Obscuritatea lui Siren- Capitolul 20

Înainte de a intra în birou, Niran o apucă de încheietură pe Jewel cu mâinile tremurânde.

– Te rog să intri cu mine. Nu pot face asta de una singură.

Când Jewel ezită din cauza faptului că nu luase niciodată parte la declarațiile martorilor, ochii lui Niran o implorară să se conformeze. Jewel se uită la Dao să vadă dacă este în regulă, iar el dădu din cap că da.

– Bine Niran, intru cu tine.

Jewel o luă de mână și intră în birou, luând loc una lângă alta la masa rotundă de conferințe.

Toată lumea își ocupă locul, așteptând răbdătoare ca Niran să înceapă.

– Pot să vă aduc niște apă? se oferi Dao.

– Ar fi grozav, mulțumesc.

***

– Nu te grăbi, Niran. Suntem gata să ascultăm tot ce vrei să ne spui, spuse căpitanul Phasuk cu amabilitate.

Respirând adânc, Niran spuse:

– Vreau să încep prin a vă explica cine sunt și ce știu. Dacă este în regulă.

Făcându-i semn să continue, căpitanul Phasuk spuse:

– E în regulă.

– Bine.

Așezându-se pe scaunul ei, luă mâna lui Jewel pentru comfort și pentru curaj.

– Lucrez la Paradigm Pharmaceuticals de puțin mai mult de un an ca asistentă. Am fost atât de fericită când am primit slujba, crezând că voi face o diferență în lumea farmaceutică. Paradigm are o reputație atât de bună, încât a fost o onoare să pot lucra acolo.

Făcu o pauză și sorbi din apă pentru a-și calma nervii înainte de a vorbi mai departe.

Dao decise că dacă îi punea întrebări îi va fi mai ușor să răspundă. Încercând să sune încurajator, o întrebă:

– Ce s-a schimbat pentru tine?

Mulțumită de întrebare, deoarece nu era sigură cum să procedeze, ea răspunse:

– Ce s-a schimbat a fost că nu am fost angajată pentru a ajuta la crearea de noi medicamente care să salveze pe cineva de cancer sau de vreo altă boală îngrozitoare. Am fost angajată pentru activități ilegale.

Chaisai interveni și întrebă:

– Ce fel de activități ilegale?

– Foarte multe. Partea cea mai rea este că, odată ce am fost angajată, nu puteam demisiona. Eu și colegii mei nu numai că am jurat să păstrăm secretul, dar am și fost amenințați cu moartea dacă dezvăluim vreodată ce se întâmplă la Paradigm.

Niran strânse mai tare mâna lui Jewels. Știa că trebuia să spună totul, de aceea venise la secție, dar era și foarte speriată. Știa că odată ce va dezvălui totul, viața ei nu va mai fi niciodată la fel, și asta era terifiant. Să trebuiască să spună adevărul cu voce tare. Văzând-o pe Niran retrăgându-se în sine, Jewel își dădu seama că avea nevoie de ajutor pentru a trece peste asta. Mângâind-o pe spate, Jewel îi șopti.

– Va fi bine, Niran. Știu că ești speriată, dar eu sunt aici cu tine. Poți să faci asta. Nu te voi părăsi, bine?

Ochii lui Niran se umplură de lacrimi, respiră adânc și strânse mâna lui Jewel în semn de mulțumire.

Ajutând-o pe Niran, căpitanul Zhu întrebă:

– Care sunt lucrurile care se întâmplă la Paradigm?

Rosti apăsat fiecare cuvânt.

– Răpiri, violuri, crime, licitații și experimente.

În continuare, Niran afirmă:

– Stripteuzele sunt răpite și duse la laboratorul Paradigm. Ele sunt testate pentru a se asigura că sunt sănătoase și nu au nicio boală cu transmitere sexuală. Asta pentru că se fac experimente pe ele. Participanții sunt persoane care se înscriu pentru a testa stripteuze care sunt numite subiecți de test și cărora li se dă un număr la sosire. În fiecare săptămână are loc un eveniment la care ofertanți din întreaga lume urmăresc participanții cu subiecții testelor. Ofertanții doresc să vadă efectele euforiei drogului, precum și să liciteze pentru subiecții populari ai testelor. Cine câștigă licitația, cumpără subiectul testului.

Sărind de pe scaunul său, făcând ca acesta să lovească podeaua cu o bubuitură puternică în graba sa, Dao spuse.

– Deci, dacă înțeleg bine… la Paradigm Pharmaceuticals se desfășoară o întreagă operațiune de trafic de persoane, precum și crime?

Ochii lui Niran se măriră când văzu cât de supărat este detectivul. Oricât de mult ura să recunoască, mișcările bruște ale bărbaților și sunetele puternice o speriau. Sesizând schimbarea de dispoziția a lui Niran, Chaisai se ridică încet de pe scaun și se duse la Dao. Îi șoptești la ureche lui Dao:

– Iubitule, știu că e greu, dar te rog vino și stai jos. O sperii pe Niran.

Simțindu-se prost pentru lipsa lui de control, Dao se întoarse la locul pe care îl eliberase. Niran își trase și își răsuci degetele. Văzând asta, pe Dao îl duru inima.

– Niran, îmi pare sincer rău pentru comportamentul meu. Vrem să auzim tot ce ai să ne spui. Voi rămâne calm. Îți promit.

Cu o voce slabă, Niran spuse.

– Mulțumesc.

Ridicând din umeri, ea spuse:

– Pentru a răspunde la întrebarea dvs. domnule detectiv; da, există trafic de persoane la Paradigm. Nu știu de când se întâmplă, cel puțin de când lucrez eu acolo. Au avut loc crime în cazul în care subiecții testelor sunt nesiguri și nu pot fi controlați sau dacă au o reacție proastă la drogul Euforia.

Nimeni nu mai spuse nimic în timp ce digerau informațiile oferite de Niran. După un minut, căpitanul Phasuk spuse:

– Mulțumesc că ai venit astăzi, Niran, și că ai dat declarație. Mai dorești să adaugi ceva?

În loc să răspundă, își scoase telefonul din poșeta albă și se duse la boxe, așezând telefonul pe masă, apoi apasă play pe audio.

Camera se umplu cu sunetele violului. Auzind înregistrarea se întoarse la acea zi. Tremuratul îi făcu pielea de găină și își acoperi brațele în timp ce începu să explice ce se întâmplase.

– În ziua în care m-a violat, nu știam ce urma să se întâmple. În ultima vreme, mă hărțuise sexual. Am avut un presentiment rău când a început să facă o criză. Se purta foarte violent, iar eu mă temeam pentru siguranța mea. Toate colegele mele au reușit să se furișeze și să se pună la adăpost. Dar când am încercat și eu, atenția lui a fost îndreptată spre mine și asta s-a întâmplat.

O lacrimă îi căzu pe obraz; simțindu-se stânjenită, o șterse cu agresivitate.

Ridicându-se încet de data aceasta, Dao se îndreaptă spre dulap și luă cutia de șervețele. I-o duse lui Niran și îi spuse:

– E în regulă să plângi. Descarcă-te. E în regulă.

Aceste cuvinte pline de compasiune deschiseră barajul și Niran izbucni în lacrimi. Se sprijini pe Jewel, iar aceasta o îmbrățișă strâns, permițându-i să plângă pe umărul ei. Dao puse cutia cu șervețele pe masă și se întoarse la locul lui.

Toți așteptară până când Niran își reveni și fu gata să vorbească mai departe. Nimeni nu spuse nimic, se părea că toți erau cufundați în gânduri cu privire la ceea ce tocmai auziseră. Rupând tăcerea, Dao spuse:

– Îmi pare atât de rău că ți s-a întâmplat asta, nu meritai așa ceva.

Trăgându-și nasul, îi dădu drumul lui Jewel, luă șervețelele, se șterse pe față și își suflă nasul.

– Îmi pare rău că am plâns. Doar că mi-a fost foarte greu.

– Nu este nevoie să îți ceri scuze. Orice putem face pentru tine, vom face. Anchara Anant va plăti pentru ce ți-a făcut, spuse căpitanul Phasuk cu convingere.

Dând din cap, ea spuse:

– Mai am ceva de spus.

– Continuă, te rog.

– Sunt însărcinată cu el. Am decis să păstrez copilul.

Dacă privirile ar putea ucide, Anchara ar fi deja mort. Privirile căpitanului și ale detectivului erau vicioase, iar Jewel tremura de furie abia stăpânită. Jewel trebui să ia mâna lui Niran pentru a se calma.

Dacă Jewel ura ceva pe lumea asta, acela era un violator.

– Am fost pe fugă de când am fost violată, prea speriată că Khun Anant mă va găsi. Am folosit doar bani lichizi, și chiar și venind aici am luat mai multe taxiuri, în caz că eram urmărită.

Dând drumul mâinii lui Jewel, Niran se strânse instinctiv în brațe, ca să nu se prăbușească:

– Nu pot continua să trăiesc așa. Am nevoie de protecție pentru mine și pentru copil.

– Vă vom plasa în programul de protecție a martorilor, vă rog să nu vă mai faceți griji, spuse căpitanul

În mod normal este un individ stoic, dar văzând-o pe Niran în halul ăsta i se declanșară instinctele protectoare de tată. El va face orice pentru a o proteja. Plângea de ușurare că ea și copilul ei vor fi în sfârșit în siguranță. Niran spuse:

– Mulțumesc foarte mult. Mulțumesc, făcu ea un wai spre ei.

– Oh. Un ultim lucru. Vreau să vă anunț că există un transport de subiecți de testare care ar trebui să aibă loc în câteva zile, conform programului. O să vă spun tot ce trebuie să știți despre cum să intrați. Dacă vreți să-l prindeți pe Khun Anant, acesta va fi cel mai bun moment pentru a o face.

***

După ce Niran plecă pentru a fi luată în programul de protecție a martorilor, detectivul Saelim intră în birou.

– Scuzați-mă că vă întrerup. Dao, ai telefonul vecinului tău? El și părinții lui sunt aici. Tocmai și-a terminat declarația.

Detectivul Saelim închise ușa, se duse la Dao și îi înmână declarația scrisă a vecinului său.

– Mulțumesc, detectiv Saelim. Am telefonul lui aici.

Dao scoase telefonul din buzunar. Trimise proba video pe telefonul său și apoi îi înmână telefonul detectivului Saelim.

– Spune-le că le mulțumesc.

De ce nu le poate spune chiar el? Ah. E atât de enervant.

Afișând un zâmbet fals, el spuse:

– Așa voi face!

După o ușoară plecăciune, detectivul Saelim se întoarse și își dădu ochii peste cap în timp ce ieșea din birou.

Dao se uită peste declarație, simțind că este suficient. Cu declarațiile vecinului său și ale lui Niran, cu probele video și audio, Dao întrebă singurul lucru care îl frământa de la răpirea mamei sale.

– Căpitane Phasuk, crezi că sunt suficiente dovezi acum?

Simțind înțepătura tonului acuzator al lui Dao, căpitanul Phasuk își curăță gâtul înainte de a răspunde.

– Așa este. Mă voi duce să cer un mandat de arestare pentru Khun Anant și un mandat de percheziție și sechestrare a companiei sale.

Cunoscându-l pe Dao, știa că nu va accepta ceea ce era pe cale să spună, dar trebuia spus oricum.

– Dao, cred că ar trebui să stai deoparte. Ești mult prea implicat în chestiunea asta.

Căpitanul Phasuk se pregătise pentru reacția explozivă a lui Dao și nu trebui să aștepte prea mult.

Înfuriat că a sugerat așa ceva, Dao îi spuse:

– Nu, căpitane! Ticălosul ăsta o are pe mama, ca să nu mai vorbim de toți ceilalți oameni. Nu voi sta deoparte! Nici măcar nu m-ai crezut când ți-am spus că ticălosul ăla o are pe mama. Apoi Niran a venit aici și a confirmat totul. Deci, nu! Dacă cineva îl va prinde pe acest ticălos, acela voi fi eu!

Înțelegând că nu are cum să-l oprească pe Dao, Cap cedă:

– Bine, Dao. Atunci hai să facem un plan. Nu putem risca nimic.

– S-a făcut!

Dao își întinse mâna, iar el o strânse.

***

– Am mandat.

Căpitanul Phasuk intră în secție cu un mandat semnat emis de către instanță pentru percheziționarea și confiscarea Paradigm Pharmaceutical. De asemenea, avea un mandat de arestare pe numele lui Khun Anchara Anant pe baza unei cauze probabile de viol. Vorbind tare pentru ca toată lumea din secție să audă, căpitanul Phasuk spuse:

– Am trimis un e-mail securizat tuturor detectivilor și ofițerilor de poliție pe care îi vreau implicați. Verificați-vă e-mailurile. Aceasta va fi o colaborare între această secție și secția din sud. Mă aștept să vă văd pe toți la ședința de la ora 20:00. Să nu întârziați!

Atât căpitanul Phasuk, cât și Zhu conduceau ședința. Toți polițiștii și detectivii erau prezenți.

– Pe baza informațiilor pe care le-am primit de la un fost angajat al Paradigm Pharmaceuticals, există o intrare secretă în laborator, spuse Căpitanul Phasuk în timp ce deschise Google Maps, arătând clădirea Paradigm Pharmaceuticals pe ecranul proiectorului.

– Nu o veți putea vedea, dar avem o cale de acces.

Căpitanul Zhu adaugă:

– Veți fi împărțiți în două unități. Prima unitate se va infiltra în clădirea principală pentru percheziție și confiscare. A doua unitate se va infiltra în laborator pentru percheziție și confiscare. Fiecare unitate va efectua arestarea lui Khun Anant și a gărzilor sale de corp în funcție de locul în care se află în clădire.

– Vreau să fiți cu toții vigilenți. Avem de-a face cu o persoană periculoasă. De asemenea, avem nevoie ca toată lumea să fie cu ochii pe mama detectivului Liang. Credem că a fost răpită de gărzile de corp ale lui Khun Anant, conform ordinelor acestuia, comandă căpitanul Phasuk.

Se uită țintă la fiecare ofițer, transmițând seriozitatea problemei.

Dao îi mulțumi Căpitanului Phasuk, apoi, întorcându-se spre colegii săi ofițeri, îi salută în timp ce le mulțumi.

Observându-și iubitul pe cale să se sufoce, Chaisai îl luă în brațe pe Dao și îl bătu pe spate.

– Ești bine? rosti Chaisai.

Dând din cap, el șopti:

– Da.

Când căpitanul Phasuk văzu că Dao este bine, continuă:

– Unitatea doi pregătiți-vă pentru ceea ce ați putea întâlni în laborator. Asigurați-vă că contactați medicii imediat ce ați securizat laboratorul. Nu știm câte victime sunt acolo până nu ajungem noi. Aveți întrebări?

– Nu, Căpitane.

– Verificați-vă telefoanele mobile, am trimis un mesaj securizat, cu hărți și cum ar trebui să procedeze unitatea voastră. Începem la 08:00. Odihniți-vă și fiți aici până la 06.00 pentru a ne ocupa de ultimele detalii.

Căpitanul Phasuk bătu din palme o dată, semnalând sfârșitul ședinței.

– Sunteți liberi. Sus și pe ei!

***

– Alo, Șefule. Cu ce vă pot ajuta? întreabă Anchara cu blândețe.

– Mâine va fi un nou transport. Va trebui să accelerați procesul de verificare a stării de sănătate, deoarece am nevoie ca fiecare subiect de test să fie gata până vineri. Elitele au fost pe muchie de cuțit de la ultimul streaming. Am pierdut destul timp. Ai grijă ca totul să meargă bine de data asta. Dacă se întâmplă vreo încurcătură, va fi sfârșitul tău. Ai înțeles?

Scuturând energic din cap, Anchara scânci:

– Am înțeles, Șefu. Fără probleme!

Șeful închise, iar Anchara scoase un țipăt sugrumat.

Nu pot s-o dau în bară. Nu pot s-o dau în bară. Nu pot s-o dau în bară, spuse iar și iar ca o mantră.

***

Șeful îi închise telefonul lui Anchara. Nu-l suporta pe prostul ăla plângăcios. Dar avea un scop și îl ținea la respect, așa cum îi plăcea lui. Nimeni nu-l va suspecta vreodată. Își ținea nasul curat de mult timp și nu avea de gând să o dea în bară acum.

Păcat că nu-și dăduse seama că nu fusese chiar atât de atent pe cât credea. În casa lui era o cârtiță, ascunsă după colțuri întunecate, care îi filmase ultimul apel.