Piesa lipsă- Capitolul 3

Corpul lui Shen Mo era atât de slăbit încât abia se putea ține pe picioare. Ji Mingxuan l-a susținut de talie cu o mână și, întorcându-se spre ușă, a spus:

– Zhou Yang, ai văzut destul?

De îndată ce Shen Mo a auzit acest nume, s-a trezit brusc din stupoare și a încercat să se întoarcă, dar Ji Mingxuan l-a ținut ferm în îmbrățișarea lui.

După o clipă, vocea lui Zhou Yang s-a auzit venind de la intrare:

– Ai fost plecat mult timp, Anan era puțin îngrijorată și m-a rugat să vin să văd ce faci.

– Nicio problemă, Shen Mo nu se simte foarte bine.

– Are nevoie să meargă la spital?

– Nu este necesar, îl voi pune pe șofer să vină și să-l ducă acasă.

Zhou Yang l-a strigat brusc pe nume:

– Ji Mingxuan!

Bărbatul a zâmbit:

– Poți să-mi spui ”Frate mai mare”, așa cum face Anan, oricum vom fi în curând o familie.
El a pronunțat cuvintele „o familie” deosebit de emfatic.

Zhou Yang a tăcut pentru o clipă, apoi i s-a auzit zgomotul pașilor în timp ce se îndepărta.
Shen Mo a ascultat acei pași îndepărtându-se din ce în ce mai mult și s-a simțit secătuit de toată energia. Imediat ce Ji Mingxuan i-a dat drumul, s-a prăbușit lângă chiuvetă.

Ji Mingxuan nu i-a acordat nicio atenție; în schimb, și-a scos calm inelul și s-a spălat pe mâini.
Shen Mo nu s-a putut abține să nu-l întrebe:

 – Domnule Ji, a fost intenționat mai devreme?

Ji Mingxuan, concentrat pe spălarea mâinilor, a răspuns cu o întrebare:

 – Ce crezi?

Shen Mo a înțeles imediat răspunsul.
Mâinile lui Ji Mingxuan erau extrem de frumoase; după ce le-a spălat, și-a pus inelul înapoi pe deget, s-a uitat la Shen Mo și a spus:

– Crezi că Zhou Yang se va logodi în curând cu sora mea?

Shen Mo a dat din cap,

 – Cred că da.

Uitându-se la propria mână stângă, Shen Mo a spus încet:

 – Când domnul Ji vrea ceva, nu există nimic ce nu poate obține.

Ji Mingxuan și-a încrucișat ochii, făcând dificil de spus dacă era fericit sau furios, apoi s-a întors și a spus:

– Să mergem.

Băuse și nu putea să conducă, așa că a chemat șoferul pentru a-l însoți pe Shen Mo la vilă.
Shen Mo nu a simțit niciun disconfort fizic, dar după ce a petrecut atât de mult timp cu Ji Mingxuan, s-a simțit inexplicabil de obosit, așa că a adormit imediat ce a intrat în cameră.
De data aceasta a dormit profund și când s-a trezit, era deja trecut de ora zece seara.
Shen Mo nu luase cina și s-a gândit să coboare să pregătească ceva de mâncare, dar de îndată ce a intrat în bucătărie, s-a lovit de Ji Anan.

Amândoi s-au simțit puțin stânjeniți, dar în cele din urmă Ji Anan a fost cea care a rupt tăcerea:

 – Shen-ge.

Shen Mo nu știa cum explicase Ji Mingxuan relația lor, așa că a răspuns vag și a întrebat:

– Nici tu nu ai luat cina?

– Am mâncat, dar acum mi-e foame din nou, așa că am venit să văd dacă este ceva pentru o gustare de noapte.

– Sunt pe cale să gătesc niște tăiței, de ce nu mâncăm împreună?
Deși părea răsfățată, Ji Anan nu era deloc pretențioasă la mâncare, așa că a fost imediat de acord cu entuziasm. Shen Mo a găsit o jumătate de pachet de tăiței dintr-un dulap, a fiert niște apă și a început să gătească. Ji Anan i-a dat o mână de ajutor și au schimbat câteva cuvinte între timp.

– Shen-ge, te simți mai bine?

– Da, am fost doar puțin obosit, totul este bine acum. Îmi pare rău că nu ai putut mânca fructele de mare.

– Nu contează, fratele meu a spus că se va revanșa față de tine.

– Nu ați luat cina împreună?
Ji Anan, ușor stânjenită, a răspuns:

 – Am fost la cină la familia Zhou, nu-i mai văzusem pe unchi de mult timp.

Shen Mo a răspuns cu un simplu:

– Ah., apoi a continuat:

 – Am auzit că familiile voastre sunt foarte apropiate. Părinții lui Zhou Yang probabil te placă foarte mult.

– Da,  familiile Zhou și Ji au multe relații de afaceri. Am crescut cu Zhou Yang, dar el este o persoană destul de închisă, întotdeauna trebuia să fiu eu cea care lua inițiativa, până când am plecat în străinătate…

Ji Anan și-a mușcat buzele și a continuat să vorbească singură:

 – Am auzit că dacă amândoi sunt prima dragoste a celuilalt, sentimentele devin mai stabile. Nu știu dacă e adevărat…

Când apa pentru tăiței a început să fiarbă, Shen Mo a ridicat capacul și aburul fierbinte l-a lovit. A clipit și a răspuns cu o voce joasă:

– Este evident.
Fiind tânără, Ji Anan s-a simțit puțin stânjenită și a schimbat subiectul:

 – Este deja trecut de zece, de ce nu s-a întors încă fratele meu?

Shen Mo a adăugat două ouă în oală și a spus:

 – Socializați mai mult seara.

– Shen-ge, ești foarte bun. Ji Anan, curioasă, a întrebat:

 – Cum l-ai cunoscut pe fratele meu? A fost dragoste la prima vedere, sau a înflorit în timp?

Shen Mo nu se aștepta la aceste întrebări și s-a fript cu apă fierbinte, retrăgându-și imediat mâna. Nu a răspuns imediat, așa că, după o lungă clipă, lui Ji Anan începuse să i se pară ciudat.
Apoi Shen Mo a privit pe fereastră în noaptea întunecată, răspunzând liniștit:

– Domnul Ji… mi-a salvat viața.

Dacă nu era Ji Mingxuan, el ar fi fost mort sau mai rău.
Shen Mo nu avea cum să îl răsplătească decât cu propriul său corp. Din păcate, și aceasta era o sarcină dificilă: Shen Mo nu avea prea multă experiență, iar Ji Mingxuan își bătea adesea joc de el, spunându-i că arată ca un pește mort în pat.
În acea noapte, domnul Ji nu a venit acasă.
Înainte de a merge la culcare, Shen Mo s-a gândit serios o vreme și a simțit că era cu adevărat timpul să își perfecționeze abilitățile.

Nu avea adesea coșmaruri, dar atunci când avea, visul era întotdeauna același: era singur în întunericul tăcut, nerăbdător să dea un telefon. Numărul era gravat în inima lui și îl știa foarte bine….
Dar nu putea să se conecteze.
Când era îndrăgostit cu pasiune, dăduse atâtea telefoane și urechile îi ardeau când auzea acele cuvinte dulci, dar în acea zi, nu reușea să se conecteze. A sunat de nenumărate ori, dar celălalt telefon era mereu închis.
Shen Mo era atât de îngrozit încât degetele îi tremurau în timp ce forma numărul. Dintr-o dată, în întuneric, o mână s-a întins și l-a apucat ferm de gleznă.
Shen Mo s-a trezit dimineața la sunetul ceasului deșteptător. A deschis ochii, s-a uitat la ceas și și-a dat seama că era luni și trebuia să meargă la birou. Munca îi fusese organizată de Ji Mingxuan, într-o mică companie din cadrul Ji Corporation, unde era însărcinat cu organizarea documentelor. Munca era destul de liniștită, își petrecea zilele fără să facă mare lucru, trăind în esență cu ziua.
Colegii spuneau că Shen Mo avea un caracter bun, era adaptabil și gata să facă orice i se cerea. Uneori, i se dădeau sarcini dificile și murdare, dar întotdeauna le ducea la bun sfârșit. În acea zi, în timpul pauzei de prânz, managerul departamentului l-a căutat din nou și i-a cerut să îl ajute să conceapă un grafic promoțional.
Shen Mo a scuturat din cap și a spus:

 – Nu știu să desenez.

– Nu ai studiat arta la universitate?
Shen Mo a răspuns simplu:

– Chiar nu știu să o fac.
Managerul nu a insistat și a dat din cap, plecând.
După-amiază, Shen Mo a auzit voci despre el în sala de pauză.

– Nu ai crede asta, dar acel Shen Mo este destul de arogant.

– Nu știți? Are legături.

– Ce legături?

– Singurul și unicul…

– Domnul Ji? Imposibil. Nu s-a zvonit recent că are o relație cu acea vedetă de cinema?

– Cum poate un om atât de bogat să aibă o singură amantă?

Shen Mo a ignorat pălăvrăgeala, trecând-o de la o ureche la alta. Când s-a întors la birou, a luat un stilou și a încercat să deseneze, dar mâna dreaptă îi tremura violent, exact ca atunci când încerca cu disperare să dea acel telefon. Liniile erau strâmbe și dezordonate, complet inutilizabile.

S-a holbat la hârtie pentru mult timp, apoi a rulat-o într-o minge și a aruncat-o la coșul de gunoi.
Shen Mo nu mai pictase de trei ani.
Situația familiei sale nu era bună, iar în timpul facultății lucra cu jumătate de normă, desenând portrete în piață. Uneori, după ce stătea acolo mult timp fără niciun client, Zhou Yang venea să pozeze pentru el, făcând din acel moment cel mai fericit.
După accident, a mers la mai multe clinici, iar medicii i-au spus că rana de la mâna dreaptă s-a vindecat și nu îi afectează viața de zi cu zi. Nu mai putea ține pensula în mână, probabil din cauza unei probleme psihologice.
Shen Mo a decis să nu continue tratamentul. La urma urmei, după ce a fost cu Ji Mingxuan, nu mai avea nevoie să depindă de desen pentru a trăi. Tot ce se întâmplase în trecut era acum o amintire, iar uitarea era cu siguranță cel mai bun lucru de făcut.
După muncă, Shen Mo obișnuia să meargă pe jos acasă. Dar imediat ce a ieșit pe ușa companiei, a sunat telefonul. În timp ce era pe cale să verifice cine îl sunase, a auzit pe cineva strigând:

– Shen Mo!
Întorcându-se, a văzut o mașină neagră parcată pe marginea drumului, cu geamul pe jumătate coborât. Zhou Yang era la volan și a spus:

– Urcă în mașină.
Era mereu la fel, vorbea direct și concis, refuzând să mai spună un cuvânt. Shen Mo, însă, nu mai era ce era înainte și a rămas nemișcat pe scaun.
Zhou Yang a adăugat:

– Vreau doar să-ți fac cinste cu cina.

– Cum rămâne cu domnișoara Ji?, a întrebat Shen Mo.
Zhou Yang s-a încruntat și a spus:

 – Ce-i cu ea?

– Mă tem că nu este potrivit ca noi doi să mâncăm singuri.

– Chiar dacă ne-am despărțit, suntem încă prieteni de liceu, nu putem lua cina împreună?
Soarele apunea, iar razele de lumină din amurg conturau profilul lui Zhou Yang într-un mod deosebit de fermecător. El s-a uitat la Shen Mo și a spus:

– Xiao Mo, urcă în mașină.

Shen Mo și-a amintit de atâtea după-amiezi petrecute, stând în colțul clasei și desenând chipul lui Zhou Yang pe hârtie, iar și iar. A închis ochii și, în cele din urmă, a deschis ușa și a urcat în mașină.

Shen Mo nu se așteptase ca Zhou Yang să îl invite să mănânce fructe de mare. În fața acelei mese pline de feluri de mâncare, nu știa de unde să înceapă. Zhou Yang nu își ridicase încă bețișoarele și l-a întrebat:

 – Chiar ești alergic la fructele de mare?

– Am erupții cutanate după ce le mănânc, dar nu e nimic grav.

– De ce nu mi-ai spus înainte?

Shen Mo a zâmbit. În trecut, nu a vrut să strice interesul lui Zhou Yang. Iubiții sunt așa: pare dulce să îndure greutăți pentru iubitul tău.
Zhou Yang a cerut meniul și a comandat din nou, spunând autoironic:

– Chiar și Ji Mingxuan știe mai multe decât mine.
Shen Mo s-a gândit că era firesc, domnul Ji îl investigase deja temeinic înainte chiar de a-l contacta. Era un perfecționist clasic, chiar și atunci când juca, avea grijă de fiecare detaliu.
Înainte ca noile feluri de mâncare să fie servite, Zhou Yang a turnat o ceașcă de ceai pentru Shen Mo și l-a întrebat:

 – Cum au trecut acești ani?
Trei ani întregi, atâtea zile și nopți, și totuși Shen Mo le-a rezumat cu două cuvinte:

– Nu rău.

– Am crezut că vei fi ocupat cu ceva legat de pictură.

– Este mai bine acum, munca este liniștită și salariul este mare.

– Cum rămâne cu Ji Mingxuan? Am auzit că nu face diferența între bărbați și femei și adesea este prins în scandaluri cu tinere vedete.

Shen Mo a clătinat din cap un zâmbet și a spus:

 – Cu cineva ca Ji Mingxuan, este inevitabil să existe bârfe. Totuși, bârfa este doar bârfă. Ieri ați văzut cu ochii voștri cum se poartă cu mine.

Când a menționat ce se întâmplase cu o zi înainte, fața lui Zhou Yang a devenit puțin tristă.
Shen Mo s-a prefăcut că nu observă și a luat o înghițitură de ceai, spunând:

 – Dar tu? De ce pari să fi slăbit după ce te-ai întors din străinătate?

– Într-o țară străină, chiar și doar mâncarea nu este comparabilă cu cea de aici. Odată ce m-am îmbolnăvit, familia și prietenii mei erau la mii de kilometri depărtare, să cer ajutor era inutil. Din fericire, Anan a avut grijă de mine…
Shen Mo a comentat cu sinceritate:

– Tu și domnișoara Ji chiar sunteți făcuți unul pentru celălalt.
Zhou Yang a rămas tăcut. După o vreme, l-a apucat brusc de mână pe Shen Mo și a spus:

 – Shen Mo, nu-mi datorezi încă o explicație?

– Care?

– De ce te-ai despărțit de mine?

– De ce? Shen Mo a repetat, s-a gândit un moment și a spus:

 – Nu prea îmi amintesc, probabil din cauza incompatibilității de caracter.

– Am fost împreună încă din liceu, după atâția ani de relație, cum poate fi o problemă de caracter?

– Caracterul include și multe aspecte. De exemplu… ca unic fiu al familiei Zhou, părinții tăi ar fi acceptat vreodată ca noi să fim împreună?

Această propoziție l-a lovit pe Zhou Yang chiar în punctul sensibil. Expresia lui s-a înăsprit, apoi a spus:

– Părinții mei sunt oameni de modă veche, este adevărat că nu ar fi acceptat niciodată să mă întâlnesc cu un bărbat, dar ți-am spus că voi găsi o modalitate de a-i convinge.

Shen Mo și-a scos încet mâna din strânsoarea lui Zhou Yang:

– „Modalitatea” ta a fost să pleci în străinătate cu domnișoara Ji?

– …Deci de aceea. Zhou Yang a suspinat și a spus:

– Da, în acel moment, pentru a-mi liniști părinții, am acceptat planul lor și am plecat în străinătate. Dar nu era nimic între mine și Anan. Și de îndată ce am coborât din avion, am cumpărat imediat un bilet să mă întorc la tine. Și ce s-a întâmplat? M-ai evitat, iar după mai bine de două săptămâni, m-ai sunat doar pentru a-mi spune că vrei să ne despărțim.
Shen Mo a continuat să rămână tăcut.

– Am crezut că erai supărat pentru că am plecat în străinătate, dar gândindu-mă acum… Zhou Yang a schițat un zâmbet amar și a adăugat:

 – Nu e ca și cum ai fi ajuns deja în patul lui Ji Mingxuan atunci, nu?

Shen Mo a fost șocat pentru o clipă. Ca și cum ar fi avut loc brusc un cutremur, pământul de sub picioarele lui s-a mișcat și un zgomot asurzitor i-a răsunat în urechi. Dar într-o clipă totul a revenit la normal: el stătea încă în restaurant, cu mâncare și vin bun, înconjurat de cântecul păsărilor și de parfumul florilor.
Dar în interior era rănit grav.
Interiorul său părea să se fi deplasat, iar durerea se extindea la inimă, plămâni și ficat.
Shen Mo și-a deschis gura, dar nu mai avea nici măcar puterea să vorbească.
De aceea nu a spus că, atunci când Zhou Yang s-a întors după el, zăcea într-o cameră de spital. La fel cum nu a spus că, cu trei ani mai devreme, în acea zi, îl sunase pe Zhou Yang îngrozit și disperat de nenumărate ori, în timp ce Zhou Yang stătea într-un avion la zece mii de metri deasupra solului cu Ji Anan.