https://youtu.be/xBLZr1c8k8E?si=bhD-dfhArX2GqzP8
Te iubesc
Dimineața se așezase blând peste casă, cu o lumină caldă, domestică, care părea să binecuvânteze fiecare colț. Bucătăria mirosea a cafea proaspăt măcinată , Blue Mountain, bineînțeles, și pâine caldă, iar aerul era încărcat de ceva mai mult decât aromele micului dejun. Feromonii Macallan, maturi, adânci, siguri pe ei, se răspândeau discret, dar stăpânitor.
Ramanan se mișca prin încăpere cu o ușurință care nu-i mai aparținuse de mult. Îi turnă lui Ama Fanlah cafea, îi aranjă gulerul cămășii, îi mângâie ușor ceafa atunci când trecu pe lângă el. Fiecare gest era punctat firesc, aproape ritualic. Ceva se schimbase de când corpurile lor se conectaseră. Aerul era încărcat de o aromă Whisky Macallan diferită. Ai fi spus că acei feromoni înotau undeva într-o mare imaginară de fructe exotice.
– Te iubesc, spuse Ramanan, zâmbind.
Ama ridică privirea, ușor surprins, dar nu spuse nimic. Își lăsă doar palma să alunece peste încheietura lui Ramanan, într-o atingere care spunea mai mult decât orice cuvânt. Feromonii bărbatului său Alpha îl învăluiau complet, la cel mai înalt nivel de siguranță și apartenență, făcându-l să se simtă dorit, ales, iubit fără condiții.
–Te iubesc, repetă Ramanan, de data aceasta în timp ce-i lăsă un sărut scurt pe tâmpla cu cicatricea.
Mai aveau puțin timp împreună, Ramanan trebuia să-l ducă la magazin să-l îmbrace cum trebuie, apoi trebuiau să-l ducă să-și ia rămas bun de la copii , prieteni și familie. Aranjase plecarea cu un avion privat la clasa 1 VIP, cu tot confortul. Petrecuseră două nopți nebunești, se iubiseră nonstop. Ama avea mușcături peste tot , dar nici corpul lui Ramanan nu era mai prejos. Ramanan încerca să nu se gândească la vidul care va rămâne în urma lui Ama. Dar îi era deja foarte greu.
………………..
Copiii rămăseseră la Mila și Etan în timpul celor două zile petrecute împreună. Luli dorise să stea cu Rak la mătușa lor. Erau în vacanță și Ariana îl lăsa acolo și pe Rian.
Și acum casa lui Mila și Etan, calmă și luminoasă, devenise pentru câteva minute un spațiu suspendat, în care nimeni nu se grăbea, deși toți știau că timpul se scurgea implacabil.
Mila îi privi cu blândețe, sprijinită de tocul ușii. Etan rămase puțin mai în spate, cu discreția unui bărbat care înțelege când trebuie să lase loc emoției.
Luli se apropie ultima.
Ama Fanlah se aplecă și o luă în brațe, fără să se gândească, fără să se apere. Fetița se lipi de pieptul lui ca și cum acel loc îi aparținuse dintotdeauna. Îi simți greutatea mică, respirația caldă, felul în care degetele ei se agățau de haina lui groasă.
O ținu așa câteva clipe bune, mai mult decât ar fi fost firesc, mai mult decât ar fi permis orice regulă.
Apoi Luli își apropie buzele de urechea lui și șopti, cu o siguranță care îl lovi drept în inimă:
–Te iubesc, tati Chao. Te voi aștepta.
Pentru o secundă, Ama nu mai putu respira.
Își strânse brațele în jurul ei, ca și cum ar fi vrut să o protejeze de tot ce urma. Închise ochii, lăsând cuvintele să se așeze adânc, definitiv.
– Știu… murmură el, cu voce joasă.
Îi sărută părul cu o grijă aproape dureroasă, apoi o lăsă jos. Luli fugi spre Mila fără să se mai întoarcă, de parcă ar fi știut că o ultimă privire ar fi fost prea mult.
Ramanan asistase la scenă în tăcere, dar nu auzise cuvintele lui Luli. Când privirile lor se întâlniră, nu era nimic de spus, doar o înțelegere mută: iubirea aceea era reală și avea să rămână.
Drumul spre aeroport se scurse într-o liniște densă.
La pista privată, vântul mușca deja din aer. Ramanan îl îmbrăcase pe Ama cu o grijă obsesivă, ca și cum fiecare strat de haine ar fi fost o promisiune de întoarcere: palton gros, fular moale, mănuși noi, bocanci căptușiți.
– La Tikrit o să fie foarte frig, spuse încet, aranjându-i gulerul.
–Ai grijă de tine. Te iubesc mult.
Ama zâmbi slab.
– Și tu să ai de tine.
Ramanan nu mai rezistă. Îl trase în brațe, lipindu-l de el, ca și cum ar fi vrut să-i imprime mirosul în oase. Îl sărută adânc, fără grabă, cu disperarea calmă a celor care știu că despărțirea doare tocmai pentru că iubirea e reală.
–Te iubesc, șopti din nou.
–Vin cât pot de repede. Promit.
Schimbară numerele, Messengerul, verificând de două ori, ca și cum o simplă greșeală ar fi putut rupe firul dintre ei.
Când Ama urcă treptele avionului și ușa se închise în urma lui, Ramanan rămase pe pistă, nemișcat. Ochii i se umplură de lacrimi, dar nu plânse. Golul se instalase deja, surd și definitiv, în pieptul lui. Respirația îi era greoaie, îi lipsea aerul deși era în plin curent, nu putea respira fără Ama…
…..
Chao Fah era în avion de mai bine de cinci ore.
Traversarea regiunii Kari, a munților Hocha și a Teritoriilor până la Tikrit însemna aproape zece ore de zbor. Ramanan se ocupase de tot: confort VIP, fotoliu care devenea pat, bar, bucătărie fină, ecran mare de vizionat filme și actualități. Dar cu toate acestea, Ama nu reușise să închidă un ochi.
Dorul îi devenise aproape fizic.
Privind cerul dincolo de hublou, își dădu seama, cu o limpezime dureroasă, că nu-i spusese niciodată lui Ramanan Te iubesc. Nu din lipsă de sentiment, ci pentru că alesese mereu masca rece, solemnă, distantă.
Ramanan se schimbase. Iar el… el murise cândva.
Chao Fah Preecha alesese moartea, dar moartea nu-l voise. Din vechiul eu nu mai rămăsese aproape nimic: alt chip, altă voce, un corp mai slab, un alt nume. Doar ochiul verde, ascuns sub lentila neagră cu irizări de miere era martor al adevăratei identități.
Și feromonii…. Cafeaua Jamaica Blue Mountain, unicitatea lor ținută sub pansamente antiferomoni puternice.
Își aminti masa de operații. Ramanan inconștient. Frumusețea lui îl zguduise încă de atunci. Dorința de a-l avea se născuse în acel moment, tăcută și definitivă.
Acum decizia era luată.
Nu exista niciun sacrificiu pe care să nu-l poată face din iubire pentru căpitanul de poliție Ramanan Siri. Știa că, odată ajuns la Tikrit, viața lui intra pe un drum secundar, tot cu sens unic.
Un drum care, paradoxal, îi deschidea fericirea deplină.
Și pentru prima dată, nu se mai temea.
…………………..
Avionul atinse pista cu o zdruncinătură scurtă.
Tikrit îl întâmpină cu frigul ei aspru, tăios, un aer uscat care mușca din plămâni. Aeroportul se afla la aproape zece kilometri de oraș, izolat, luminat dur, ca o poartă între lumi. Ama Fanlah coborî ultimul, paltonul gros strâns pe corp, lentila întunecată ascunzând ochiul verde.
Taro Daho îl aștepta lângă o mașină neagră, masivă, cu mâinile în buzunarele hainei. Nu zâmbea.
Privirea lui se opri pe Ama cu o intensitate greu de citit.
–Ai plecat fără să-mi spui, spuse direct.
–Asta nu-mi place.
Ama se opri în fața lui.
– A trebuit să plec repede.
– Tot ai fi putut spune, replică Taro, cu o notă joasă de iritare.
–Știi că nu-mi place să fiu ținut în afara lucrurilor.
Ama nu se scuză. Îl privi calm, cu acea tăcere care dezarma mai mult decât orice explicație.
– Îmi pare rău, spuse într-un târziu.
–N-am vrut să te rănesc.
Taro oftă scurt și făcu un gest vag din mână.
– Hai. E frig. Vorbim acasă.
Drumul până în oraș se scurse în liniște. Casa lui Taro îi primi cu lumină caldă și miros de mâncare simplă, consistentă. Cina fu liniștită la început: supă fierbinte, pâine, carne gătită lent. Taro Daho era un bucătar desăvârșit. Ama mâncă puțin, obosit după zbor.
Taro fu cel care rupse tăcerea.
– Îl urăsc.
Ama ridică privirea.
–Pe tatăl nostru?
– Aris Preecha. Da. Îl urăsc.
Își strânse maxilarul.
–Pentru ce ți-a făcut. Pentru ce ne-a făcut.
Tăcu o clipă, apoi adăugă, apăsat, fără echivoc:
– Dar să știi ceva, Ama sau Chao sau cum vrei să te numesc. Dragostea mea pentru tine nu s-a schimbat deloc.Te iubesc, frate al meu.
Ama simți cum i se strânge pieptul.
– Taro…
– Acum că știu că ești fratele meu de sânge, continuă el, vocea coborâtă, dar fermă…
– … pentru mine ești de neprețuit. Mi-am dorit întotdeauna un frate și uite că am pescuit unul în valurile oceanului. Cine ar fi crezzut că viața îți poate oferi așa cadou?
Se aplecă ușor în față.
– Asta nu se negociază. Acum ești fratele meu mai mic și trebuie să mă asculți.
Cuvântul rămase suspendat între ei.
Liniștea care urmă fu densă.
– Am început să caut informații, adăugă Taro.
–Despre Aris, despre trecut, despre prezent.
Ridică privirea spre Ama.
–Din ce am aflat până acum… nici tu, nici Ariana n-ați fost tratați bine pentru că ați dezamăgit, ați ieșit din tipar.
Un rânjet amar îi trecu pe buze.
Și pentru el, asta era de neiertat.
Ama își lăsă tacâmurile jos.
–Taro… te rog.
Vocea îi era calmă, dar în ea vibra frica.
– Nu face nimic rău. N-aș suporta să te pierd. Nu după tot ce am pierdut deja.
Taro îl privi lung. Apoi zâmbi scurt, fără umor.
– Parcă ai fi mama.
Se ridică, se apropie de fereastră și privi noaptea adâncă de afară.
– Dar să știi ceva, spuse fără să se întoarcă.
–Eu sunt Taro Daho. Sunt un șef redutabil.
Se întoarse încet spre Ama, privirea întunecată, hotărâtă.
– Iar adevărul trebuie să iasă la suprafață.
Fu o pauză.
– Aris Preecha trebuie să plătească pentru răul făcut.
Privirea i se îndulci o fracțiune.
–Nu numai pentru mine ci și pentru tine…pentru noi…pentru mama…
Ama nu răspunse. Se ridică și se apropie de el, punându-i o mână pe braț, într-un gest tăcut, protector, nu ca un frate mai mic, ci ca un egal.
Frigul de afară părea, pentru prima dată, mai puțin dureros decât ce avea să urmeze.
Se reașezară amândoi la masă. Taro preparase un ceai cu lămâie, cuișoare și miere de albine de tei, preferata lui. Sorbeau amândoi din cănile aburinde, când Ama Fanlah întrerupse tăcerea.
–Taro, am o întrebare.
Taro Daho îl privi zâmbind.
-Întreabă.
Ama Fanlah își plecă privirea și nasul în cana cu ceai de parcă acolo ar fi stat scrisă întrebarea pe care voia s-o pună apoi cu o tonalitate un pic jenată începu să vorbească:
– Acum câteva luni am tratat un bărbat Omega în cabinetul meu. Omul acela vorbea mult și multe și fără să vrea, mi-a spus că înainte era un Alpha, că a fost la o clinică din munții Hocha și …și…
Taro Daho îl întrerupse:
–Da. Am o clinică de schimbare a genurilor Omegaverse, ce, nu știai?
Apoi râse zgomotos:
-Hahahahahaaa! Nu eu operez, bineînțeles și nici felcerii. Nuuu, plătesc chirurgi adevărați care au suferit condamnări și nu mai pot profesa în altă parte. Dar atenție, sunt foarte buni și condițiile din clinică sunt excelente, nu se fac operațiile pe un colț de masă. Ar fi și culmea, la cât costă una.
Ama îl privi contrariat.
–Și operațiile astea…sunt totale?
Taro Daho se opri din râs dar tot era vesel.
–Ce vrei să spui prin totale?
Ama Fanlah încercă să nu mai pară jenat, dar vocea îi era nesigură.
–Adică Omega ăla care fusese Alpha, avea acum și uter?
Taro Daho deveni un pic mai serios.
– Cei care își schimbă sexul sunt persoane care fug de ceva sau de cineva. Este o metodă radicală ca să ți se piardă urma. O operație ca aceea costă cam la 50 de milioane și implică o corectitudine totală. Adică unui Alpha care devine Omega i se face implant de uter,punere de cloacă , modificare a tractului anal, introducere de feromoni noi sau chiar schimbarea totală a feromonilor. Deci e treabă foarte serioasă. Doctorii însă nu sunt Dumnezei, dacă ești un Omega , nu poți deveni un Alpha, poți cel mult să devii un Beta. Deci vezi că nu orice e posibil și trebuie și să ai bani mul…
Taro Daho se opri dintr-o dată săgetat de un gând…
– De ce îmi pui toate aceste întrebări?
Ama Fanlah băgă iar capul în cana cu ceai. Taro Daho se albi la față. Ridică vocea:
-Frate, uită-te la mine când îți vorbesc și răspunde când te întreb.
-Doar nu-ți trece prin gând ceea ce-mi trece mie acum prin gând.
Chao Fah ridică încet capul. Ochiul sănătos era înlăcrimat. Deschise gura și vocea ieși joasă , fără tonalitate metalică. Era joasă, dar fermă.
-Doresc să devin un Omega.
NOTA SCRIITOAREI
Nu uităm să fim politicoase și recunoscătoare: un emoticon sau o reacție încălzesc mereu sufletul meu, Mulțumesc
Sper că v-a plăcut și nu uitați : iubirea lui Chao Fah va fi mereu mult mai puternică decât a lui Ramanan ❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Îmi este atât de frică de momentul adevărului, iar Chao da tot ptr Iubirea lui fata de Ram, este dispus sa facă orice ptr el.
Dar sa nu uite ca Luli l-a simțit , iar de ea nu se poate ascunde. Mi-am simțit inimă la gât doar să iasă , iar Luli e acolo la locusorul ei , o sint , o aud , este parte din mine.
Să nu-ți fie frică…
pam Pam … un alt sacrificiu . acest personaj Chao este omul sacrificiului ,era oarecum logic că să rămână lângă RAM trebuia un sacrificiu …. două personaje tare dragi mie Taro , Chao ..mă bucur că lângă el îl are pe Taro sunt curioasă să văd cum va reacționa tatăl lor la apariția celor doi în fața lui sau mai bine zis a lui Taro că Chao este mort ,sau RAM când va afla că Taro este fratele lui ,oricum includerea în familie a lui Taro subiect fierbinte … mulțumesc !
Taro Daho, contrabandistul temut va fi farul lui Chao și, la un moment dat va da totul pentru ca Chao Fah sa fie fericit.
M-am intrebat undeva pe parcursul iubirii lor daca Chao,n-ar putea cumva deveni Omega?Azi vad ca si el s-a gandit la asta Este un sacrificiu imens pentru el dar iubirea pentru Ama si familie este mult mai mare.Multumesc Ana
Chao Fah este încă de la început un ocean de iubire. Sa ne amintim scena incendiului, cum Chao Fah il duce acasă la el, il spala și l facă sa se simtă bine. Sa ne amintim plecarea cu velierul preferand sa moara decât sa i facă rău lui Ramanan și copiilor. Chao Fah este un Green flag la 300%
Uite că se poate și schimbarea de gen(?). Într-un fel, de crezut, doar și în lumea noastră se fac operații de schimbare de sex reușite, de mult. Deci, în condițiile controlate de Taro, operația e posibilă. E sacrificiu, fiindcă te schimbi din omul în care ai fost o viață, în altceva în care nu știi cum este , nu știi ce te așteaptă, nu știi cum reacționează organismul tău și alte “nu știi-uri” care îmi scapă acum. Are avantaje, fiindcă se va putea căsători legal cu Rama și- i poate dărui copii, ceea ce-i promisese și, ca să fim corecți, ceea ce- și dorea în adâncul sufletului, și Chao, datorită marii iubiri pe care i- o poartă lui Ramanan. Să vedem cum va decurge. Eu sunt încrezătoare, fiindcă îl are pe fratele lui mai mare, Taro, alături. Și Taro e atotputernic și îl iubește din suflet . Este sângele lui. Hai, curaj și izbândă!
Taro Daho este un personaj principal, un fals dark flag care va ajuta în prinderea celor patru
Si totusi eu as fi preferat ca Chao sa ramana un Alfa. Dar preferintele mele nu conteaza. Chao vrea sa se sacrifice pentru dragostea ce i-o poarta Ramanan lui, vrand sa-i daruiasca proprii lui copii. Mi-a placut ca Luli nu a cerut un fratior sau o noua surioara. A lasat la alegerea lui tati Chao chestiunea asta. Taro e bestial…auzi tu avea clinica in care se faceau operatii pe zeci de milioane de parai…iar el ducea o viata “obisnuita” in Tikrit. Ma bucur ca a facut cercetarile necesare. Sunt convinsa ca nu va sta cu mainile in san. Cat despre Ramanan…ce greu trebuie sa-i fie acum fara sufletul sau pereche… Multumesc, Ana. De la mine, din nou o inimioara <3
Știu, multe fete doreau același lucru ca tine, dar ce e fericirea? Sa fii cu cel iubit și sa dai din tine tot ce e mai bun. Poate ca Chao Fah vrea sa se revanșez într-un fel
Ne-ai dat inca un capitol emotionant! Ramanan indragostit, spunand ,,te iubesc” de atatea ori…Luli care-l așteapta pe Tati Chao sa se intoarca si hotararea lui de a deveni un Omega pt aceasta familie, familia lui! Așa iubire….
Bingooo…am intuit bine …de fapt Anicika draga mea , ne ai lasat un indiciu bun în capitolele precedente …ehe…am banghit demult ca Chao/Ama îl iubește mai presus de lume și viață pe Rama său și vrea sa i facă fericirea complectă ….
Când iubirea atinge un asa nivel …când îți seaca sufletul de dor și de durerea de a nu ți putea asuma cu propria identitate iubirea …atunci nici un sacrificiu nu e prea mare…
__________———-
Fratele Taro sa trăiască…el este salvatorul iubirii si al fericirii …pentru ca numai el putea avea o clinică de unde ar fi iesit un Omega nou nouț numi bun de facut bebelusi lui Ram……dacă nu el atunci cine ???
Trec peste sentimentele lui Taro față de bestia cu chip de tată…e firească dorința sa de răzbunare…și revin la frățiorul mai mic ….
măă chiar ideea ce te bântuie frate este așa de nebunească………???
nu…nu i nebunească…e ceia ce se cheamă iubire …o iubire ce nu și găsește rostul și sensul în cuvântul ** te iubesc**…ci își are adevărul în fapte…iar Ama/Chao o dovedește din plin…iubirea…prin viitorul sau gest de renunțare …renunțarea la adevăratul EU d3 astăzi pentru fericirea NOASTRĂ de mâine …….___________!!
Ana știam ca o vei trage din condei …ești fenomenală iubita…în tine zăcea un monstru al scrisului (în sensul bun) …l ai trezit …și bine ai făcut…acum sa nu cumva sa îndrăznești să l opresti…lasă l sa zburde liber…
MULTUMESC !!!
Gestul lui Chao Fah, nu trebuie luat doar ca un sacrificiu, el este un semn de mare iubire.
Chiar nu ma asteptam la asa ceva, sa isi poata schimba genul.
Si eu as fi preferat sa ramana un Alfa, dar cand iubirea e mai presus de ratiune…
Important este ca ei sunt impreuna si se iubesc!!!
Chao Fah l-a iubit din prima clipa pe Ramanan și acum el își dorește fericirea
De ce, încă, sunt uimita? Cum reușești sa-mi faci sufletul sa lacrimeze deși mintea-mi spune: opreste-te, citești! doar citești! ❤️
M-a pus în genunchi despărțirea de Luli. Cu o propoziție simpla, “te voi aștepta”, am simțit golul din sufletul fiecăruia, tremurul din dorințele reprimate de a se dezvălui totul, atunci, acolo, și am plâns!
Ramanan, nu înțelegi cu logica dar pricepi cu sufletul ca Ama nu e oricine.
Ama, din nou? Din nou iei decizia sacrificiului din iubire? Înțeleg ca pentru Ramanan, un copil înseamnă o legătură indestructibila dar pentru tine asta inseamna schimbarea definitiva a identității. Și pe-asta ti-o asumi!? Tu nu ești Alpha, nu ești Omega, ești doar iubire în forma pura.
Taro, un munte de sinceritate și dreptate, rămâne frate deși…..deși nu asta-si dorește. Respectul meu și iubirea pentru tine Taro, crede-mă, sunt la fel de mari ca pentru Ama.
Mulțumesc Ana ❤️❤️❤️, fiecare paragraf are o alta temperatura, când frig, când cald. ❤️❤️❤️❤️
Taro Daho.. Vom vedea… Un. Personaj complex
Dorește să devină un Omega ,pt a deveni Omega lui RAM.Oare chiar îl va lăsa Taro sa daca acest lucru. Sau vrea să devină un Omega pt a reuși să iasă în lume cu Ram. Orice ar vrea sa fie ,tu Ana trebuie doar sa termini aceasta carte da cei doi sa rămână împreună …Atâta vreau.mersi
Cartea se termina cu happy end❤️❤️
Îmi place Taro cu iubirea lui de frate. a găsit explicația acelei iubiri din sufletul lui. Mă bucur că a făcut cercetări și așa a aflat că cei doi copii nu au fost atât de fericiți cu tatăl lor.
Îmi place Luli maxim cu iubirea și înțelegerea ei pentru tati Chao.
Alegerea lui Ama, ce să zic?? Mă doare inima, îl iubește pe Ramanan dincolo de lume și de viață. Cred că este prea mult și definitiv sacrificiul lui. Îl vreau un Alfa, chiar schimbat, slăbit, nu un Omega.
El a renunțat la tot pentru Rama, la viață, ”dar moartea nu l-a vrut”, a rămas rănit și incomplet fizic, dar măcar genul lui fiind un Alfa l-a ajutat…nu vreau să renunțe
Parcă totuși este prea mult…..
NU știu dacă Rama merită atât de mult, el nu prea a sacrificat nimic.
Mulțumesc Anița! Ne fierbi la foc mic.
Vom vedea în următorul capitol cât de hotărât este
Cat de mult îl iubește Chao pe Ramanan. Își dorește să se opereze pentru a-i dărui copii. Cred că este un sacrificiu imens. Sa devi un Omega pentru bărbatul iubit nu este puțin lucru.
Mulțumesc!❤️
Da, vom vedea cât de dificil este.
De la începutul cărții m-am întrebat dacă ar fi posibil și mai ales cum se va întâmpla, dacă s-ar putea și constat cu plăcere să aflu că ai hotărât să îl tramsformi pe Chao într-un Omega…este clar pentru toată lumea, că odată ce s-au reîntàlnit, după acea aproape sinucidere, nereușită și au hotărât să rămână împreună, că trebuia făcut ceva, altfel, e ca și cum o iau de la capăt…să nu uităm că nu le era permis să fie împreună, fiind doi Alfa…deci, eu îmi doresc ca Chao să poată face operația, pentru că doar așa, ei pot fi împreună…ce surpriză frumoasă, Ana, mulțumesc!
❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️
Da, e singura cale prin care pot fi împreună ❤️
Doamne chear asa face, la asta se gandeste , atat de mare este iubirea , dragostea lui pentru Ramanan si dorinta de a forma o familie cu toti ceilalti langa care a trait cu bucurie pana sa devina o adevarata drama. Chear vreau sa faca operatia . Este singura solutie . Nu are cum sa dea inapoi. Multumesc Ana .
Ma bucur ca ai înțeles gestul lui ❤️❤️❤️