-Hiro-kun, pare sărat. Rio a făcut ochii mari la masa de lucru în timp ce Kase turna sare pe hamburgerul pe care îl pregătise pentru prânzul personalului. Mergeau la prânz destul de târziu, iar Rio mânca o gogoașă pentru gustarea de după școală.
– Pentru o vreme, însă, o lăsase mai ușor, a spus Chise, pe un ton îngrijorat.
Agi i-a aruncat lui Kase o privire de ocolit, dar nu a spus nimic. Kase a înapoiat solnița și a luat o mușcătură din mâncare. Pusese atâta sare, abia dacă avea gust de ceva. Avea gust de gumă uscată și fără gust. Simțea că în ultima vreme papilele lui gustative deveniseră mai rele decât înainte.
Când Kase se gândea la asta, se simțea din ce în ce mai deprimat, așa că a încercat să nu se gândească la ce o cauzase. În timp ce-și mânca guma, o voce a strigat: Hei! și legumicultorul a intrat ținând în mână o cutie de carton.
– Iată legumele pe care le-ați comandat. Am pus și niște mere bune, așa că ți-am adus unul ca să-l încerci.
Vânzătorul i-a întins un măr ușor mic, iar Chise a spus: Să vedem, să vedem. Și l-a tăiat în două.
– Oh, are o aciditate dulce și plăcută. E aproape toamnă, așa că poate putem face o plăcintă cu mere. Ce părere ai, Agi-san? Chise a dus bucata de măr la gura lui Agi, care a mâncat-o.
– Da, este bun, a dat Agi din cap.
Chise i-a spus vânzătorului că vrea zece mere și a semnat bonul de casă. Kase și-a întors privirea de la scena care semăna cu cea a unui cuplu de bătrâni căsătoriți, a stropit cu apă burgerul care era ca de cauciuc și s-a scuzat din bucătărie.
A ieșit pe ușa din spate a grădinii, unde s-a ghemuit la umbra mirtului creponat care își pierduse toate florile și a privit uimit priveliștea din fața lui. În ultima vreme își petrecea pauzele aici singur, nu voia să-i vadă pe Agi și pe Chise împreună în bucătărie.
Nu era vorba că se comportau altfel decât înainte. Își făceau treaba în mod normal, dar Kase era cel care se schimbase. Când Agi îi spusese „Ai făcut o treabă bună azi”, o bătuse pe Chise pe spate. Spunea glume și o făcea să râdă. Erau doar lucruri mărunte ca acestea, dar îi trimiteau emoțiile într-o spirală și Kase nu mai putea suporta. Nu ar fi trebuit să tragă cu urechea data trecută.
Totul devenise ciudat din cauza asta. Agi nu-i spusese despre ce vorbise cu Mutou, așadar Kase nici măcar nu putea să-l întrebe cum a fost. Nu credea că se va întâmpla, dar dacă din întâmplare Agi se căsătorea cu Chise, probabil că ar intra într-o lume la care Kase nu putea ajunge.
Când Kase s-a gândit la asta, a devenit atât de nerăbdător încât nu s-a mai putut stăpâni. Se agățase de Agi, dar apoi își spusese că nu trebuia să facă asta și se îndepărtase de el. Dar când Kase se îndepărtase, asta îl neliniștise și se întorsese din nou lângă Agi. Cu fiecare iterație, anxietatea lui creștea și mai mult. Schimbările frecvente de atitudine ale lui Kase îl zăpăcise și pe Agi.
Frunzele mirtului creponat foșneau deasupra lui, în timp ce Kase se ghemuia cu capul în poală. Ura acest sunet. Îi adusese aminte de acel vis, de el însuși în copilărie, mâncând o casă întreagă de dulciuri, cu mâinile și fața mânjite de ciocolată și glazură. De Chise și Rio fiind aruncați în vatră. De pădurea în care se auzea doar sunetul frunzelor foșnind.
– Hiroaki.
Vocea joasă și blândă s-a contopit cu foșnetul frunzelor. La marginea vederii, în timp ce-și ținea capul aplecat, Kase putea vedea vârfurile pantofilor negri. Și-a ridicat încet capul și, pe fondul frunzelor verzi din cer, era Agi privindu-l pe Kase.
– S-a terminat pauza mea?
– Nu, încă mai este timp. Agi s-a ghemuit în jos pentru a sta în fața lui Kase. Mâine avem o zi liberă, așa că ce-ar fi să mergem undeva unde să ne distrăm?
Kase a înclinat capul. Dar ție îți place să stai în apartament în ziua ta liberă.
-Uneori am chef să ies în oraș. Ce zici de o excursie de o zi la un izvor termal și să mâncăm mâncare bună?
Gura lui Kase a tresărit ușor, nu putea gusta nimic cum trebuie.
– Lasă-ți ochii să se bucure de mâncare. Nu-ți face atâtea griji pentru detalii.
Agi l-a ciupit de nas pe Kase, care i-a ridicat colțurile gurii. Lumina soarelui se filtra printre frunze peste ei, în timp ce se ghemuiau împreună pe pământ și vorbeau ca niște copii de gimnaziu. Kase a strâmbat din ochi la acea lume prea luminoasă.
… Ești amabil.
– Abia acum ți-ai dat seama de asta?
– Ai putea fi mai rece cu mine.
– Mincinosule. Te simți singur cu ușurință. A râs Agi.
Era adevărat. Se simțea prea singur, își dorea mai mult decât i se dădea și se chinuia pentru asta. Kase s-a ridicat în picioare, gândindu-se că era un idiot.
– Am planuri pentru mâine. A spus el fără să o privească în ochi pe Agi. Și-a terminat pauza și s-a dus în magazie.
Kase a amestecat făina conform rețetei magazinului în timp ce se gândea la ce va face mâine. Din moment ce spusese asta, va trebui să-și petreacă timpul afară. Poate că ar fi trebuit să se ducă la o agenție imobiliară? Nu putea să stea la nesfârșit în apartamentul lui Agi. Probabil că nu putea gândi limpede pentru că era prea aproape de el.
Poate că s-ar fi liniștit dacă ar fi pus ceva distanță între ei….
Făina lui de strângere de mână se oprise, voia să fie cu Agi pentru totdeauna, așa că de ce concepea un plan pentru a se despărți de el? Care era ironia acestei situații? Mâna lui a devenit moale și a scăpat cana de măsurat. Kase și-a aplecat capul și a privit cum ceașca se rostogolea pe podeaua magaziei întunecate.
Era a doua zi de joi din octombrie, în acea zi era ziua de naștere a lui Rio, iar brutăria se închidea devreme, la ora 15.00.
După ce a pus semnul de „închis”, Chise s-a ocupat de pregătirea tortului și a mâncării, în timp ce Agi s-a ocupat de decorațiunile pentru ziua de naștere și a decorat sala de mese cu baloane și obiecte de hârtie. Agi crescuse într-un orfelinat și încă mai simțea resentimente de când primise biscuiți vegetali de ziua lui. Acum, că era adult, își petrecuse o săptămână întreagă lucrând la decorațiunile pentru ziua de naștere pentru ca Rio să nu treacă prin aceeași suferință.
Rolul lui Kase era să-l țină pe Rio departe de brutărie până când pregătirile erau terminate. Rio a părut să înțeleagă acest lucru și a spus că vrea să meargă în parc să se joace cu mingea.
– Mă întreb ce cadouri voi primi anul acesta. Crezi că mami îmi va da creioane colorate? Sub un copac mare de ginkgo, Rio a afișat un zâmbet plin de anticipare în timp ce arunca o minge.
– Dacă i-ai spus că le vrei, probabil că ți le-a luat. Kase a prins mingea și a aruncat-o înapoi cu o singură săritură.
– Nu i-am spus că le vreau pentru că mi-a cumpărat creioane colorate și culori noi când am început clasa întâi… Dar îmi plac creioanele pentru că sunt atât de frumoase și moi.
– Ai dreptate. Și desenele tale sunt frumoase, Rio.
– Dar dacă voi primi altceva, voi avea grijă să vă mulțumesc pentru asta. Este în regulă chiar dacă este diferit. Anul acesta este ziua mea de naștere, dar este și o petrecere pentru mama.
– O petrecere a mamei?, a întrebat Kase.
Rio a chicotit fericit în timp ce se uita la Kase. Hiro-kun, ai auzit de la unchiul?
– Să aud despre ce? Kase a avut un presentiment rău despre asta și inima i-a tremurat.
– Poate că este încă un secret? Dar ar trebui să fie corect să-ți spun, Hiro-kun. Ghici ce? Am văzut ceva zilele trecute. Când nu era nimeni în magazin, unchiul Agi s-a dus să o vadă pe mama în depozit și i-a dat un inel. A spus că e un inel de logodnă. Că era târziu.
Ceața i-a întunecat brusc interiorul capului.
– Dar ea nu-l poartă la serviciu. O doare dacă inelul ajunge în pâine. Dar când magazinul e închis, îl poartă acasă. Și știi ce a spus mama? I-a spus unchiului Agi că nu s-a gândit niciodată că va avea unul după atâta timp. A fost atât de fericită încât a plâns.
Rio a bătut mingea ca o minge de baschet și a zâmbit.
– Hiro-kun, un inel de logodnă înseamnă că se vor căsători în curând, nu-i așa? Asta înseamnă că unchiul Agi va fi tăticul meu?
Rio a aruncat mingea, dar Kase a rămas uimit, iar mingea a sărit pe jos. Picioarele i se simțeau grele când s-a dus să o prindă și îi venea să se ghemuiască și să se așeze.
