Piesa lipsă -Capitolul 33

După ce a spus aceste cuvinte, Shen Mo a dat drumul încet la mâna lui Ji Mingxuan, ca și cum și-ar fi epuizat toată puterea.

Cu șapte ani mai devreme, în acea noapte ploioasă, Ji Mingxuan își pusese inima în mâinile lui, dar nu primise niciodată un răspuns. Acum că totul se schimbase, nu dorea decât ca acel bărbat să-i vadă inima.

Totuși, acest monolog solitar trebuia să se termine.

Shen Mo s-a uitat la ceas și a spus cu melancolie:

– Nu a trecut nici măcar o jumătate de oră.

Fața lui Ji Mingxuan era impasibilă, dar ochii lui erau fixați pe el.

Shen Mo a evitat acea privire și s-a uitat încă o dată la inelul de pe mâna stângă a lui Ji Mingxuan. Nu era cea mai bună lucrare a lui, dar cu siguranță era cea mai sinceră.

Acum, însă, trebuia să șteargă acea inimă cu propriile sale mâini.

Shen Mo s-a ridicat în picioare și a spus:

– Lasă-mă să te ajut să speli vopseaua de pe mână, domnule Ji.

Ji Mingxuan a rămas însă așezat, uitându-se în lumină la desenul de pe mâna stângă și a întrebat: – Asta e tot? Nu trebuie să facem și un portret?

Shen Mo a rămas tăcut pentru o clipă și a răspuns:

– Nu mai este necesar.

Era deja în inima lui, și niciun stilou sau cerneală din lume nu l-ar fi putut portretiza; ce rost mai avea să picteze?

Ji Mingxuan a dat din cap, s-a ridicat și a spus:

– O s-o spăl eu.

Shen Mo a deschis ușa de la baie, a umplut chiuveta și, temându-se că vopseaua nu se va desprinde, a găsit și un săpun.

Ji Mingxuan l-a urmat și și-a suflecat mâneca stângă în fața lui.

Shen Mo a văzut butonii pe care îi purta și și-a amintit brusc ceva, simțind imediat o căldură în ochi. Și-a întors imediat privirea.

Sunetul apei curgătoare a umplut baia.

Shen Mo a închis ochii, simțind ca și cum interiorul său era încet răscolit de acel sunet.

În timp ce se spăla pe mâini, Ji Mingxuan l-a întrebat:

– Ai vreun plan după întoarcerea în China?

– Voi continua să pictez, desigur. Acum îmi folosesc mâna stângă pentru a picta, mâna dreaptă… Shen Mo și-a amintit acea promisiune și a făcut o pauză, apoi a continuat:

– Mâna dreaptă nu va mai picta.

– Nu plănuiești să te căsătorești?

– Vom vedea ce ne rezervă soarta, nu știu dacă voi întâlni persoana potrivită.

– Ce fel de persoană crezi că este potrivită?

Shen Mo a ezitat, neștiind cum să răspundă. Ji Mingxuan a repetat întrebarea, forțându-l să răspundă cu reticență:

– Nu am mari pretenții, doar să avem interese comune este suficient.

În timp ce se chinuia să găsească un răspuns, l-a auzit brusc pe Ji Mingxuan întrebând:

– Și ce crezi despre mine?

Shen Mo s-a întors surprins,

– Domnule Ji…

Ji Mingxuan și-a întins mâna și l-a apucat de bărbie.

Era mâna lui stângă.

Nu fusese udată de apă, iar inelul pictat pe degetul inelar era încă viu și intact.

Ji Mingxuan a ridicat bărbia lui Shen Mo, forțându-l să se uite în ochii lui, atingându-i ușor buzele cu degetele, și a întrebat cu voce joasă:

– Din moment ce aceasta este inima ta, de ce vrei să o ștergi?

Shen Mo a simțit un nod în gât, și-a mișcat buzele, dar în cele din urmă nu a spus nimic. Ce a fost pierdut, a fost pierdut. Faptul că reușise să fure o jumătate de oră era deja un miracol, nu va mai trebui să îl vadă pe Ji Mingxuan în viitor.

Shen Mo i-a îndepărtat mâna și s-a întors să părăsească baia, spunând:

– Mâine plec acasă și mai am niște bagaje de făcut. De asemenea, ar trebui să te culci devreme, domnule Ji. Te sfătuiesc să-ți speli vopseaua de pe mână, chiar dacă soția ta nu este aici…

Ji Mingxuan l-a întrerupt:

– Cine a spus că sunt căsătorit?

Shen Mo a crezut că a auzit greșit. A rămas nemișcat pentru o vreme, apoi și-a recăpătat vocea și a întrebat cu precauție:

– Nu ești?

Ji Mingxuan și-a ridicat mâna stângă și a spus:

– Dacă aș fi căsătorit, cum ar putea acest loc să fie încă gol?

– Dar Ji Ning…

Ji Mingxuan a rămas calm și s-a apropiat de Shen Mo pas cu pas.

– A fi tatăl unui copil de trei ani nu înseamnă că nu poți fi singur, nu?

Desigur, era posibil. De exemplu, un copil născut în afara căsătoriei, sau un divorț, sau poate… Shen Mo nu putea spune care era cazul.

Ji Mingxuan se apropiase deja de el.

Shen Mo, din instinct, a făcut un pas înapoi, sfârșind prin a se sprijini de fereastra cu perete întreg, fără nicio cale de ieșire.

Ji Mingxuan a întins mâna și l-a înconjurat în brațe.

Shen Mo a simțit că expresia lui Ji Mingxuan din acel moment semăna cu cea de acum patru ani, doar că atunci era beat, pe când acum era complet lucid și ochii îi străluceau. Respirația lui abia a atins urechea lui Shen Mo când l-a strigat:

– Shen Mo.

Shen Mo era atât de aproape de el încât vocea îi tremura, iar el a răspuns:

– Da, eu sunt.

De îndată ce a răspuns, Ji Mingxuan l-a sărutat imediat. A făcut-o foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă să-l sperie pe Shen Mo, abia atingându-i buzele și trecându-și ușor limba printre dinți.

Shen Mo și-a simțit corpul încălzindu-se, dar și-a păstrat un minim de luciditate. S-a forțat să se îndepărteze puțin și a spus:

– Doamna Ji…

– Nu există nicio doamnă Ji., a negat Ji Mingxuan,

– Și chiar dacă ar exista, ar trebui să fie cu siguranță persoana din fața mea.

Vocea lui Shen Mo s-a oprit în gât. După un timp, a întrebat:

– De ce?

Ji Mingxuan nu a răspuns. L-a privit intens pentru o clipă, apoi și-a ridicat mâna stângă și a atins cu buzele inelul pictat pe degetul inelar.

Shen Mo și-a ținut respirația, ca și cum acel sărut ar fi fost îndreptat spre inima lui.

Dintr-o dată a înțeles răspunsul.

Există un singur lucru pe care nu-l poți ascunde de lume. Când iubești pe cineva, chiar și fără să spui un cuvânt, o privire, un gest pot trăda totul.

Cât de lent fusese el în trecut să înțeleagă ceva? Dar în acel moment, orice neînțelegere, mască sau incertitudine dispăruse, doar un singur lucru rămăsese: faptul că el îl iubea, iar asta era incontestabil.

Shen Mo s-a apropiat și, ridicându-și fața, a sărutat colțul gurii lui Ji Mingxuan. La început a fost doar un gest timid, o atingere ușoară și rapidă.

Ji Mingxuan nu s-a mișcat, continuând să se uite la el în același fel.

Shen Mo l-a strigat apoi:

– Domnule Ji., și, tremurând, l-a sărutat din nou. Ji Mingxuan nu s-a mai putut abține, l-a împins împotriva ferestrei și a preluat controlul sărutului. I-a urmărit cu pasiune buzele și limba, sărutându-l cu căldură și intensitate, împletindu-și respirațiile.

Shen Mo, sărutat atât de intens, aproape că nu mai putea respira și abia atunci Ji Mingxuan s-a îndepărtat ușor, dar a rămas să-i sărute buzele cu sărutări mici, spunând:

– Shen Mo.

– Da?

Ji Mingxuan i-a șoptit ceva în ureche.

O flacără s-a aprins imediat în corpul lui Shen Mo. Gâfâind, a început să descheie cămașa lui Ji Mingxuan, dar nu știa dacă pentru că nasturii erau prea greu de desfăcut sau pentru că îi tremurau mâinile: după o vreme, nu descheiase decât doi nasturi.

Ji Mingxuan l-a apucat de mână și i-a spus:

– Prea lent.

În timp ce vorbea, a ridicat tivul cămășii și a strecurat direct o mână pe dedesubt.

Mâna era ușor rece și Shen Mo a scos un ușor geamăt, rigidizându-și involuntar corpul. Cu toate acestea, căldura din interiorul său nu s-a potolit, mai degrabă, s-a aprins și mai mult.

Ji Mingxuan i-a mângâiat pieptul, corpul i s-a apropiat și s-a lipit de piciorul lui.

Shen Mo a simțit prin hainele lui intensitatea dorinței lui. Nici el nu era mai prejos și, fără ca cineva să-l fi atins, era deja dureros de tare și umflat.

În timp ce continua să îl sărute, Ji Mingxuan a început să își miște șoldurile, simulând o mișcare de penetrare, lovind în mod repetat punctele lui cele mai slabe.

Shen Mo nu a mai putut suporta, implorând:

 – Domnule Ji…

Ji Mingxuan nu i-a dat drumul.

Shen Mo a trebuit să se corecteze, strigând:

– Mingxuan…

Ji Mingxuan a reacționat cu o mișcare mai fermă, respirația lui a devenit mai grea și l-a sărutat și mai profund, în timp ce mâna lui a alunecat în pantalonii lui Shen Mo.

Shen Mo era complet la mila lui. Trecuse mult timp de când se lăsase în voia lui, iar corpul său era extrem de sensibil. După doar puțin timp sub atenția lui Ji Mingxuan, era deja aproape de limita sa. Dar chiar în acel moment Ji Mingxuan s-a oprit. Ochii lui Shen Mo erau sticloși și se uita la el confuz.

Ji Mingxuan i-a sărutat colțul ochiului și i-a spus:

– Așteaptă o clipă.

În sertarul hotelului se afla niște lubrifiant, Ji Mingxuan a scos un tub mic, a turnat puțin pe mâna dreaptă și l-a întors pe Shen Mo, apoi s-a întors deasupra lui.

Shen Mo, lipit de geamul rece, a înțeles ce voia să facă și a spus repede:

– Nu… nu aici…

Ji Mingxuan l-a dezbrăcat și l-a strâns intenționat, spunând:

– Nu-ți face griji, nimeni nu ne poate vedea.

Sfârcurile lui Shen Mo erau presate de sticlă, provocându-i o senzație mixtă de disconfort și stimulare. Nu s-a putut abține să nu scoată un geamăt care i-a schimbat tonul.

Ji Mingxuan a prins o mână pe el, în timp ce cealaltă a alunecat de-a lungul crăpăturii feselor sale, trasând încet cercuri în jurul intrării.

Shen Mo a simțit un fior curgându-i pe șira spinării.

Ji Mingxuan, totuși, continua să-l întrebe calm:

– O vrei?

Shen Mo, desigur, nu putea refuza.

Ji Mingxuan a întrebat din nou:

– Mergem în pat? Sau să rămânem aici?

Shen Mo știa ce răspuns dorea, dar nu putea să-l spună. Așa că doar l-a îndemnat:

– Domnule Ji, grăbește-te…

Atunci Ji Mingxuan a băgat un deget înăuntru.

Trecuse mult timp pentru Shen Mo, iar locul acela era extrem de strâns. Ji Mingxuan l-a masat cu răbdare pentru o vreme, până când a simțit că interiorul devenise mai moale și mai umed.

Shen Mo nu a mai putut aștepta și, cu o voce aproape lacrimogenă, a spus:

– Um… este în regulă…

Ji Mingxuan se străduia și el să se abțină. A întors fața lui Shen Mo și l-a sărutat ușor pe buze, în timp ce, în același timp, mișcarea corpului său era orice, dar nu blândă. A apăsat pe intrarea moale și, cu o singură lovitură, l-a penetrat complet.

– Ah…

Chiar și cu lubrifiantul, Shen Mo tremura de durere, strângând strâns intrusul în corpul său. Ji Mingxuan nu s-a simțit mai bine, așa că a rămas nemișcat în el pentru o clipă înainte de a începe să se miște, ținându-l de talie.

Fiecare împingere a lui Ji Mingxuan îl făcea pe Shen Mo să se izbească de geam.

În afara ferestrei era doar întunericul nopții.

Deși știa că fereastra dădea spre o prăpastie și nimeni nu putea vedea acea scenă lascivă, Shen Mo simțea cum fața îi arde de rușine, un sentiment de jenă greu de descris. Cu toate acestea, sentimentul de plăcere era și mai intens: partea din față a corpului său era atât de erectă încât lăsa urme umede pe geam.

La început, Ji Mingxuan a păstrat un ritm controlat, dar apoi a devenit din ce în ce mai rapid, lăsându-l pe Shen Mo cu picioarele slăbite, în timp ce partea din față era complet udă.

Shen Mo a strigat fără sens:

– N-nu… se va rupe…

Ji Mingxuan a chicotit încet, atingând locul unde corpurile lor erau unite și a întrebat:

– Ce se va rupe? Asta?

În timp ce vorbea, degetele lui s-au strecurat înăuntru.

Shen Mo a tresărit speriat, strângându-l și mai tare.

Ji Mingxuan și-a retras mâna și, cu degetele acoperite de lichid, le-a împins în gura lui Shen Mo, în timp ce îi lingea lobul urechii și spunea:

– Dacă această fereastră se sparge, vom cădea împreună, înecându-ne în mare.

Shen Mo tremura neliniștit. Era ca și cum ar fi căzut cu adevărat în mare, ridicați și doborâți de valuri, ridicându-se la vârful plăcerii. Apa i-a scufundat rapid, unindu-le trupurile pentru totdeauna, pentru a nu mai fi despărțiți niciodată.

Această imagine din mintea lui Shen Mo l-a excitat și mai mult, iar strigând numele lui Ji Mingxuan, a ajuns la orgasm.

Ji Mingxuan, însă, nu terminase încă. Apăsând spatele lui Shen Mo, a continuat să se miște, apoi i-a ridicat părul și a început să îl sărute în mod repetat pe ceafă.

Shen Mo era complet slăbit de săruturile lui, alternând între strigăte de „domnule Ji” și „Mingxuan”.

În timp ce îl săruta, Ji Mingxuan și-a înfipt brusc dinții în gâtul lui, mușcând tare, ca și cum ar fi vrut să lase un semn pe el, și a șoptit:

– Shen Mo, acum ești al meu.