Partenerul perfect- Capitolul 16

Capitolul 16

Deschide-ți sufletul

Își întoarse privirea spre acel zgomot și își încruntă sprâncenele spre cel care ar fi trebuit să fie cât mai silențios în acel moment.

– Încearcă să te miști mai rapid, îi spuse, iar Tom își ridică privirea spre el în același timp cu lanterna.

Lumina aceea îl irită pe B care își dădu ochii peste cap.

-Ești cel mai prost infractor… îi spuse, dar auzind cuvintele, Tom începu să râdă înfundat.

– Așteaptă și ține de șase… încă puțin… îi replică, apoi se întoarse la treaba lui.

B privi holul întunecat și auzi o ușă cum se deschise. Închise rapid lanterna și intră în birou, îndreptându-se spre Tom.

Îi făcu semn să se oprească, iar acesta închise lanterna și sertarul.

– Ai găsit ce doreai? îl întrebă șoptit.

Tom dădu afirmativ din cap, dar îi făcu semn să păstreze liniștea. Îl trase de mână și îl îndemnă să se aplece după birou, atunci când observă lumina care se apropia pe hol.

Își privi ceasul și îi arătă două degete  semn că era tura doi a paznicilor liceului.

– Următorul schimb e în 30 de minute. După ce verifică etajul, coboară la cantină, îi șopti Tom.

Privi spre geamul mic ce dădea în hol, observând cum paznicul trecea chiar prin fața biroului.

B îl privea pe Tom cu un mic zâmbet. Așteptă ca acesta să-și întoarcă privirea spre el și, când o făcu, își ridică sprâncenele arogant, ceea ce îl făcu pe Tom să pufnească ironic.

-Fie… am pierdut pariul, zise în șoaptă.

-Ți-am spus că sunt doi paznici. Data viitoare, ar fi bine să mă asculți, îl mustră B.

Tom nu mai zise nimic, ci se repezi și îl sărută rapid. Acum era rândul lui să zâmbească învingător.

Îi apucă mâna lui B care îl privea iritat în urma gestului, și îl trase după el spre ieșire. Ajunși în grădina interioară, răsuflară amândoi ușurați. Își zâmbeau larg… dar vocea care se auzi în spatele lor îi făcu să încremenească.

– Bună seara!

Tom se întoarse primul, privind spre bărbatul care îi întâmpina cu o privire ușor curioasă.

– Bună seara, răspunse lejer, afișând un zâmbet micuț.

– Ce e cu tine pe aici?

În acel moment, B se întoarse și el spre bărbatul din fața lor.

– Aș putea să vă întreb același lucru, rosti rece, privind atent spre B.

-Bună, Nicolas, îl salută.

B îl privi pe Tom, apoi se întoarse spre Marc.

– Bună, Marc. Eu și soțul meu am ieșit să luăm o gură de aer. Azi sărbătorim cinci ani de căsnicie, spuse rapid, iar Tom întoarse brusc capul spre el.

-Oh!… asta e… drăguț. Felicitări…  rosti Marc, făcând un pas lateral, pregătindu-se să plece.

– Dar tu? întrebă rapid Tom.

–  Așa târziu, noaptea… singur… aici?  spuse cu pauze, analizându-i chipul.

– Am vrut să iau și eu o gură de aer, răspunse sec și se îndepărtă de ei.

Tom și B îl urmăriră cu privirea până când dispăru după porțile de fier.

– Tipul ăsta îmi dă fiori, spuse Tom.

– E foarte ciudat.

B rămase tăcut. Își întoarse apoi privirea spre clădirea de locuințe la etajul 1, acolo unde locuia Susan. Luminile erau aprinse.

– A fost la ea… dar nu a ieșit din acea clădire. Și nici din cea de birouri. Nu știu dacă ne-a văzut, dar e clar că și el căuta ceva, spuse gânditor, cu privirea pierdută în geamurile luminate.

– Simt că ne apropiem, Tom…

Îl privi pe partenerul său.

–  Hai să mergem în apartament.

Ajunși în apartament, B fu luat prin surprindere. Tom îl trânti ușor de ușa închisă și îl privi cu o flacără vie în ochi.

Privirea lui era însetată, albastrul ochilor devenise mai intens, mai adânc.

B nu știa care reflexie îl dezarma mai tare: aceea primăvăratică în care se pierdea mereu… sau reflexia întunecată, arzătoare, de acum.

Orice privire a lui Tom avea puterea de a-l topi.

-Trebuie să sărbătorim, îi șopti cu o voce răgușită, plină de dorință.

Își apropie buzele și îl sărută lent.

– Cinci…spuse printre săruturi. Își mută buzele pe maxilarul lui.

-…ani… spuse, coborând pe gât.

– …de… căsnicie… murmură, în timp ce palma lui alunecă jos, peste umflătura pantalonilor lui B.

– Înainte de asta… șopti B pierdut deja sub atingerea lui.

– …vreau…

Dar nu mai apucă să continue. Tom îi acapară buzele într-un sărut adânc, care îi alungă orice gând.

Începură să se dezbrace unul pe altul, dezlipindu-se de ușă, fără să-și întrerupă sărutul, tot mai carnal, tot mai flămând.

Ajunseră pe canapea. Tom îl împinse ușor, venind peste el și închizându-i din nou gura cu buzele lui. Mâinile îi erau nerăbdătoare, îi desfăcură pantalonii și lenjeria, eliberându-i erecția și i-o cuprinseră fără ezitare.

B își pierdu orice urmă de control. Săruturi îi acoperiră obrazul, maxilarul, gâtul… apoi coborâră.

– Ești atât de delicios…îi șopti peste piept, atingându-i mugurii întăriți.

Îl luă între dinți și supse ușor.

Mâna lui coborî mai jos, mângâind intrarea, în timp ce gemetele lui B umpleau aerul.

Tom adora să-l simtă așa… dăruindu-se complet. Așa cum și el se dăruia.

Faptul că doar privind și auzindu-l ajungea aproape de orgasm îl înnebunea. Îi ridică genunchii și, cu delicatețe, intră în el.

Nu și-ar fi imaginat niciodată că sexul cu un bărbat putea aduce atâta plăcere și împlinire. Dar era vorba despre B…. Doar el….

Fiecare mișcare era atentă, lentă. Voia să simtă tot. Să nu piardă nimic.

Pentru o clipă, un gând îl străbătu. O teamă. Dar o alungă, uitându-se la chipul acela care îl lăsa fără apărare, obraji roșii, buze umflate, ochi închiși… complet dăruit.

Își dorea să-l protejeze.

Nu își imaginase că vor ajunge aici când îl văzuse prima dată. Scopul lui fusese altul…Dar viața îi dusese într-o altă direcție și acum se bucura. Se bucura de tot ce era B…

Închise ochii. Se mișcă mai repede. Simțea că se apropie. Intră mai adânc, mai rapid, și rămase așa…

Simți spasmele trupului lui B. Când deschise ochii, îl văzu și pe el eliberat. Se aplecă și îi sărută buzele dulci.

– Te iubesc… îi șopti.

Simți cum brațele lui B îl cuprind. Și acolo, în acea îmbrățișare, găsi liniștea.

Mult mai târziu, după un duș sau mai multe, pentru că B dorea să simtă și mai mult, se regăseau amândoi între așternuturi, ținându-se în brațe.

Fiecare era pierdut în propriile gânduri.

– Ce ai găsit?  sparse B liniștea.

– Am luat adresa lui Susan și a lui Marc, îi răspunse Tom, așezând o mână sub cap și cu cealaltă cuprinzând mijlocul lui B lipindu-l de el.

B își ridică privirea spre el, iar Tom îi sărută fruntea cu blândețe.

– Aici nu vor ține niciodată secretele lor. Așa că… weekendul acesta e șansa noastră, îi spuse cu un ton conspirativ.

– Ziua porților deschise… rosti gânditor B.

Tom îi zâmbi ușor.

– Vrei să le spargem casa în weekend? îl întrebă ușor ironic.

– Nu vom sparge nimic, iubitule. Am luat cheile de rezervă, replică Tom, senin.

B se încruntă ușor.

– Nu vom putea pleca. Susan a cerut să fie prezenți toți profesorii, spuse, iritat.

Tom îl privi o secundă, apoi se întoarse brusc spre el, răsturnându-l în pat și venind deasupra lui.

– Iubitule…  îi șopti suav.

– Soțul tău e priceput în a concepe scenarii. Așa că lasă totul în seama mea, îi spuse înainte de a-i săruta buzele.

– Soțul meu e priceput în multe altele… șopti B pierdut în ochii lui Tom.

– Vreau doar să ne asigurăm că nu vom avea probleme…

– B, am tot urmărit știrile. Încă nu a apărut nimic despre noi doi. Așa că, pentru toți ceilalți, suntem doar doi profesori… doi bărbați căsătoriți și extrem de îndrăgostiți, încercă Tom să-i calmeze temerile.

-Știu… oftă B.

– Dar tot mi se pare ciudat. Faptul că nu apare nimic despre noi mă face să fiu și mai speriat.

-Vreau să fim atenți. Nu vreau să pățești ceva, Tom. Nu mi-aș ierta niciodată dacă ai suferi din cauza mea…

Tom îl privi mut. Un nod i se puse în gât. Încercă să zâmbească… dar ieși doar un zâmbet strâmb.

Se lăsă pe partea lui de pat, privind tavanul.

Își imaginase de mii de ori un final. Dar de ceva timp, acest gând nu-i mai dădea pace. Știa că ar fi făcut orice ca B să ajungă la acel final fericit.

Dar nu era sigur… că vor ajunge acolo împreună.

– Nu voi păți nimic, B. Așa cum nici tu nu vei mai petrece vreo zi închis. După ce vom afla adevărul, după ce vom descoperi ce e în spatele tuturor acestor mistere… vei fi liber, spuse privind în tavan, cu voce joasă.

B îl privi în tăcere. Ceva, în felul în care rostise acele cuvinte, îl neliniști. Dar nu spuse nimic.

– Spune-mi ceva despre tine, ceru Tom, coborând privirea spre el.

B îl privi câteva secunde, ușor nedumerit. Apoi zâmbi timid.

– Cred că în acest moment știi deja totul… sau aproape tot… spuse cu o referire discretă la intimitatea lor. Se înroși puțin.

– Vreau să știu ceva ce nu ai spus nimănui. Sau ceva ce ai fi vrut să faci… o altă variantă de-a ta. Cel din trecut, insistă Tom.

B rămase câteva secunde gânditor.

– Mi-am dorit întotdeauna o fermă de legume… așa cum aveau părinții mei când eram copil. Încă mai pot simți mirosul legumelor… al verdețurilor, spuse visător.

– Nu vorbești niciodată despre părinții tăi… Pot să întreb de ce?  întrebă Tom, din ce în ce mai curios de omul care îi cucerise inima.

– Au murit când aveam 16 ani, începu B cu voce joasă.

– Mai întâi s-a dus mama… mama mea dragă. A fost bolnavă, dar și-a muncit grădina până în ultima ei zi. Tata… el a suferit enorm. Nu am înțeles atunci. Eram necopt, atât mintal cât și sufletește. Eram un copil care își pierduse centrul lumii. Ea… a fost prima mea dragoste. Am suferit după moartea ei, dar tata… el era ca o lumânare care ardea mocnit, topindu-se zilnic. Mergea în fiecare zi la mormântul ei, îi punea flori… și îl vedeam plângând, mereu.

Făcu o pauză privind pierdut de parcă retrăia din nou acele clipe…

-Până într-o zi… când nu a mai vrut să trăiască fără ea.

Vocea lui B era încărcată de emoție. Lacrimile i se adunau în colțul ochilor.

Tom îl privea fără să clipească, cu ochii umezi. Se gândea câtă suferință trebuia să ducă acel băiat de 16 ani… și cât avea să mai îndure și în anii care au urmat.

– B.… încercă să spună ceva, dar cuvintele i se opriră în gât.

– E în regulă, Tom, crede-mă.

-Am fost furios atunci… furios pe el că a ales să mă părăsească. Dar în timp… am înțeles. Mama a fost dragostea vieții lui. Iar fără ea… el nu mai era. Când am crescut… când am ajuns să iubesc… am înțeles. Mi-am pierdut copiii… și odată cu ei, o parte din mine a murit. Mi-am iubit soția… și când am pierdut-o și pe ea, s-a rupt și cealaltă parte. Acum… tu…

Se opri. Ezitarea lui era o spaimă.

– Mi-a fost frică să spun cu voce tare… N-am vrut să trădez memoria soției mele. Deși, sincer… iubirea față de ea nu a fost niciodată la intensitatea asta. Știu că nu o pot spune cu ușurință, așa cum o spui tu… dar m-am îndrăgostit de tine, Tom. Atât de tare. Acum… îl înțeleg și mai bine pe tata. Pentru că forma asta de iubire pe care ți-o port… mă face să mă pun în fața ta, fără să clipesc. Oricând.

Tom simți cum tot aerul i se taie.

Ultima frază îl făcu să tremure. Lacrimile i se rostogoliră pe obraji și își închise ochii cu putere. Faptul că B și-ar da viața pentru el îi așeză o greutate uriașă în suflet.

– Dacă ai păți vreodată ceva… nu mi-aș ierta-o niciodată…rosti grav.

Se întoarse spre el și îi apucă chipul între palme, privind adânc în ochii pe care îi iubea.

 -Te iubesc, B. Te iubesc… te rog… orice s-ar întâmpla, trebuie să crezi în mine. Tot ce-mi doresc e binele tău… te rog…

Vorbele îi curgeau repede, aproape dintr-o suflare. Lacrimile nu se opreau, iar trupul îi tremura.

B îl privea cu îngrijorare. Simțea… simțea că ceva apăsa sufletul lui Tom.

Îl simți noaptea, când oftatul îi frângea somnul. Îl simți în spasmele corpului… de parcă visa ceva ce nu putea spune.

– Tom… indiferent de rezultat, indiferent ce s-ar întâmpla în viitorul nostru, vreau să știi un singur lucru: tu ești cel care m-a salvat din iad. Să fiu fără tine… m-ar trimite înapoi acolo. Așa că te rog, iubitul meu… orice ar fi, orice ai simți… spune-mi adevărul. În față.

Darci Sameul