Păunul Roșu-Capitolul 11

Păunul Roșu-Capitolul 11

CAPITOLUL 11

 

 

Pe importanta listă neagră a departamentului de poliție din Hong Kong, pe lângă pagina care conținea doar 3 litere pentru cuvântul Hong Kong Shuai, exista o altă pagină interesantă.

Pagina începea cu poza unui bărbat de 30 de ani, care arăta ca un angajat al unei companii. Părul era pieptănat ușor pe o parte și purta ochelari de modă veche cu rame aurii. Sub poză, un nume cu 3 silabe.

Wei Jin Yi

………………………………………………………..

 

Căpitanul To Pheng salută  de îndată ce îl văzu pe Lu Yi Peng intrând în secție.

-Te-ai bronzat inspectore? Cum a fost la Phuket?

– Bine, răspunse Lu Yi Peng.

Ridică mâna pentru a își apăsa fruntea, pentru că noaptea trecută zăcuse treaz și se gândise la lucruri nebunești. Reușise să adoarmă doar în zori. Văzând aceasta, căpitanul nu se putu abține să nu-l necăjească.

– Inspectore, chiar ești ghinionist, tocmai te-ai întors și-l vei interoga pe Khun Chingok.

Lu Yi Peng se întoarse imediat către To Pheng.

– Ce ai spus căpitane? Khun Chingok? Wei Jin Yi? De ce el?

 

Wei Jin Yi era supranumit Chingok[1]. Acesta deținea în prezent poziția de președinte al grupului Wei Family Business Group &Co.Ltd care ocupa 1/6 din valoarea afacerilor principale din Hong Kong. Se putea spune că era Nașul afacerilor.

– Simțeam că a făcut ceva atât de rău încât am fost nevoit să trimit pe cineva să-l aducă  să-l interogăm puțin. Știam că te întorci azi. Inspectore, nu ai avut încă această informație?

Lu Yi Peng clătină din cap.

-Tocmai m-am întors. Încă nu am aflat ultimele noutăți.

– Credeam că știi deja, spuse To Pheng văzând fața lui încordată.

Lu Yi Peng dădu din cap.

– Ei bine, acum cred că știu un pic mai mult, dar ce altceva a făcut Khun Hodiym[2]?

To Pheng înghiți în sec când a auzit numele Hodiym.

– Nici nu vreau să vorbesc despre el. Ce fel de persoană poate să-și omoare fratele? Și încă nu avea vârsta legală.

– Hm..

Lui Peng rămase tăcut în timp ce se gândea la atacul cu mașina asupra celor 2 fii mai mici ai lui Wei Qin, fostul patriarh al clanului Wei. Își reamintise de cazul accidentului de mașină al celuilalt fiu al său, care se trezise ca prin minune în urmă cu jumătate de an. Dar asta nu aranja problema.

– Această afacere s-a petrecut acum 9 ani, persoana care a suferit nu mai este în viață. Tatăl său care a decedat în urmă cu 2 ani, retrăsese plângerea. Presupun că îi era teamă că fiul său va face prostii și mai mari.

Oftă, când termină de vorbit, apoi întoarse capul și întrebă din nou.

– Apropo, ce a mai făcut de data aceasta?

To Pheng se pregătea să răspundă,  dar când îl văzut pe Chen Qin[3] intrând, dădu din cap arătând în acea direcție.

– Ar fi mai bine să-l lași pe comandant să-ți spună, eu nu pot să-ți explic în detaliu.

Chen Qin își strânse buzele și zâmbi ușor înainte de a se întoarce să-l salute pe Lu Yi Peng.

– Te-ai bronzat. Ți-ai recuperat amantul?

Lu Yi Peng clătină din cap, apoi zâmbi rece.

– De fapt, am ceva să vă dau.

Apoi scoase o pungă în care pusese suvenirurile, o dădu lui Chen Qin, apoi întinse o altă pungă lui To Pheng.

– Ai de gând să mituiești funcționarii?

Chen Qin și Lu Yi Peng râseră zgomotos pentru câteva clipe.

Apoi, Lu Yi Peng întrebă cu o expresie serioasă:

– Povestea acelui om…Wei Jin Yi… ce e cu ea?

Expresia de pe chipul persoanei întrebate deveni severă.

– Tocmai a sosit, te invit să-l interoghezi.

…………………………………………………………………………………

 

Lu Yi Peng lucra ca ofițer de poliție de peste 5 ani. Aceasta fusese prima dată când avea ocazia să-l vadă în persoană pe Wei Jin Yi. Bărbatul, care era cunoscut drept cea mai crudă persoană din regiunea Hong Kong, îl bătuse pe Hong Kong Shuai în notorietate. Doar că povestea lui părea scoasă dintr-un film de groază de prost gust.

Acest om era notoriu în lumea afacerilor pentru că folosea metode murdare pentru a elimina concurenții. Dar lucrul care părea să-i facă un renume atât de înfricoșător încât nimeni nu voia să vorbească,  fusese accidentul de mașină care se întâmplase celui de al 5-lea frate al său în urmă cu 9 ani. De asemenea, ambuscada și atacul asupra mașinii private de pasageri a altor 2 frați tineri care avusese loc cam în același timp.

Ambele cazuri nu fuseseră încă rezolvate, dar toată lumea, inclusiv propriul său tată, credea că aceasta fusese lucrarea unui bărbat care purta ochelari cu ramă de aur. Prin urmare, numele său a fusese adesea înlocuit sau asociat poreclelor Hodiym sau Chingok.

 

Wei Jin Yi era așezat pe un scaun în camera de interogatoriu. Anul acesta împlinea 38 de ani. Purta un costum albastru închis, părul era pieptănat ușor într-o parte și fixat cu gel. Purta ochelari extrem de demodați cu ramă aurie. Indiferent din ce parte l-ai fi privit, părea că ieșise direct dintr-o fotografie de anii ’20.

Ceea ce îl diferenția de anii ‘20 era doar cămașa modernă. Dacă nu ar fi știut dinainte că acesta era bărbatul despre care se spunea că și-a ucis fratele mai mic lui, Lu Yi Peng ar fi spus că acesta era un vânzător sau unul dintre angajații companiei Sting.[4]

Când deschide ușa și intră în cameră, unul dintre polițiștii care stătea în fața lui îl prezentă imediat.

– Acesta este inspectorul Lu.

 

 

– Oh!

Wei Jin Yi se uită la el și zâmbi.

Tânărul polițist începu să tremure. Nu-i venea să creadă că tipul ăsta ar putea zâmbi atât de natural. El crezuse că o persoană care era cunoscută drept crudă, nu putea zâmbi.

– Încântat de cunoștință. Sunt Wei Jin Yi. Cred că inspectorul a auzit acest nume.

Lu Yi Peng dădu din cap

– Da.

El se întrebă de ce expresia lui Wei Jin Yi nu semăna deloc aceea a cuiva care urma să fie interogat? El stătea acolo liniștit și se întorsese spre el, privindu-l zâmbitor.

Wei Jin Yi se uită o vreme la tânărul inspector proaspăt sosit și apoi spuse:

– Presupun că domnul comandant nu ți-a spus încă povestea.

Chen Qin clătină din cap.

– Nu încă, n-am vrut ca toată lumea să audă. În plus această afacere e secretă. Cu cât aud mai puțini oameni, cu atât este mai bine.

 

Un zâmbet de seducător apăru pe chipul lui Wei Jin Yi. Era mai degrabă ca și cum încerca să pară natural. Apoi vorbi.

– E chiar așa. Dacă cineva ar afla că departamentul de poliție din Hong Kong lucrează cu oameni ca mine, probabil că nu i-ar plăcea.

După ce spuse, acestea se întoarse către Lu Yi Peng.

– Inspector Lu, se pare că aștepți să mă interoghezi, dar nu sunt aici să-mi pui întrebări, așa cum crezi. Am venit să dau informații.

Lu Yi Peng se încruntă, apoi se întoarse spre comandant. Alături de Chen Qin se afla un alt ofițer de poliție și un pic la o parte, un străin. pe care nu-l mai văzuse niciodată.

Chen Qin inspiră adânc și răsuflă, apoi vorbi.

– Inspector Lu, îmi pare rău că nu am discutat detaliile reale cu tine. Această afacere e secretă.

Acolo e inspectorul Dee Chua, probabil ai mai auzit de el. Cât despre străin, este agentul Miller Coyle, ofițer de legătură  de la Scotland Yard.

Agentul Miller îl salută în chineză:

– Ni hao.

Accentul lui era destul de corect, ochii verzi îl priveau și zâmbeau prietenește.

– Sunt aici pentru cazul unei bande internaționale de trafic de organe.

Lu Yi Peng ridică din sprâncene surprins și răspunse la salut.

– Sawasdee Krub[5].

Ofițerul Miller dădu din cap, apoi se întoarse către bărbatul cu ochelari, care era așezat.

– Și deci așa…

Wei Jin Yi se mișcă pe scaun și începu să vorbească.

– Calea cea mai comună ar fi pe continent, dar traseul de transport e folosit de multe porturi de aici.

– Am făcut curățenie, pe acolo, răspunse imediat Lu Yi Peng.

Ridică ușor capul și se uită la Chen Qin. Persoana se încruntă la el și continuă să-l asculte pe Wei Jin Yi. Bărbatul, care era cunoscut a fi cel mai crud bărbat din regiunea Hong Kong, zâmbi din nou.

– Asta este, dar voi încă nu i-ați prins. Tot ce puteți face este să-i obligați să se mute din port în port sau să schimbe locația de încărcare și de descărcare, pentru că au persoane influente mari în spatele lor.

Wei Jin Yi termină de vorbit și își miji ochii spre Lu Yi Peng. Tânărului polițist nu-i plăcea deloc aspectul acestui bărbat, acesta era clar o vulpe. Nu e de mirare că oamenii îl numeau Chingok. Wei Jin Yi se uită o vreme la tânărul polițist, apoi continuă:

– Știu că în această săptămână va sosi o mare încărcătură de organe. Dacă vreți să știți cine sunt persoanele influente din spatele acestor oameni, atunci fiți cu ochii pe Hong Kong Shuai.

Lu Yi Peng ridică imediat capul și se uită la bărbatul care purta ochelari cu rame aurii. Vorbi subliniind fiecare cuvânt.

– Am… auzit… că… și… tu… controlezi…o… mulțime… de… porturi…nu?

Wei Jin Yi se uită la el și râse isteric.

– Da, am o mulțime de afaceri portuare, îndrăznesc să spun că 40 % din întregul port e sub controlul meu. Dar Hong Kong Shuai însuși nu are cu mult mai puține decât mine, doar că el nu i-a numit direct pe acționari. Știi foarte bine că de mult timp nu și-a mai arătat numele sau fața. Dar este principalul meu concurent. Dacă pot să mă debarasez de el va fi bine. Nu împrumut mâna ta ca să-l ucid, ci pur și simplu vreau ca lucrurile să fie legale.

Făcu o pauză, apoi continuă.

– Dacă ești curios, poți să mă supraveghezi, de ce te-aș minți?

– Dar ca cel care ești singurul ce a supraviețuit lui Hong Kong Shuai, cred că ar trebui să-l verifici. Spuse el de agitându-și ochii negri ca o vulpe și uitându-ne la Lu Yi Peng de parcă știa ceva.

Tânărul polițist îl privi, dar nu a avut timp să spună nimic pentru că Chen Qin vorbi primul.

– Așa cum a sugerat Khun Wei, inspectore, săptămâna aceasta vei urmări mișcările lui Hong Kong Shuai. Pe cine contactează, cu cine vorbește la telefon și vei raporta din când în când.

Lu Yi Peng rămase cu gura deschisă. Se uită la comandant cu o expresie îngrijorată. Wei Jin Yi zâmbi satisfăcut și se ridică.

– Auzind acest lucru, mă simt ușurat. Voi aștepta să aud vești bune.

După ce spuse acestea, ieși din camera de interogatoriu.

Lu Yi Peng se întoarse spre comandant și-l întrebă :

– De ce i-ați promis așa ceva?

Chen Qin se uită la fața lui și zâmbi.

– Chiar dacă Wei Jin Yi e trecut pe lista noastră neagră și nu mi-e foarte simpatic, ceea ce a spus este întemeiat. Serviciul nostru de informații a auzit, de asemenea, că va sosi o mare încărcătură de organe în această săptămână. Dar încă nu este posibil să știm cu ce vapor și în ce port va ajunge această încărcătură. Se pare că încă nu au luat contact cu porturile. Probabil că vor aștepta până în ultima clipă ca să ne evite ca de obicei. În orice caz, va trebui să fii cu ochii pe Hong Kong Shuai. Cât despre Wei Jin Yi, vom trimite pe altcineva să-l supravegheze.

Lu Yi Peng dădu din cap și întrebă :

– De data aceasta pot să merg cu căpitanul To Pheng?

Chen Qin ridică mirat din sprâncene.

– Poți să-l duci pe To Pheng în conacul lui Hong Kong Shuai? Am auzit că nu-i lasă pe străini să intre acolo.

Lu Yi Peng se uită la comandant, ce părea șocat, apoi îi apăru imediat o expresie de jenă.

– Credeți că Hong Kong Shuai  va permite să rămân să-l supraveghez la el în conac?

– Ei bine…trebuie neapărat să fim cu ochii pe el tot timpul.

– Wei Jin Yi are un loc de reședință cunoscut și deci îl putem verifica, dar Hong Kong Shuai a fost văzut la față doar de tine. Chiar dacă jumătate din armată ar fi trimisă să păzească conacul, nu sunt sigur că voi putea să-l supraveghez tot timpul. În plus, el ar putea să ia măsuri drastice dacă se știe supravegheat.

Lui Peng dădu din cap supus, realist.

– Dar nu știu ce motiv voi putea invoca pentru a-l putea supraveghea timp de 24 de ore.

Chen Qin se întoarse să se uite la el și spuse zâmbind șmecherește :

– Mașina mea e parcată la primul etaj, inspectore. Te poți ciocni cu ușurință de ea.

…………………………………………………………………………………………

 

Hong Kong Shuai râdea din toate băierile. Aflase că Lu Yi Peng fusese suspendat din serviciu pentru că intrase în mașina comandantului, ceea ce făcuse ca aceasta să fie complet distrusă. În plus, mașina pe care o lovise era o mașină guvernamentală.

– Cu adevărat demn de Xiao Peng Peng.

Lu Yi Peng se uită la persoana care vorbise și care stătea ca de obicei pe același fotoliu de piele.  Cacatoesul alb se odihnea pe stinghia din colivia de pe masă și scotea sunete ca și cum râdea.

Tânărul polițist se încruntă.

– Nu e vina mea, cine ar fi știut că transmisia unei mașini ar avea o astfel de problemă?

Hong Kong Shuai își luă un aer exagerat de simpatie în timp ce răspundea.

– Așa e,  transmisia era proastă, dar Peng Peng a trebuit să fie suspendat din serviciul guvernamental și să ia un concediu lung,  când de fapt șeful lui ar trebui să se ducă să facă controlul tehnic al mașinii.

Începu să râdă ca un nebun fără să se mai oprească.

Lu Yi Peng strânse din dinți.

 

Calmează-te. Acestui păun nebun îi place să te enerveze ca de obicei.

 

Tânărul încercă din răsputeri să se prefacă furios.

– Am lucrat pe brânci timp de 5 ani, dar a trebuit să fiu suspendat din serviciu din cauza acestui accident. Este cu adevărat umilitor. Mai bine îmi dau demisia și rămân cu tine.

Hong Kong Shuai clipi din ochi și se întoarse să-i vorbească  papagalului.

– Xiao Chikchik ai auzit ce a spus Xiao  Peng Peng? Cu siguranță va veni să locuiască cu mine.

– Pică cerul pe mine! Pică cerul pe mine! strigă cacatoesul  bătând din aripi.

Și cerul pică pe capul lui Lu Yi Peng. Îi venea să-l prindă, să-i rupă gâtul și să-l mănânce pe tot.

– Kong Shuai, nu mai învăța pasărea să vorbească ca o nebună.

Hong Kong Shuai râse amuzat apoi își luă un aer inocent.

– Nu eu l-am învățat. Xiao Chikchik a avut probabil o premoniție. Poate că pentru el e clar că vei rămâne aici. Și cerul i-a picat pe cap.

 

– Atunci să-i dovedim, de acord? Mă voi muta la tine astăzi, chiar acum.

– Peng Peng!

Acela care îl numise nu era o persoană, ci era acel cacatoes. Vorbise, zburase și venise să se agațe de umărul lui. Își frecă apoi capul de obrazul lui ca și cum și-ar fi pierdut penele. Apoi repetă apelul:

– Peng Peng!

– Oh… păcat… se pare că Xiao Chikchik și-a pierdut capul din cauza lui Peng Peng, spuse Hong Kong Shuai. Fața lui deveni îngrijorată de parcă ar fi fost pe cale să-și piardă mințile pentru că dragul lui copilul fusese răpit.

Lu Yi Peng își îndepărtă fața de acea pasăre. Cu mintea, voia să-l apuce să-l zdrobească pentru a-și alina furia, dar când se întoarse și văzu că se uita direct la el, nu se putu abține și inima i se topi.

 

Pot spune că e chiar drăguț, doar că are o gură cam mare.

 

– Să rămânem împreună, să rămânem împreună ! continuă cacatoesul apoi cu capul se frecă de obrazul lui fără să se mai oprească.

Hong Kong Shuai a avut imediat o expresie tulburată pe față.

– Dacă Xiao Chikchik spune asta, eu nu mai pot face nimic. Îl pot lăsa pe Peng Peng să se mute cu mine.

Lu Yi Peng nu se putu abține să nu răspundă.

– Uite n-ar trebui să crești o pasăre aici. Și pe urmă…nu m-ai invitat deja să stau cu tine?

– Ți-am cerut eu asta? Nu-mi amintesc deloc, spuse Hong Kong Shuai, în timp ce punea o față inocentă de îi venea să-i dai cu piciorul în fund.

Lu Yi Peng strânse din dinți.

 

– Oh,  uitasem.  Ești atât de bătrân încât o iei razna și uiți lucrurile pe care le spui.

Hong Kong Shuai chicoti, ceea ce-l surprinse pe Lu Yi Peng.

Cacatoesul îi ciuguli ușor părul și își luă zborul.

– Gură rea, gură rea!

Lu Yi Peng voi să-l plesnească, dar rată ținta. Cacatoesul zbură în colivie și se așeză pe stinghie. Își înclină capul pentru a-l privi și a scoase un strigăt puternic. Se pare că își bătea joc de el.

Kong Shuai râse fericit. Lu Yi Peng părea că face hipertensiune arterială. Stătea acolo scrâșnind din dinți și fața i se înroșise. După o vreme reuși să vorbească.

– Kong Shuai, sunt foarte serios în privința faptului de a veni să locuiesc cu tine. Vorbesc serios. Șeful m-a tratat așa rău și eu mă simt descurajat.

– Oh! Xiao Peng Peng  este într-adevăr de plâns. Chiar vrei să vii să locuiești cu mine?

– Da, spuse Lu Yi Peng înclinând capul.

Hong Kong Shuai tăcu o clipă, apoi zâmbi brusc și spuse:

– Atunci urmează-mă în camera mea.

……………………………………………………………………………………

 

 

Lu Yi Peng era legat la ochi și flancat de servitorii lui Hong Kong Shuai ca de obicei. Era deja bine că păunul nebun nu-l otrăvise sau nu îl bătuse până când să leșine. Dar legat la ochi așa, chiar dacă își număra pașii, nu-i servea la nimic.  În cele din urmă, auzi zgomotul unei uși care se deschidea. Bănui că ajunsese în dormitorul lui Red Peawfol. Dar nu putea fi sigur decât când își va da jos legătura de pe ochi. Ceva îi fusese pus în jurul gâtului și auzi un clic puternic. Tânărul polițist trase legătura de pe ochi și imediat strigă:

– Ce?!

Hong Kong Shuai zâmbi dezvăluindu-și dinții. Când scoase un lanț mic din buzunar, privirea lui Lu Yi Peng aproape că îl înjunghie.

– Xiao Peng Peng, este cu adevărat foarte drăguț.

Lu Yi Peng voia să-l blesteme, își duse mâna la gât și constată că purta o zgardă din piele. În plus, se pare că avea o încuietoare cu lacăt cu cheie. Tânărul polițist, urlă imediat:

– Nu sunt un câine!

– Nu am spus că ești un câine spuse Hong Kong Shuai păstrând o față serioasă.

Nu aș cumpăra o zgardă atât de scumpă pentru un câine.

Lui Peng nu se simțea deloc mândru.

– Nu știam mai înainte că ai gusturi atât de excentrice, spuse Lu Yi Peng cu voce ridicată.

Dar Hong Kong Shuai izbucni în râs.

– Oh… ofițer de poliție este doar o zgardă. Nu mă trata de personaj grotesc. Nu te voi biciui, nu te voi lovi și nu voi arunca cu ulei încins peste tine. Nu te voi pune pe un cal triangular și nu te voi lega de o scândură de balansoar.

Lu Yi Peng se uită imediat la persoana care vorbise.

– Oh, cred că asta mai lipsea. Pentru că înainte am fost răpit, legat, încătușat și violat până în zori. Le-am avut pe toate. Să spunem că ești deja un psihopat.

– Peng Peng, mă provoci? spuse Hong Kong Shuai smucind ușor de lanț și ridică mâna pentru a mângâia chipul fin al tânărului polițist. Apoi îi prinse ușor bărbia uitându-se drept în ochii lui cu o privire un pic amenințătoare.

– Vrei să încerci? În sala de mese este un sfeșnic mare. Dacă pică ceară pe tine, s-ar putea să te arzi.

– Încearcă-l pe tine! strigă Lu Yi Peng, apoi îl împinse.

Hong Kong Shuai îi întoarse spatele și râse.

– Hai să mâncăm, mi-e foame.

…………………………………………………………………………………….

 

Lu Yi Peng fu dus în sufragerie tot cu ochii legați. Dar de data aceasta nu era nevoie ca cineva să-l flancheze pentru că Hong Kong Shuai îl ținea de lanț. Gândindu-se la asta, chiar îl durea faptul de a fi un câine ținut în zgardă de acest păun nebun. Dar nu înțelegea cine îl dezlănțuise? Din câte știa, el însuși nu făcuse nimic Și nu știa de ce apăruse o așa schimbare bruscă de comportament la Hong Kong. Dacă se gândea, viața lui cu acest păun nebun nu fusese chiar atât de rea.

Când va trebui să dea raportul la comandant, cum va îndrăzni să vorbească  despre o chestiune atât de rușinoasă?

Prin urmare, Lu Yi Peng nu putea decât să continue cu curaj să-și îndure soarta. Într-o zi probabil că îl va putea târî pe acest păun nebun în închisoare. Poate de data asta?

Când își scoase legătura de pe ochi, primul lucru pe care-l văzu nu fu  farfuria cu mâncare ci un sfeșnic mare cu 5 lumânări albe, pe o masă separată. Flăcările pâlpâitoare ale lumânărilor îi dădură o senzație bruscă de frig pe coloana vertebrală.

– Peng Peng, vrei o lumânare? întrebă Hong Kong Shuai  cu o voce glumeață.

Lui Peng îl privi, apoi cu capul plecat mâncă fără să scoată niciun cuvânt. Hong Kong Shuai chicotea în timp ce mânca. Cei doi mâncară tăcuți. Nu era nimeni în jurul lor pentru a-i stânjeni. Se auzea din când în când zgomotul lanțului. Lu Yi Peng observă că celălalt capăt al lanțului era atașat cu un lăcățel de propria încheietură a lui Hong Kong Shuai. Asta era bine, tipul ăsta nu putea fugi de el. Dar cheia rămânea la Hong Kong. Gândindu-se la asta, Lu Yi Peng  ridică imediat mâna pentru a-și freca fruntea. Cum putea obține cheia?

 

– Pen Peng, ce s-a întâmplat? Mâncarea nu e delicioasă? spuse Hong Kong Shuai, când văzu persoana care stătea lângă el comportându-se ca și cum ar fi fost într-o suferință totală.

Lu Yi Peng oftă din greu, apoi se întoarse și își plesni față.

– Ei bine, mă ții așa, înlănțuit și mie îmi este foarte rușine. Dacă se întâmplă să pierzi cheia, cum voi putea să-mi mai arăt fața?

Hong Kong Shuai se uită la el și izbucni în râs.

– Peng Peng, dar pe cine crezi tu că vei întâlni? Nu ai spus că ai să rămâi cu mine 24 de ore din 24?

Tânărul polițist se îngrijoră dintr-o dată.

– Chiar dacă îmi doresc foarte mult să fiu cu tine tot timpul, tu vei  fi mereu cu mine? Cheia este la tine. Dacă pleci în miezul nopții lăsându-mă să dorm singur, ce ar trebui să fac?

După ce spuse acestea ridică ochii și se uită la Hong Kong Shuai încercând să-l înșele că se simțea cu adevărat rănit. Hong Kong Shuai ridică o sprânceană și zâmbi.

– Vai de mine! Xiao Peng Peng, așa cum ai vorbit, mă sperii.  Ți-e teamă că Kong Shuai va dispărea pentru o seară, ca zilele trecute?

Fără să aștepte un răspuns, Hong Kong Shuai trase imediat de lanț pentru a fi mai aproape de gâtul lui Lu Yi Peng.

– Nu-ți fie frică Peng Peng, indiferent dacă există o cheie sau nu, dacă vreau să plec, plec, pentru că nimeni nu mă poate împiedica să fac ceea ce vreau.

Lu Yi Peng fu surprins. Acestea fiind spuse, cheia nu mai era importantă. Probabil că acest tip putea alege cu ușurință el însuși ce să facă și ce să nu facă. Chiar dacă tânărul polițist nu putea să facă nimic, continuă să joace teatru.

– M-ai înlănțuit și vrei să mă abandonezi? Nu am pe nimeni altcineva în afară de tine.

După ce spuse asta, îi veni să vomite, dar preferă să verse un râu de lacrimi de parcă ar fi pierdut pe cineva drag.

Kong Shuai se uită la fața lui, de parcă ar fi văzut o fantomă. Se ridică și șterse lacrimile care căzuseră în colțul ochilor tânărului polițist.

– Nu pot suporta deloc să te văd plângând, îmi vine să plâng și eu așa. Dar cred că ai lacrimi din cauza fumului de la lumânări, nu? Nu-mi spune că plângi.

Lu Yi Peng se uită imediat la el. Kong Shuai continuă cu o voce gravă joasă aproape înfricoșătoare.

– Nici să nu te gândești să faci pe prostul cu mine.

Hong Kong Shuai întinse mâna și apucă sfeșnicul mare de pe masă. Lu Yi Peng bătu în retragere și vru să fugă, dar nu putu. Lanțul fu tras înapoi de Hong Kong Shuai. In situațiile normale când nu era legat fusese întotdeauna învins. De data aceasta era înlănțuit și în mai puțin de 5 secunde fu obligat să se așeze  pe masă.

Kong Shuai, te rog, te rog, nu te mai juca.

Lu Yi Peng încercase să-l implore.

Dar Hong Kong Shuai nu răspunse. Ridică încet cămașa tânărului până când dezvălui o grămadă de mușchi abdominali puternici, apoi luă sfeșnicul. Lu Yi Peng aproape că încetă să respire când Hong Kong Shuai aplecă sfeșnicul deasupra lui. Ceara fierbinte începu să-i curgă pe abdomen picătură cu picătură.

În comparație cu alte forme de durere, picăturile de lumânare fuseseră ca o mâncărime. Dar nu știa de ce bărbăția lui se trezea. Un zâmbet misterios apăru pe fața lui Hong Kong Shuai  și imediat stinse lumânările. Abia atunci Lu Yi Peng își dădu seama că mâna lui Kong Shuai îi freca sexul.

Hong Kong Shuai își retrase mâna și se apăsă cu corpul pe sexul lui Lu Yi Peng. Începu să se frece într-o cadență înnebunitoare, strângându-l în brațe. Lu Yi Peng se înfierbântă imediat. Ceara uscată de pe abdomen căzu la pământ. Încercă să-l prindă de mână pe Hong Kong Shuai, dar nu reuși.

– Peng Peng, picăturile de ceară te-au excitat? Ești cu adevărat în formă.

Fața lui Peng Peng deveni roșie, aproape întunecată și răspunse:

– Kong Shuai, nu te mai freca de sexul meu.

– Ba chiar îl voi freca, spuse Hong Kong Shuai cu o față serioasă și întinse cealaltă mână ca să o apuce din nou.

Lu Yi Peng îl prinse din mână. Era una dintre puținele dăți când putea ține în mâna sa mâna lui Hong Kong Shuai, dar și așa, acesta păstra ferm poziția strategică.

Lu Yi Peng simțea fiori reci pe spate. Greutatea mâinii lui Hong Kong Shuai, care o ținea pe sexul lui  nu era nici grea nici ușoară, dar era suficient să te facă să ghicești ce se întâmplă.

În cele din urmă, tânărul polițist se dădu bătut. Hong Kong Shuai zâmbi mulțumit, dar nu-și putu retrage cu ușurință mâna, continuă să i-o frece și să o frământe de parcă ar fi căutat ceva.

După o vreme Lu Yi Peng strânse din dinți și întrebă:

– Kong Shuai, ai un prezervativ?

– De ce întrebi?

 

Lu Yi Peng nu răspunse imediat, în schimb întinse mâna și apucă șoldurile celeilalte persoane, apoi exercită forța pentru a se apăsa pe sexul lui Hong Kong Shuai. Acesta din urmă îl pocni zgomotos peste mână.

Apoi îi apropie fața pentru a-l săruta. Își supseră vârfurile limbilor împreună pentru un timp. Apoi tânărul vorbi din nou.

– Vreau să o fac acum chiar acum, spuse el înainte să sărute din nou acele buze cu pasiune. Își mișcă mâna pentru a mângâia șoldurile celeilalte persoane. Apoi se împinse iar și iar cu emoție in sexul lui Kong Shuai.

Acesta trase aer în piept cu emoție.

 

– Văd că lui Peng Peng îi plac picăturile de ceară.

 

Lu Yi Peng se încruntă, dar își scoase pantalonii. Apoi se dezbracă de lenjerie. Descheie nerăbdător pantalonul lui Kong Shuai și făcu să cadă lenjeria.  Organele lor fierbinți, ridicate se frecau ușor între ele. Hong Kong Shuai scutură spatele și oftă de ușurare. Îl îmbrățișă în grabă pe Lu Yi Peng.

– Ai prezervative?

Lu Yi Peng ridică mirat o sprânceană.

– Eu nu am, răspunse tânărul polițist.

Hong Kong Shuai îl bătu pe umăr.

– Chiar ești neglijent. De ce nu te obișnuiești să le porți cu tine?

Pentru că de obicei văd că le porți tot timpul. Mi-e prea lene să le port.

Kong Shuai se încruntă imediat.

– Bărbat arogant, spuse el împingându-l, apoi își ridică pantalonii.

Tânărul polițist rămase nedumerit.

–  Kong Shuai?!

– Nu te las să o faci astăzi. Mai târziu, în cursul zilei, vei învăța cum  să te  pregătești.

Lu Yi Peng gâfâia cu greu și abia își încheie pantalonii că Hong Kong Shuai  îl târî afară din sufragerie trăgând de zgardă.

……………………………………………………………………………………

 

 

– Ce mai vrei? întreba Hong Kong Shuai după ce îl duse pe Lu Yi Peng înapoi în dormitor.

Tânărul polițist se încruntă și se uită la el.

– Am rămas cu ea ridicată.

– Oh… gemu cealaltă persoană și se uită în jos între picioarele lui.

Lui Banks se uită din nou la el, înainte de a se întoarce cu privirea spre o altă direcție.

– De ce ți-e rușine? Acest lucru este firesc. Dacă e capabil să rămână așa, înseamnă că ești tânăr și puternic spuse Hong Kong cu o dispoziție bună. Apoi întinse mâna și-l plesni peste umăr.

– Dacă te simți inconfortabil, scoate-o și termină-te.

– Las-o baltă, voi pleca, spuse Lu Yi Peng.

De data aceasta, cealaltă persoana clătină din cap.

– Nu te las să pleci. Vei fugi și te vei întoarce din nou la secția de poliție. Hai, scoate-o în baie. Eu voi face o baie chiar acum.

– Chiar dacă mă ții de zgardă? întrebă tăios Lu Yi Peng.

Kong Shuai se întoarse și dădu din cap.

– Bineînțeles.

 

………………………………………………………………………………………………….

Baia din dormitorul privat al lui Hong Kong Shuai nu era nici îngustă, nici largă. Chiar dacă avea un jacuzzi, nu însemna că cealaltă persoană care intrase era invizibilă. Și cel mai important, lanțul care îi ținea împreună avea doar 1 m lungime. Lui Lu Yi Peng îi venea să muște gâtul acelui păun nebun.

Trebuia să facă o baie, dar ca să o facă, trebuia să-și dea jos cămașa. Rămase în picioare așteptând îngrijorat. Ca să-și scoată cămașa, Hong Kong Shuai trebuia să elibereze lanțul care i-a era atașat la încheietura sa. Va profita de acel moment. Va trage de lanț și-i va prinde încheieturile. Ar putea să fie o idee ciudată, dar era mai bine decât să fie înlănțuit de o altă persoană la celălalt capăt.

După cum era de așteptat, Hong Kong Shuai își scoase cămașa care se opri la încheietura ce avea lanțul atașat de ea. Lu Yi Peng încercă să se concentreze pe acea încheietură, uitând de pieptul alb și sexul umflat care era în apropierea lui. Acesta era momentul în care Hong Kong Shuai  va deschide lăcățelul. Deschise repede lăcățelul și pe urmă…

 

Clic!

 

Lu Yi Peng rămase cu gura deschisă și apoi izbucni:

– Faci magie?!

Hong Kong Shuai se întoarse imediat și Lu Yi Peng îl privi confuz cum își scotea cămașa. Nu putea să-și creadă ochilor. Își scosese cătușa de la cealaltă mână, apoi o trecuse pe cealaltă și nu durase decât 3 secunde.

 

Cine e această persoană?

 

-Peng Peng, ce se întâmplă? Ți-a crescut tensiunea arterială? întrebă cu un aer inocent Hong Kong Shuai și se apropie de el.

Lu Yi Peng trebui să tragă în sus acel lanț pentru a fi sigur că nu visa și că lăcățelul era acum la cealaltă încheietură.

– Kong Shuai , ce fel de truc ai folosit? Cum ai scos cătușele și le-ai pus la cealaltă mână atât de repede?

Hong Kong Shuai se uită la el, apoi izbucni în râs.

– Doamne, este un lucru așa de ciudat? Aștept să te antrenezi până vei avea aceeași vârstă ca a mea. Vei putea să o faci singur, spuse  el și făcu o pauză pentru o clipă.

– Lu Yi Peng, dă-ți cămașa jos sau trebuie să ți-o scot eu?

 

Lu Yi Peng miji ochii și împinse mâna care se întindea pentru ai descheia cămașa și se blestemă. Dacă ar fi purtat un tricou, ar mai fi putut găsi o scuză ca să scoată zgarda. Dar poate că acest păun nebun ar fi putut folosi foarfecile sau ar fi putut să-l taie cu un cuțit. Când făcuse tipul ăsta ceva normal, ca o ființă umană?

Kong Shuai părea cu adevărat hotărât să facă o baie. Își scoase. fiecare piesă de îmbrăcăminte, chiar și lenjeria intimă.

 

Nu-i era rușine de ochii lui?

 

Lu Yi Peng se uită la păunul roșu sânge de pe spatele alb și la șoldurile înguste. Kong Shuai se pregătea să intre în jacuzzi.

La naiba ! Lucrurile deveneau mai grele ca înainte.

– Dezbracă-te și să intră în jacuzzi, spuse Hong Kong Shuai și smuci brusc lanțul când văzu că Lu Yi Peng era încă în picioare și cu chiloții  pe el. Apucă elasticul chiloților, trase de el și se aplecă să vadă, apoi continuă zâmbind.

– Eu mi-am dat chiloții jos, dă-ți-i și tu pe ai tăi.

În cele din urmă, Lu Yi Peng trebui să-și dea jos lenjeria, apoi  merse cu mâinile acoperindu-și sexul și intră în jacuzzi.

– Poți să te prefaci că ești o femeie și intri în patul unui bărbat pentru prima dată, spuse Hong Kong Shuai uitându-ne cu atenție la mâinile lui Lu Yi Peng.

Apa caldă era confortabilă, dar Lu Yi Peng nu se simțea deloc în largul lui. Hong Kong Shuai arăta fericit văzând privirile sale intense ale Lui Lu Yi Peng. Acesta se simți iritat. Problema era că falusul lui, pur și simplu  nu se calma. Apa caldă îl făcuse să se ridice și mai tare. Lu Yi Peng era excitat la maxim si își arcui corpul pentru a-l face pe Kong Shuai să înțeleagă.

– Nu se va culca curând.

Lu Yi Peng îi lansă o privire furioasă. Obraji îi deveniseră roșii.

– Cine ar face așa ceva în fața altora?

– Hai, a crescut deja atât de mult. De ce ți-e așa rușine? Nu ești un copil de 15 ani.

Hong Kong Shuai încercase să-l consoleze, dar Lu Yi Peng stătea nemișcat acolo complet încordat. Hong Kong Shuai se uită la el și oftă din greu.

– Nu mă pot abține, te voi trata ca pe un prieten.

După ce spuse, aceștia își desfăcu picioarele la maxim. Ochii lui Lu Yi Peng se încețoșară într-o clipă și arăta ca o persoană care nu se putea controla. Continua să stea în picioare în jacuzzi, așa că Hong Kong îi dădu o lovitură cu piciorul, dezechilibrându-l. Înainte ca polițistul să cadă pe spate și să lovească marginea căzii,  Hong Kong Shuai îi înfășură lanțul în jurul gâtului. Lu Yi Peng își recapătă puțin cam calmul.

– Hai, ocupă-te de tine, o să obosești dacă întârzii, îl îndemnă Hong Kong Shuai.

Lui Yi Peng își mișcă mâna în jos pentru a apuca acea parte a lui. Se holbau unul la altul în timp ce se răsfățau cu mâinile. Lu Yi Peng privea coapsele albe, partea aceea care era îngroșată în mâinile lui Hong Kong Shuai, acel piept îngust pe care avea ocazia să-l atingă din când în când și acea față netedă subțire care era încruntată între sprâncene.

Sunetul apei era puternic și se amesteca cu sunetul respirației. Fețele lor începură să se aplece una spre alta. Se sărutară cu pasiune, mișcându-și mâinile în continuare, ca și cum nu puteau folosi acel sărut pentru a se transporta pe tărâmul ceresc.

În cele din urmă Lu Yi Peng ejaculă. Tânărul avea respirația tăiată. Tresări când Hong Kong ateriză pe pieptul lui, acesta era un comportament puțin ciudat. Era adevărat că după ce că se abținuse aproape toată seara Hong Kong Shuai se comporta ca și cum era complet epuizat. Acum se lipise de el și-l săruta înflăcărat. Dar fiecare o făcuse…

În ciuda acestui fapt, Lu Yi Peng ridică mânăm strânse silueta în brațele lui și spuse:

–  Kong Shuai… nu te duce nicăieri în seara asta… rămâi cu mine.

Hong Kong Shuai închise ochii, apoi scoase un

– Da…

 

NOTĂ

[1] Vulpe

[2] Crud

[3] Reamintesc: el este șeful secției C4

[4] Fabricant thailandez de ochelari de lux

[5] Reamintesc: formulă de salut politicoasă, spusă de bărbați. Ține loc de buna ziua, la revedere, bine ai venit, bună seara, noapte bună etc

Loading

Care este reacția ta?
+1
2
+1
1
+1
2
+1
4
+1
1
+1
0
+1
0

3 Comments

  1. I do not know if it’s just me or if perhaps everyone else experiencing issues with your site.
    It looks like some of the text on your content are running off the screen. Can someone else please provide
    feedback and let me know if this is happening to them too?

    This could be a issue with my internet browser because I’ve had this happen before.
    Cheers

  2. Hi there, its good piece of writing regarding media print, we all understand media is
    a fantastic source of data.!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *