Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Mecanismul Iubirii – Capitolul 29

Acest sentiment s-a fixat cu mult timp în urmă

~ Mark Masa ~

 

Timpul a continuat să treacă, la fel ca și relația noastră, care creștea în tăcere. Îmi plac aceste momente, sentimentele mele și ceea ce am simțit în acea ultimă perioadă.

Unii erau furioși pe ceea ce i se întâmpla lui Vee, alții, dimpotrivă, se descărcau pe el, dar, în ciuda a toate, povestea noastră a continuat să progreseze.

 

Vee, deși recent, se purta foarte bine și mă gândeam adesea la cuvintele pe care le spusese săptămâna trecută sau la acțiunile sale recente, îmi aminteam totul. Azi mă tot gândeam la fața lui frumoasă, pentru că era mult mai bine decât prelegerea pe care o ținea profesorul. Dacă prietenii mei ar fi știut la ce mă gândeam, m-ar fi certat cu siguranță.

 

Prietenii mei… fie că erau apropiați sau nu, bâjbâiau și se distrau prezicând ce se va întâmpla. La acea vreme, relația mea cu Vee nu era cunoscută de mulți. Încă îmi repet cuvintele anterioare, nu am vrut să fac public ceea ce se întâmpla pentru că eram îngrijorat, nu numai pentru mine, ci și pentru Vee.

 

Stăteam lângă piscină și, în timp ce îi priveam pe seniori cum se antrenau, mă bucuram să dau cu piciorul în apă. Ieri mă sunase Bar să mă întrebe dacă vreau să particip la jocuri alături de clubul de înot, mă întrebase de nenumărate ori dacă ar fi o problemă pentru mine din cauza lui Vee. I-am spus imediat că da, asigurându-l că nu va fi nicio problemă. La început am fost foarte confuz de întrebările lui, dar acum începeam să înțeleg.

 

– Vorbești serios? Doar acea bucățică de pânză albă care să te acopere? a întrebat vocea nerăbdătoare a persoanei de lângă mine. Mi-am ferit ochii de la piscină și m-am uitat la Vee cu fața lui frumoasă, toată încruntată. Iată că îmi repeta aceeași întrebare… era fie a opta, fie a noua oară când mi-o spunea numai azi.

– Ce anume vrei să fac? am întrebat.

– Nu știu, nu vreau să o porți.

      – Atunci ar trebui să o dau jos?

 

– Încearcă… a răspuns, dar apoi mâinile lui au apucat repede prosopul. Ochii lui ascuțiți au încercat să pară înspăimântători, dar am zâmbit scând am văzut reacţia lui.

– Acum trebuie să mă duc să înot, i-am spus lui Vee.

– Nu ai un costum de baie întreg? s-a plâns în sinea lui, încercând să mă oprească.

– Nu prea are sens să-l îmbrac dacă apoi trebuie să intru și să ies din apă pentru antrenament, i-am răspuns.

 

– La naiba! Nu poți să-l pui între timp?

– Vezi alți oameni care o fac? Nu, i-am răspuns.

– Păi… eu… te…

– Ce s-a întâmplat cu tine, Vee? a întrebat Dare venind spre noi cu un cronometru în mână.

 

– Mi-ar plăcea să știu cum face micul doctor să nu înnebunească în timp ce Bar stă pe jumătate dezbrăcat, expus în fața tuturor.

Vee a făcut aluzie la Tossakan în timp ce arăta spre Bar, care înota.

– Băiatul spune că îl iubește pe Bar, așa că iubește și el tot ce iubește Bar, i-a răspuns Dare lui Vee.

 

– Nu, dacă aș fi în locul lui, nu mi-aș lăsa iubita să își dea jos tricoul ca să se uite oricine la ea, a intervenit P’Mun.

– Așa stau lucrurile, punct și de la capăt. Dar în ceea ce-l privește pe Mark… acum ai nevoie de permisiunea lui, aşa e?

M-am întors să mă uit la Dare când a întrebat. Am fost atât de surprins de cuvintele lui și de ceea ce voia să spună cu adevărat, încât am început să transpir, semn că fața și trupul meu începuseră să devină mov. Vee și cu mine nu eram încă împreună, totuși, tot voiam să aflu răspunsul lui.

 

– Încă nu e iubitul meu.

Răspunsul lui Vee a început să mă determine să roșesc din nou.

– Deci nu ești gelos?

– Sunt gelos! Acum aș orbi unul câte unul pe toți cei care se uită la el, dar nu am dreptul, așa că nu pot face asta.

– De ce? a întrebat Dare.

– După cum am spus, nu este iubitul meu, a repetat Vee înainte de a-mi arunca o privire înflăcărată:

– Dacă aș avea dreptul atunci…

– Ei bine? am întrebat, încercând să-mi controlez fața și vocea.

– L-aș încuia în cameră. Dacă își dorește atât de mult să se dezbrace, o va face doar pentru mine. Dacă vrea neapărat să înoate pe jumătate dezbrăcat în piscină, o va face doar în fața mea.

Mă înfierbântam la cuvintele lui. Părea să fie serios, ochii lui îmi confirmau că nu glumea.

 

– Foarte serios, prietene, a spus Dare înainte de a-l mângâia pe Vee pe umăr.

– Desigur!

Vee i-a zâmbit dulce prietenului său.

 

– Dar deocamdată trebuie să accepți că alte persoane îl pot admira, deoarece tu nu ești încă iubitul lui, a continuat Dare, arătându-i un zâmbet lui Vee.

– Nenorocitule…

– Mark, hai să mergem! Nu trebuie să te grăbeşti, a spus Dare și m-a rugat să îl urmez.

– Bine, i-am răspuns și m-am ridicat în picioare când am văzut că ochii lui Vee, care privea acum golul din fața lor, păreau triști.

 

– Ce s-a întâmplat cu tine acum? l-am întrebat.

– Sunt gelos! a mormăit, părând a fi un puşti irascibil. Ceea ce a spus a mutat atenția oamenilor din jurul nostru, a tuturor celor trei, dar se părea că atât lui Vee, cât și lui Dare nu le păsa deloc.

 

– Tu ești cauza… a spus în timp ce ne îndreptam spre alee.

Antrenamentul meu a durat câteva ore, suficient pentru a mă antrena în toate stilurile și pentru a-mi perfecționa stilul preferat. Bar mă provocase să promit că îmi voi intensifica antrenamentul pentru a fi la înălțime în timpul competiției. Nu prea voiam să încep azi, mă săturasem de înot, voiam doar să-i privesc pe ceilalți cum se antrenau și să văd ochii unei persoane în special. L-am văzut pe Vee plimbându-se înainte și înapoi pe marginea bazinului… era evident că atrăgea atenția multor oameni de aici. Mai ales acum că se apropia de mine.

 

– E pe-aici terenul de fotbal P’? a întrebat ironic un student din anul doi. Vee a ridicat sprâncenele înainte de a se uita la mine și de a răspunde.

– Nu. Doar că inima mea este aici.

 

– Dezgustător, a spus Dare.

– Dacă fața ta nu ar fi atât de plăcută, chiar aș vomita.

 

– Până acum doar Gun venea aici, acum veți fi doi?

Așa că băiatul acela, împreună cu ceilalți din club, au început să-l tachineze cuminți pe Vee, care s-a ridicat zâmbind din umeri și apoi s-a îndreptat spre mine.

 

– Deci, putem spune în sfârșit că sunteți împreună, Vee? a întrebat un elev din anul patru.

– Ce?! E exact așa cum vedeți.

Vee a încetat să se mai uite la mine pentru a-i răspunde lui P’Keng.

 

– Ar trebui să precizați clar ce sunteți.

P’Keng s-a apropiat așa cum a cerut.

– Nu e ca și cum ai fi în comisia de disciplină, așa că nu văd de ce ar trebui să ne ştii afacerile, a replicat Vee supărat.

 

– Oh, ce tare!

P’Keng s-a oprit în fața noastră.

– La naiba cu oamenii chipeşi! Nu a fost de ajuns cu doctorul, acum avem încă o pacoste frumoasă.

 

– Unde este costumul tău? a întrebat Vee în timp ce stătea în fața mea. Mi-am ridicat privirea și i-am arătat spre vestiar, așa că a suspinat îndelung.

– Pune-ți asta! a mormăit foarte supărat.

 

Și-a dat jos cămașa neagră și mi-a așezat-o în poală. Mi-am mutat privirea de la Vee la cămașa de pe picioarele mele de mai multe ori, trebuia să o îmbrac repede înainte ca Vee să intre în modul căzut pe cap. În plus, mă încălzea de frigul pe care începeam să-l simt în afara apei. De îndată ce cămașa întunecată mi-a atins pielea, mirosul parfumat al proprietarului ei mi-a ajuns la nas.

 

– Să creăm un univers al nostru, un loc special de oferit, unde mă poți simți chiar și în aerul pe care îl respiri. Oh, Mark! N-ai putea fi interesat de mine? Chiar și puțin? a spus Keng, determinându-l pe Vee să se întoarcă să se uite la mine, în timp ce eu îl priveam fără să știu ce să spun, eram intrigat de cuvintele seniorului.

 

– Ei bine? a întrebat Vee.

– Tu…

– Eu ce?

– Să ne creăm propriul univers, a repetat P’Keng în timp ce răbdarea lui Vee începea să micşoreze vizibil.

 

– Nu, mulțumesc, nu am nevoie de un alt univers.

– E, pentru că în ceea ce trăiești, Mark, nimănui nu-i place să fie în plus… a spus Dare.

 

– Bine, ajunge, să mergem!

Vee m-a apucat de mână și m-a dus departe de ei. M-am ridicat în picioare, clar confuz de ceea ce făcea, iar prietenii lui păreau și ei șocați.

– Vorbești serios?

 

– Nu vrei să fii în plus, nu? Deci e clar că noi doi nu facem parte din același univers ca și tine, a răspuns Vee, zâmbind.

– Vee… l-am strigat cu voce joasă, el s-a întors și a ridicat sprâncenele cu surprindere.

 

– Ce este? a întrebat.

– Sunt timid…

La început nu am fost, dar după ceea ce a spus Dare, fața mea începuse să se încălzească.

 

– Acum înțeleg… Când Bar e timid e drăguț, dar uitându-mă la tipul ăsta, când e timid, e grozav, a spus P’Keng apropiindu-și fața de a mea.

– P’Keng!

Vee s-a mutat să stea în fața lui Keng.

 

– Oh… ce posesivi suntem!

– Și mult mai mult, dacă asta servește la protejarea lui.

 

– Ar trebui să slăbești strânsoarea. Nu crezi că exagerezi un pic?

– Ei bine…

Vee s-a oprit când a simțit că îl trag de cămașă din spate. Dacă l-aș fi lăsat să continue să se certe cu seniorii, atunci persoana rea aș fi fost eu. Vee s-a întors chiar dacă nu-și terminase fraza, ochii lui ascuțiți se uitau la mine ca și cum ar fi vrut să mă întrebe „ce s-a întâmplat”. I-am răspuns încet:

– Vestiarul…

 

Deoarece obișnuiam să ne petrecem tot timpul liber împreună, era nevoie doar de o privire între noi pentru a comunica, era suficient să ne privim în ochi pentru a înțelege ce gândește celălalt. Un cuvânt era suficient și o persoană știa ce simte cealaltă. Cu cât mă gândeam mai mult la timpul petrecut certându-ne, cu atât mai mult regretam tot acel timp pierdut. Timpul acela, însă, îmi servise pentru a aprecia mai bine zilele pe care le trăiam acum împreună, pentru că, puțin câte puțin, într-un mod foarte treptat, era bine să dai frâu liber inimii.

 

Stăteam la masa de la restaurant și alegeam ce să luăm. Vee stătea alături de mine, complet cufundat în meniu. Îl întorcea și îl răsfoia, citind cu atenție fiecare pagină, iar când chelnerița venea la masă, se întorcea la pagina anterioară.

 

– Pește prăjit cu ierburi sau carne de porc prăjită cu ierburi. Ce ar trebui să mănânc?

Bărbatul chipeș s-a uitat în sus și a întrebat.

– Trebuie să mănânci, așa că e alegerea ta, i-am răspuns.

 

– Nu pot s-o fac! Alege tu pentru mine, te rog, a spus făcând o față rugătoare.

– Porc, i-am răspuns scurt.

 

– Bine, carne de porc prăjită cu ierburi.

A dat din cap și i-a spus chelneriței.

Inima a început să-mi bată repede în piept, era doar un lucru mărunt, dar avea puterea de a mă determina să fiu atât de fericit. Era doar o persoană care îi cerea celeilalte să aleagă pentru el. Îmi cerea doar să aleg cina noastră, un fel de mâncare simplu.

 

– Și pentru tine?

M-am uitat la meniu când chelnerița s-a întors spre mine.

– Păi… carne de porc prăjită cu usturoi, i-am spus.

 

Chelneriţa ne-a zâmbit și și-a cerut scuze, deoarece restaurantul începuse să se umple și așteptarea va fi mai lungă decât de obicei. Pentru mine nu a fost o problemă, mâncarea a fost bună acolo. Veneam adesea cu prietenii mei, iar pentru mine și Vee era prima dată, deoarece nu mâncam prea des în oraș. De cele mai multe ori ne întâlneam seara târziu, la mine acasă, sau ne vedeam la facultate.

 

Faptul că eram aici, stând cu el și așteptând mâncarea, era ceva care mă determina să fiu fericit, pentru că nu făceam prea des așa ceva împreună. Așa că tot ceea ce se întâmpla era prețios pentru mine și voia ca și Vee să aprecieze asta.

 

– Fă o poză.

Persoana care stătea alături de mine mi-a întins telefonul, determinându-mă să devin confuz.

– Facebook? am întrebat.

 

– Nu, IG, a răspuns Vee, iar eu am dat din cap.

Am făcut o poză cu persoana care se uită la obiectivul din fața sa. Nu știam dacă era atât de bună camera telefonului sau ochii celeilalte persoane care erau atât de fascinanți. Ochii lui erau ațintiți asupra mea, nu asupra aparatului foto. Nu am vrut să mă gândesc la ce vor crede oamenii când vor vedea această fotografie postată. Ochii lui dulci m-au fermecat, dar când a întors acel zâmbet mic spre mine am știut că sunt pierdut.

 

– Gata?

Părea că nu o făcea intenționat și totuși vulpea aceea frumoasă din fața mea cred că știa perfect efectul pe care îl avea asupra mea.

– Păi…

Mi-am curățat gâtul înainte de a-i înmâna telefonul înapoi.

 

– Da, arăt foarte bine în această fotografie.

A complimentat înainte de a continua să se joace cu telefonul său.

– Deschide IG-ul tău și adaugă-mă, a spus, ridicând capul pentru a se uita la mine.

 

– Nu am un cont, i-am răspuns. De fapt, aveam unul, dar nu-l foloseam prea mult.

– Mincinosule, am văzut că ai fost online ieri.

Mi-a spus înainte de a-mi înmâna telefonul.

 

Mi-am scos telefonul și am dat click pe butonul de urmărire de pe pagina lui Vee.

– Gata.

Și am întors telefonul către persoana din fața mea, pentru ca aceasta să vadă că am făcut ceea ce mi-a cerut.

 

– Foarte bine. Îmi place această aplicație, fără grupuri sau pagini de bârfe, doar pui o inimă sub o fotografie.

În timp ce vorbea, s-a aplecat să-mi ia telefonul încă deschis pe poza lui.

– Ce faci?

 

– Ai pus o inimă la mine?

Am trecut de la confuzie la calm într-o clipă. Nu se întâmpla des ca cineva să mă lase fără cuvinte. Să-l văd pe Kan cochetând cu Bar era destul de ruşinos, nu puteam să mă comport așa, dar nici să tac și să pun o inimă la poza lui Vee nu puteam să fac.

 

– Hei… dacă nu vrei să o faci, nu trebuie să o faci… Dacă nu-ți place, nu trebuie să faci nimic, bine?

Spunea vocea lui şovăitoare, părând aproape că se simțea vinovat.

 

– În regulă. De ce nu mai ești pe Facebook? am întrebat.

– Nu vreau să deschid din nou acea aplicație și să văd poza ta cu acea persoană, a spus, aplecându-se peste telefon.

 

– Care persoană?

– P’Pack şi cu tine.

Vee a ridicat capul pentru a-mi vorbi.

 

– Oh…

Și am rămas tăcuți. Vee a revenit să se concentreze pe telefon, în timp ce eu am continuat să mă uit la el, dar nu am mai spus nimic.

– E… foarte important?

Și-a ridicat privirea și a întrebat.

 

– E important, i-am răspuns.

– Păi… a fost o iubire reciprocă?

 

– Chiar și acum încă îl iubesc, i-am răspuns, privindu-l în ochi. Răspunsul nu era greșit, îl iubeam, dar cu siguranță nu era genul acela de dragoste.

– Unele cuvinte, știi cât de mult mă dor?! Ai putea să nu le mai spui? a gemut încet.

 

Tăcerea s-a așternut peste noi. Vee nu a mai spus nimic, iar eu, neștiind ce să spun, am rămas tăcut. Când a sosit mâncarea, Vee a început să mănânce în liniște. Era atât de tăcut și de trist, încât nu am mai putut suporta, așa că am pus lingura în farfurie și m-am uitat la el.

 

– Suntem ca niște frați.

– Da, bine, e în regulă dacă asta simți, dar știi și tu ce simt eu pentru tine.

Am oftat când am văzut că persoana din fața mea interpretase greșit ceea ce am spus.

 

– Mă refer la Pack. El și cu mine suntem ca niște frați.

Întotdeauna fusese așa. Pack și cu mine, nu simțisem niciodată mai mult decât atât, prietenia noastră nu ar fi fost niciodată atât de bună după despărțire dacă ar fi fost altfel.

 

– Cum rămâne cu Nook? a întrebat ezitant, privindu-mă în așa fel, încât părea că-mi cere permisiunea.

– Nook este linia de cod a lui James, am răspuns încet.

 

– Ești aproape.

– Nu s-a întâmplat nimic între noi în acea noapte. Nook venise să doarmă la mine doar pentru că se certase cu iubitul lui.

Nu știam ce altceva să spun, dar nu voiam ca Vee să înțeleagă din nou greșit.

 

– Serios?

Vee și-a ridicat privirea și a întrebat de parcă nu-i venea să creadă ce aude.

– În acea dimineață, am spus acele lucruri fără să mă gândesc…

Încă nu știam de ce îi spuneam toate astea. Poate din cauza a ceea ce spusese că simțea pentru mine sau poate pentru că vedeam cum cuvintele mele reușiseră să-l rănească atât de profund.

 

– Ce-ar fi dacă… aș putea fi eu persoana de care ești interesat? a vorbit încet, cu un zâmbet obraznic.

– Continuă să mănânci, am spus, arătând spre mâncarea lui.

 

– Din ce în ce mai timid, și ca o problemă de practică, iată că schimbi subiectul, a glumit în timp ce a continuat să mănânce.

– Nu sunt timid.

Era evident că era o minciună, iar fața mea se înroșise. Nu voiam să mai spun nimic, eram foarte aproape de a-mi deschide din nou complet inima în fața lui, dar m-am împotrivit pentru că nu voiam să-i ușurez lucrurile, voiam să învețe să mă aprecieze puțin câte puțin.

 

– Serios? Nici măcar un pic?

– Nu! am răspuns nu prea serios, încercând să-mi ascund fața. În acel moment, fiecare gest al lui mi se părea senzual și provocator, ca acum, când a înclinat capul într-o parte și mi-a zâmbit cu o expresie șireată pe față.

 

– Bine, bine, fără timiditate. Doar faptul că știi ce simt pentru tine este suficient pentru mine.

Mi-am dat ochii peste cap, dar el a zâmbit ca și cum ar fi fost mulțumit de reacția mea.

 

– La naiba, Vee! am șoptit în timp ce mi-am ridicat ochii și l-am privit, dar el nu s-a mișcat nici un centimetru.

– Ce este?

 

– Ți-a trecut foamea?

– Dacă nu te pot mânca, mă voi mulțumi cu orez.

 

– P’Vee… am spus cu voce joasă, aproape mârâind în timp ce îl priveam cu ferocitate.

– Bine, o să mănânc orezul.

 

Nu știam că a mânca cu cineva poate fi atât de dificil. Poate că ar fi trebuit să învăț să gătesc? Nu ar fi fost atât de obositor pentru inima mea să facă față unei mese. Bătea atât de tare pentru că Vee fusese prea…

După ce am terminat de mâncat, Vee m-a însoțit în camera mea. Îi spusesem de o sută de ori că nu era nevoie să mă escorteze de fiecare dată până în camera mea. Serios, nu exista niciun motiv să facă asta, dar Vee era încăpățânat și o făcea de fiecare dată.

 

M-am uitat fix la telefonul care suna, am zâmbit când am văzut numele persoanei importante de care îmi era foarte dor.

– Bună, mamă, am spus după ce am răspuns.

 

[- De când ai plecat nu m-ai mai sunat deloc. Sunt foarte îngrijorată.]

Am zâmbit puțin, simțind anxietatea din cuvintele ei.

 

– Sunt bine, mamă, nu ai de ce să-ți faci griji. Nu am sunat pentru că sunt ocupat zilele astea, i-am răspuns.

[- Ocupat cu școala sau ocupat cu inima ta?]

M-am încruntat când am auzit-o spunând asta.

 

– L-ai auzit cumva pe James sau pe Wind? am întrebat în replică în timp ce m-am așezat pe canapea, apoi am deschis televizorul și am oprit volumul.

[- Persoana cu care am vorbit nu se numește James sau Wind, ci Pack.]

 

– Ce?!

Nu-mi venea să cred ce tocmai auzisem. Pack și mama mea nu se vedeau des și, mai important, Pack cu siguranță nu știa ultimele evoluții dintre mine și Vee, decât dacă, desigur, unul dintre ceilalți prieteni „adorabili” ai mei îi spusese totul.

 

– Mamă… ce părere ai?

[- Fii sincer, fiule, ți-e dor de el? Dacă te gândești serios să te întorci la el, ești sigur că vei fi bine după aceea? Adu-l să se întâlnească cu mine.]

Aproape că m-am înecat cu propria salivă când am auzit cuvintele mamei mele.

 

– Mamă… cum de ți-a venit așa ceva?

[- Pack a spus că tipul ăsta vorbește serios despre tine. Totuși, când ai venit acasă și te-am văzut în starea aceea, nu mi s-a părut suficient de adecvat, acum, însă, ți-a spus că te iubește foarte mult. Pack m-a asigurat că ceea ce simte el este real și că a văzut cu ochii lui cât de mult te iubește, așa că acum aș vrea să-l cunosc.] a spus mama mea.

 

– Mamă… nu e nimic serios încă.

[- Nu am spus că va fi, dar când va fi, vreau să-mi spui.]

 

– Dar tata…

[- Știi foarte bine că tatăl tău te iubește, vrea să fii fericit.]

Am oftat, mamei mele îi plăcea să spună regulat că tata mă iubește, dar modul în care se comporta cu mine nu părea să fie chiar așa.

 

– Mamă…

[- De ce se aude ca și cum ai pufăi?]

– Pentru că tu nu ştii nimic! Mamă, nici măcar nu a acceptat încă alegerea mea privind studiile.

[- Poate că nu este de acord, dar tot te lasă să studiezi afară. Acum, cât de înclinat ești să faci lucrurile serioase între voi doi?]

– Păi… mă gândesc la asta.

În realitate, inima mea bătea cu putere încă din prima zi în care îl văzusem din nou…

[- În regulă, fiule. Dacă lucrurile devin serioase, nu uita să-l aduci la mine. Vreau să văd cât de drăguț este iubitul tău.]

Am râs prostește la cuvintele mamei mele.

În ceea ce privește trăsăturile faciale, Vee era orice, dar nu era deloc drăguț. Dacă mi s-ar fi cerut să vorbesc cu ea despre cum se comporta de obicei, ar fi trebuit să-i spun că se purta atât de drăguț și dulce în ultima vreme, încât mă temeam serios pentru rezistența pe termen lung a inimii mele.

Care este reacția ta?
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
+1
0
Mecanismul Iubirii – Nuvela

Mecanismul Iubirii – Nuvela

Love Mechanics
Status: Completed Tip: Autor: Traducător:
Aceasta este povestea de dragoste dintre două ființe umane imperfecte. Mark și Vee sunt doi studenți la inginerie. Vee este logodit cu Ploy, o fată drăguță de la o altă facultate, în timp ce Mark poartă în suflet o dragoste neîmpărtășită, este îndrăgostit de Bar, unul dintre prietenii lui Vee. După ce petrec o noapte împreună, cei doi devin din ce în ce mai apropiați, ajungând să se culce împreună de mai multe ori. Când Vee descoperă că prietena lui îl înșeală, găsește refugiu și alinare la Mark, care între timp a început să aibă sentimente pentru el. Va reuși Vee să-și accepte noua orientare sexuală? Și va reuși Mark să își împlinească de data aceasta visul de a iubi? Introducere + 33 de capitole + 3 speciale Traducere: Rumburac❤️

Împărtășește-ți părerea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset