MINCINOSUL-Capitolul 32

—Domnule Pittman, vocea mi se frânge în acel moment și îmi dreg glasul.

Dar chipul lui Keith se răcește imediat ce mă vede astfel.

S-a întâmplat ceva după ce am plecat?

Neliniștit, mă grăbesc să închei conversația cu bărbatul.

—Ei bine, atunci voi verifica imediat. Mulțumesc pentru ajutor. Probabil ești ocupat…spun eu,  încercând să-i transmit un semnal clar.

Din fericire, îmi înțelege repede intenția.

—Da, atunci… ai grijă de tine…spune el degajat.

Zâmbesc la mica pauză neașteptată din vocea lui.

—Sunt Yeonwoo. Seo Yeonwoo.

—Eu sunt Joshua, dar toată lumea îmi spune Josh. Îmi pare bine să te cunosc, Yeonwoo.

Bărbatul se întoarce după ce îmi oferă un zâmbet proaspăt și luminos. Totuși, înainte de a pleca, nu uită să-i arunce lui Keith o scurtă privire.

Manierele lui sunt la fel de bune pe cât par.

Ce fel de femeie i-ar plăcea unui astfel de bărbat? mă întreb brusc.

Credeam că doar în timpul pubertății îmi doream să văd în fața mea un bărbat de succes, dar nu este așa.

În orice caz, nici măcar nu aș putea ieși cu o femeie care nu este Alpha…

Deodată, bărbatul îi oferă lui Keith un zâmbet amar atunci când privirile lor se întâlnesc.

Momentul de respiro se termină repede. Mă întorc imediat la nervii mei obosiți și sensibili.

Pentru o vreme, niciunul dintre noi nu spune nimic.

Keith așteaptă să vorbesc eu primul.

În cele din urmă, întreb:

—…Este ceva ce vreți să-mi spuneți?

Aștept atent.

Keith, care mă privise tot timpul până atunci, răspunde în cele din urmă.

—Charles te caută. Are ceva să te întrebe.

—Oh… da.

Este un răspuns vag, iar umerii îmi cad ușor.

—Era ceva ce voiam să verific, doar că… e în regulă, mă duc.

Aștept ca el să se miște primul, dar Keith nu pare deloc interesat să se miște din locul lui.

Oare și el a ieșit aici doar să simtă aerul, ca mine?

Ezit o clipă și încerc să plec.

—Ce făceai cu acel bărbat?

Nu pot citi absolut nicio emoție în vocea lui calmă.

Întreabă doar din curiozitate?

Mi se pare puțin probabil, cunoscând personalitatea lui Keith, dar răspund sincer.

—Mă odihneam puțin pentru că amețisem. El trecea pe acolo și m-a întrebat dacă sunt bine. Am auzit că este bodyguardul unuia dintre invitați.

Acum că mă gândesc, cine este angajatorul lui?

Întrebarea îmi apare în minte în timp ce îmi amintesc chipul lui zâmbitor, luminos ca soarele.

—Poate că, din cauza muncii, starea mea nu arată prea bine în ochii celorlalți, adaug cu naturalețe.

Keith, care nu spusese nimic pentru o vreme, deschide în sfârșit gura.

—Mă întrebam de ce ai fugit atât de repede din sală…

Remarca lui ciudată mă lovește ca o înțepătură.

Mă priveai?

Sau doar ai observat întâmplător?

Probabil a doua variantă.

Chiar și după ce mă gândesc limpede la asta, pare totuși ciudat.

Nu ar fi venit aici pentru mine.

—Nu ești suficient de bine ca să suporți amețeala, dar pentru a te juca cu un bărbat ești.

Pentru o clipă nu pot să cred ce am auzit.

—…Ce ai spus acum?

Keith izbucnește într-un râs scurt.

La fel de disprețuitor ca întotdeauna.

—Ai auzit foarte bine, nu?

—Ah…

Exclamația îmi scapă fără să vreau.

—Glumești, nu-i așa?

—Nu-i așa? continuă el.

– Îl priveai fascinat.

Și nici măcar nu se oprește aici.

Keith adaugă sarcastic:

—Toți bărbații care au venit astăzi arată de parcă și-au pierdut mințile. Ce faci, îți cauți un sugar daddy sau ai intrat din nou în călduri? Nu ți se pare cam disperat să te uiți după un bodyguard?

Rămân fără cuvinte pentru o clipă, uluit.

Keith îmi zâmbește, de parcă știa exact că asta va fi reacția mea.

—Ești Omega, nu? Nu poți să te abții. Când intri în călduri ești ca o pisică vagaboandă. A venit din nou ciclul? Sau încercai să-ți alegi partenerul din timp?

Keith mă insultă clar.

Mă disprețuiește și nici măcar nu încearcă să ascundă asta.

Îmi strâng pumnii de câteva ori, încercând să mă calmez, dar nu reușesc. În cele din urmă îmi împletesc mâinile tremurânde și deschid gura.

—Eu nu aleg parteneri în timp ce lucrez. Pentru că nu sunt domnul Pittman.

În acel moment, chipul lui Keith se schimbă.

Simt un mic fior de satisfacție.

—Ce vrei să spui prin faptul că nu ești ca mine? întreabă Keith neliniștit, cu voce joasă.

Cuvintele îmi ies rapid:

—Poate că mă întrebi pentru că nu știi, dar îți spun eu dacă chiar nu știi. Eu nu trăiesc într-un haos ca domnul Pittman. Deci Omega sunt mereu așa? Te-ai gândit vreodată cine îți schimbă partenera în fiecare săptămână? Nici măcar nu știu dacă îți amintești cine face toată curățenia după tine!

Cuvintele îmi scapă înainte să le pot opri.

Dar nu cred că mai contează.

Acest bărbat mă insultă și mă manipulează după bunul lui plac.

A fost mereu așa.

De ce nu aș putea și eu?

—Așa deci…

Keith scrâșnește din dinți.

În mod normal, oamenii se enervează când sunt puși în fața adevărului.

—Și ce dacă? Acesta este jobul tău: să te ocupi de partea murdară.

Înghit cuvintele lui de parcă le-aș fi așteptat.

—Da! Datorită unor oameni ca tine, care pot plăti și arunca lucrurile murdare pe umerii altora, oameni ca mine pot trăi și mânca! Așa că ar trebui să-ți mulțumesc? Du-te dracului! Du-te dracului! Dacă aș avea banii tăi, nu aș fi în mizeria asta!

Strig și mă opresc brusc.

Doamne…

Am aruncat cu înjurături pe care nici măcar în adolescență nu le-am spus.

Chiar și eu sunt șocat.

Respirația îmi este grea, iar amețeala nu dispare.

În grădina liniștită, Keith mă privește în tăcere pentru o vreme.

—…Ai terminat?

—Nu! scuip imediat.

—Sunt în călduri ca o pisică vagaboandă? Ce curat ești tu! Tu ești cel care se mută în patul altei persoane în mai puțin de o săptămână! Nu contează de câte ori te-ai culcat cu altcineva, nu are nicio legătură cu mine! Cum îndrăznești să-mi spui asta?! Ești un mizerabil!

Scot la iveală toate cuvintele pe care le-am ținut în mine.

Mă va face asta să mă simt mai bine?

Deodată, Keith izbucnește în râs.

Mă înfurii și mai tare, dar în același timp sunt nedumerit.

Râzi de mine?

—Ah, Doamne… oftează Keith încet, scoțând un suspin lung.
—Ai dreptate. Nu mi-am dat seama.

Recunoaște asta fără nicio ezitare.

Eu doar clipesc, surprins de reacția neașteptată.

Keith mă privește.

—Tu și cu mine ne comportăm la fel când suntem în călduri. Dar ai de gând să te prefaci că nu știi asta? Recunoaște pur și simplu. Nu trebuie să ocolești subiectul.

—Ce… ce vrei să spui? bâlbâi fără să-mi dau seama.

Keith pare gata să continue, dar eu mă grăbesc să mă retrag.

Un miros dulce și puternic îmi invadează nările.

Este aroma feromonilor lui Keith.

Dar nu pot să-i cer să-i reducă.

În clipa în care aș spune asta, ar descoperi că îl pot mirosi.

Ar fi același lucru cu a recunoaște că eu sunt cel care i-a lăsat marca.

Tot ce pot face este să fac un pas înapoi și să-l avertizez.

—Stai. Nu te apropia.

—De ce?

Keith își trece mâna prin păr, râzând de mine.

—Nu e bine pentru amândoi? Mi-am dat seama că nici tu nu urăști să te culci cu mine.

Își îngustează ochii și șoptește încet:

—De câte ori ai plâns pentru că îți plăcea.

—Ai un Omega! strig disperat.

—Da, acel nenorocit de Omega care a fugit după ce m-a marcat!

Keith ridică mâinile și le lasă să cadă nervos.

—Nici măcar nu știu în ce colț al lumii se află. Și asta ar trebui să fie o scuză ca să nu fac sex cu tine?

—Ha, nu face asta. Ți-am spus să nu mă mai atingi niciodată!

El scoate un râs scurt. Nu este deloc plăcut.

Privesc frenetic în jur. Dar nu este nimeni care să mă ajute.

Mă gândesc să fug, însă picioarele nu mă mai ascultă. Nu reușesc să pun nicio forță în ele. Tot ce pot face este să mă străduiesc să nu mă prăbușesc.

Keith își întinde brațele și mă trage spre el fără efort.

De îndată ce buzele lui îmi ating gura, întregul meu corp se încordează de dezgust.

Un miros dulce mă inundă, amețindu-mă.

„Ah…”

Îmi acoperă tot trupul. Mă copleșește, mă face să-mi pierd puterea de a rezista.

Corpul meu imploră:

Keith, deschide-mi picioarele… vreau să intri în mine.

I-am spus de atâtea ori să nu mai facă asta.

Singura diferență dintre atunci și acum este că Keith nu își mai revarsă feromonii intenționat asupra mea.

Atunci mă supunea cu feromonii.

Acum încearcă să mă învingă cu forța.

Doar pentru a mă doborî, ca pe un obiect al dorinței lui.

—OPREȘTE-TE…!

Strig disperat.

Keith își mută buzele spre gâtul meu și îl mușcă brusc.

O mână grăbită îmi alunecă pe pantaloni și îmi apucă fesele.

Îi împing umărul și îl lovesc, dar este inutil.

În clipa în care partea inferioară a corpului meu se lipește complet de a lui, nu mai ezit.

Îmi duc dinții la încheietura mâinii care se sprijinea pe umărul lui și o mușc.

—…Ce faci?

Keith strigă prea târziu.

Dar nu mă opresc.

Continui să-mi mușc încheietura.

—Oprește-te! Dumnezeule… ce naiba…! Oprește-te! Oprește-te! Keith strigă frenetic.

Îmi apucă brațul și îl smulge din gura mea, dar brațul și buzele mele sunt deja acoperite de sânge.

Keith își desface repede cravata și mi-o leagă în jurul încheieturii.

Îi dau o palmă peste obraz și îl împing de umăr.

Keith ignoră palma și strânge cravata cu putere.

—Doctor… trebuie chemat un doctor. Dumnezeule, ce naiba este asta…

Îi resping încercarea grăbită de a mă lua în brațe.

Fața lui Keith este complet goală.

—Dacă mai faci asta… în loc să suport asta, voi muri.

—Bine, nu o voi mai face! Așa că liniștește-te! Dumnezeule, asta e ridicol…

Ce naiba…?

Nu are niciun sens!

L-am respins!

Ai încercat să mori doar pentru că nu voiai să faci sex cu Keith?

Ce naiba?

Îmi pierd cunoștința fără să găsesc un răspuns.

✤✤✤✤✤✤

Când îmi revin, văd o scenă ciudată.

Clipesc de câteva ori până reușesc să mă concentrez.

Locul în care sunt întins este o cameră pe care o văd pentru prima dată.

Înțeleg repede că este un spital, cu acel aer rece și steril. După ce mă obișnuiesc puțin cu tavanul necunoscut, întorc încet capul.

Un miros dulce, familiar, plutește în aerul rece.

Keith stă și mă privește. Este pentru prima dată când îl văd atât de palid.

De ce mă privești așa?

„Ah…”

Îmi amintesc ce s-a întâmplat înainte să leșin și îmi cobor privirea. În jurul încheieturii mele este acum un bandaj alb în locul cravatei lui Keith.

Din cauza mea, Keith nu mai are cravată la cămașă.

Când îmi dau seama de rană, durerea apare cu întârziere.

Îmi încrunt involuntar sprâncenele.

—Ah…

Keith oftează adânc.

—Să nu mai faci niciodată asta.

—Să nu mai faceți niciodată asta, domnule Pittman. V-am avertizat de mai multe ori. răspund imediat.

Keith nu spune nimic.

Nu știu dacă este șocat sau pur și simplu fără cuvinte.

În cele din urmă spune, neașteptat, cu o voce slabă:

—…Nu știam că urăști atât de mult asta.

Rămân uimit și nu pot decât să râd fără sens.

Keith nu a acceptat niciodată că nu-mi place. Credeam că o face, dar acum pot confirma că nu.

Este normal pentru cineva care nu a fost respins niciodată în viața lui?

Nici eu nu pot râde de asta ca de o simplă aroganță. Pentru că eu însumi am fost disperat după acest bărbat.

Keith a trăit așa toată viața lui.

Deodată simt cum ochii mi se încălzesc. În acel moment se aude un zgomot.

Un doctor în halat alb intră în cameră.

—Oh, ți-ai revenit? Cum te simți?

—…Sunt bine, mulțumesc, răspund superficial.

Doctorul dă din cap și spune câteva lucruri neimportante, mai ales despre rana de la încheietură.

După ce adaugă că trebuie dezinfectată des, întreabă:

—Ai vreun disconfort?

Mă gândesc o clipă și răspund sincer.

—Sunt puțin amețit…

Keith stă în continuare lângă noi și ne privește.

Doctorul dă din cap și spune repede:

—Mulți oameni se plâng de anemie în primele etape ale sarcinii.

La început nu înțeleg.

Keith își întoarce privirea de la mine și se uită la doctor. Pentru prima dată pare cu adevărat surprins.

—Ce ați spus?

Vocea lui Keith este atât de joasă încât abia se aude.

Doctorul îl privește și spune:

—Oh, nu știați? Va trebui să facem mai multe teste în următoarele luni, dar sunt sigur că este însărcinat. Probabil că s-a simțit rău în ultima vreme. Dacă este prima sarcină, trebuie să fie foarte atent. De acum înainte trebuie să mănânce bine și să vină des la control. Rezultatele analizelor nu sunt prea bune în multe privințe. Trebuie să fiți mai atent la început…

Cuvintele doctorului plutesc în aer.

Nu intră în mintea mea.

Clipesc rapid, de parcă aș fi lovit de o rafală de vânt.

Privirea lui Keith se întoarce încet spre mine.

Dar nu pot spune nimic.

Doar îl privesc pe doctor.

Cuvintele lui au căzut peste mine ca un duș rece.