Prolog
– Cu ce este ea mai bună decât mine?
– Nu este mai bună decât tine.
– Atunci de ce stai cu ea?
– Pentru că în ochii ei mă simt ca un bărbat pe care îl admiră și de care are nevoie.
Un sunet strident se auzi din interiorul acelei case când un băiețel se întorcea de la școală ținând sub braț un manual de clasa a cincea în mandarină. Odată ajuns la ușa din față, a întins mâna să sune la sonerie; dar după ce a auzit vocile care veneau dinăuntru, și-a retras tăcut mâna și apoi a adus-o împreună cu cealaltă la urechi, pentru a le acoperi.
Spera că acel gest îl va împiedica să asculte acea ceartă.
Deodată ușa s-a deschis, dar cele două persoane au părăsit casa și băiatul nu a înțeles ce s-a întâmplat. Știa doar că tatăl său petrece tot mai puțin timp acasă și mama lui, cândva mereu veselă și zâmbitoare, se ascunsese de mai multe ori să plângă fără să fie văzută.
Acum doar înstrăinarea și indiferența domnea în acea casă.
– Acum, te uiți și tu la mine așa?! La acea întrebare, el s-a întors instinctiv de la femeie și s-a dat înapoi cu frică în ochi.
Bărbatul care se comportase ridicol uitase de copilul său de zece ani, de cum putea reacționa și că putea gândi lucruri disprețuitoare despre el. O clipă se opri să se uite la acel copil dar apoi, fără nicio ezitare, părăsise acel loc care nu mai avea nicio valoare pentru el și despre care nu avea să simtă niciodată nostalgie în inima lui.
Pentru prima dată văzuse, stând în fața ușii în care nu îndrăznise să intre, pe mama lui, care fusese întotdeauna o femeie puternică, așezată pe canapeaua din sufragerie încercând să-și ascundă fața udă de lacrimi. Nu a știut să-și consoleze mama, așa că a închis ușa ușor, și s-a întors la școala pe care o cunoștea cel mai bine.
De-a lungul coridorului liniștit al școlii erau săli de clase goale, unde grămezi de scaune și birouri fuseseră îngrămădite, așteptând să fie înlocuite. Pe treptele de la capătul acelui mare coridor, băiatul care stătea ascunzându-și capul între genunchi plângea în secret. Nici măcar o batistă nu avea la el.
Deodată, o voce ciudată se auzi de la cineva din fața lui. Un copil, jumătate taiwanez și jumătate japonez, îmbrăcat în pantaloni scurți și o cămașă neagră se apropia de el urcând treptele, îi vorbi curios băiatului care în mod ciudat rămăsese la școală după ore.
– Ești în regulă? Era o întrebare simplă pusă de un băiețel de 10 ani. De ce plângi?
Băiatul a scos o batistă din buzunarul pantalonilor și s-a așezat lângă el, întinse bine materialul și-a întins-o semenului său.
– Ține. Ce s-a întâmplat? Ești rănit?
– Nu este treaba ta.
– Nu mai plânge, ai amestecat muci cu lacrimile. Este urât.
După ce și-a ridicat capul și s-a uitat la cealaltă persoană, copilul și-a îngropat din nou fața între brațe, lăsând lacrimile să-i ude mânecile cămășii albastre.
– Tatăl meu nu ne mai vrea pe mama și pe mine. Spuse el în timp ce continuă să șteargă cu încăpățânare lacrimile cu mâneca lui udă.
– Dar o mai ai pe mama, spre deosebire de mine.
Copilul care plângea privi în jos, văzu că celălalt îl ținea de mână; poate știa că viața lui nu va mai fi niciodată la fel. Un coleg de clasă dintr-o familie monoparentală i-a spus odată că divorțul înseamnă că mama și tata se vor despărți. Copiii vor putea să aleagă să fie cu tata sau cu mama? Încă era mic și nu cunoștea dragostea, dar cunoștea sensul cuvântului divorț.
Băiatul s-a uitat la expresia tristă a celuilalt și, în cele din urmă, a tras mâna împletită cu cea a copilului pentru a-l mângâia pe umăr, la fel cum făcea un adult când încerca să te consoleze.
– Mama mea a devenit deja un înger!
– Ce înseamnă să fii înger?
– Înseamnă că încă îi poți vedea pe mama și pe tata; dar oricât de trist sunt, mama mea nu se va mai întoarce niciodată.
Băiatul care plângea adulmecă și zâmbi printre lacrimi. Celălalt copil s-a uitat la el și când în sfârșit i-a văzut zâmbetul, i-a spus:
– Altfel, ți-l pot da pe tatăl meu, dacă vrei. Oricum nu e bun pentru mine.
– Cum poți să-l oferi pe tatăl tău altora atât de ușor?
– Ce zici de asta, mă ofer eu. Dacă ești trist, vino la mine!
Copilul a ascultat declarația noului său prieten și a dat din cap în semn de acord: Ah-ah.
Apoi celălalt a scos din buzunar o batistă albă și i-a întins-o copilului:
– Acum șterge-ți nasul și șterge-ți lacrimile.
Băiatul i-a ascultat cuvintele chiar dacă nu înțelegea bine, așa că s-a uitat nedumerit la persoana care stătea lângă el.
– Poți să plângi, dar dacă zâmbești toată lumea va zâmbi cu tine.
– Vom zâmbi împreună?
Cei doi copii vorbeau când deodată, în depărtare, s-a auzit vocea unui bărbat care chema pe cineva.
– Shu Yi, unde ești?
– Sunt aici!
Băiatul s-a ridicat, și-a scuturat pantaloni, a coborât treptele școlii și a alergat în direcția din care venea vocea. Deodată se opri, întoarse capul și se uită la băiatul care stătea încă pe scaunul lui.
– Zhou Shu Yi, școala elementară San Qiao. Am cinci ani, ce îmi zici de tine? După ce a terminat de vorbit, i-a făcut cu mâna lui Gao Shi De.
– Numele meu este Gao Shi De.
Zhou Shu Yi a dat din cap și i-a zâmbit tânărului pe care tocmai îl întâlnise.
Băiatul cu ochii roșii de la plâns; s-a uitat la noul său prieten, stând în soare și a răspuns:
– Gao Shi De, a fost plăcut să te cunosc. Mă duc primul acasă!
Copilul care stătea în picioare avea razele soarelui apus care îl luminează din spate. Arăta ca unul dintre acei îngeri din cărțile ilustrate, cald și amabil. Gao Shi De, care stătea încă pe trepte, a privit figura întorcându-se și plecând încet până când a dispărut, lăsându-l uluit.
~~~~~~~~~~~~~~~~
Zece ani mai târziu.
În vestiar, Zhou Shu Yi, așezat în fața oglinzii, își aranja costumul de baie și casca. El a luat colierul de pe piept și a ridicat pandantivul pentru a-l săruta.
Dacă eșuezi în viață, e bine, dar dacă ai succes, ești un bărbat adevărat.
Tatăl meu îmi spunea adesea că atitudinea lui a cucerit-o pe mama. Mi-a povestit că din Japonia până în Taiwan a urmărit-o până când ea i-a devenit soție.
În acest joc sunt destinat să câștig.
Dacă termin primul astăzi, așteptă să accepți declarația mea Jiang Yu Xin!
Fang Zheng Wen, îmi pare rău omule, dar vreau să ies de pe lista burlacilor înaintea ta.
Dacă Zhou Shu Yi ar fi câștigat în acea zi, terminând primul în competiția PK pentru bobocii clubului de înot, el și-ar fi mărturisit sentimentele fetei de care este îndrăgostit de mulți ani.
A pus colierul la loc în dulap și, după ce l-a închis, s-a privit pentru ultima oară în oglindă cu încredere.
– Uitați-l pe seniorul nostru! El iese! Senior!
La intrarea în bazinul școlii, în tribunele unde se adunase o mulțime mică, era afișat un banner mare albastru pe care apărea scrisul cu litere mari albe: „Selecții pentru noii recruți ai clubului de înot PK care vor continua Istoria”.
Și era adevărat, Zhou Shu Yi și tovarășii săi încă nu absolviseră și totuși erau deja parte a istoriei, atrăgând invidia tuturor din campus.
În publicul din tribune, Jiang Yu Xin a strigat cu mâinile unite pentru a forma un megafon. Zhou Shu Yi, îndrăgostit de Jiang Yu Xin și dispus să-și mărturisească sentimentele după competiție, era convins că fata îl aplauda; așa că, atunci când ea îi făcu cu ochiul din vârful tribunei, el i-a întors un zâmbet frumos.
– Forța! Hai, victorie! Un zâmbet încrezător a fost răspunsul lui la îndemnul ei.
La piscină, Liu Bing Wei, responsabil de organizarea competiției, era un student la drept în anul patru care, văzând cât de populari erau prietenii săi buni printre studenți, nu a putut să nu folosească megafonul.
– Competiția dintre seniori și boboci ai clubului de înot PK este pe cale să înceapă.
– Seniori al clubului de înot, sunteți rugați să vă arătați toată puterea și să concurați cât mai bine posibil. Liu Bing Wei a anunțat.
Încă o dată, Zhou Shu Yi și-a întors privirea către tribune și, când a văzut în sfârșit fețele zâmbitoare și familiare ale prietenilor săi din copilărie, alături de care a crescut, sprâncenele i s-au turtit; uitându-se mai ales la fata pe care o iubea în secret de mulți ani.
Pe chipul lui apăru un zâmbet radiant.
S-a așezat la trambulină de pe banda sa și în timp ce se pregătea pentru start punându-și corpul în poziția naturală C, gata să se scufunde în apă, s-a simțit confortabil fiind tratat ca un superstar.
Țipetele, uralele și atenția tuturor celor prezenți … Zhou Shu Yi era născut pentru asta.
– Zhou Shu Yi! Zhou Shu Yi! Zhou Shu Yi!
– Hai senior!
Toți concurenții și-au luat treptat locurile respective, gata să se scufunde în apă.
Liu Bing Wei a ridicat starterul în aer și, apropiind megafonul de gura lui, a strigat: Pe locuri!
Stând pe platformă, Fang Zheng Wen, marele prieten din copilărie al lui Jiang Yu Xin și al lui Zhou Shu Yi, a dat din cap și a zâmbit timid la strigătele de ovație ale fetei.
Cu o clipă înainte de începerea cursei, o persoană a intrat în piscină provocând strigăte și aplauze în tribune. Era un participant care, încrezător și cu un prosop albastru pe umăr, a ajuns la poziția de lângă piscină.
Deodată, printre toți, s-a auzit clar un strigăt:
– Gao Shi De! Te iubesc!
Nu poate fi. Gao Shi De! Acea mărturisire bruscă din partea unei fete, nu numai că a făcut să explodeze râsul studenților așezați în public; dar a atras și atenția lui Zhou Shu Yi, care stătea pe platformă, care și-a întors capul surprins la auzul acelui nume și și-a aruncat imediat privirea lângă piscină, dincolo de alei.
– Ce caută Gao Shi De aici?!
Văzând că cineva stătea pe blocul de start, gata să concureze, Zhou Shu Yi a sărit brusc în picioare; dar din cauza mișcării sale bruște și-a pierdut echilibrul. A încercat să nu cadă, dar picioarele i-au alunecat pe platforma udă fără frecare și înainte de a putea termina fraza, a căzut în piscină, ridicând mulți stropi.
Zhou Shu Yi nu a sărit cu adevărat. Odată ajuns în apă a încercat repede să se ridice din nou, dar pe neașteptate și-a dat seama că ceva nu era în regulă cu unul dintre picioarele lui!
Chiar și pe lângă piscină, spectatorii uimiți de scenă au așteptat ca vedeta clubului de înot să iasă din apă, dar gândindu-se că poate totul face parte dintr-o glumă bine orchestrată, nu s-au alarmat imediat; într-adevăr au rămas în așteptarea următoarei reacții.
Dar vedeta campusului se scufunda încet pe fundul piscinei. O crampă puternică la nivelul gambei piciorului drept l-a imobilizat sub apă. În mai multe rânduri încercase să atenueze durerea, ciupind și masând mușchiul cu degetele, pentru a se putea ridica din nou.
Jiang Yu Xin, așezată în public, a murmurat și ea ceva cu o expresie nesigură pe față. Doar Fang Zheng Wen, care stătea pe blocurile de start, s-a încruntat în timp ce se uita la celălalt băiat din apă mormăind pentru sine:
– Știind cât este mândru, cu siguranță va muri de rușine, așa că nu ar trebui să mă scufund deloc, nu?
Sunetul unei scufundări a răsunat în întreaga clădire și, în timp ce toată lumea discuta cum să învingă adversarii, Gao Shi De a intrat în apă și a înotat la Zhou Shu Yi, care era încă sub apă. Când Zhou Shu Yi a văzut că cel care mergea să-l salveze era dușmanul lui, a tras feroce de brațul pe care acesta din urmă îl apucase cu o mână. Gao Shi De nu renunță și il prinde pe Zhou Shu Yi de mijloc și dă cu piciorul în apă ca să se ridice la suprafață.
Acela era vechiul lui adversar, singurul care îl împiedicase mereu să-și atingă obiectivele, cel care nu-l făcuse niciodată să se simtă pe deplin mândru de el însuși, cel care îl considera ghimpele său în coastă pentru că îi aducea aminte de fiecare eșec. Acesta era numit Gao Shi De, personificarea Virtuții!
Nu e de mirare că zicala spunea: Frustrarea vine din greutatea eșecului în viață.
Când Zhou Shu Yi a reapărut, a tușit și se uită la persoana care îl ținea în timp ce înota spre scară, nu s-a putut abține să nu se gândească la trecut în timp ce își strângea maxilarul, strângea din dinți.
Nu este corect.
Flashback
Auditoriul școlii primare.
– Felicitări lui Zhou Shu Yi pentru că a terminat primul în toată școala.
Toată lumea l-a aplaudat în semn de încurajare: Felicitări lui Zhou Shu Yi.
Zhou Shu Yi tocmai terminase școala elementară și zâmbea în timp ce ținea certificatul de onoare dat de director pentru că a fost cel mai bun elev care a promovat examenul de sfârșit de an pentru a intra la gimnaziu. Stătea în partea dreaptă a scenei când regizorul s-a repezit și, după ce s-a apropiat de director, a început să-i șoptească ceva.
Zhou Shu Yi a văzut o expresie stânjenită pe fața directorului, în timp ce acesta a luat cu stângăcie certificatul din mâinile lui Zhou Shu Yi și, după ce a verificat numele scris pe el, l-a predat decanului afacerilor academice, care i-a cerut amabil unui alt băiat să schimbe locul cu Zhou Shu Yi pentru a primi premiul, și lăsându-l să se urce pe cel mai înalt podium.
Directorul a ridicat din nou microfonul, în fața profesorilor, elevilor și părinților din audiență care veniseră să urmărească ceremonia și a spus:
– Scuzați-mă, am făcut o greșeală. Numele băiatului care a terminat primul la școală de data aceasta este Gao Shi De. Să-l felicităm pe Gao Shi De oferindu-i o rundă de aplauze. Felicitări! Felicitări!
De sub scenă au răsunat aplauze puternice. Zhou Shu Yi, forțat să-și schimbe poziția și observat de toată lumea cu milă și compasiune, a fost înconjurat de aplauze care nu-i aparțineau. Din acea zi plină de ură, Gao Shi De devenise ca o fantomă de care nu se putea elibera. De la primară la gimnaziu, apoi de la gimnaziu la liceu; indiferent că a fost vorba de spectacole academice, concursuri de artă, concursuri de dialectică, expoziții de știință la nivel național, totul… din acea zi băiatul acela fusese prezent, venind mereu pe primul loc și retrogradându-l într-un etern și deconcertant loc doi. Întotdeauna primul, întotdeauna câștigătorul chiar și peste zece mii de ani!
Gao Shi De, ești prima persoană de pe lista celor pe care îi urăsc! Vei plăti pentru asta, te fac să te scufunzi!
Așa că Zhou Shu Yi își jurase că într-o zi va scăpa de rușinosul titlu de secund la Wannian *, că va avea loc o întoarcere frumoasă și orbitoare și că va călca în picioare mândria lui Gao Shi De; reușind astfel în sfârșit să obțină locul care îi aparținea.
[* N / T: Comitatul Wannian (万年 县, Wànnián Xiàn) este un comitat din China, situat în provincia Jiangxi și administrat de prefectura Shangrao.]
Tronul învingătorului, cel al primului loc! Pentru că numele lui era sub o presiune mare și Zhou Shu Yi nu putea accepta asta.
Sfârșitul flashback-ului.
Din acest motiv, chiar dacă tocmai fusese adus în siguranță de el lângă piscină, Zhou Shu Yi, în vârstă de douăzeci de ani, l-a împins brusc pe Gao Shi De, deși acesta din urmă îi masa mușchiul piciorului.
Zhou Shi Yi strânse din dinți în timp ce se uita la băiatul care părea să fie același copil în amintirile lui; și după ce s-a ridicat, deși trăgându-și piciorul drept încă țeapăn din cauza crampelor, a fugit furios din piscină.
