Omegaverse-Teritoriul Iubirii Capitolul 0.1 -Despre personaje-Rian

Chiparosul care așteaptă ploaia

Există bărbați care intră într-o încăpere și o umplu de zgomot.
Rian Perth nu este unul dintre ei.

La douăzeci și trei de ani, cu cei un metru nouăzeci și șase ai lui, nu are nevoie să-și afirme prezența. Verticalitatea îi este naturală, spatele drept, umerii largi, mișcările economice. Părul șaten închis cade controlat, niciodată dezordonat. Ochii albaștri nu sunt calzi, dar nici reci, sunt limpezi și poartă în ei o anumită inocență. Inocența celui ce nu și-a găsit încă sufletul pereche.

Feromonii lui au miros de chiparos, o aromă rășinoasă, ușor amară.

În jurul lui, lucrurile se așază, oamenii vorbesc mai puțin, își aleg cuvintele, dar nu pentru că le este frică, ci pentru că instinctul le spune că nu este loc de exces. Rian nu ridică vocea, nu grăbește, nu presează, dar nimeni nu-l ignoră.

Puterea lui nu este explozivă, este constantă.

Nu reacționează la provocare, nu intră în jocuri de dominare. Feromonii de chiparos nu seduc și nu caută supunere. Ei inhibă, încetinesc, fac impulsul să se destrame înainte să se transforme în acțiune. În prezența lui, agresivitatea se stinge ca un foc lipsit de oxigen șii totuși, paradoxul lui începe în iubire.

Feromonii lui nu răspund la trupuri, la zâmbete sau la gesturi. Răspund la structură, la chimie, la acel tip rar de Omega care nu încearcă să domine prin dulceață și nu invadează prin intensitate.

El așteaptă un Omega cu miros de ploaie și ceai, liniștit, umed, curat, peste care încă nu a dat sau peste care sunt șanse infime să dea.

În fața unui astfel de parfum, chiparosul nu mai ar mai fi auster, s-ar schimba subtil. Lemnul uscat ar căpăta profunzime, ca după o ploaie de vară. Rășina amară s-ar îmblânzi, aerul nu ar mai apăsa și ar deveni respirabil.

Rian nu ar deveni mai slab…ar deveni mai cald… dar doar pentru o singură persoană.

Compatibilitatea lui nu este frecventă, este aproape mitică. Când apare, nu există îndoială, feromonii lui nu mai impun distanță, creează un spațiu sigur. În acel spațiu, acel Omega unic nu se simte mic, nu se simte copleșit, se simte protejat fără să fie controlat.

Rian nu ar fi posesiv și nici gelos pentru că nu are nevoie să demonstreze. Dar dacă cineva ar încerca să atingă ceea ce el a recunoscut drept al lui prin rezonanță biologică, chiparosul ar deveni o armă.

A armă acționată prin oprire, nu prin furie.

La douăzeci și trei de ani, Rian este deja ceea ce va fi mereu: un bărbat care nu forțează lumea să se supună, dar care nu permite lumii să-i încalce hotarele.

Iar când ploaia potrivită va cădea peste el, pădurea întreagă de chiparoși va respira altfel.

NOTĂ

Nu uitați că există un capitol întreg despre Enigma chiparos în volumul 3 al romanului Oșegaverse-Iubiri nepermise

Capitolul se numește Paranteza