Obscuritatea lui Siren- Capitolul 21

CAPITOLUL 21

– Unitatea unu, intră, spuse ofițerul care conducea unitatea unu în Paradigm Pharmaceuticals.

– Recepționat, fu răspunsul căpitanului Zhu.

El conducea unitatea unu de la distanță. Îi putea auzi și vedea ce vedeau aceștia pe camerele lor fixate pe corp. Unitatea 1 purta uniformele obișnuite ale poliției. Singura excepție era vesta antiglonț pe care o aveau pe dedesubt.

Se considera că misiunea lor era mult mai puțin periculoasă decât cea a unității doi. Ofițerii începători fuseseră repartizați la unitatea unu. Ofițerii și detectivii mai experimentați fuseseră repartizați la unitatea doi.

Oprindu-se la recepție, ofițerul responsabil îi arată recepționerului mandatul și îi spuse:

– Suntem aici pentru a efectua o percheziție și o confiscare din arhiva și din biroul lui Khun Anchara Anant.

Bâlbâindu-se, ea spuse:

– Um, ăă, bine. Lăsați-mă să-i anunț că sunteți aici.

Când se duse să dea telefon, ofițerii se îndreptau deja spre arhivă fără ea, în timp ce ea strigă.

– Așteptați!

În timp ce scotoceau prin dosare, asistenta executivă a lui Anchara Anant se dădu la o parte, privind cum confiscă dosar după dosar. Din punct de vedere legal, ea și colega ei trebuiau să asiste la percheziție și confiscare. Nu puteau face nimic altceva decât să stea și să privească, cu fața plină de confuzie.

După ce confiscarăt fiecare dosar, se îndreaptară spre biroul lui Khun Anant.

– Khun Anant este astăzi aici? îl întrebă ofițerul pe asistentul executiv.

– A fost aici, dar a ieșit, nu știu când se va întoarce.

Îndepărtându-se de ea, ofițerul spuse prin cască:

– Khun Anant nu este aici.

Căpitanul Zhu răspunse:

– Nu-i nimic. Confiscați totul, s-ar putea să fie în laborator. Vom lăsa unitatea doi să se ocupe de el. Terminați cât de repede puteți, astfel încât să putem fi de rezervă pentru unitatea doi în caz de nevoie.

– Da!

– Unitatea doi, sunteți pe poziție și pregătiți să vă infiltrați în laborator? întrebă căpitanul Phasuk.

– Da! răspunse unitatea doi la unison.

– Detectivii Liang, Chen, Chaichana și Saelim se vor ocupa de camionul care intră. Odată ce au intrat în clădire, o vor lăsa deschisă pentru ca restul să intre. Asigurați-vă că medicii sunt pregătiți. Nu știm ce vom întâlni odată intrați în laborator. Țineți-vă ochii și urechile deschise. Și mai presus de toate, fiți în siguranță.

– Da, căpitane!

Cei patru detectivi rămaseră ascunși într-un vehicul negru nemarcat, în timp ce așteptau camionul care să vină și să se oprească la intrarea secretă.

Dao continuă să respire adânc, în timp ce se agita pe scaunul pasagerului. Atât de mult încât începe să îl îngrijoreze pe Chaisai.

– Iubitule, ești bine? întrebă Chaisai cu o expresie îngrijorată pe față.

– Sunt bine, Phi, răspunse Dao în timp ce se asigura că are totul la el.

Chaisai îl apucă pe Dao de ceafă și îl trase mai aproape. Sprijinindu-și fruntea de cea a lui Dao, Chaisai îl întreabă din nou pentru a se asigura:

– Ești sigur că vei fi bine, puiule?

Privind în ochii căprui ai lui Chaisai, Dao răspunse.

– Da, Phi, voi fi bine.

– Indiferent ce vei vedea acolo, indiferent ce vei descoperi în acest laborator, să știi că sunt alături de tine.

– Mulțumesc Phi, știu. Știu că ești lângă mine, spuse Dao sărutând ușor buzele lui Chaisai.

Avură micul lor moment intim, doar respirând aerul celuilalt până când fură întrerupți.

– Atenție, toată lumea,  voi porumbeilor. Mă faceți să-mi fie dor de fata mea, spuse Yanin, făcându-i pe Chaisai și Dao să roșească.

Despărțindu-se, Chaisai se uită la Yanin pe bancheta din spate a mașinii și spuse:

–  Yanin. Îți vei vedea fata în curând. Hai să ne concentrăm asupra sarcinii pe care o avem de îndeplinit.

Dându-și ochii peste cap și arătând spre Dao și Chaisai, ea spuse:

– Păi, concentrați-vă!

Râzând, Dao și Chaisai rostiră aceleași cuvinte:

– Ne concentrăm! Ne concentrăm!

Pe bancheta din stânga pasagerului din spate se afla detectivul Saelim, care arăta de parcă era pe punctul de a vomita de la toată dulceața afișată în mașină.

Neputând să se mai abțină, detectivul Saelim spuse:

– De ce nu tăceți naibii din gură? Avem o misiune de îndeplinit. Sunteți toți pregătiți?

Toți dădură din cap.

Văzând camionul de transport oprindu-se, era timpul.

– Bine, la naiba cu toate prostiile astea despre dragoste! Să mergem! spuse detectivul Saelim.

Coborâră din mașină și se mișcară ca o mașinărie bine unsă. Fiecare detectiv avea un partener, unul flancându-l pe celălalt. Se urcară în spatele camionului de transport, fără să fie văzuți.

Peretele de cărămidă începu să se ridice, permițând camionului accesul în interior. Odată înăuntru, arăta ca un garaj până când ajunseră la un set de uși. Mai multe gărzi de corp înarmate păzeau ușile.

Uitându-se țintă unul la celălalt, Dao le făcu semn detectivilor Chaichana și Saelim să meargă în dreapta, iar el și Chaisai vor merge în stânga. Ei trebuiau să-i suprime pe șoferi, precum și pe gărzile de corp înarmate.

Scoțându-și Glock-urile, traseră siguranța și coborâră din camion. Escaladând partea laterală a camionului, fără a fi văzuți, Dao și Chaisai ajunseră la ușa pasagerului. Dao sări, deschise ușa și îl trase pe șofer afară atât de repede, încât acesta nu știu ce-l lovise până când nu se afla la pământ, cu arma la tâmplă.

Înainte ca bărbatul să poată spune ceva, i se puseră cătușe.

Bodyguarzii înarmați nu își puteau da seama încă ce se întâmplase, până când unul dintre ei se apropie de camion pentru a vedea care era problema. Când observă șoferul la pământ și doi bărbați în echipament tactic negru lângă el, își scoaseră armele și traseră.

Un glonț trecu pe lângă capul lui Dao în timp ce acesta strigă:

– Poliția, lăsați armele jos!

Faptul că spuseseră că sunt polițiști nu-i opri pe bodyguard. Aceștia începură să tragă din nou, iar celelalte gărzi de corp la fel. Gărzile de corp din partea detectivului Saelim și a lui Chaichana începură și ele să tragă.

Auzind împușcăturile și gloanțele lovind camionul, cei răpiți țipau din toți plămânii.

Tot ce se auzea era „buf, buf, buf”, în timp ce corpurile lor loveau podeaua camionului, încercând să se adăpostească.

Gloanțele zburau peste tot. Dao și Chaisai îl împinseră pe șofer sub camion pentru a se adăposti. Să iasă, să tragă și apoi să se adăpostească era ceea ce fură nevoiți să facă timp de câteva minute. Când se auzi sunetul unui încărcător gol, Dao știu că sosise momentul. Ieși din spatele camionului și ținti perfect în pieptul bodyguardului, doborându-l imediat când glonțul îi străpunse corpul.

Se întoarse la adăpost când mai multe gloanțe căzură peste ei din partea celui de-al doilea bodyguard. Chaisai își verifică încărcătorul și mai avea trei gloanțe înainte de a ieși.

– Iubitule, dă-te la o parte. Mă ocup eu de asta.

Chaisai îl strecură pe Dao în spatele lui. Uitându-se afară, văzu că al doilea bodyguard rămăsese fără muniție. Luând ținta, îl împușcă în piept. Îl văzu cum cade peste balustradă, aterizând chiar pe capota camionului. Acum că ambele gărzi de corp de pe partea lor erau anihilate, se deplasară în spatele detectivilor Saelim și Chaichana.

***

Detectivii Saelim și Chaichana încercară să țină la distanță gărzile de corp din partea lor, dar erau de două ori mai numeroase decât Dao și Chaisai. Folosindu-se de un zid pentru a se acoperi, ei ripostară cât de tare putură.

Deja situația începea să pară sumbră.

– Întăriri! Avem nevoie de întăriri! strigă Yanin în cască.

– Să vină restul unității 2, comandă căpitanul Phasuk.

Dao și Chaisai nu puteau ajunge la ceilalți detectivi din cauza locului în care se aflau. Erau prea multe gloanțe care zburau pe lângă ei.

Din păcate, trebuiau să aștepte întăriri.

***

Detectivul Saelim se mișcă din spatele peretelui pentru a împușca un bodyguard, dar, în schimb, fu lovit de un glonț chiar în umărul stâng. Căzând la pământ țipând, detectivul Chaichana trebui să părăsească siguranța zidului pentru a-l trage înapoi. Gloanțele treceau pe lângă capul ei. Simțea că în orice moment va fi și ea împușcată. Nu putu să-l tragă suficient de repede și în acel moment, singurul gând pe care îl avea era la Nani.

Își acceptase soarta. Închise ochii în timp ce îl acoperea pe detectivul Saelim cu trupul ei, dar chiar atunci sosiră întăririle. Gloanțele veneau din spatele lor, lovindu-i de mai multe ori pe ceilalți bodyguarzi până când aceștia căzură morți pe podea.

Unul dintre cei doi detectivi ai unității o ridică pe Yanin de pe detectivul Saelim:

– Ești bine?

Văzând sânge pe ea, crezu că fusese și ea a fost lovită.

– Eu sunt bine. El nu e bine, spuse Yanin, arătând spre detectivul Saelim.

Ridicându-l, detectivul puse presiune pe umărul său până când medicul sosi și preluă controlul.

Acum că zona era liberă și medicii erau la fața locului, Dao, Chaisai și ceilalți polițiști deschiseră partea din spate a camionului.

Fugind în spate, răpiții erau speriați fiindcă nu știau ce se întâmpla și crezură că vor muri.

– Suntem poliția. Suntem aici să vă ajutăm, spuse Dao în timp ce le făcea semn să se ridice.

– O să fie bine, puteți ieși afară.

Bărbații din camion se ridicară și apoi o ajutară pe femeie să se ridice. Din fericire, nimeni nu fusese împușcat, dar unii aveau răni minore din cauza durității loviturilor de pe podea când se adăpostiseră.

Pe măsură ce cei cincisprezece bărbați și femei ieșeau din camion unul câte unul, văzând medicii și poliția precum și cei răpiții putură respira din nou, știind că sunt în sfârșit în siguranță.

***

Era pentru prima dată când un nou transport sosea în același timp în care avea loc un eveniment. Anchara nu avu de ales, deoarece Marele Șef îl grăbea. Până acum, totul decursese fără probleme cu subiecții de test, participanții și licitația elitelor.

În orice moment, noul transport va fi aici. O nouă zonă de admisie fusese amenajată, pentru a nu deranja evenimentul.

Văzând că nu are nimic altceva de făcut, decise că era timpul să meargă

să o vadă pe mama lui Siren.

Anchara o ținuse imobilizată în ultimele două zile, după ce văzuse pagubele pe care le făcuse gărzilor sale de corp.

Nu se putu abține să nu se gândească. E bătăioasă, și îmi place asta.

Oprindu-se în dreptul infirmeriei, el făcu un anunț.

– Voi fi în camera cinci. Nu mă întrerupeți pentru nimic. Voi termina înainte de încheierea evenimentului. Asigurați-vă că totul continuă să decurgă fără probleme.

Asistentele dădură din cap că da. Prea speriate să mai spună ceva după ce

văzuseră ce i se întâmplase lui Niran.

Arătând spre asistentul bărbat, Anchara spuse:

– Închideți draperiile și dați muzica foarte tare. Nu vreau să aud nimic în afara de ceea ce voi face eu, rânji Anchara și plecă.

Paznicul care era însărcinat cu supravegherea ușii de primire a transporturilor dormea de o jumătate de oră. Ațipise până când fusese smuls de pe scaun și i se puseră cătușele. Lăsându-l în cameră, Chaisai închise ușa, iar el, Dao și alți câțiva ofițeri se infiltrară în laborator.

Făcându-și drum prin laborator, ei îi închiseră pe toți cei pe care-i întâlniră și care lucrau acolo. Toată lumea va trebui să fie interogată și acuzată pentru infracțiunile pe care le făcuseră, deoarece toți erau implicați în desfășurarea acestei operațiuni ilegale.

Ajunseră la infirmerie. Asistentele țipară speriate când văzură polițiștii. Fără să piardă timpul, căzură la podea, cu mâinile ridicate. Pe cât erau de speriate, pe atât erau de ușurate. În sfârșit, vor fi libere.

Stând pe unul dintre scaunele infirmierelor, Dao se uită la computer și văzu imaginile live din fiecare cameră. Scanând cameră după cameră, o văzu pe mama sa. Ceea ce zări însă, îl făcu să vadă roșu în fața ochilor.

Lui Anchara i se păru că Dara arăta atât de bine imobilizată încât i se scula de zile întregi gândindu-se la cum s-ar fi simțit în interiorul ei. Dacă nu ar fi fost grăbit de Șef să facă evenimentul, și-ar fi înfipt deja dinții și alte părți ale corpului în ea. Urmărindu-i mișcările, Dara încercă să arate cât de neafectată era, dar îi era frică. Peste patruzeci și opt de ore stătuse aici, pe acest pat, incapabilă să se miște. I se pusese un cateter pentru a putea urina.

Astăzi, asistentele o curățaseră și o făcuseră apetisantă, scoțându-i cateterul cu o oră în urmă și îmbrăcând-o cu chiloți rezistenți la apă.

Ajungând la ea, Anchara îi mângâie fața cu blândețe în timp ce îi spuse:

– Mi l-am dorit foarte, foarte mult pe fiul tău, Siren. Dar din moment ce nu-l pot avea, mă mulțumesc cu tine.

Râzând, el continuă:

– Ooo, cât de supărat va fi fiul tău când va afla că m-am culcat cu mama lui.

Provocând-o și mai mult, el o întrebă:

– Crezi că i-ar plăcea asta?

Când ea nu răspunse, el o apucă brusc de bărbie și o întreabă.

– Mmm?

Uitându-se la el cu multă ură, Dara își dădu capul pe spate și îl scuipă drept în față pe Anchara.

– DU-TE DRACULUI! FIU DE CĂȚEA BOLNAV CE EȘTI! țipă ea.

Anchara o plesni atât de tare, încât fața i se duse complet pe partea cealaltă. Impactul palmei îi sparse buza. Sângele începu să curgă din buza ei, pe bărbie.

Văzând sângele, Anchara se simți excitat. Se apleacă peste ea și îi linse sângele de pe bărbie, apoi de pe buze. Gustă substanța metalică din gură, gemând de cât de grozav era gustul ei.

Urcându-se pe pat, începu să-i smulgă hainele de pe ea. Odată ce o dezbrăcă, își dădu hainele jos cu repeziciune. Era atât de pregătit să o pângărească.

Când se pregătea să intre în ea, fu trântit de pe pat la pământ. O ploaie de pumni se revărsă peste el. Stânga, dreapta, stânga, dreapta în timp ce lovitură după lovitură îi lovea fața.

– TICĂLOS ÎMPUȚIT! NENOROCIT DE FIU DE CĂȚEA MURDAR! O SĂ TE OMOR! țipa Dao la nesfârșit în timp ce îl lovea în continuare pe Anchara.

Tot ce vedea era roșu și tot ce producea era roșu, sângele împroșcându-i fața și încheieturile degetelor de forța cu care lovea.

Chaisai intră în fugă în cameră și încearcă să-l ia pe Dao de pe Anchara în timp ce striga la Dao.

– Iubitule, oprește-te! O să-l omori!

Chaisai reuși în cele din urmă să se prindă bine de mijlocul lui Dao și îl trase de pe Anchara în timp ce Dao continua să strige.

– NU! NU! TICĂLOSUL ĂLA TREBUIE SĂ MOARĂ! NU!

Ceilalți ofițeri erau în celelalte camere, închizând toți participanții și ducând subiecții testelor la medici. Aceasta era ultima cameră.

Auzind agitația, ceilalți ofițeri intrară în cameră. Chaisai le ordonă să îl închidă pe Anchara în timp ce el îl calma pe Dao și să o ducă pe mama sa la medici.

Scoaterea lui Dao din cameră, în timp ce acesta încă țipa și se zvârcolea  încercând să ajungă la Anchara pentru a-l bate, fusese o misiune dificilă. Chaisai nu voia să folosească forța extremă, dar nu putea permite iubitului său să ajungă la închisoare pentru omor prin imprudență.

Uitându-se în oglindă, arăta exact așa cum se simțea. Mizerabil. Spălându-se pe mâini, își aruncă apă pe față. După ce își usucă fața și mâinile, el și Chaisai se întoarseră.

***

Mama lui Dao fusese dusă cu ambulanța după ce i se spusese de nenumărate ori că este bine. El nu înțelegea cum putea să spună asta când aproape fusese violată și era paralizată de efectele euforiei.

Plecând să dea un telefon, Dao își sună cea mai bună prietenă și fina mamei sale.

– Nani, poți să te întâlnești cu mama la spitalul din Bangkok? Îți voi explica totul mai târziu, vreau doar să ai grijă de mama până ajung eu.

– Desigur. O să mă duc acolo.

Nani așteptase toată ziua să aibă vești de la iubita ei. Știa că trebuie să îndeplinească o misiune, dar Yanin nu-i putea spune niciun detaliu. Nani rămăsese acasă îngrijorată, așteptând vești. Această veste veni în schimb de la cel mai bun prieten al ei. Nani era ușurată că măcar avea ceva de făcut până când va primi vești de la Yanin.

– Te iubesc mult, mulțumesc.

– Și eu te iubesc. Îți trimit un mesaj când ajung.

– Mulțumesc, Nani.

– Cu plăcere.

Luându-și cheile din cârligul de lângă ușă, Nani ieși.

Poliția și detectivii încheiară misiunea. Toate computerele și fișierele fură confiscate din laborator.

Anchara, asistentele, gărzile de corp, ceilalți membri ai personalului și participanții fură cu toții arestați.

Toți subiecții testelor și răpiții fură trimiși cu ambulanța; mai multe spitale trebuiau să își pună la dispoziție camerele pentru urgențe pentru a-i primi.

Chiar și mass-media aflase ce se întâmplase și se afla acum în spatele scenei crimei, relatând despre această știre de ultimă oră.

După ce Dao și Chaisai îi informară pe căpitani și se asigurară că totul fusese rezolvat, plecară la spital pentru a o verifica pe mama lui Dao și pentru a-l verifica și pe Dao.