În dimineața următoare, stânjeneala era palpabilă. Nici Dao, nici Chaisai nu-și spuseră nimic unul altuia decât dacă era necesar. Întrebările scurte și răspunsurile dintr-un singur cuvânt făcură ca fiecare interacțiune să fie seacă.
– Cred că ar trebui să plec, rosti Dao.
El se săturase de ciudățenii cât pentru o viață întreagă. Deși Chaisai știa că el era de vină pentru felul în care mergeau lucrurile, tot nu voia ca Dao să fie departe de el.
– Vreau să rămâi aici.
Asta îl enervă pe Dao pentru că Chaisai nu se purtase ca și cum l-ar fi vrut aici.
– Ai un mod ciudat de a o arăta, spuse Dao sarcastic.
– Iubitule…
Întrerupându-l pe Chaisai, Dao ridică vocea:
– Nu mă tratezi ca pe un iubit! Nici măcar să nu-mi spui așa! Nu-mi place nici măcar să aud asta! Nu m-ai tratat ca pe iubitul tău. Mă îndepărtezi, Chaisai!
Îndepărtându-se de Chaisai, Dao merse în dormitor și începu să deschidă sertarele comodei, scoțându-și hainele și aruncându-le pe jos. Apoi, intră în dressing și își scoase toate hainele de pe umerașe. Smulgându-și valiza din colțul din spatele dulapului, o târî în mijlocul dormitorului.
Chaisai rămase uimit în hol, pentru că ce putea să spună? Era adevărat că se purtase urât cu Dao de când auzise de tatăl lui. Nu era vorba că nu-l mai iubea pe Dao, doar că se ura pe sine.
Auzindu-l pe Dao cum începe să împacheteze, Chaisai întră într-o stare de panică. Intrând în cameră, îl văzu pe Dao aruncându-și neglijent lucrurile în geamantanul său. Chaisai se apropie de el și îi smulse o pereche de pantaloni din mână lui Dao, aruncând-o prin cameră țipând:
– Crezi că te voi lăsa să pleci?
Cuvântul „lăsa” îl făcu pe Dao să se ridice de pe podea. Luându-se la harță cu Chaisai, Dao întrebă:
– Ce naiba ai spus?
Fără să dea înapoi, Chaisai spuse:
– M-ai auzit, Dao.
Împingându-și degetul arătător în pieptul lui Chaisai, Dao replică:
– Ar trebui să știi mai bine că nu-mi poți spune ce să fac.
Întorcându-se cu spatele la Chaisai, Dao se așează din nou pe podea pentru a începe să împacheteze, până când furia puse stăpânire pe Chaisai și acesta lovi cu piciorul valiza lui Dao prin cameră. Țipând, Dao întrebă:
– Chaisai, care naiba e problema ta? De ce te porți așa? Chaisai îl frustra atât de mult pe Dao încât acesta începu să plângă. Nu înțelegea de ce iubirea vieții lui se comporta așa.
Văzând lacrimile de pe fața lui Dao, furia lui Chaisai se transformă în regret. Ajuns pe podea cu Dao, Chaisai își ceru scuze:
– Iubitule, îmi pare atât de rău. Să nu plângi. E vina mea, toată vina este a mea.
Chaisai îl îmbrățișă pe Dao în timp ce acesta își ceru scuze iar și iar. La început, Dao voia să îl îndepărteze, dar odată ce simți brațele puternice ale lui Chaisai în jurul lui, se topit în îmbrățișarea lui.
Odată ce Dao se calmă, îl imploră:
– Phi, te rog, vorbește cu mine. Nu te pot ajuta dacă nu vorbești cu mine.
Chaisai este conștient că trebuia să fie vulnerabil cu Dao. Dar cum îi putea spune lui Dao că nu se mai simțea demn de dragostea lui?
– Iubitul meu… rosti el, dar înainte ca Chaisai să poată continua, telefonul său sună. Chaisai îi spuse lui Dao să-l aștepte în timp ce merse în cealaltă parte a camerei pentru a ajunge la telefon.
Dao era atent la expresiile faciale ale lui Chaisai în timp ce vorbea la telefon. După cum arăta fața lui, nu erau vești bune. Dao așteptă răbdător să se termine convorbirea pentru a-l întreba pe Chaisai ce se întâmplă.
– Era căpitanul Zhu care suna în legătură cu tatăl meu. A fost arestat și i-au fost confiscate toate bunurile din companie și din casă. O conferință de presă este pe cale să aibă loc.
Întinzându-i mâna lui Dao, Chaisai întrebă:
– Vii cu mine să ne uităm împreună?
Acceptând mâna lui Chaisai, merseră de mână în sufragerie pentru a urmări împreună conferința de presă. Conversația lor fu amânată pentru altă dată.
***
O a doua conferință de presă era pe cale să înceapă, unde urma să vorbească căpitanul Phasuk. De data aceasta era prezentă mult mai multă presă. Doctorul Chen era bine cunoscut ca unul dintre membrii proeminenți ai societății. De la arestarea sa, știrile fuseseră prezentate în permanență pe larg. Atât publicul, cât și mass-media salivaseră, așteptând momentul. Acea zi sosise. Urcând pe podiumul care fusese ridicat în fața secției de poliție, căpitanul Phasuk fu uimit de numărul mare de oameni din presă prezenți.
Atinse microfonul pentru a se asigura că este pornit; căpitanul Phasuk își drese glasul.
– Astăzi voi oferi informații despre ceea ce am descoperit până acum în timpul investigației noastre despre doctorul Chen și despre acuzațiile care i se aduc deocamdată.
Respirând adânc, căpitanul Phasuk continuă:
– Am găsit dovezi pentru următoarele infracțiuni: viol, crimă, trafic de persoane, răpire, experimente medicale fără consimțământ legal, extorcare, spălare de bani și șantaj. Doctorul Chen va fi acuzat de toate aceste infracțiuni. În plus, unele dintre aceste infracțiuni sunt vechi de 15 ani.
În calitate de căpitan, pot atesta că facem tot ce ne stă în putință pentru a-i trage la răspundere pe toți cei care sunt responsabili pentru rolul lor în aceste infracțiuni. Doctorul Chen nu a fost singur în comiterea acestor infracțiuni. Îi vom găsi pe toți și vor fi judecați conform legii. Asta este tot pentru astăzi. Voi lua câteva întrebări.
O reporteriță micuță își ridică rapid mâna. Merse până într-acolo încât își flutură mâna dintr-o parte în alta pentru a fi remarcată, și reuși. Căpitanul Phasuk o numi și ea întrebă:
– Știți câți oameni sunt implicați?
– Nu pot răspunde la asta, dar ceea ce pot spune este că încă investigăm.
Arată spre un reporter de sex masculin pentru a continua. Reporterul întrebă.
– Ați ajuns la toate familiile implicate?”
– Da. Vom ajunge la familiile afectate pe măsură ce ancheta noastră continuă. Ne vom asigura că fiecare familie știe despre cei dragi.
Un detectiv se apropie de căpitanul Phasuk și îi șopti la ureche că Doctorul Chen întreabă de fiul său. Acesta era semnalul căpitanului de a încheia conferința de presă.
– În regulă. Nu mai iau întrebări. Vom avea o altă conferință de presă dacă va fi necesar. Vă mulțumesc tuturor că sunteți aici.
Întrebările fură strigate în timp ce căpitanul Phasuk se întorcea în secție.
Căpitanul Phasuk ura să țină conferințe de presă, dar asta făcea parte din meseria lui. Era ofițer de poliție timp de treizeci și doi de ani dar nu mai văzuse niciodată un caz ca acesta. Era cel mai important din cariera sa și cel mai tulburător.
Când ofițerii efectuară percheziția și confiscarea companiei doctorului Chen, Sukhumvit Pharmaceuticals, rezultatele companiei sale ieșiră negative. Doctorul Chen își ținuse compania departe de afacerile sale ilegale. Reședința sa era însă o altă poveste. Laptopul său și documentele pe care poliția reușise să le adune erau suficiente pentru a-l trimite departe pentru o perioadă foarte lungă de timp.
În laptopul său, găsiră informații despre Anchara și complicii doctorului Chen, adică proprietarii clubului, participanții și Elitele. Existau mandate de arestare pentru toți proprietarii de cluburi, inclusiv pentru Asnee Kittibun de la Eclipse.
Participanții care fuseseră arestați în timpul percheziției și confiscării laboratorului fură inculpați pentru crimele lor. Cei care nu erau prezenți în acea zi urmau să primească mandate de arestare.
Elitele vor fi mai greu de localizat. Cei mai mulți dintre ei se aflau în alte țări, așa că va trebui contactat Interpolul. Secțiile de poliție din nord și din sud vor colabora cu aceste țări pentru a găsi pe oricine fusese vândut pentru trafic de persoane și pentru a încerca să îl aducă înapoi acasă.
Totul începuse acum 15 ani și se transformase în asta. Doctorul Chen și răposatul tată al lui Anchara începuseră să facă experimente pe oameni. Primii lor cobai fuseseră oamenii fără adăpost, pentru că era mai ușor. Nimeni nu ar fi raportat dispariția unei persoane fără adăpost.
Problema apăruse atunci când nimeni nu voia să cumpere o persoană fără adăpost, ori medicamentul nu era eficient pentru că persoana era deja drogată, sau unii aveau boli incurabile care îi descalificau. Descalificarea echivala cu lipsa cardului.
Din cauza acestor probleme, deciseră să treacă la stripteuze. Le ademeniseră oferindu-le bani pentru modeling. Doctorul Chen și tatăl lui Anchara mergeau să vadă stripteuze în cluburile de striptease locale. Erau atenți la ce stripteuze erau cele mai populare și apoi aruncau sume mari de bani pe acea stripteuză pentru a se face remarcați. Apoi aveau întâlniri individuale cu aceste stripteuze, oferindu-le „șansa vieții lor” dacă le acceptau oferta.
Din păcate, multe dintre ele acceptau, iar acesta era sfârșitul pentru ele. Deoarece Doctorul Chen era atât de meticulos în ceea ce privește documentația sa, aceasta ajutase poliția să îl prindă pentru infracțiunile sale recente și pentru cele din trecut. Reușiră chiar să rezolve cazuri mai vechi rămase nerezolvate.
Poliția începu să ia legătura cu membrii supraviețuitori ai familiilor din cazurile nerezolvate.
Familiile celor afectați reușiră, în sfârșit, să afle vești după atâția ani.
Dao îl însoți pe Chaisai la secție. Doctorul Chen nu înceta să ceară să-și vadă fiul, deoarece soția sa îl ignora și nu răspundea la niciunul dintre apelurile sale. Chaisai nu voia să meargă, dar căpitanul Phasuk îl imploră să vorbească cu tatăl său, măcar o dată înainte ca acesta să fie dus la închisoare. Chaisai fu de acord cu greu, așa că iată-l aici, deschizând ușa camerei de interogatoriu, pentru a vorbi cu tatăl pe care și l-ar fi dorit să nu fie al său.
Dao îl lăsă pe Chaisai să vorbească cu tatăl său în particular și se duse la biroul său pentru a se uita peste caz. În timp ce Chaisai vorbea cu tatăl său, prietena sa cea mai bună intră cu o expresie neliniștită pe față.
Curios, Chaisai își întrebă tatăl:
– Despre ce vrei să vorbim?
Stând distins chiar și în situația sa actuală, doctorul Chen nu avea să se lase intimidat.
– Ai vorbit cu mama ta?
Râzând, Chaisai întrebă.
– Pentru asta m-ai chemat aici? Să mă întrebi de mama? De parcă aș ști, și chiar dacă aș ști, nu ți-aș spune.
Ridicând vocea, doctorul Chen vorbi ferm:
– Sunt încă tatăl tău. Ai puțin respect!
Râzând fără umor, Chaisai spuse.
– Respect? De ce aș avea eu așa ceva pentru tine? După tot ce ai făcut naibii altora, ai tupeul să-mi vorbești despre respect. Ești un fiu de cățea bolnav și nu vreau să te mai văd sau să mai vorbesc cu tine niciodată. Distracție plăcută în închisoare!
Chaisai se ridică atât de repede încât scaunul se prăbuși. În timp ce se îndrepta spre ușă, tatăl său strigă:
– Vino înapoi aici și vorbește cu mine, fiule! FIULE!
Chaisai trânti ușa și plecă în căutarea lui Dao. Când ajunse la Dao, îl văzu vizibil supărat.
– Iubitule, ce s-a întâmplat?
Trecându-și mâinile prin păr cu asprime, Dao răspunse:
– Nani tocmai a fost aici și a fugit plângând fără să vorbească cu mine. L-am întrebat pe căpitan ce s-a întâmplat și am aflat că informațiile despre mama lui Nani au fost găsite în laptopul tatălui tău. Mama ei a fost una dintre victimele lui.
Toată culoarea se scurse de pe fața lui Chaisai. Nu credea că se poate mai rău. Asta dovedea doar că se putea.
Aflarea faptului că una dintre victimele tatălui său fusese mama lui Nani aproape se dovedi a fi distrugerea lui Chaisai. Era prea mult pentru Chaisai să suporte.
Dao și Chaisai o contactară pe Nani de mai multe ori pentru a încerca să o consoleze sau pentru a vedea ce puteau face, dar ea nu le răspunse niciodată.
Faptul că cea mai bună prietenă a sa se îndepărtase de el îl rănise foarte tare pe Dao. Deoarece își cunoștea prietena, decise să îi ofere spațiu. Ea își va reveni când va fi pregătită.
Chaisai o sună pe Yanin să afle cum se simte Nani, dar aceasta îi spuse doar că Nani era în doliu și că va lua legătura cu ei în curând.
Pe măsură ce săptămânile treceau, relația lui Dao și Chaisai părea să meargă bine la suprafață. Pe dedesubt, fisurile din temelia lor deveneau tot mai evidente.
Cuplul încă făcea lucruri de cuplu. Găteau împreună, făceau dragoste, mergeau la întâlniri, și încă dormeau în același pat în fiecare seară. Cu toate acestea, Dao simțea schimbarea până în măduva oaselor sale.
Zâmbetul lui Chaisai nu-i mai era în ochi. Nu mai râdea la fel de mult. Nu mai era la fel de lipsit de griji. Nu mai spunea „te iubesc” atât de des. Mintea lui părea mereu distrasă. Și cel mai rău dintre toate erau coșmarurile. De abia dormea, ceea ce se vedea în cearcănele de sub ochi.
Coșmarurile sale îl trezeau pe Dao aproape în fiecare noapte. Fie Chaisai țipa în gura mare, fie se zbătea atât de violent încât uneori îl lovea chiar și pe Dao în somn.
Dao își petrecea noapte după noapte consolându-l pe Chaisai. Fie cu cuvinte pline de dragoste, fie cu cuvinte liniștitoare, fie punându-i sunete liniștitoare și doar ținându-l în brațe, fie făcând dragoste cu el pentru a alunga coșmarurile.
În multe zile, Dao se trezea la fel de epuizat ca Chaisai din cauza lipsei de somn. Ceea ce înrăutăți și mai mult situația fu faptul că, în primele două săptămâni după cea de-a doua conferință de presă, presa campase în fața complexului de apartamente al lui Chaisai.
În fiecare dimineață, acesta era asaltat cu întrebări despre tatăl său. Ce credea el despre ceea ce se întâmplase. Dacă avea vreun cuvânt pentru victimele tatălui său și altele asemenea. Tortura zilnică nu încetă până când Dao nu sună la secție, solicitând prezența poliției pentru a îndepărta presa.
Același lucru se întâmplă și cu mama sa. Singurul răspuns pe care îl dădea era „Nu comentez”. Când deveni prea mult pentru ea, părăsi țara și plecă într-o călătorie solo. Doamna Chen nu apăru să-l vadă pe soțul ei. Îl lăsase să se ocupe singur de crimele sale. Ea jurase că, la sosirea în Thailanda, va depune o cerere de divorț.
Chaisai își luase liber de la serviciu pentru a încerca să se împace cu tot ce se întâmplase. După ce se întoarse la muncă, totul fu rezolvat și secțiile de poliție redeveniră separate. Așa că perioada în care fusese partenerul lui Dao luase sfârșit.
În mod normal, Chaisai ar fi fost tulburat de asta, dar în schimb, era ușurat. Avea nevoie de timp departe de Dao și nu putea face asta acasă, așa că munca era singurul său răgaz. În fiecare zi se gândea să-i spună lui Dao ce se întâmplase, dar nu putea să-și găsească curajul să o facă. Știa că nu mai putea continua așa, și totuși nu putea opri distrugerea lentă a relației lor.
De fiecare dată când se gândea la ceea ce făcuse tatăl său, ura de sine îl aprindea până când măruntaiele îi ardeau.
Dao avea o zi liberă, așa că merse să-și viziteze mama. Chaisai nu voia să vină. Chaisai nuvoia să facă nimic în ultimele două săptămâni. În mod normal, Chaisai adora să o viziteze pe Dara. Dao ținuse totul secret cu privire la ce făceau el și Chaisai, dar astăzi se va confesa mamei sale.
Intrând în casa mamei sale, simți un miros delicios, intrând pe ușă.
– Mamă, sunt aici, strigă Dao. Descălțându-se la ușa de la intrare, își urmă nasul până la bucătărie în același timp în care mama strigă la rândul ei.
– În bucătărie.
– Miroase bine aici, mamă, ce faci? Dao se așează la masă, iar stomacul îi ghiorăi. Tocmai își dăduse seama că nu mâncase nimic.
– Pad Thai, spuse Dara și amestecă mâncarea înainte de a pune lingura înapoi pe suportul pentru linguri al aragazului.
– Vrei și tu?
– Te rog. Mor de foame.
Stând la masă și mâncând într-o liniște confortabilă, Dara zâmbi văzându-și fiul dând mâncarea pe gât. Trecuse ceva timp de când nu mai putuse să gătească pentru el.
Mergea la kinetoterapie de trei ori pe săptămână de când fusese externată din spital. O ajutase mult cu leziunile nervoase. Nu mai avea atât de multe probleme cu spasmele ca înainte.
În cele din urmă, Dao zâmbi timid văzându-și mama holbându-se la el.
– Îmi pare rău, mamă. Sunt un porc.
Dând din cap, ea spuse:
– Nu, scumpule, mă bucur că mănânci. Ai devenit atât de slab. Ai fost bine? De ce nu a venit celălalt fiu al meu?
Punându-și furculița și lingura pe părțile opuse ale bolului, Dao întrebă:
– Mamă, pot să-ți fac o confidență?
– Desigur, scumpule. Întotdeauna.
– Chaisai și cu mine nu stăm prea bine.
Ajungând peste masă, Dara îi luă mâinile.
– Ce se întâmplă, scumpule?
Expirând, Dao răspunse:
– De când a aflat despre toate lucrurile groaznice pe care le-a făcut tatăl lui, a fost deprimat. A avut coșmaruri. A fost retras. Mă respinge chiar și pe mine. Vreau să-l ajut, dar el nu mă lasă. Nu știu ce să fac, mamă.
– E ușor, fiule.
Dao se strâmbă la față:
– Ușor? Ce vrei să spui?
Dara îi bătu mâinile lui Dao.
– Îl iubești. Iubește-l prin durerea asta, scumpule. Știu că el te iubește. Doar dă-i timp. Acesta a fost un șoc uriaș pentru sistemul lui. Își va reveni. Îți promit.
Meditând asupra celor spuse de mama sa, Dao fu de acord:
– Bine, mamă. Voi fi răbdător. Mai e un singur lucru…
Acordându-i lui Dao întreaga ei atenție, ea spuse.
– Da?
– Ai vorbit cu Nani? Nu pot lua legătura cu ea și sunt îngrijorat.
– Am vorbit cu ea. Mi-a trimis un mesaj. Lasă-mă să-mi iau telefonul ca să nu-ți dau informații greșite.
Dându-i drumul la mână lui Dao, Dara se duse să își ia telefonul.
Găsindu-și telefonul pe pat, îl luă și se duse la mesaje, văzând textul de la Nani.
Revenind în bucătărie, se așează lângă Dao și îi arată textul, citind ce scrie în el.
– M-a invitat la slujba de înmormântare a mamei ei. A spus că vrea să aibă una, acum că știa că mama ei a murit. Mi-a spus să vă invit pe tine și pe Chaisai. E vineri.
Uitându-se la text, era scris acolo exact așa cum spusese mama lui.
– Bine, mamă. Vom fi acolo.
Dao nu putu opri sentimentul de sfârșeală din inima lui. Nu-i stătea în fire ca prietena lui cel mai bună să trimită mesaje prin mama lui.
În mod normal era invers.
Ceva nu era în regulă. Era convins că timpul îi va spune.
Saracii de ei cat sufera, in special CHAISAI e atat de dezamagit de propriul tata ca nu stie cum sa gestioneze relatia cu DAO. Sa speram ca vor reincepe comunicarea pt a fi ok.merita sa fie ambii fericiti,au fost doua suflete ratacite cu multe traume .
Amândoi suferă, dar Dao cred că și mai mult
Cata durere in capitol! Chaisai s-ar face farame sa dispara de rusine si ,mai vine si tata-su cu autoritatea lui,parca nu s-a intamplat nimic. Dara care a trecut prin multe,imi place ca-l incurajeaza pe Dao Multumesc.Astept impacarea lor.
Desi Dao se straduieste, e greu sa inteleaga cum ar trebui sa se comporte cu Chaisai. Sper sa faca amandoi un pas unul spre celalalt.
Cat de dureros poate fi sentimentul de vina când ești nevinovat! Chaisai, bărbat puternic, ai uitat ca ai dreptul sa arăți ca ești și tu vulnerabil? Asta înseamnă echilibru în relație. Trist tot ce se întâmplă dar mai trist este sentimentul de inutilitate pe care îl simte Dao acum. Sper ca Dao sa reziste iar Chaisai sa își revină.
Si eu sper ca Dao va reusi sa fie rabdator si ca vor gasi o cale de a se impaca.
un capitol greu …Dara este cea mai bună mamă …iubirea cere timp …
Iubirea cere timp si rabdare.
Dara îl încurajează pe Dao să reziste și să îi arate lui Chaisai cât îl iubește pentru a trece peste această perioadă.
Chaisai care nu a simțit niciodată iubirea tatălui suferă simțindu-se rușinat cu un astfel de părinte.
Mă bucur totuși că a fost lucid încât să nu-l lase pe Dao să plece, până la urmă prin prezența lui, Dao îl ține pe Chaisai pe linia de plutire.
Un capitol trist, plin de suferință dar am mare încredere că norii vor fi trecători și se va ivi soarele.
Mulțumesc frumos pentru traducere ❤️❤️❤️
Sa speram ca va iesi soarele pe strada lor si ca vor fi fericiti. Merita asta.
Câtă suferință pentru băieți! Chaisai are sufletul distrus, și-a pierdut toată lumea care îl ajuta să existe! Atrocitățile pe care le-a făcut tatăl său îl macină pe interior și îl sufocă încet!
Mi-a plăcut sfatul Darei pentru Dao, sper doar ca el să aibă tăria să reziste până când Chaisai își va deschide din nou sufletul față de el, altfel mă tem că acesta va fi sfârșitul pentru Chaisai, lovitura fatală!
Ma bucur ca mama lui Dao este alaturi de el si e umarul pe care se poate sprijini.
Totul e din cauza lui tatal lui Chaisai…Oare daca nu era acest om în această carte totul era diferit.Din aceasta cauza toți au de suferit..De la cei doi care se iubesc la infinit până la ceilalți care au avut de suferit din cauza acestei persoane malefice…..Macar această carte are un sfârșit bun,sau trebuie sa plang la fiecare capitol….Multumesc
Hai, ca mai este un capitol care se termina fericit. Nu vrem carti care ne lasa si mai triste dupa ce traducem atatea capitole.
Groaznic de greu este penrtu amândoi. Dacă se iubesc, timpul le va rezolva durerea….
Mulțumesc!❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Amandoi baietii sufera atat de mult chiar si prietena lui Dao toat acest adevar iesit la lumina despre atrocitatile tatalui lui Chaisai a lovit ca un tsunami ce mstura totul in cale