Piesa lipsă -Capitolul 14

Ji Anan a intervenit imediat în apărarea fratelui său, spunând:

– Fratele meu nu este genul de persoană care să abuzeze de puterea sa. Dacă și-a folosit mâinile în timpul petrecerii de logodnă de aseară, cu siguranță a avut un motiv întemeiat.

Zhou Yang a dat din cap.

– Și eu cred la fel.

Nu părea să vrea să discute mai mult și a propus:

– Să mergem să ne uităm la mașini.

Dar Ji Anan a scos un sunet de surpriză și a arătat spre ceva aflat la mică distanță, spunând:

– Nu este acela fratele pe care tocmai l-ai cunoscut?

Cu o seară înainte, la petrecerea de logodnă, Shen Mo îl văzuse de la distanță pe fratele vitreg al lui Zhou Yang. Acum, că l-a văzut mai de aproape, a observat că într-adevăr semăna cu fratele său. Cu toate acestea, cei doi arătau complet diferit. Zhou Yang era rezervat și taciturn, în timp ce fratele său, Zhou Chu, era vorbăreț și avea atitudinea unui afemeiat.

Zhou Yang nu a simțit nicio simpatie pentru acest frate care tocmai fusese recunoscut de familie și, pe un ton rece, a spus:

– A venit acasă recent și nu și-a cumpărat încă o mașină, așa că a venit și el să arunce o privire.

– Vrei să te duci să-l saluți?

– Nu e nevoie să îi acorzi atenție.

Nici Ji Anan nu s-a gândit prea mult la Zhou Chu, așa că l-a luat pe Zhou Yang de braț și au continuat să meargă. Shen Mo, care mergea împreună cu ei, s-a simțit inconfortabil și a decis să se îndepărteze pentru a explora pe cont propriu.

Ji Anan, care încă se concentra pe „sarcina” pe care i-o atribuise Ji Mingxuan, părea reticentă, dar Zhou Yang a spus:

– Bărbații și femeile au gusturi foarte diferite, mai bine Shen Mo să aleagă singur.

Abia atunci Ji Anan a fost de acord și a plecat cu Zhou Yang.

Shen Mo și-a amintit că Ji Mingxuan a menționat ideea de a-i cumpăra o mașină înainte, dar el a refuzat întotdeauna. De data aceasta, după ce s-a gândit la asta, și-a dat seama că ar putea fi util să aibă o mașină. Desigur, nu avea nevoie de banii lui Ji Mingxuan; după câțiva ani de muncă, acumulase suficiente economii pentru a-și permite o mașină ieftină și practică.

Cu acest gând în minte, Shen Mo s-a concentrat pe găsirea unei mașini și, în cele din urmă, a găsit într-adevăr o mașină potrivită. Era pe cale să urce în mașină pentru a o testa, când cineva l-a bătut pe umăr.

Shen Mo s-a întors și, spre surprinderea lui, l-a văzut pe Zhou Yang.

Uitându-se în jur, nu a văzut-o pe Ji Anan.

– Unde este domnișoara Ji?

– S-a dus la baie., a răspuns Zhou Yang, apucându-l de braț pe Shen Mo și adăugând:

– Am ceva să-ți spun.

Shen Mo a răspuns imediat:

– Nu avem nimic de discutat.

– Shen Mo…

Zhou Yang și-a coborât vocea, pentru a nu fi auzit de oamenii din jur.

– Nu trebuia să vin astăzi, dar când Anan mi-a spus că ești aici, am venit special să te caut.

– Nu uita că chiar ieri te-ai logodit oficial cu domnișoara Ji.

Fața lui Zhou Yang a devenit imediat sumbră.

Cu toate acestea, nu a renunțat la strânsoarea brațului lui Shen Mo și a spus:

– Hai să vorbim despre asta în altă parte.

Shen Mo nu a vrut să creeze o scenă în public, așa că l-a urmat până la ieșirea de urgență. Odată ce au ajuns la scări, s-a oprit și, eliberându-și strânsoarea, a întrebat:

– Ce vrei să spui?

Zhou Yang a tăcut pentru o vreme, privindu-l cu o expresie complexă. Apoi a spus:

– Acum trei ani, când am fost în străinătate… Ți s-a întâmplat ceva?

Corpul lui Shen Mo s-a înțepenit ușor. După un moment, a răspuns:

– A trecut prea mult timp, nu-mi mai amintesc.

– Noaptea trecută, când Ji Mingxuan l-a bătut pe acel tip, am simțit că era ceva ciudat. O persoană mândră ca el nu ar avea niciodată o problemă cu un bodyguard. A trebuit să insist mult timp până când vărul meu a mărturisit că a încercat să te deranjeze în trecut.

Shen Mo și-a strâns instinctiv mâna dreaptă.

Zhou Yang, care se afla deja lângă el, a mai făcut un pas înainte și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat când am fost în străinătate? De ce, la întoarcerea mea, nu te-am mai putut contacta? Unde ai fost?

– Are sens să discutăm aceste lucruri acum?

– Bineînțeles că are! Întotdeauna am crezut că m-ai părăsit pentru că te-ai răzgândit, dar dacă…

– Dar dacă nu ar fi fost așa? Ce ai schimba? Ai părăsi-o pe domnișoara Ji? Te-ai gândit vreodată că vărul tău nu avea niciun motiv personal să se răzbune pe mine? De ce s-a întâmplat asta?

Zhou Yang nu știa ce să răspundă.

Văzându-l că se zbate, Shen Mo a lăsat să-i scape un zâmbet.

Făcând aluzie la acel zâmbet, s-a apropiat de Zhou Yang și i-a ajustat gulerul cămășii, așa cum făcea când erau intimi în trecut.

– Știi foarte bine de ce, doar că nu vrei să recunoști. Părinții tăi, sau cel puțin mama ta, știau deja totul despre noi. Ea a avut grijă să trimită pe cineva să mă amenințe, spunându-mi să nu mai apar niciodată în fața ta.

Zhou Yang s-a înroșit și a întrebat:

– Deci tu atunci…

– Nu este nevoie să vorbim despre trecut. Shen Mo a terminat de a-și ajusta gulerul și și-a netezit pliurile de pe cămașă.

– Acum este momentul să privești înainte. Domnișoara Ji te iubește, nu o dezamăgi.

Imediat după incidentul de acum trei ani, Shen Mo a simțit resentimente, dar acum inima i se calmase. Erau atât de multe povești de dragoste în lume care se terminau fără răspunsuri, nu merita să suferi pentru asta.

După ce a spus tot ce avea de spus, Shen Mo s-a întors și a ieșit pe scări, fără să-i pese cum va reacționa Zhou Yang.

Când a ajuns la ieșire, a auzit un zgomot slab.

Întorcându-se, a văzut pe cineva sprijinit de perete, fumând. Când și-a ridicat privirea, Shen Mo l-a recunoscut pe Zhou Chu, fratele vitreg al lui Zhou Yang.

Shen Mo a fost surprins și s-a întrebat de cât timp era acolo și dacă auzise conversația lor.

Zhou Chu, cu nonșalanța sa obișnuită, și-a îngustat ochii și i-a zâmbit.

Shen Mo s-a gândit la asta, dar conversația cu Zhou Yang nu atinsese niciun subiect compromițător, așa că nu s-a mai gândit la asta și i-a dat din cap lui Zhou Chu.

După acest mic episod, Shen Mo și-a pierdut interesul pentru cumpărarea mașinii și s-a uitat în jur fără să găsească nimic care să-i placă. În cele din urmă, Ji Anan a ales o mașină, dar Zhou Yang a fost cel care a semnat contractul și a plătit.

Chiar dacă Zhou Yang avea obligații familiale și nu a putut lua cina cu logodnica sa, Ji Anan era încă bine dispusă și a glumit cu Shen Mo tot drumul spre casă. În acea seară, imediat ce Ji Mingxuan s-a întors acasă, s-a grăbit să-i spună totul.

Ji Mingxuan a ascultat-o zâmbind, cu o urmă de regret în voce:

– M-am gândit să-ți ofer una, dar cumnatul meu mi-a luat-o înainte.

Ji Anan l-a împins în grabă pe Shen Mo înainte, spunând:

– Frate mai mare, dă-i lui Shen-ge un cadou.

Abia atunci Ji Mingxuan s-a uitat la Shen Mo și a întrebat:

– Ai găsit o mașină care îți place?

– Nu am văzut nimic potrivit.

– Atunci nu contează., a răspuns Ji Mingxuan, pe un ton neutru care nu lăsa să se vadă dacă era mulțumit sau supărat.

În trecut, Shen Mo s-ar fi temut de acea atitudine ambiguă, temându-se că îl jignise pe Ji Mingxuan. Acum, însă, nu-i mai era teamă de ea și doar se uita la mâna dreaptă a lui Ji Mingxuan.

Bărbatul își rănise ușor mâna în timp ce lovise pe cineva cu o seară înainte. Acasă, Shen Mo îi pansase rana și îi pusese un plasture găsit la fundul unui sertar. Plasturele, probabil era al lui Ji Anan, avea pe el desene cu mici personaje de desene animate. Ji Mingxuan plecase la birou în acea dimineață cu plasturele încă pe mână și se pare că încă îl mai avea când s-a întors acasă.

Shen Mo s-a întrebat dacă a participat la o întâlnire cu acel petic amuzant pe mână.

Ji Mingxuan a observat și el privirea lui Shen Mo și a tușit ușor, ascunzându-și mâna la spate, spunând:

– Să mergem să mâncăm.

După cină, Ji Mingxuan a făcut un duș. Când a ieșit, își scosese bandajul. Shen Mo a crezut că l-a aruncat, dar în timp ce se spăla pe dinți, a observat că ceva în paharul lui Ji Mingxuan era diferit de normal.

Paharul, care în mod normal era de o culoare neutră, avea acum o pată multicoloră. Shen Mo l-a ridicat și a văzut că pe el era peticul mic pe care Ji Mingxuan îl purtase toată ziua.

A fost surprins și s-a uitat la pahar pentru o clipă înainte de a-l pune la loc.

În acea noapte, Ji Mingxuan nu a putut dormi bine.

După ce a stins lumina, s-a tot răsucit în pat, ca și cum sub saltea s-ar fi ascuns un bob de mazăre care o chinuia pe „Prințesa” Ji, împiedicându-l să doarmă.

Shen Mo era genul de persoană care dormea imediat, dar acel zvârcolit constant îl ținea treaz. Era cât pe ce să înceapă să numere oile când l-a auzit pe Ji Mingxuan strigându-l cu o voce joasă: – Shen Mo…

Shen Mo nu se putea preface că doarme, așa că a răspuns:

– Hmm?

– Tu nu dormi?

– Nu încă.

Ji Mingxuan a tăcut pentru o clipă, apoi s-a ridicat și a aprins lumina de lângă pat.

Lumina era ușor enervantă, iar Shen Mo și-a acoperit ochii cu mâna. În mijlocul stupoarei, l-a văzut pe Ji Mingxuan scoțând ceva de sub pernă.

Poate că acolo este într-adevăr o mazăre?, s-a gândit Shen Mo, dar apoi l-a văzut pe Ji Mingxuan aruncând acel obiect spre el, ca și cum ar fi fost o armă, și i-a spus cu indiferență:

– Oricum aduna praf în garaj, folosește-o cum vrei.

Shen Mo a fost surprins și s-a așezat pentru a se uita mai bine. Obiectul pe care Ji Mingxuan îl aruncase spre el era o cheie de mașină.