De la Shibuya la Omotesando este un drum lung. Așa că azi Kiyoi a decis să meargă la cumpărături. Pentru că există lucruri care sunt fundamental incompatibile între ele două, Hira își alege hainele cu gândul de a fi cât mai puțin vizibile.
– Îți spun să nu te uiți în jos, de ce ai făcut-o imediat? îl mustră Kiyoi pentru a-l determina pe Hira să se poarte mai relaxat.
– Nu mă simt bine. Locul meu nu este aici.
– Totul este în regulă. Arăți de zece ori mai bine decât de obicei. Vezi, femeia din față se uită la tine.
Hira își coboară rapid privirea și Kiyoi îl mustră din nou.
Săptămâna trecută, Kiyoi a fost invitat la o petrecere cu mai multe celebrități.
Membrii care au participat au fost modele și actrițe din rândul prietenilor lui Kiyoi, Hira a refuzat să participe.
Despre ce ar trebui să vorbesc în mijlocul atâtor oameni atrăgători?
Departe de a vorbi și de a participa la petrecere, el a refuzat să meargă pentru că a crezut că reputaţia lui Kiyoi va scădea doar prin prezența lui.
– Dar tu ai venit întotdeauna pe scenă în mod normal.
– Asta pentru că eram disperat.
După ce a absolvit liceul, nu a existat niciun punct de contact, așa că doar pe scenă poate să se închine purului Kiyoi.
Hira era nedumerit și îngrozit de invitația neașteptată, simțea că va fi ca un Berserker*, fiind acolo.
**Berserker: tip de războinic viking pe jumătate dezbrăcat.
Participarea la o petrecere cu alcool unde nu cunoaște pe nimeni îi provoacă o teroare în cap.
– Da. Deci acum nu mai ești disperat?
– Nu.
– Deci, vrei să-ți cumperi niște haine mai întâi?
Hira simte că-i explodează capul, sângele îi dispare deja din creștetul capului. Azi este festivalul, așa că îl duce Kiyoi la magazinul său preferat pentru „cumpărături” de la prânz.
Ajungând la magazinul de modă, acesta este unul dintre cele mai frecventate de celebrități.
Oamenii prezenți, atât clienții, cât și muncitorii, nu manifestă nicio milă atunci când îl privesc pe băiatul în cămașă maro în carouri și pantaloni scurți.
Astfel, el este complet expus la dispreț.
Petrece mult timp uitându-se și probând orice, de la cămăși la pantaloni și lenjerie intimă. În cele din urmă, primește pantofi sigilați în punga de hârtie neagră a magazinului și, când în sfârșit se simte ușurat, este dus la salonul unde merge întotdeauna Kiyoi.
Hira își dă seama că salonul la care a fost dus este chiar mai rău decât magazinul de haine, el este obișnuit cu frizeria locală, la care merge mereu, pentru că este singurul loc pe care îl cunoaște din liceu, merge mereu acolo.
Dar acum totul este diferit, sunt oameni peste tot, era departamentul de medicină psihosomatică și cosmeticiana, din nou o mare expertă în modă, care îl sfătuiește pe Kiyoi și care acum îl va sfătui și pe Hira.
– Ce fel de haine porți de obicei, ce fel de coafură vrei să porți, ce vom face cu permanentele, ce vom face cu acele culori și care este cea mai bună coafură a ta?
Kiyoi răspunde la orice în locul lui Hira, care este conștient și pietrificat. După ce face toate modificările, Hira își dă seama că a avut nevoie deja de trei ore pentru a termina totul.
Hira a fost complet surprins când, în timp ce era sfătuit, i s-a înmânat un meniu în care era întrebat ce vrea să comande.
Hira suspină din nou și din nou, ca și cum ar fi plătit un fel de penitență.
– Ce s-a întâmplat? mormăie Kiyoi.
– Kiyoi…
– Oftezi de ceva vreme. M-am gândit la asta, te simți vinovat? spune Kiyoi, în timp ce Hira nu poate decât să-i privească buzele frumoase și perfecte mișcându-se în timp ce cuvintele îi ies din gură.
– Nu, sunt doar foarte fericit pentru sentimentele lui Kiyoi. Îi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce mi-a oferit, am primit îndrumare de la un model profesionist și simt că am evoluat puțin.
Să fiu sincer, chiar dacă sunt la modă, mă enervează faptul că nu mă înțelege Kiyoi, așa că sunt pe moarte. Simt că viața mea s-a scurtat cu vreo 10 ani doar pentru această zi, e descurajant să mă gândesc că vor fi multe petreceri cu băutură de acum încolo. Dar voi face tot ce pot pentru Kiyoi. Așa că nu mă deranjează să fiu ucis de acești lunetiști la modă.
– Este o idee bună. Ești ca o altă persoană acum, spune Kiyoi vesel, neștiind de sentimentul tragic al lui Hira.
– Ești înalt, porți haine care îți vin bine și îți schimbi coafura, arăți foarte bine. Indiferent cât de ciudată este fața ta, nu poți decide că stilul tău este greșit.
– Mulțumesc.
– Nu este reconfortant. Chiar și fratele dlui. Koyama a crezut că fața ta nu era rea. Ai proeminențe frumoase pe față. Așa cred și femeile.
– Sunt mulți oameni ciudați care vor să se joace cu mine, spune Hira cu un zâmbet ironic, primind brusc un șut în glezne.
– Ce neplăcut! De obicei nu arăți atât de bine ca azi.
– Știu.
– Crezi că te linguşesc?
– Acum ești un pic îndrăgostit. Dar te vei îndrăgosti din nou? Chiar mai mult…
Ochii lui Kiyoi se lărgesc.
– E o minciună, spune Kiyoi roșind.
– Îmi pare rău.
– Să mergem, nu te voi aștepta chiar dacă ești Hira.
Kiyoi face un pas înainte. În spatele lui, Hira merge ca un câine ascultător.
A trecut o lună de când Hira a devenit iubitul lui Kiyoi, dar Hira încă nu s-a obișnuit cu asta, deloc.
Când Kiyoi doarme lângă el, Hira se trezește dimineața și vede persoana de lângă el și este surprins.
Astfel, gândurile îi trec prin minte și îi amintesc că sunt într-o relaţie.
Dar nu-și poate scoate din cap ideea că totul este un vis.
Acum se uită la spatele lui Kiyoi, care este în fața lui, și se simte ca un hărțuitor.
Kiyoi a fost întotdeauna perfect. Linia umerilor săi se potrivește perfect cu cea a spatelui, care este mai îngustă și se termină într-o talie mică. Membrele sale sunt lungi și se mișcă cu grație și coordonare de fiecare dată când face un pas.
Încă de când era elev de liceu, îl dorea și îl vedea ca pe Dumnezeu. Chiar și acum îi este teamă să fie iubitul acelei persoane.
Există o teorie conform căreia gradul de fericire umană este predeterminat. Dacă este așa, viața sa ar putea fi nefericită în viitor, deoarece fericirea pe care a trăit-o până în acel moment nu poate fi comparată cu nimic din ceea ce a trăit în viața sa.
~~~~~
Petrecerea a fost destul de frumoasă, cu mulți oameni interesanţi prezenți. Sunt în jur de zece modele și actori, sunt și tineri artiști care apar des la televizor, este grupul de oameni care se remarcă cel mai mult și care animă petrecerea.
– Bună, sunt prietenul lui Kiyoi-kun.
– Ești un student universitar normal?
– Îl însoțesc pe Kiyoi-kun.
Hira a supraviețuit întrebărilor venite din toate direcțiile cu doar cinci cuvinte și o față zâmbitoare.
Toată lumea are o aură diferită de cea a oamenilor obișnuiți. Sentimentul de opresiune pare să-l determine să se simtă rău, dar trebuie să avanseze treptat.
Aceștia sunt, fără îndoială, rasa care ar fi domnit în vârful piramidei în liceu.
Fără îndoială că ar fi avut parte de multe batjocuri la adresa lui Hira, care nu putea decât să se lase până la fund.
În fața lui Hira se află un model pe nume Mako, care este foarte amabil și căruia îi pasă foarte mult de bunăstarea lui Hira.
– Este delicioasă, gustă! Paharul tău este gol, ce bei?
Hira este obosit, ar vrea să se retragă din acel loc și nu simte nevoia să împartă cu acei oameni, dar toți sunt prieteni ai lui Kiyoi, așa că trebuie să le răspundă cordial.
– Ce faci la universitate?
– Învăț.
Dintr-o dată se lasă o tăcere subtilă, dar Mako zâmbește și spune:
– Hei!
– Hm…
– Aparatul foto! Poți să-mi faci o poză? spune Mako, în timp ce totul în club continuă să fie la fel, râzând, împărțind și bând.
Așa că Hira plănuiește să se retragă de acolo cât mai discret posibil, dar Kiyoi i-a spus să nu o facă, pentru că acela este locul perfect pentru ca Hira să-și facă noi prieteni.
Hira nu vrea să devină Kiyoi suspicios, dar este încă supărat că a fost lăsat acolo, în acel cerc.
Astfel, începe să-și amintească de ultimele zile pe care le-a împărțit cu prietenii săi și acum simte că îi trădează prin prezența sa.
Hira are impresia că nu poate scăpa de acolo.
– Aspiri să faci poze? continuă Mako să întrebe, iar Hira, care este adâncit în gânduri, este surprins.
– Nu, deloc.
– Cred că ești bun. Vreau să faci o poză.
– Bine, fac poze.
Strict vorbind, este doar pentru Kiyoi. Când Hira refuză să facă acest lucru, se produce o altă tăcere subtilă.
Mako se uită la Hira și râde mormăind.
– Cine este acest băiat speriat?
– Plec.
Hira decide să fugă deocamdată.
Merge pe coridorul slab luminat și oftează când ajunge la toaletă.
Uitase complet de acele zile, dar, amintindu-și de zilele de liceu, când era la fundul sacului, se simte incomod.
– Aoleu, dacă ieși pe coridor vrei să te întorci mai devreme acasă, Hira-kun?
Hira a fost surprins când i-au vorbit brusc.
Fata care fusese cu el mai devreme îl urmează acolo, stând în spatele lui.
– Mako este supărată. Scuze, scuze.
Hira intenționează să zâmbească în timp ce își cere scuze și, de asemenea, face tot posibilul să evite bâlbâiala, răspunzând doar prin propoziții scurte.
– Nu trebuie să-ţi faci griji pentru asta. Trebuie doar să te încurci cu mine.
– Ce?!
– Nu-ți face griji, dar poți înțelege sentimentele lui Mako. Îmi place de tine.
O fată care abia îi știe numele, încet-încet, se apropie de Hira.
Ce spune fata asta? Nu are sens. Nu, se joacă?
Nu poate realiza nimic, pentru că, în primul rând, am cel mai bun iubit din lume, pe nume Kiyoi.
– Hei, Hira-kun!
Dintr-o dată, spatele i se izbește de peretele coridorului, ajungând aproape de toaleta femeilor.
– Mă plictisesc aici, ieșim puțin?
Din clipă în clipă, Hira este lovit din plin de trupul celeilalte persoane, care se antrena deasupra lui. Dintr-o dată, se aude o voce, care răsună puternic pe coridor.
– Nu ai spus că te duci la toaletă! Nu poți pleca! spune Kiyoi, care pare a fi într-o dispoziție proastă.
Apoi îl mângâie pe Hira pe talia țeapănă, în timp ce Mako dispare în toaleta femeilor.
– Mulțumesc, Kiyoi!
Hira este nervos și se simte speriat de faptul că este surprins așa, pe un coridor slab luminat.
Kiyoi are o față teribil de înspăimântătoare, deși îi este recunoscător pentru ajutorul lui, acest lucru îl determină să fie și mai speriat.
Kiyoi, mormăind „Dezgustător”, se întoarce repede pe coridor.
Hira se grăbește să îl urmeze, dar își amintește că are niște lucruri în interiorul barului. Pe drumul de întoarcere la masă, fetele îl opresc să discute cu el, luându-l de brațe, apucându-l de geacă sau pur și simplu vorbind cu el, dar Hira le ignoră pe toate și părăsește locul.
Se uită în jur cu disperare, dar nu îl găsește pe Kiyoi pentru că sunt prea mulți oameni.
Nu reușește să dea de el pe telefonul mobil, nu primește niciun răspuns la nenumăratele sale mesaje, este prea trist și deprimat, așa că ia trenul spre casă.
Până la urmă, a fost o greșeală să mergem într-un astfel de loc.
Kiyoi, mă va urî? Kiyoi, se va întoarce? Unde va fi?
Când ajunge acasă, disperat, vede o lumină aprinsă.
– Kiyoi…
Hira fuge disperat în sufragerie.
Kiyoi stă pe canapea, cu picioarele încrucișate și fața încordată.
A păstrat o postură complet indiferentă.
Hira este surprins; nu vrea să-l vadă supărat.
– Ki, Ki, Kiki, Kiyo, Kiyoi…
Dintr-o dată iese doar un sunet bâlbâit.
Hira stă o vreme în picioare, privindu-l nervos.
Cerându-și scuze sau încercând să-l contacteze pe Kiyoi… dar el răspunde pur și simplu:
– Ce e?
– Oh, am ieșit singur, am vrut să iau aer și am plecat de acolo.
– Hira! Nu ai ieșit singur.
– Pentru că atitudinea mea a fost proastă și a înfuriat-o pe fata aceea, care m-a urmărit.
– Ce?!
– Am spus că mă duc la toaletă. Apoi Mako m-a urmărit pentru că am fost nepoliticos cu ea. Îmi pare rău.
– Nu!
– Cred că a vrut doar să testeze un tip care nu este popular, spune Hira.
– Vino aici pentru o vreme și cerșește ca un Banzai*.
**Banzai este o exclamație japoneză care înseamnă „Zece mii de ani” și este ca o laudă pe care japonezii o aduc atunci când fac greșeli mari; ei ridică și coboară mâinile la nesfârșit în semn de implorare.
– Banzai?
– Grăbește-te! spune o voce aspră.
Repede, Hira se ridică în fața lui Kiyoi și își plecă privirea și mâinile. Dar este mai degrabă o capitulare decât un banzai.
În timp ce Hira încă se antrena la banzai, Kiyoi îl lovește în talie, simțind ceva ciudat. Își strecoară mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor.
– Ce e asta?
Este o carte de vizită roz cu o adresă de e-mail. Dar Hira nu-și amintește ca cineva să i-o fi înmânat.
– Este o carte de vizită.
– A cui?
– Femeia care cocheta în fața toaletei.
– Ei bine, cred că ar putea fi… dar nu am fost atent.
– Este o vrăjitoare? Nu, apropo, se pare că ai fost mângâiat pe spate.
În timp ce Hira se gândește, Kiyoi scotocește în buzunarul de la geacă, iar mâna lui Kiyoi iese din nou la iveală cu o altă carte de vizită.
Hira este uimit pentru că nu știe cine este și nici când s-a întâmplat.
Toată lumea spunea că sunt modele sau actrițe, dar în realitate erau hoți de buzunare profesioniști. Dacă pot lăsa astfel de lucruri în hainele altcuiva, cu siguranță sunt hoți de buzunare profesioniști…
– Kazunari, cine ești tu?
Pe spatele lui Hira curg transpirații reci, în timp ce este privit de un chip îngrozit.
– Atunci de ce nu ai refuzat imediat? Când ai fost îmbrățișat atât de… atât de aproape. Dacă nu aş fi ajuns la timp, ai fi fost sărutat și nu ai fi făcut nimic pentru că stăteai nemișcat, idiotule!
Hira este șocat, nu se poate mișca.
– Ești un idiot…
Kiyoi se ridică și apucă forțat de geaca lui Hira.
De asemenea, cămașa i se încrețește rău de tot, îl strânge atât de tare, încât cămașa se rupe, provocând să sară nasturii, cu forța lui Kiyoi, lăsându-i trunchiul pe jumătate gol.
Kiyoi îi întoarce spatele și se întoarce spre canapea.
Hira are probleme.
Nu am greșit cu nimic. Dar, așa cum a spus Kiyoi, dacă aș fi fost sărutat, Kiyoi m-ar fi putut abandona cu adevărat. Nu, sunt pe cale să fiu aruncat, ca un câine.
– Îmi pare rău, Kiyoi. Îmi pare foarte rău. Uită-te la mine, te rog, îl imploră Hira pe Kiyoi în timp ce îngenunchează în fața lui pe canapea. Dar nu primește niciun răspuns.
– Promit că nu se va mai întâmpla, voi refuza categoric dacă se va mai întâmpla așa ceva.
– Nu, nu-mi vine să cred. Sunt sigur că erai puțin fericit.
– Nu poți suspecta asta, așa.
Kiyoi se uită la el.
– Nu mai pot să uit o astfel de imagine. Vorbeai fericit cu Mako, mormăie Kiyoi.
– Din moment ce este prietena lui Kiyoi, am făcut tot posibilul să n-o dezamăgesc.
– Chiar așa?
– Este firesc. Inițial, nu vreau să mă apropii de acești oameni. Mako este, de asemenea, o persoană. Am încercat să zâmbesc în timp ce vorbeam. Eram foarte speriat, voiam să mă întorc repede acasă. Așa că, te rog să mă crezi, Kiyoi. Nu mă urî.
Hira se uită la Kiyoi, buzele lui frumoase sunt bine conturate, dar ascuțite, fața lui este încordată, determinându-l pe Hira să transpire și mai mult.
Dar, în ciuda acestui fapt, Hira crede…
E atât de drăguț, atât de sexy. Kiyoi este teribil de irezistibil…
– Eu îl am doar pe Kiyoi. Îmi place Kiyoi atât de mult încât voi muri dacă nu-l am.
Hira se apropie de el și îi sărută urechea.
– Îmi pare rău pentru obiceiul prost al lui Hira. Îmi pare rău.
Hira se întoarce din nou să se apropie de Kiyoi, îl apucă de gât și de data aceasta îi sărută buzele.
– Cred că este greșit ca să aibă Kiyoi un iubit ca mine. De asemenea, nu pot să cred că se enervează Kiyoi sau plânge din cauza a ceea ce fac eu, din cauza atitudinii mele neîndemânatice. Nu pot să-l văd pe Kiyoi așa. Îmi pare rău, spune Hira, împletindu-și brațul în jurul gâtului lui Kiyoi.
– Doar că totul scapă de sub control când vine vorba de tine.
Kiyoi îl sărută brusc pe Hira.
Buzele celor doi se unesc și se absorb reciproc.
Kiyoi își deschide ușor gura și lasă spațiu pentru ca limba lui Hira să îl absoarbă complet. El suge cu putere.
În adâncul inimii mele izvorăște o bucurie necunoscută. Am un orgoliu teribil care vrea să-l vadă pe Kiyoi din ce în ce mai supărat și mai plângăcios, așa că vreau să-l văd plângând din nou. Îmi pare rău pentru aceste gânduri. Dar îmi place atât de mult Kiyoi încât vreau să-l văd în toate formele sale posibile. Îl vreau pe Kiyoi numai pentru mine…
Hira își pune mâna pe tivul cămășii lui și îi atinge direct pielea.
De fiecare dată când îl ating pe Kiyoi, îi pot simți fiecare tremur, cum tremură de surpriză.
Kiyoi este teribil de sensibil cu urechile și îmi place că atunci când îl mângâi pe ureche, se înroșește imediat.
Când mă apropii de gâtul lui, doar respirând, mă simt invadat de electricitate… Acum ajung la sfârcurile pieptului lui, în timp ce mă bucur de textura fină a pielii lui, îi îmblânzesc cu vârful degetelor cei doi frumoși nasturi roz pe care îi are acolo și îl aud cum scoate un oftat ușor.
Mă apropii și mai mult de el și i le sug, le sug ușor și apoi le mușc ușor, în timp ce Kiyoi se strâmbă de parcă nu i-ar plăcea, dar suspinele lui îmi spun mereu contrariul.
În urmă cu câteva zile, Kiyoi părea să aibă probleme pentru că i s-a cerut să-și arate pieptul pentru o poză după weekend.
Dar avea urme slabe. Pieptul îi era ușor înroșit de strălucirea luminii, chiar dacă numai frecându-l ușor cu cămașa.
Îmi place acest lucru, văzându-l doar pentru mine. Kiyoi se înroșește doar pentru mine.
– Tu, când începi să mă atingi așa, ești atât de insistent… a spus odată Kiyoi.
Mi-a fost rușine de mine însumi pentru ceea ce îi făcusem. După aceea, am încercat să nu-l ating atât de mult, să nu-l mușc și să nu-l rănesc, pentru a nu interfera cu munca lui Kiyoi, dar în seara asta nu mai pot suporta.
Îmi las limba să se prelingă peste micile umflături roz de pe pieptul lui și acestea se întăresc rapid, apoi limba mea devine neliniştită și continui să sug și să mușc.
– Aici, nu…
Când spune că nu e bine, mâna lui mă împinge înapoi, dar abia dacă mai are putere.
Apoi, din nou, îl strivesc cu limba, o rostogolesc și sug cu putere.
De fiecare dată când o fac, limba mea nu-și poate reține saliva și aceasta cade pe pielea lui, determinându-l să arate și mai strălucitor. Transpir. Sunt fascinat de senzația sfârcurilor roșii, strălucitoare și umede ale lui Kiyoi.
Simt cum pielea lui mă înnebunește. Textura lui este fină și netedă, iar el se lipește și mai mult de mine cu sudoarea mea. Simt că nu vreau să fiu departe de el. Vreau doar să-l ating pentru totdeauna.
– Hira, oprește-te, nu, nu, nu.
Este umflat. Când încep să-i rotesc și să-i rostogolesc sfârcurile cu limba, penisul lui Kiyoi se umflă.
Când îl văd așa, vreau să fac și mai mult, vreau să-i văd trupul răsucindu-se în strigăte de plăcere.
În timp ce îmi târăsc limba fierbinte de-a lungul pieptului lui și îi apăs cu degetele sfârcurile, trăgându-le sau rostogolindu-le dintr-o parte în alta, vocea lui Kiyoi devine brusc răguşită.
– Hmm, oh da.
– Nu-ţi place?
– Hmmm… Auu…
Kiyoi închide ochii strâns și, în timp ce trupul lui se cutremură, se ridică în picioare. După ce tot trupul înlemneşte pe canapea, se întinde sub cel al lui Hira, relaxându-se încet.
– Poate pieptul tău…?
– Pentru că ești insistent…
Kiyoi roșește și se întoarce.
– Îmi pare rău, nu mă simt comod cu hainele pe mine. O să le dau jos.
– Ahhh! Vaiii…
Kiyoi îl urăște. Cu toate astea, după ejaculare, nu mai are aproape deloc energie.
Când și-a dat pantalonii jos cu forța, partea din față a pantalonilor gri s-a udat și pata s-a întins.
– Nu te uita, asta!! Nu te uita la mine.
– Îmi pare rău, îmi pare rău, îmi pare rău.
Kiyoi încearcă cu disperare să își ascundă fața roșie aprinsă.
Îi îmbrățișează violent trupul și își scoate lenjeria intimă în timp ce își cere scuze.
Apoi folosește ceea ce Kiyoi a eliberat din membrul său umflat, utilizându-l ca lubrifiant, și îl pune pe tot înăuntru.
Deși îl atingea pentru prima dată în seara asta, el era deja cald și umed, așa că i-a acceptat repede degetul.
Îmi place când se întâmplă asta, e ca și cum gaura lui mă așteaptă. Doar pentru mine, așa cum, doar la sosirea mea, se deschide pentru mine.
Suntem împreună de o lună de zile și o facem în fiecare seară și de mai multe ori. Dar nu mă satur, nu mă satur să fiu cu el așa, să îl văd în starea lui cea mai excitată. Este ceva ce aș urmări toată viața mea.
Sunt momente în care mi-e rușine că am devenit această persoană, dar dacă înainte o făceam în fața unei poze, acum trebuie să mă bucur de trupul lui în întregime. Vreau să o fac din ce în ce mai mult.
Ridică trupul lui Kiyoi și îl determină să se așeze superficial pe canapea.
Își pune mâinile pe genunchi și își desface picioarele, din această poziție poate vedea clar unde îi sunt absorbite cu ușurință degetele.
Cu toate astea, expresia lui arată de parcă ar fi pe punctul de a plânge și se înroșește complet.
Văzând această imagine minunată, sexul lui devine mai încordat și mai umflat.
Își apucă repede penisul și îl aduce în acel loc umed și lipicios.
Pe măsură ce avansează, gaura lui se deschide și îi primește scula.
– Hmmm… Aahh!
Kiyoi își ridică sprâncenele.
Procedez încet pentru a nu-l copleși cât mai mult posibil. Chiar dacă totul este scufundat, aștept o clipă până când se obişnuieşte.
În acest timp, în timp ce încearcă să îmbibe cu totul pe Kiyoi, simte că are dureri cumplite, așa că nu se poate abține să nu-și tragă limba peste sfârcurile de pe piept și să le muște.
Îi împingea trupul contorsionat și îi sugea iar și iar cele două fructe mici.
Gaura lui care îi găzduiește penisul se încinge prea tare și începe să se contracte ca și cum i-ar suge penisul.
Întregul trup al lui Kiyoi se prăbușește, capul lui începe să clocotească și începe să se miște încet înăuntru și în afară ca și cum s-ar liniști.
Acum nu doar capul îmi fierbe, ci tot trupul meu pare că arde.
– Hira, mișcă-te repede! Mișcă-te acum!
El nu se putea împotrivi gemetelor lui în timp ce-și mișca șoldurile. Și-a ridicat trupul și l-a tras înapoi cât a putut de mult și l-a introdus din nou încet.
– Kiyoi, e grozav, e atât de cald acolo… e atât de strâmt… Îmi place totul, Kiyoi.
Sub luminile ciudate din sufragerie, pot vedea clar ce fac și intru și ies, sunt teribil de excitat, pentru că îi văd gaura din ce în ce mai fierbinte și deja poate deveni mai roz.
Kiyoi clătină timid din cap.
Încearcă să-și închidă picioarele, apoi își împinge penisul până la capăt, iar Kiyoi se trage înapoi.
Își rotește șoldurile în timp ce este conectat ferm la gaura lui Kiyoi și se răsucește până jos.
Kiyoi gâfâie irezistibil. Din vârful organelor genitale ale lui Kiyoi, lichidul lui gros și lipicios începe să se reverse pentru a doua oară.
Și îi place să-l privească cum se udă de la ejaculare.
– Văzându-l pe Kiyoi în această stare cu ochii mei, mă excită profund și mă determină să vreau să fac sex oral cât mai repede posibil.
Îl ridică pe Kiyoi în brațele sale, dar fără să-și scoată penisul din el.
El îl pune să se întindă pe covorul de pe podea. Îl acoperă peste tot cu limba lui fierbinte, vrea să-l lingă peste tot, vrea să-l aibă numai pentru el, în timp ce acesta este în el și își continuă mișcările de intrare și ieșire, simțind că gaura lui aproape îi arde penisul.
Acum Kiyoi respiră deja cu greutate.
– E dureros și pentru mine, rămân fără oxigen. Dar nu vreau să termin.
– Îmi pare rău, dar nu mai pot!
Kiyoi se agață de Hira.
– Pot să intru?
Kiyoi strigă încet în timp ce-și mișcă șoldurile într-un loc adânc.
– Ah, Hira, Hira…
În cele din urmă, ajunge la orgasm puțin mai târziu decât Kiyoi.
Kiyoi adoarme în timp ce îi sărută părul și umerii în timp ce îl îmbrățișează.
Trupul în brațele lui se ondulează ușor în timp ce doarme comod.
Kiyoi ridică din umeri în timp ce se scufundă în somnolență și fericirea din Hira se eliberează complet.
Îl întreb dacă e frig și caut telecomanda de la aerul condiționat, o găsesc pe marginea covorului, întind brațul și Kiyoi se agață de mine.
Când l-am întrebat dacă l-am trezit…
– Nu te duce prea departe… mormăie Kiyoi, cu ochii închiși.
Încet-încet, sentimente de nedescris izbucnesc ca niște valuri în mine.
Când îi îmbrățișez capul, Kiyoi se ghemuiește în îmbrățișarea mea și eu mor de fericire.
Kiyoi este atât de dulce și cald.
Îl țin strâns în brațe. Îl privesc îndelung, mi se pare imposibil să fim așa acum.
Dar nu mă pot abține să nu devin din ce în ce mai lacom. Nu vreau să-l dau pe Kiyoi nimănui. Nu vreau ca nimeni să se atingă de el. Nu vreau nici măcar să se uite cineva la el.
Acum sunt mânat de o dorință de ambiție și de exclusivitate pe care nu o aveam când eram doar admirator.
Îmi place, îmi place prea mult, nu sunt mulțumit doar cu asta.
Simt că vreau din ce în ce mai mult.
În brațele mele, mormăi că nu este Kiyoi totul pentru mine.
În brațele mele, Kiyoi mormăie din nou.
– Nu mă părăsi.
– Vreau să fii al meu pentru totdeauna. Nu te voi părăsi niciodată, niciodată.
