Switch Mode
Pentru o lectură mai plăcută a nuvelei, poți ajusta fontul! Dacă dorești să schimbi fontul pentru a-ți îmbunătăți experiența de citit, accesează meniul "Opțiuni". Acolo poți alege stilul și dimensiunea fontului care ți se potrivesc cel mai bine. Lectură plăcută!

Obscuritatea lui Siren- Capitolul 25 -Final

 

 

Pe drumul spre slujba de înmormântare a mamei lui Nani, Chaisai fu tăcut tot timpul. Se simțea extrem de emoționat că o va vedea pe Nani și nu știa sigur de ce. Nu voia să discute despre asta cu Dao, pentru că s-ar putea să nu fie nimic și doar imaginația lui hiperactivă să inventeze lucruri care să îl chinuie și mai mult.

De parcă ar fi avut nevoie de ajutor suplimentar în această privință.

Mintea lui se descurca destul de bine de una singură.

Dao se tot uita pe furiș la Chaisai în timp ce conducea. În adâncul sufletului său, știa că totul era încă foarte greu pentru Chaisai. Se întreba dacă nu cumva ar fi trebuit să-i spună lui Chaisai să stea acasă. Nici el nu cunoștea temperamentul lui Nani. Trecuseră săptămâni și nu apucaseră să vorbească cu ea. Dacă Dara nu i-ar fi invitat la comemorare în locul lui Nani, nici nu știau dacă ar fi fost invitați.

Dao intenționa să vorbească cu cea mai bună prietenă a sa despre motivul pentru care ea nu mai vorbise cu el. Astăzi nu era cea mai bună zi pentru asta, dar decise să o roage astăzi să se întâlnească cu el în cursul săptămânii pentru a discuta. Nani și Dao nu rezistaseră niciodată mai mult de o săptămână fără să vorbească, ceea ce era ieșit din comun.

Dao fusese întotdeauna prima persoană care-i oferise alinare lui Nani. Deși nu se mai consolaseră fizic unul pe celălalt de când erau amândoi într-o relație, asta nu ar fi trebuit să îi împiedice să comunice cu totul.

Dao se ruga doar ca comemorarea să decurgă fără probleme.

Durase o veșnicie să găsească o parcare din cauza agitației de la ora de vârf, ceea ce sporise agitația și neliniștea lui Chaisai. Acum își dorea să fi luat trenul până la stația BTS Ekkamai. Ar fi fost doar o plimbare de două minute, în loc să se învârtă cincisprezece minute în jurul clădirii de mai multe ori până găsise un loc de parcare.

Respirând adânc pentru a se concentra, Chaisai îi întinse mâna lui Dao și intrară mână în mână în templul Wat That Thong.

Acest templu era folosit în principal pentru înmormântări și era ușor de înțeles de ce. Pagoda albă era frumoasă, cu forma sa piramidală împodobită cu aur, ceea ce dădea un sentiment de seninătate.

În timp ce se plimbau prin incinta templului, localizară cu ușurință camera funerară pe care Nani o rezervase pentru comemorarea mamei sale. Probabil că Nani voia să aibă o slujbă intimă pentru că nu erau mulți oameni prezenți.

Dara vorbea cu Nani în timp ce ea aranja restul obiectelor pentru slujba mamei sale. Crease un altar cu fotografia mamei sale și câteva dintre lucrurile ei personale, cum ar fi medalionul ei preferat.

Câțiva călugări stăteau deoparte până când sosi momentul să ofere rugăciuni, cântece și ritualuri pentru a o omagia pe mama lui Nani.

Dao se apropie de mama și de cea mai bună prietenă a sa și se mișcă rapid prin cameră, trăgându-l pe Chaisai după el.

Le strigă pe nume pentru a le atrage atenția:

– Mamă, Nani!

Dara și Nani își încetară conversația și își ridicară privirea.

Dara avu un zâmbet luminos pe față văzându-și fiul și pe celălalt fiu. Nani, pe de altă parte, nu zâmbea deloc.

Pe măsură ce se apropiau, Dara și Nani micșorau distanța.

– Mă bucur atât de mult să te văd, exclamă Dao.

Îi era dor de prietena lui cea mai bună. Văzându-i chipul își dădu seama cât de mult.

Nani se uită la Dao fără expresie și, înainte ca el să poată simți înțepătura pe care i-o provocă faptul că îl respingea, Chaisai spuse:

– Nani, eu…

De-abia scoase două cuvinte înainte ca o palmă să reverbereze în întreaga încăpere.

Șocul acoperi fețele tuturor celor prezenți, ceea ce se agravă când Nani începu să strige:

– NU-MI SPUNE NANI! NU AI NICIUN DREPT SĂ-MI SPUI AȘA DUPĂ CE TATĂL TĂU BOLNAV I-A FĂCUT MAMEI MELE. NICI NU SUPORT SĂ MĂ UIT LA TINE! DACĂ TATĂL TĂU ESTE AȘA, ATUNCI ȘI TU EȘTI LA FEL!

Dao o apucă puternic pe Nani de braț, trăgând de ea și spunându-i ferm:

– Ananya! Ce mama dracului? Ce te face să crezi că ai dreptul să te iei de  bărbatul meu? Huh?

Yanin se apropie rapid de Dao și îi smulse mâna de pe Nani:

–  Dao, trebuie să te calmezi.

Râzând, el spuse:

– Eu să mă calmez? Eu? Ia-ți naibii prietena, Yanin! Tocmai l-a lovit pe omul meu fără niciun motiv!

– Dao dragă, te rog calmează-te, îl imploră Dara intrând în spațiul fiului ei și punându-și mâinile pe ambii obraji ai acestuia.

– Acum nu este momentul, scumpule, să ne ocupăm de asta mai târziu.

În timp ce atenția tuturor era concentrată pe gestul lui Nani, Chaisai părăsi rapid templul. Se mișca atât de repede, încât aproape că alerga.

Nu observă zgomotul puternic al orașului. Motocicletele și mașinile care intrau și ieșeau din trafic, sau cât de strălucitoare erau luminile orașului pe timp de noapte în timp ce se îndrepta spre mașină. Mintea lui era o furtună care trecea de la o emoție la alta. Inima îi bătea de o sută de ori pe minut. Tot ce știa era că trebuia să plece cât mai departe de aici.

Înapoi în camera funerară, temperamentele tuturor începuseră să se domolească și atunci Dao observă că Chaisai lipsea.

– Unde este Chaisai? îl întrebă pe mama lui, pe Yanin și pe Nani.

– De ce mi-ar păsa? spuse Nani sarcastic.

– Nani, oprește-te! o dojeni Yanin.

UNDE NAIBA E OMUL MEU? Dao își pierdu complet răbdarea. Își scoase telefonul și îl sună pe Chaisai.

Telefonul sună și sună fără niciun răspuns. Acest lucru îl panică pe Dao. Uitându-se la mama lui, o întrebă:

– Mamă?

Nu că ea ar fi știut răspunsul, dar avea nevoie să fie liniștit de ea.

Mama lui fusese neutră în toată această dispută, dar văzându-și fiul cuprins de panică, se uită la Nani cu atâta răutate încât o făcu pe Nani să își piardă echilibrul.

– Scumpule, calmează-te, îl vom găsi. Nu-ți face griji.

Cu tot veninul pe care Dao îl putu aduna, el îi spuse lui Nani:

– Dacă i se întâmplă ceva omului meu din cauza ta, nu te voi ierta niciodată. AI ÎNȚELES? NICIODATĂ!

Dao se întoarse și fugi afară din templu, cu mama sa în urma lui.

Dao ajunse pe stradă și opri o motocicletă taxi. Urcându-se în spate, o observă în sfârșit pe mama sa, care părea pe cale să se prăbușească din cauza încercării de a ține pasul cu el.

Mamă, îmi pare foarte rău. Nu pot să aștept. Te rog să iei un taxi până acasă și să-mi trimiți un mesaj când ești în siguranță. Trebuie să îl găsesc pe Chaisai.

Mama lui dădu din cap și Dao îi spuse șoferului să plece. Prima sa oprire va fi la apartamentul lui Chaisai.

Inima lui Dao bătea atât de tare în piept încât credea că va exploda. Oricât de mult l-ar fi sunat pe Chaisai, acesta nu răspundea. Dao îl îndemnă pe motociclist să conducă mai repede pentru a ajunge la apartamentul lui Chaisai.

Sărind de pe motocicletă înainte ca șoferul să apuce să oprească, Dao fu cât pe ce să se prăbușească cu fața la pământ. Dacă nu ar fi fost reflexele sale rapide, betonul i-ar fi fost prieten. Dao îi dădu bani șoferului după ce își recăpătă echilibrul, strigă un scurt „mulțumesc” și alergă cât de repede îl țineau picioarele în complex.

Toți trecătorii se uitau la Dao cu îngrijorare. Fața lui era încordată de stres, părul îi era ud și îi aluneca pe frunte, iar hainele îi erau zdrențuite de la plimbarea cu motocicleta. Dao observă privirile lor curioase, dar nu-i păsa, tot ce-l interesa era să găsească iubirea vieții lui.

Deschizând ușa cu mâinile tremurânde, Dao o împinse cu putere în perete. Nici măcar nu se descălță în timp ce se deplasa rapid prin apartament în căutarea lui Chaisai.

Inima lui știa că nu era acasă. Știa chiar înainte de a ajunge acolo, dar nu se putea opri din a verifica fiecare cameră. Merse atât de departe încât verificase și dressingul. Această ultimă verificare îi luă ultima fărâmă de energie lui Dao. Se prăbuși la pământ strigând.

– La naiba! CHAISAI DE CE M-AI PĂRĂSIT?

Lacrimile îi umplură ochii și apoi se revărsară pe obrajii lui îmbujorați.

– DE CE MI-AI FĂCUT ASTA? țipă iar și iar în gol.

Zăcu pe podea țipând și plângând până când vocea îi deveni răgușită și îl cuprinse somnul.

***

Chaisai habar n-avea încotro se îndreaptă, pur și simplu continuă să conducă. Văzu că Dao încercase să-l sune, dar nu putuse să răspundă. Oricât de mult ar fi tânjit după Dao, era mai bine așa.

Chaisai știa că nu-l merita pe Dao și în loc să se agațe de el, era mai bine să plece. Nu merita dragostea lui, a lui Dara sau a lui Nani. Era fiul unui monstru, așa că merita să nu fie iubit.

Aceleași gânduri răsunau ca un disc stricat în mintea lui.

Nu-l merit pe Dao.

Nu merit dragostea.

Nu o merit pe mama Dara.

Nu merit prietenia lui Nani.

Nu merit iertarea.

Ura de sine îl mistuia pe Chaisai. În timp ce conducea, inima i se frângea cu fiecare kilometru care îl îndepărta de Dao. Plânsul îl înneca și apoi barajul se rupse. Plânse tot drumul. Periodic, își ștergea ochii pentru a-și limpezi vederea, astfel încât să nu se prăbușească.

După câteva ore, Chaisai amorți. Lacrimile se opriră. Gândurile se opriră. Totul se opri. Timpul se opri. Nu mai știa ce oră era. Până când corpul său spuse „destul”. Condusese tot drumul de la Bangkok la Chiang Mai. Își aminti de un hotel la care stătea cu părinții săi când era mic. Căută numele și introduse adresa în GPS-ul său. Rezultatul căutării fu acela că se afla la doar zece minute de mers cu mașina.

Simțindu-și corpul pe cale să se prăbușească de oboseală, Chaisai se bucură că nu mai avea mult de mers.

Ajungând la hotel, Chaisai trase pe dreapta, lăsându-și mașina ca să o parcheze valetul. Coborî din mașină și îi dădu cheile valetului. Se îndreptă spre recepție.

O femeie politicoasă îl întrebă dacă are rezervare.

– Nu, nu am. Aș dori să rezerv o cameră. Nu sunt sigur de câte zile am nevoie. Pot să fac o rezervare pentru o zi și apoi să sun dimineață pentru a anunța?

 – Sigur, spuse recepționera. Verificând pe computerul ei, ea anunță:

– Avem o vilă cu piscină disponibilă. Ați dori asta?

– Orice e bine.

Chaisai îi înmână cardul său de credit.

Chaisai intră în dușul gravat cu flori. Reglând apa fierbinte ca naiba, Chaisai stătu sub jet, lăsând aburul și căldura să-i calmeze nervii întinși.

Doamne, îmi lipsește Dao atât de mult.

Scuturându-și capul ca și cum asta i-ar alunga gândurile, Chaisai se spălă repede și se duse la culcare. Vila în care se afla era pentru cupluri, ceea ce îl făcu să se gândească din nou la copilul său. Apucă perna albă care era pe partea lui Dao din pat, Chaisai o îmbrățișă strâns în timp ce oboseala îl învingea.

Soarele care pătrundea prin ușile glisante din lemn făcea ca forme ciudate să ocupe spațiul de pe pereți, trezindu-l pe Chaisai. Verificându-și telefonul, avea cincizeci de apeluri pierdute și aproape același număr de mesaje care îl așteptau. Chaisai nu se uită la mesaje pentru că știa că majoritatea erau de la Dao și știa că va ceda dacă se uita la ele.

Știa că Dao merita un fel de explicație, iar el îi va da una. Avea nevoie doar de timp pentru a-și face curaj să se despartă de Dao.

Chaisai decise să îl sune pe căpitanul Zhu să-l anunțe că nu va fi acasă și că are nevoie de timp.

Răspunzând imediat, căpitanul Zhu îl întrebă:

– Ești bine?

După ce auzi tonul abătut din vocea lui Chaisai.

Domnule Căpitan, puteți să mă transferați la secția din Chiang Mai? întrebă Chasai timid.

– Ce se întâmplă Chaisai? De ce vrei să te transferi? Dao știe?

– Am nevoie de asta, domnule căpitan. Puteți să faceți asta pentru mine fără să puneți întrebări?

Chaisai nu putea suporta să audă numele lui Dao. Făcând o pauză înainte de a răspunde, căpitanul Zhu înțelese că ceva nu era în regulă. Detectivul său nu ar fi sunat din senin cu o astfel de cerere. În același timp, nu voia ca Chaisai să acționeze din impuls.

– Chaisai, unde ești?

– Chiang Mai.

– Știu asta, dar unde?

Căpitanul Zhu era îngrijorat și credea că era mai bine ca cineva să știe unde este.

– La un hotel din Chiang Mai. Sunt bine căpitane, nu-ți face griji.

Râzând, căpitanul Zhu spuse:

– Bine. Îți dau o săptămână liberă. Sună-mă peste o săptămână. Dacă în acel moment mai vrei să fii transferat, voi lua legătura cu prietenul meu care este căpitan la secția de poliție din nord și te voi transfera acolo. Sună bine?

Știind că nu are de ales, Chaisai fu de acord și încheiară convorbirea.

Dao se trezi îndurerat. Totul îl durea, dar inima îl durea cel mai tare. Ridicându-se încet de pe podea, își luă telefonul și verifică dacă Chaisai răspunsese.

Inima i se prăbuși când nu văzu decât o grămadă de mesaje de la mama lui și de la Nani.

Te voi găsi astăzi, Chaisai. N-ai decât să crezi că nu o voi face. Nu degeaba sunt cel mai bun detectiv.

Dao începu să dea telefoane pentru a afla unde s-ar fi putut duce Chaisai. Toți cei pe care îi sunase nu știau nimic de el. Frustrarea lui creștea cu fiecare „nu am vești de la el”.

Dao se gândi la o ultimă persoană pe care să o sune. Nu-i venea să creadă că nu se gândise la el de la început. Căpitanul Zhu.

Dao așteptă să i se răspundă la apel. Chiar când căpitanul Zhu spuse „Alo”, Dao începu să vorbească cu o sută de mile pe minut și îl întrebă dacă căpitanul Zhu dacă știa unde este Chaisai.

– Încetinește Dao. Abia te pot înțelege.

– Ai vești de la Chaisai? întrebă Dao încet.

Da.

– Unde este?

Căpitanul Zhu nu răspunse imediat. Nu era sigur dacă ar trebui să spună, din moment ce nu știa ce se întâmplase între ei.

Dao, nu e treaba mea să spun.

– Te rog, căpitane Zhu.

Dao se abținu cu greu ca să nu înceapă să înjure.

Nu poate simți urgența din vocea lui?

Respirând adânc, căpitanul Zhu spuse:

– Bine. Nu știu prea multe. Tot ce știu este că stă la un hotel din Chiang Mai. Nu mi-a spus care hotel.

Se simți un pic ușurat că acum știa cel puțin locația.

Mulțumesc, căpitane Zhu. Îl voi găsi.

– Dao.

– Hmmm?

– Părea foarte rău când am vorbit, chiar cere un transfer. Nu știu ce s-a întâmplat cu voi doi, dar sper să vă descurcați. Nu vreau să-mi pierd cel mai bun detectiv de care m-am atașat.

– Da, căpitane. Se va rezolva. Vă voi contacta în curând.

……

Timp de câteva ore, Dao sună la fiecare hotel de lux din Chiang Mai. Știa că Chaisai va fi cazat cel puțin într-un hotel de patru sau cinci stele, deoarece cu asta era obișnuit.

Dao trebui să spună că este detectiv pentru a-i convinge pe angajații de la recepție să îi dea informații despre oaspeții lor.

În cele din urmă îl găsi pe Chaisai.

Ajungând la Hotelul Four Seasons, Dao se duse la recepție. Același portar care îl cazase pe Chaisai mai devreme în această dimineață era încă de serviciu în această seară.

Luându-și cea mai seducătoare înfățișare, Dao întreabă dacă poate suna la camera lui Chaisai să-l anunțe că are un oaspete în hol.

Fluturându-și genele, ea spuse.

– Desigur, domnule.

După câteva sunete și niciun răspuns, ea închise și spuse:

Îmi pare rău, domnule, nu a răspuns. Poate că este la bar sau la unul dintre restaurante.

Zâmbind, arătându-și gropițele, Dao spuse:

– Nicio problemă. Îl voi găsi eu.

Dao verifică fiecare restaurant până când ajunse la bar. Nimeni altul decât iubirea vieții lui stătea la bar și arăta ca naiba. Un pahar de bourbon în mâini și un alt pahar gol în fața lui.

Barmanul îi tot fura priviri lui Chaisai în timp ce ștergea paharele de vin. Barul era destul de gol în seara asta, așa că era ușor să îți dai seama cine este aici.

Văzând că Chaisai arăta atât de jalnic, Dao simți o înțepătură în inimă, dar, în același timp, se simți furios.

Își petrecuse toată ziua căutându-l. Sunase peste tot în Chiang Mai. Apoi trebuise să ia un avion până aici și un taxi pentru a ajunge la hotel. Toată ziua îl sunase pe Chaisai fără niciun răspuns. Știind că era în mod intenționat- complet ignorat.

Era timpul să-i dea o lecție.

Senzația de oțel rece ce apăsa pe coloana vertebrală îl făcu pe Chaisai să înghețe pe loc. Chaisai habar n-avea cine l-ar fi amenințat cu o armă până când simțurile lui detectară mirosul iubitului său.

Apropiindu-și buzele de urechea lui Chaisai, Dao șopti:

– Credeai că te poți ascunde de mine, Phi?

Linsul în jurul urechii lui Chaisai și observarea tremurului involuntar care îi străbătu corpul, îl excitară pe Dao.

– Huh?

– Iubi-tule, spuse Chaisai ca și cum ar da reverență.

Sărutând gâtul lui Chaisai, Dao întrebă din nou:

– Nu mi-ai răspuns. Chiar credeai că te poți ascunde de mine, Phi?

Scuturând din cap, Chaisai răspunse.

– Nu, iubitule.

Încă apăsând cu arma pe coloana lui Chaisai, Dao spuse.

Dacă te miști, mă mișc și eu.

Chaisai nu credea că Dao îi va face rău, dar faptul că avea o armă la el îl făcu pe Chaisai să conștientizeze că Dao era supărat, chiar dacă acțiunile sale erau contrare.

Ridică-te și du-mă în camera ta, îi ordonă Dao.

Odată ajuns în cameră, Dao își așează arma pe măsuța de cafea din lemn maro. Chaisai îl privi pe Dao cum se plimbă prin cameră fără să spună nimic. La fiecare pas pe care îl făcea, își scotea câte un articol de îmbrăcăminte.

Chaisai credea că vor fi țipete odată ce va intra în cameră, având în vedere că Dao scosese arma la el. Dar, în schimb, Dao se dezbrăca.

Când Dao fu complet dezbrăcat, se duse la valiză să-și scoată lubrifiantul.

Mergând spre pat, se întinse pe așternutul alb și plușat, desfăcându-și picioarele. Ținându-se pe coate, se uită intens la Chaisai, în timp ce Chaisai se uită lung la pielea albă perfectă a lui Dao.

Dao era atât de rănit, dar odată ce îl văzuse pe Chaisai, furia îi dispăruse și tot ce rămase fu iubirea.

Lui Dao îi fusese atât de dor de Chaisai încât acum, când se afla în fața lui, nu știa ce ar trebui să facă. Voia să își ofere trupul pentru că tot ce își dorea era să fie legat de cel pe care îl iubește. În același timp, voia ca Chaisai să fie pedepsit pentru că îl rănise.

Văzându-l pe Chaisai cum se excită, Dao deschise lubrifiantul și își stoarse o cantitate bună pe degete. Își puse degetul arătător la intrare și începu încet să îl împingă înăuntru în timp ce se uita în ochii plini de poftă ai lui Chaisai.

Își plimbă încet degetele pe propriul corp, lăsând pielea de găină în urmă, în timp ce își luă sfârcul între degete. Adăugând un al doilea deget în gaura lui, Dao își satisfăcu atât gaura, cât și sfârcul în același timp, provocând gemete ușoare pe buzele lui luxuriante.

Dao încercă să arate cât de neafectat era la exterior, când în interior plângea.

Arătându-i lui Chaisai că se poate iubi și singur, își lăsă sărutări moi cu gura deschisă pe brațe. Felul în care buzele lui se lipeau de pielea fină în timp ce se uita în ochii chinuiți ai lui Chaisai îl distrugeau pe Chaisai.

Iubitule, pot să te ating? Chaisai nu mai putea fi un voyeur, inima îi striga să îl ia pe iubitul său în toate felurile posibile.

De ce ar trebui să te las să mă atingi?

Dao adaugă un al treilea deget în gaura lui, întinzându-se delicios.

Nu mă mai iubești, spuse Dao ca o afirmație, dar în adâncul sufletului era o întrebare la care voia să i se răspundă.

Chiar se terminase între ei?

Apropiindu-se și încercând să-l atingă pe Dao, acesta se retrase din raza de acțiune a lui Chaisai în timp ce spuse.

Nu mă atinge.

Îngenunchind, Chaisai ajunse cu fața la nivelul ochilor la gaura lui Dao. Nefiind în stare să mai suporte, Chaisai îl imploră:

Iubitule, te rog. Îmi pare rău. Te iubesc atât de mult.

Dao încetă cu menajamentele și își scoase încet degetele din gaura lui dulce. Așezându-se pe pat, îl întrebă pe Chaisai:

– Mă iubești atât de mult? Atunci de ce m-ai părăsit Chaisai? De ce ești aici? De ce nu mi-ai răspuns la apeluri și mesaje?

Simțind cum furia începe să reapară, Dao îl împinse pe Chaisai de umeri.

– Huh? De ce mi-ai făcut asta?

Vocea lui Dao se frânse la ultimul cuvânt, făcându-l pe Chaisai să înțeleagă cu adevărat ce făcuse.

Dao puse ultima întrebare, la care nu voia niciodată un răspuns:

– Vrei să se termine?

Dao își ținu respirația așteptând să audă răspunsul lui Chaisai.

Chaisai șuieră de parcă acea întrebare pusă i-ar fi trimis flăcări fierbinți peste corp, incinerându-l.

Nu, puiule.

– Atunci de ce m-ai părăsit?

– Iubitule, eu te iubesc. Doar că nu am simțit că merit asta după tot ce s-a întâmplat.

Dao se dădu jos din pat și îngenunche lângă Chaisai. Apucându-i mâinile, Dao spuse:

Dacă mă iubești să nu mă mai părăsești niciodată. Mă înțelegi? Să nu-mi mai faci asta niciodată. Nu voi fi în stare să supraviețuiesc a doua oară.

Chaisai îl trase pe Dao într-o îmbrățișare strânsă și îi promise.

– Niciodată, iubitule.

Tragându-se înapoi, Chaisai îl apucă de obrajii cu gropițe ai lui Dao și îl sărută, revărsând în sărut toată dragostea, regretul, tristețea și durerea.

Doar atunci când era nevoie de oxigen se opreau să respire. Dao se ridică de pe podea și se îndepărtă de Chaisai pentru a merge la terasă să privească luna și cum se reflectă ea în piscina de dedesubt. Voia să creadă ce-i spuse Chaisai, dar avea nevoie de timp. Ceea ce făcuse Chaisai lăsase o gaură imensă în inima lui.

Văzând cât de frumos arată Dao în goliciunea sa, Chaisai nu mai putu aștepta să fie una cu el.

Dezbrăcându-se, hainele lui fură adăugate la grămada de haine a lui Dao de pe podea.

Chaisai veni în spatele lui Dao, îmbrățișându-l și îi sărută gâtul ușor până la umăr.

Am nevoie de tine, îi mărturisi Chaisai.

– Sunt al tău, recunoscu Dao.

Am nevoie de tine cu totul, Chaisai detalie.

– Atunci ia-mă, Phi.

Îl apleacă ușor pe Dao, unde fundul său alb și plinuț ieșea în evidență. Chaisai intră ușor în el. Gâfâitul care le scăpă de pe buze când deveniră unul, aveau nevoie de această reconectare.

Mă iubești, Phi? Dao avea nevoie să audă asta încă o dată.

Gemând de cât de bine se simțea Dao, Chaisai răspunse.

Da, iubitule.

– Cât de mult?

– Mai mult decât viața mea, recunoscu Chaisai.

Asta era tot ce Dao avea nevoie să audă.

Degetele împletite apăsau pe fereastra dinspre terasă, respirațiile intense o încețoșau, corpurile se ciocneau într-o manieră perfectă de împingere și tragere, gemetele se amestecau ca o simfonie de sunete creând cea mai bună muzică cu declarația de dragoste. Dao și Chaisai își lăsară inimile și trupurile să se vindece reciproc.

Patru luni mai târziu, relația lui Chaisai și Dao era mai puternică ca niciodată. Învățară să comunice mai bine și făcură pași mari în relația lor. Dao se mutase cu Chaisai în urmă cu câteva luni și stabiliră o rutină care le convinea amândurora.

Ieșind din baie, Chaisai se duse la pat să-l trezească pe Dao. Arăta ca un înger, dormind atât de liniștit, cu buzele în arc de Cupidon.

Sărutându-l ușor pe buze, Chaisai îi spuse:

Iubitule, trezește-te. Am o surpriză pentru tine.

Plângând, Dao încercă să se cuibărească mai mult în pat. Dao ura să fie trezit când dormea bine, dar Chaisai avea planuri pentru ei care nu puteau aștepta.

Iubirea mea, te rog trezește-te.

Uitându-se cu un ochi, Dao se plânse:

– De ce, Phi?

-Ți-am spus că am o surpriză pentru tine. Pregătește-te și îmbracă-ți cel mai frumos costum.

Mormăind Dao spuse.

– Bine. Bine.

Ajung la barul și restaurantul Zoom Sky. Era un restaurant de lux cu o priveliște perfectă asupra Bangkokului. Chaisai făcuse rezervări pentru ca ei să stea afară pentru a putea admira priveliștea.

Motivul principal pentru care Chaisai îl adusese pe Dao la acest restaurant era că avea nevoie de el în afara apartamentului pentru ceea ce plănuise pentru seara aceasta.

După ce comandară filet mignon, piure de cartofi, sparanghel și salată, discutară despre tot felul de lucruri, bucurându-se de compania celuilalt.

Chaisai își verificase telefonul din când în când pe tot parcursul cinei lor, nervos, încât Dao nu se putu abține să nu-l întrebe despre asta.

– Phi, este ceva în neregulă? Ți-ai verificat telefonul și ai fost nervos toată seara.

Ridicându-și privirea de la telefon, Chaisai se declară vinovat, dar scuza lui fu:

Trebuie să mă ocup de ceva și trebuie să tot verific. Greșeala mea, iubitule. Ești gata de plecare?

Mintea lui Dao veni cu o modalitate perfectă de a atenua nervozitatea lui Chaisai.

Lasă-mă să merg la baie repede și apoi putem pleca.

– Sigur, dragă.

Dao se uită în oglindă și își dădu un discurs de încurajare.

Dao, ești atât de nebun.

O să meargă.

Să vedem dacă va fi de acord.

Dând din cap în sinea lui, Dao murmură „Bine”.

***

Întorcându-se seducător la masă, Dao își dădu seama că ochii bărbatului său erau ațintiți asupra lui.

Alunecând pe scaunul de lângă Chaisai, Dao se uită la el cu o privire de „Vino și trage-mi-o.

Iubitule… ești…

– Pot să te cunosc? întrebă Dao cu o față serioasă.

Chaisai se uită nedumerit și spuse:

– Iubitule, ce faci? chicoti ușor.

Repetându-se, Dao întrebă din nou.

Te-am văzut când am ieșit de la toaletă și arăți atât de bine. Pot să fac cunoștință cu tine?

Chaisai ridică o sprânceană, apoi ceva îi cuprinde ochii, punând totul la punct. Înțelegea ce avea de gând Dao. Era joc de rol. Apropiindu-se de Dao, îi puse mâna la spate, trăgându-l mai aproape, și spuse.

– Ce vrei să știi?

Uitându-se la Chaisai de sus în jos, Dao întrebă:

– Ești într-o relație?

– Da, dar tu?

Mâinile lui Chaisai se plimbară de-a lungul spatelui lui Dao până ajunseră la fundul său, luându-i cu o mână fesa stângă.

– Și eu sunt, dar el nu e aici, așa că ce-ar fi să te bucuri de noaptea asta cu mine? spuse Dao pe un ton scăzut și seducător.

– Am crezut că nu o să întrebi niciodată. Vrei să pleci cu mine? O să fac din noaptea asta cea mai frumoasă noapte din viața ta.

Mușcându-și buza, Dao gemu:

– Arată-mi drumul, Phi.

Pe tot parcursul drumului spre casă, flirtară și se tachinară reciproc. Decizia lui Dao de a juca un rol atenuase toată nervozitatea lui Chaisai, care putu să se distreze cu iubitul lui. Asta făcuse ca seara asta să fie mult mai bună.

Dao era atât de excitat, încât abia aștepta să intre în apartament și să-i smulgă hainele lui Chaisai.

Deschizând ușa de la intrare, îl trase pe Chaisai în apartament și îl trânti în ușă. Începu imediat să îi atace buzele, sărutându-l cu pasiune în timp ce își strivea corpul de al lui Chaisai împotriva ușii.

Chaisai îl sărută înapoi și, în același timp, încearcă să îl încetinească pe Dao.

– Iubitule, încetinește. Hai să aprindem luminile și apoi o să te iau în dormitor și o să fac dragoste cu tine toată noaptea, spuse Chaisai cu răsuflarea tăiată.

Dao aprinse lumina și toată lumea strigă „Surpriză!”

Dao era atât de surprins și rușinat încât era pe punctul de a-l molesta pe Chaisai într-un apartament plin de oameni.

Se uită la Chaisai cu fața roșie de rușine. Dao șopti.

 

– Phi. Ce naiba!

 

Sărutându-i fruntea și apoi buzele, Chaisai își ceru scuze.

 

– Îmi pare rău, iubitule. Ți-am spus că am o surpriză pentru tine.

 

Arătând spre apartament și spre oaspeții lor, el spuse.

 

– Surpriză!

 

Roșindu-se, Dao făcu un wai și zâmbi oaspeților lor.

Mama lui Dao, Dara, Nani, Yanin și căpitanul Phasuk și căpitanul Zhu îi priveau pe cei doi cu zâmbete mari pe față. Exista chiar și ajutor angajat care aprinse toate lumânările din jurul camerei pentru a arunca o strălucire caldă. Sute de petale de trandafiri împodobeau podeaua în roz, alb și roșu, precum și vaze care ocupau spațiul în mai multe colțuri ale camerei.

 

Chaisai își drese glasul și spuse:

 

– Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici. Înseamnă foarte mult pentru mine.

 

Întorcându-se spre Dao, Chaisai îngenunche, luând mâna lui Dao în a sa. Dao era atât de șocat încât mâna lui începu să tremure în cea a lui Chaisai.

Chaisai făcu o pauză, lăsându-și gândurile să curgă prin el. Nu făcuse repetiție pentru că voia ca orice ar fi spus în acest moment să fie sincer și din inimă.

 

Scoțând inelul, Chaisai îl ridică și spuse:

 

Dao, am vrut să fac asta de foarte mult timp. Am trecut prin atât de multe împreună. Povestea noastră nu a început ca un basm, dar ne-am creat propriul nostru basm prin încercările și obstacolele pe care le-am depășit. Să mă îndrăgostesc de tine, nemesisul meu de altădată, a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. De atâtea ori în această relație am simțit că nu merit dragostea ta. Am încercat chiar să te îndepărtez, dar iubirea ta pentru mine a învins și m-a făcut să văd că merit să fiu iubit. Vreau să mă trezesc cu tine în fiecare zi și să mă culc cu tine în fiecare noapte, vreau să văd lumea cu tine și să fac din povestea noastră cea mai mare poveste de dragoste dintre toate. Îți promit că te voi face fericit.

 

Lacrimile lui Dao începură să i se reverse pe obraji. Nu se așteptase niciodată ca Chaisai să îl ceară în căsătorie, și cu siguranță nu în seara asta. Acum toată nervozitatea avea sens.

Cu multă dragoste în suflet, Chaisai îl întrebă:

 

– Iubirea mea, vrei să te căsătorești cu mine?

Care este reacția ta?
+1
5
+1
11
+1
8
+1
4
+1
1
+1
0
+1
0
Obscuritatea lui Siren- Romanul

Obscuritatea lui Siren- Romanul

Allure of the Siren
Rating 0.0
Status: Completed Tip: Autor: Traducător: , Lansat: 2023 Limba nativă: Thai

Introducere

Sinopsis

 

În mijlocul haosului vibrant al vieții de noapte din Bangkok, se dezvăluie narațiunea captivantă din „ Obscuritatea lui Siren ”: tentație, decepție și izbăvire.

Doi rivali înverșunați, doi polițiști, Dao și Chaisai, sunt împinși cu reticență într-un parteneriat fără precedent, în timp ce pornesc într-o căutare neîncetată pentru a localiza stripteuze dispărute.

Cu o hotărâre de nezdruncinat, Dao își asumă un mare risc mergând sub acoperire ca stripper, luându-și numele Siren. Pe măsură ce investigația îi conduce într-o lume sordidă, între cei doi detectivi se naște o legătură neașteptată declanșându-se o poveste de dragoste profundă, care sfidează toate probabilitățile. În spatele fațadei strălucitoare a cluburilor din Bangkok se ascunde un adevăr sinistru: stripteuzele răpite sunt supuse ororilor unui drog cunoscut sub numele de „ Euforia ”, transformându-le viața într-un calvar. Fie că înfruntă moartea, o soartă crudă sau ghearele traficului de persoane, victimele sunt prinse într-o rețea întunecată. Anchetând, Dao și Chaisai descoperă realități dureroase ale orașului Bangkok și dimensiunile ascunse ale acestor realități. Pe măsură ce navighează printre meandrele înșelătoare ale cazului, se confruntă cu poveștile lor personale, cu legăturile de familie și cu adâncurile întortocheate ale societăților de elită. Această poveste surprinde legătura umană, reziliența și căutarea neîncetată a adevărului în fața provocărilor.

 

Romanul cu titlul original „ Allure of the Siren ” scris de C.L. Ramos a fost publicat în anul 2023 în Thailanda. Deși autoarea este de origine americană, din iubire pentru BL-ul thailandez a decis să scrie o carte bl cu personaje thailandeze. 

Cu acest roman, scriitoarea ne prinde în mrejele sale și nu ne mai lasă să scapăm. Pe măsură ce se dezvăluie povestea, cititorul este antrenat într-un vârtej de emoții care-l face să ia contact cu locuri sumbre, personaje și evenimente obscure. Povestea de iubire dintre cele două personaje principale eclipsează totul în cel mai pasional și mai minunat mod posibil. Cartea aceasta merită citită!

Romanul conține 25 de capitole. 

NOTĂ

 Aventura acestui fan de Bl-uri thailandeze nu s-a terminat odată cu finalizarea cărții. Scriitoarea a decis să plece în Thailanda, unde a înființat o companie de producție de filme: Lani Studios cu scopul de a adapta romanul într-un serial TV. Acesta e prevăzut pentru primul trimestru al anului 2025.

Coperta cărții a fost realizată de echipa Silvia ❤️AnaLuBlou și tânăra graficiană MLK

Traducere: Silvia❤️ Corectare: AnaLuBlou

 Filmulețul prezentării cărții e aici:https://www.facebook.com/eu.noi1/videos/518096961043808?idorvanity=1574359233414151

Împărtășește-ți părerea

  1. Eloise says:

    Un final fericit și frumos pt o nuvelă care a fost f incitantă si palpitantă.Felicitări pentru traducerea și aducerea ei aici pe blog!❤️❤️❤️

    1. Silvia says:

      Multumesc pentru lectura si sprijin si te astept si saptamana viitoare la urmatoarea carte.

  2. Alexandra says:

    Un final foarte frumos și o poveste impresionantă. Mi a plăcut foarte mult!!!

    1. Silvia says:

      Ma bucur ca ti-a placut si te astept saptamana viitoare la noul proiect.

  3. Nina says:

    un final fericit ,iubirea învinge ….

    1. Silvia says:

      Din fericire iubirea a fost mai presus de orice. Te astept si saptamana viitoare la noul proiect.

  4. Anne says:

    DA, DA ,DA, VREAU….Și cu asta îmi termin discursul pt aceasta poveste superbă și magnifica in care Dao și Chaisai se iubesc și vor rămâne împreună pt totdeauna în inimile noastre….Mulțumesc mult pt aceasta carte superba

    1. Silvia says:

      Cu drag. Ma bucur ca ti-a placut si te astept la urmatoarea poveste de dragoste si saptamana viitoare.

  5. Buburuza says:

    Daaaaaa!!! Raspunsul e Da!!! Doamne, ce ma speriasem cand citeam ca Dao nu putea sa dea de Chaisai. Dar pana la urma, l-a gasit in Chiang Mai <3 Si ce declaratie frumoasa i-a facut la final. Mi-a placut mult cartea, Va multumesc din suflet, fetelor! <3

  6. Mona says:

    Sunt la fel de fericita ca și ceilalți martori ai iubirii lor. Merita amândoi tot ce este mai bun. Îl iubesc pe Dao pentru răbdarea și dragostea necondiționată, îl iubesc pe Chaisai pentru tot ce-a făcut pentru Dao.
    O carte frumoasa, tradusa de doua doamne minunate pentru o gașca de fete excepționale.

  7. Elena says:

    Vai…nu pot să cred că s-a terminat.
    Foarte frumoasă cererea în căsătorie, dar eu vroiam și răspunsul la ea.
    Mi-a plăcut mult cât de surprins a fost Dao, când el îl ataca pe Chaisai.
    Mi-a plăcut și modul în care Dao la convins pe Chaisai că nu poate să-l abandoneze niciodată. Nu mi-a plăcut reacția lui Nani absolut deloc, a fost complet deplasată.
    O să-mi lipsească cei doi.
    De fiecare dată când se termină o poveste, parcă se rupe puțin și din inimă mea cu ei. Cred că mă atașez prea mult de personaje, plâng și rad cu ele, dar de fiecare dată despărțirea este grea.
    Mulțumesc frumos pentru traducere. ❤️❤️❤️
    Aștept să mă vindec cu următoarea poveste. ❤️❤️❤️

  8. Gradinaru Paula says:

    Mi-a placut Dao ca a fost perseverent si nu l-a lasat ‘sa-si faca de cap’,sa-l paraseasca.Acum sa ne gandim cu ce ne imbracam la nunta lor! Multumesc pentru povestea lor frumoasa.

  9. Ioana says:

    Un Happy End pe măsură, mulțumesc frumos ❤️❤️

  10. Carp Manuela says:

    O cerere în căsătorie cu adevărat specială. Iubirea învinge! A fost o carte specială, cu de toate, ne -a trecut prin toate stările posibile!
    Încă o dată, un sincer MULȚUMESC!
    ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️

  11. Alina Savin says:

    O carte foarte frumoasa, cu situații extreme, peste care, sincer, este foarte greu sa treci!
    Dar, cum iubirea învinge…
    Ador aceste povesti de dragoste…sunt superbe!!!
    Mulțumim pentru alegerea făcută și aștept cumintica următoarea călătorie !!!

  12. Karin Iaman says:

    Cât mă bucur de faptul că dragostea dintre Chaisai și Dao a fost mai puternică decât suferința provocată de toată situația cu tatăl lui!
    Răbdarea și sufletul curat al lui Dao l-au ajutat pe Chaisai să iasă din întunericul în care se învăluise!
    Era bine dacă ne nai dădeau o feliuță cu răspunsul lui Dao și bucuria de după petrecere, când amândoi își întăreau jurământul unul față de celuilalt!♥️♥️♥️
    Frumos finalul, îi iubesc mult pe amândoi, mă bucur că am avut ocazia să trăiesc această aventură alături de ei!
    Mulțumim că ne-ați oferit ocazia să-i cunoaștem!❤️♥️❤️♥️❤️♥️

  13. Ana Goarna says:

    Multumesc, Silvia pt aceasta poveste de dragoste care a avut un final asa cum trebuia! O sa imi lipseasca, asa cum se intampla cu fiecare carte ajunsa la final! Astept proiectul urmator sa ma incante! Pup

  14. Albu Oana Laura says:

    Un final de roman MINUNAT cu o cerere in casatorie ce mi.a atins sufletul ,o poveste de dragoste ce depaseste toate obstacolele. Unde e iubire totul e posibil

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

error: Content is protected !!

Options

not work with dark mode
Reset