întrebi.
În timp ce-i răspundeam, pe fața mea a reapărut obișnuitul zâmbet tâmpit. Semnul vizualizărilor mi-a spus că mi-a citit răspunsul și mi-a răspuns după un minut.
Mark Masa: M-am tuns.
Vee Vivis: Unde?
Mark Masa: Zen.
Răspunsuri scurte la care am dat din cap.
Vee Vivis: Care dintre aceste cuvinte ar trebui să le iau ca pe o invitație?
Mark Masa: Doar mă tund.
Vee Vivis: Nu spune pur și simplu, orice te privește, oricât de mic ar fi, este important pentru mine.
Mark Masa: La naiba, Vee!
Vrei să știi cine este M?
Mark Masa: Nu vreau să știu.
Vee Vivis: Bine, nu este important.
Vee Vivis: Poți să mă suni? Mi-e prea lene să scriu.
Cu siguranță nu mă așteptam să mă sune, până atunci eram obișnuit să nu-mi răspundă la mesaje. Când voiam să îi atrag atenția, îi trimiteam autocolante.
Am stat pe loc când am auzit că mă sună cineva, degetele mi-au înghețat când am citit al cui era apelul. M-am repezit la telefon să răspund, dar apelul se terminase deja.
Masa Mark: Hei, de ce nu ai răspuns?
La citirea acestor câteva cuvinte, inima mea a început să bată ca o nebună. Nu-mi puteam controla sentimentele, uimirea, bucuria și fericirea de a ști că nu numai că m-a sunat, dar a vrut ca eu să-i răspund. Așa că l-am sunat înapoi imediat.
– Vrei să auzi și de la mine, am spus ca răspuns la mesajul său.
[- Trebuie să precizez de fiecare dată?] a răspuns el după un timp.
– Mi-e teamă că te-ar putea deranja.
[- De ce ţi-e atât de frică?] mi-a răspuns. Nici măcar nu eram sigur, dar parcă îl simțeam aici, lângă mine.
– Sunt mereu îngrozit că într-o zi vei dispărea din nou.
[- Ce prostie!]
Mark a fost întotdeauna Mark. O persoană care nu îți scria mesaje care să sune ca niște poezii, ci mai degrabă ca niște telegrame. Cu toate astea, cu doar câteva cuvinte reușea întotdeauna să își exprime pe deplin sentimentele.
Doar un singur cuvânt, dar a fost suficient să aud tonul pe care l-a rostit pentru a înțelege ce-mi spunea cu adevărat.
– Sunt nebun din cauza ta, Mark.
Când s-a dus la casă să plătească, m-a pus în așteptare. Când am reluat discuția, am vorbit despre mai mult și mai puțin. Se plângea de volumul de studiu din timpul săptămânii, nu vorbea prea mult și răspundea pragmatic, aproape monosilabic, dar nu conta, pentru că numai asta mă determina să fiu fericit.
– Putem vorbi până mâine dimineață? am întrebat după un timp.
[- Dar este doar ora cinci.]
– Am putea vorbi chiar și în persoană, nu-i așa? am încercat.
[- Voi fi obligat să te văd toată ziua și toată noaptea?]
– Chiar și noi, uneori, pur și simplu adormim unul în brațele celuilalt, i-am răspuns cu voce joasă, nefiind sigur că mă auzise. O parte din inima mea își dorea ca el să fie mereu conștient de sentimentele mele. Cu toate astea, credeam că nu-i plăcea să mă audă vorbind așa, credeam că era încă speriat de ceea ce s-ar putea întâmpla între noi.
[- Dar în acest moment nu este normal.]
– Atunci când va fi normal?
L-am întrebat ce aveam în suflet, dar în schimb a tăcut. Am vrut să știu cum se simțea acum, dacă eram mai aproape de el sau dacă era la fel.
– Dacă poți fi persoana care erai cu mine, atunci spune-mi. Dacă nu poți, trebuie să-mi spui oricum.
Am înțeles de ce îmi spusese cuvinte similare în trecut. Când îmi ceruse atunci lămuriri, inima mea devenise împovărată exact așa.
[- Nu sunt o persoană nouă.]
A vorbit încet, după ce a tăcut o vreme.
[Sunt aceeași persoană.]
Inima mea care părea să se strângă s-a eliberat treptat când i-am auzit cuvintele. Am zâmbit atât de mult, încât am crezut că o să-mi saliveze gura. Îmi venea să țip în gura mare, dar deocamdată puteam să țin acest sentiment sub control.
– Mark…
[- Ce e?]
– Pot să vin să te văd?
Nu a spus nimic, era atât de tăcut, încât nu mai suportam.
– Mă gândeam să mă duc să mă tund, am spus în timp ce îl atingeam, puteam să-l tund puțin, chiar dacă nu fusesem la frizer împreună cu Nuea decât acum două săptămâni.
Am zâmbit când a spus asta.
– Așteaptă să te sun eu, am spus înainte de a închide.
M-am plimbat și mi-am deschis garderoba, mi-am ales hainele care credeam că mi se potrivesc și m-am schimbat. M-am privit în oglindă și m-am mai pieptănat puțin. Mi-am zâmbit la părul meu negru și i-am făcut cu mâna în suflet un semn de adio.
Am coborât la parter, unde tata se uita la o mașină pentru un client. Nu eram sigur unde era mama. Yoo stătea în mijlocul camerei și asambla un model. Ce era? Și-a încruntat sprâncenele, a lăsat să iasă un sforăit enervant în timp ce-și dădea franjurile la o parte din ochi și a suspinat înainte de a se uita la mine.
– Hei, Khun Chai, ai ieşit din dormitor? m-a salutat înainte de a se întoarce la modelul său.
– Ce faci mai exact? am întrebat, îndepărtându-mă treptat. Odată îi rupsesem din greșeală o bucățică din machetă și se plânsese la mine o săptămână.
– Muncesc. Unde te duci? Soarele nu a apus încă.
– Idiotule… am înjurat eu.
– Ei bine, te îmbraci de parcă ai merge la o întâlnire și nu la o băutură, așa că trebuie să te întreb în caz că frățiorul meu a fost determinat să facă vreo prostie, a spus el.
– Mă duc să mă tund, i-am răspuns înainte de a ieși în fața casei.
Am încetat să mă mai uit la motocicletă și am început să-mi folosesc creierul pentru a procesa. Dacă îmi foloseam motocicleta, trebuia să mă întorc acasă, dar dacă găseam pe cineva care să mă ducă, atunci puteam să mă întorc cu Mark și să mă folosesc de scuza că nu aveam motocicleta. După ce m-am gândit la asta, m-am întors spre casă. Fratele meu, care ținea atât de mult la mine, își construia din nou macheta. Am respirat adânc și apoi m-am dus la el.
– Yoo…
Deși stăteam chiar lângă el, nu mi-a răspuns, pentru că era mai interesat de macheta sa. Dacă ar fi avut un partener, cu siguranță ar fi fost supărat pe el.
– Ai Yoo!
– Eu nu sunt P’ al tău, la naiba! Nu pot… cu siguranță nu, m-a insultat înainte de a se întoarce la modelul său.
– Du-mă la mall! i-am cerut după ce l-am determinat să se plângă.
– Eu? a ridicat privirea și a întrebat.
– Da.
– Și ce primesc eu din asta? a întrebat.
– Pe Mark ca şi cumnat, i-am răspuns, zâmbind, dar el s-a uitat la mine cu gura căscată.
– De ce zâmbești? Ai o motocicletă. De ce nu te poţi duce singur?
– Vreau să mă întorc cu Mark, i-am răspuns răutăcios, deoarece fratele meu știa totul și astfel ar fi înțeles cu siguranță.
– Acest plan este prea mult.
– Du-mă! am implorat, apropiindu-mă de el.
– Bine, dar în seara asta trebuie să mă ajuți cu acest model, mi-a răspuns cu un zâmbet malefic.
– Bine, i-am răspuns, zâmbind și mai răutăcios decât el.
De fapt, nu aveam nicio intenție de a veni acasă în acea seară.
Am intrat în mall după ce m-am despărțit de Yoo, am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe Mark, care îmi spusese unde mă aștepta înainte de a închide. Mai întâi m-am dus la baie pentru a mă asigura că părul meu încă arată bine înainte de a mă întâlni cu el.
Mark aștepta lângă lift, era un tip înalt, îmbrăcat într-un tricou alb și pantaloni scurți. Avea niște cercei și un ceas la încheietura mâinii. Arăta atât de chipeș, încât până și trecătorii l-au remarcat. M-am oprit și m-am uitat la mine, purtam o pereche de blugi de culoare deschisă și un tricou, nimic diferit de Mark. Am zâmbit, gândindu-mă la cuvintele fratelui meu.
E ca o întâlnire adevărată.
– Mark… am strigat către persoana care era cu spatele la mine. Mark s-a întors înainte de a-și îndepărta puțin capul, dată fiind apropierea mea. I-am zâmbit la frica lui înainte de a mă îndepărta câțiva pași pentru a nu se simți incomod.
– Atât de încet.
S-a plâns încet înainte de a se întoarce.
– Am vrut să fiu mai rapid, dar am rămas fără mașină, i-am răspuns.
– Nu ai folosit motocicleta?
– A luat-o Yoo.
Azi am putut vedea avantajele de a nu trăi într-o familie bogată. Dacă aș putea să folosesc scuze stupide pentru ca lui Mark să-i pară rău pentru mine, atunci aș face-o.
– Unde se duce?
M-am încruntat când Mark a întrebat despre fratele meu.
– Dacă ești interesat de mine, atunci fă-ți griji pentru mine, am ales să spun în loc să îi răspund la întrebare și în schimb să atrag atenția asupra mea.
– Ei bine…
– Păi, ce? Știi că sunt foarte posesiv cu tine.
– P’Vee…
Am zâmbit părtinitor când i-am auzit vocea, părea că se enervează.
– Bine, nu mai spun nimic.
Mi-am ridicat mâinile în semn de capitulare și m-am apropiat puțin mai mult.
– Unde mergem? am întrebat când am văzut că nu am avut nicio reacție din partea lui.
Mark s-a întors și a plecat în timp ce eu zâmbeam din nou. L-am privit în timp ce se îndepărta în cămașa lui ușor largă fluturând cu fiecare mișcare a lui. Talia lui, picioarele lui, totul la el părea perfect. Am recunoscut că arătam exact ca un psihopat în timpul unei sesiuni de urmărire, dar tot am zâmbit, pentru că numai persoana din fața mea avea această putere.
Când am trecut de ușa magazinului, mi-am dat seama că era salonul de frizerie care mă tunsese pentru concursul Regelui. Nu eram sigur dacă proprietarul își mai amintea de mine. Mi-am amintit de frizerie și, în acel moment, nu era prea aglomerat. Doar un singur client care își spăla părul. Am salutat-o pe recepționeră și m-am așezat să îmi aștept rândul. Mark s-a dus și s-a așezat pe canapea.
– Oh, Doamne! Mi s-a spus că am un tip chipeș care așteaptă să se tundă, dar dintre toți oamenii la care m-am gândit, nu mi-am imaginat niciodată că va fi Nong Vee.
Proprietarul frizeriei s-a apropiat de mine şi și-a pus mâna pe marginea scaunului meu.
– Mă bucur că P’Toey m-a recunoscut, i-am răspuns, zâmbind.
– O persoană atât de drăguţă, desigur, îmi amintesc. Doar o tunsoare?
Vocea și cuvintele lui, dar mai ales felul în care se purta, îi dădeau clar gustul. S-a întors să se uite la Mark, aplecat peste telefon, care și-a ridicat privirea înainte de a schița un zâmbet către proprietar și apoi s-a întors la telefon.
– Chipeş! Ce l-ai mai găsit! mi-a șoptit aproape de ureche, dar cuvintele lui erau deja prea mult pentru mine.
– Mark! Vino și alege o tunsoare pentru mine.
Să-i răspund lui P’Toey nu conta pentru mine, așa că l-am chemat pe Mark, m-am uitat la el prin oglindă, l-am văzut ridicând privirea înainte ca sprâncenele să i se adune și mi-a vorbit cu voce joasă.
– Lasă-l pe el să aleagă! Ce știu eu?
Răspunsul lui m-a surprins, ne-am privit prin oglindă, dar el a rămas nemișcat, o statuie.
– Oh, cunosc acele priviri. Nu e nevoie să fiți geloși unul pe celălalt, înțeleg că aveţi o relaţie, Toey a făcut semn cu mâna în timp ce vorbea.
– Nu e…
– Nu e nevoie de scuze, amice. Ochii lui Vee spun totul, i-a spus P’Toey lui Mark și a zâmbit.
– Asta cred și eu. Nu-i așa că e chipeş?
Frizerul s-a aplecat să-mi șoptească la ureche în timp ce eu zâmbeam prin oglindă, apoi a ridicat capul și i-a zâmbit lui Mark.
– Da, i-am răspuns, dar ochii mei s-au întâlnit cu cei ai lui Mark, care a rămas nemișcat, înainte de a cădea încet să se uite din nou la telefon ca înainte.
– Doamne, nu știam că-ți plac băieții. De ce nu mi-ai spus acum doi ani?
M-am bosumflat înainte de a-mi atinge părul.
– Îmi place doar el, i-am răspuns, iar frizerul a făcut o față ciudată la mine.
Nu i-a luat mult timp să mă tundă și nici măcar nu mi-a păsat ce stil alesese, mă tot uitam în oglindă să văd ce face acea persoană. La început se juca pe telefon, acum citea o revistă. Arăta un pic ciudat, dar nu plecase și nu părea foarte deranjat.
– Îți place să citești?
Sprâncenele mi s-au ridicat când am văzut pe cineva mergând spre Mark. El și-a ridicat privirea pentru a vedea persoana care îi făcea cu mâna, iar băiatul s-a îndepărtat apoi, blocându-mi complet vederea lui Mark.
– Da?
Nu puteam decât să aud răspunsul lui Mark și să văd spatele lat al persoanei care îi vorbea.
– Am nevoie de o tunsoare, mă poți ajuta să aleg un stil?
Vocea gravă a continuat, deși eu am rămas tăcut.
– Ți-am spus că e chipeș. Când a venit mai devreme să se tundă, nu a scăpat de privirile bărbaților și femeilor deopotrivă.
M-am gândit la acea imagine descrisă de Toey și un cuvânt mi-a sărit în cap: posesiv.
– Cred că…
– Mark!
Nu știam ce avea să răspundă și după ce l-am strigat nu știam ce să mai spun, știam doar că vreau să le întrerup conversația.
Băiatul s-a întors de la el și s-a uitat la mine. Mark m-a privit și el confuz, înainte de a ridica sprâncenele ca și cum ar fi vrut să mă întrebe de ce îl strigasem.
– Suntem gata! a spus P’Toey cu voce joasă, dându-mi jos șorțul de salon și îndepărtând părul în exces.
– Sunt… gata, i-am răspuns lui Mark, înainte de a mă uita la P’Toey, care doar a zâmbit într-un fel de parcă ar fi vrut să spună „știu ce faci”.
– Plec acum.
A spus Mark în timp ce a început să se miște.
– Te numeşti Mark? Numele meu este Thew.
În timp ce plătea, l-am auzit pe băiat cum a început să vorbească din nou cu Mark.
– Da.
– E un nume frumos. Mă bucur să te cunosc.
Bucuros pe naiba! m-am gândit înainte de a plăti și de a mă îndrepta spre Mark, care mă aștepta.
– Mulțumesc.
Aproape că ajunsesem la ei și eram pe punctul de a-i scoate ochii tipului și de a-l smulge pe Mark de lângă el, când el a zâmbit. Știam că era doar un zâmbet conform bunelor maniere, dar tot eram gelos. Toate zâmbetele lui Mark erau atât de frumoase și nu mi le doream decât pentru mine.
– Mark!
L-am strigat cu o voce fermă, iar el s-a uitat la mine și asta a fost suficient pentru ca el să știe ce simt.
– Oh, ai venit cu fratele tău mai mare? Sau cu un prieten?
La început m-am gândit să o las baltă, dar nu acum.
– Ei bine…
Furia din mine începea să crească și a trebuit să respir adânc pentru a încerca să mă calmez. M-am îndreptat spre Mark și i-am pus brațul în jurul umerilor.
– Nu te priveşte pe tine, dar eu nu sunt nici fratele, nici prietenul lui, i-am răspuns și m-am uitat în ochii celeilalte persoane, care mă privea cu resentimente.
– Păi… Următorul client vă rog, este un loc liber acum! a strigat P’Toey şi s-a întors să se uite la mine înainte de a se uita din nou la Mark.
– Nu mai vreau să mă tund.
Thew s-a întors spre Toey înainte de a se lovi de umărul meu.
– Îmi pare rău, P’! i-am spus lui Toey, zâmbind.
– Oh! Nu-ţi face griji. Sunt bogat azi. Și cu ce s-a întâmplat nu mi-ar fi plăcut să îl tund, a răspuns, dând din braț înainte și înapoi.
– Brațul nu-ți dă drumul, nu-i așa?
– Păi…
Mark a vrut să se îndepărteze, dar eu mi-am strâns brațul în jurul umerilor lui.
– Nu-l voi părăsi pentru mult timp.
