Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex  – Capitolul 19

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 19

Campusul, rămas pustiu, se întindea de la căminul 3 până la căminul 12, ceea ce însemna o distanță de vreo zece minute. Su Xingchuan alerga împotriva brizei, oprindu-se din când în când pentru a-și aranja părul și a-și ajusta gulerul. Când sosi la dormitorul lui Li Xuan, gâfâind, își ridică privirea și îl găsi pe Li Xuan așteptându-l deja pe trepte, ca și cum ar fi fost acolo de ceva vreme.

Li Xuan purta o pijama cu dungi verzi.

Arăta ca o felie de tort de orez cu matcha.

Lumina incandescentă gălbuie de deasupra îi lumina creștetul capului, aruncând asupra lui o strălucire caldă, în timp ce briza nopții se învârtea în jurul lui.

Când îl zări pe Su Xingchuan apropiindu-se, ochii i se măriră de surprindere. Mai întâi, aruncă o privire timidă în jos, dar apoi colțurile gurii i se ridicară încet.

Emoțiile lui erau evidente. Alergase pe scări fără ca măcar să se schimbe de pijama. Totul pentru un sărut.

Su Xingchuan nu avusese timp să se gândească la acțiunea rebelă pe care o făcea, la cum îi va confrunta mai târziu pe părinții săi sau la cum va face față opiniilor celorlalți… Nu voia să se gândească la nimic. Tot ce își dorea era să-l îmbrățișeze pe Li Xuan, să-l sărute și să-l facă să zâmbească – nu era nevoie să implore ca timpul să se oprească. Avea tot timpul din lume acum.

Încetini pentru ultimii câțiva pași, iar Li Xuan rămase neclintit.

Li Xuan putea simți intențiile lui Su Xingchuan. Știa că îl câștigase deja, așa că se purta răsfățat. Nu coborî de pe trepte, doar își înclină capul și îl privi în ochi pe Su Xingchuan.

Rămăseseră nemișcați preț de vreo două secunde. Li Xuan, care stătea câteva trepte mai sus, era doar cu puțin mai înalt decât Su Xingchuan. Colțurile gurii i se încovoiară din ce în ce mai tare, până când abia putu să și le stăpânească. Su Xingchuan zâmbi și el.

– De ce zâmbești?

Li Xuan întrebă și el la rândul său:

– Dar tu de ce zâmbești?

Su Xingchuan nu spuse nimic, iar Li Xuan se prefăcu că nu știe:

– Este aproape miezul nopții. Pentru ce ai venit aici?

Când vorbea, ochii îi sclipeau și se uita la Su Xingchuan cu ochii rotunzi și cu o inocență prefăcută ca și cum nu ar fi știut nimic, dar în realitate, știa totul.

Su Xingchuan nu se mai putu abține. Își înfășură brațele în jurul taliei lui Li Xuan și îl ridică ușor.

Parfumul ușor de după baie al lui Li Xuan îi trecu pe la nas.

Talia subțire și materialul moale al pijamalei sale de bumbac  făcură inima lui Su Xingchuan să vibreze. Când picioarele lui de desprinseră de pământ, Li Xuan își strânse brațele în jurul gâtului lui Su Xingchuan, gâfâind încet:

– Să nu mă scapi!

Su Xingchuan, tachinându-l, îl învârti o dată înainte de a-l așeza cu grijă înapoi pe trepte. Când într-un final îl lăsă jos, Li Xuan se agăță din nou de el, spunând:

– Atât de copilăros.

Câteva secunde mai târziu, adăugă:

– Mai fă-o încă o dată.

Un râset slab veni din pieptul lui Su Xingchuan.

Cine era de fapt cel copilăros?

Atunci când emoțiile lui Li Xuan se mai calmară, se aplecă spre el și întrebă:

– Su Xingchuan, te-ai hotărât?

Mâinile lui Su Xingchuan erau încă în jurul taliei lui.

– De fapt, mă hotărâsem încă de când mi-am aruncat astăzi biletul de tren.

După douăzeci de ani de viață, pe care credea că îi trăise cu maturitate și control, orientarea lui Su Xingchuan era pe cale să ia o întorsătură neașteptată din cauza lui Li Xuan. Dar atâta timp cât Li Xuan era alături de el, nu avea de ce să se teamă.

El îi spuse:

– Îmi place de tine.

Tonul său era blând și ferm. Genele lui Li Xuan clipiră, iar respirația i se acceleră.

Își va aminti pentru totdeauna această noapte de vară de la începutul lunii iulie, când căldura din aer se transformase treptat într-o briză ușoară, iar stelele sclipitoare împânziseră cerul vinețiu. Era o liniște totală în jurul lor, auzindu-se doar sunetul inimilor lor accelerate și al respirațiilor lor amestecate.

Prima dragoste este un dar din ceruri.

Su Xingchuan întrebă:

– Pot să te sărut?

În trecut, Li Xuan întreba întotdeauna asta cu nerușinare:  Pot să te sărut? Acum, rolurile se inversaseră; Su Xingchuan era cel care cerșea un sărut.

Dar Li Xuan rămase în continuare mai activ.

În loc să-i răspundă, se aplecă și îi sărută rapid buzele lui Su Xingchuan – un sărut foarte ușor și scurt.

Înainte ca Su Xingchuan să apuce să simtă blândețea și căldura acelor buze sau să guste aroma lui Li Xuan, Li Xuan se retrase timid, cu ochii plini de emoție. Își mușcă buzele, obrajii și urechile devenindu-i de un roșu intens, în timp ce își ascundea mâinile la spate. Su Xingchuan simți brusc nevoia să râdă.

Cu toată bravada sa, Li Xuan nu era atât de îndrăzneț pe cât părea. Su Xingchuan îi strânse din nou talia lui Li Xuan, trăgându-l spre el înainte ca acesta să poată reacționa. Prinse din nou buzele lui Li Xuan, ignorând rigiditatea acestuia, și intensifică sărutul.

Fusese un sărut profund și lung.

De la ciudat la familiar, se simțise ca un curent electric care-i străbătea tot corpul. În timpul unei scurte pauze de respirație, Su Xingchuan îi aminti lui Li Xuan:

– Baby, nu-ți ține respirația.

Abia atunci Li Xuan luă o gură de aer proaspăt. Doar că, în secunda următoare, el se aplecă pentru un alt sărut.

Su Xingchuan se gândi:

Cum poate fi atât de adorabil?

Aspectul lui, felul lui de a se purta răsfățat, chiar și pijamaua lui – totul era prea drăguț la el. Își amintea că auzise la un moment dat că dacă o femeie găsea totul drăguț la un bărbat, însemna că era îndrăgostită iremediabil. Același lucru era valabil și pentru el.

Era terminat, nu mai putea fi salvat.

Povestea întâlnirii lor începuse pe o alee slab luminată, dar povestea lor de dragoste începuse sub lumina galbenă de la intrarea în cămin. Li Xuan stătea pe trepte, cu brațele înfășurate în jurul gâtului lui Su Xingchuan, în timp ce buzele și limbile lor se împleteau.

Nu știau cât timp se sărutară înainte de a se îndepărta în cele din urmă. Li Xuan, reticent, se sprijini de pieptul lui Su Xingchuan și îi spuse:

– Nu pleca mâine, bine?

Cum mai putea Su Xingchuan să insiste? El răspunse:

– Bine, nu voi pleca.

Niciunul dintre ei nu își luase telefonul, așa că nu știau cât era ceasul. Su Xingchuan spuse:

– Este târziu. Să ne întoarcem la culcare.

Li Xuan se agăță de el, refuzând să se miște. După un scurt moment, Su Xingchuan adăugă:

– Mâine dimineață, îți voi aduce micul dejun direct la ușa dormitorului tău. Ce zici de asta?

– Voi dormi până târziu.

– Chiar și mâine dimineață?

Li Xuan, prefăcându-se indiferent, răsuci cu degetele o șuviță din părul lui Su Xingchuan și spuse:

– De ce nu?

Se părea că el era sigur că Su Xingchuan va ceda întotdeauna în fața lui.

– Bine, dormi cât de mult vrei. Dar când te trezești, trimite-mi un mesaj, iar eu îți aduc micul dejun. E în regulă?

Ochii lui Li Xuan străluciră de bucurie.

– Bine, spuse el, dându-i drumul cu reticență.

– Mă întorc înapoi la culcare.

Su Xingchuan îl privi plecând.

La jumătatea drumului spre ușă, Li Xuan îl auzi, însă, pe Su Xingchuan strigându-i numele. Înainte să apuce să se întoarcă, Su Xingchuan îl îmbrățișă de la spate.

– Încă un sărut, spuse Su Xingchuan, cu vocea răgușită.

Li Xuan se întoarse imediat, sări în brațele lui Su Xingchuan și îi cuprinse fața pentru a-l săruta.

Li Xuan îl întrebă:

– Mă vei visa la noapte?

– Mereu te visez.

Su Xingchuan îl privi pe Li Xuan intrând în clădirea căminului. Inima lui era încă plină de emoție.

De azi înainte, avea un iubit.

_________________

În primele două zile de la confirmarea relației lor, Su Xingchuan se comportă reținut, iar Li Xuan se purtă ocazional cu timiditate. Se opriră la săruturi.

În a cincea zi, însă, mama lui Su Xingchuan îl sună, întrebând când va veni acasă. Li Xuan deveni neliniștit, așezându-se direct în poala lui, bosumflându-se și uitându-se la el cu tristețe.

El a mormăi:

– Nu te duce acasă!

Astfel, Su Xingchuan inventă mai multe scuze pentru mama sa. Aceasta, deși i se păruse ciudat, nu insistă mai mult.

După ce încheie apelul, Su Xingchuan îi îmbrățișă talia lui Li Xuan, simțindu-se neliniștit. Nu știa cum să le spună părinților despre asta.

Li Xuan îi zise, pe un ton copilăros, să nu spună nimic deocamdată:

– Hai să ne bucurăm de întâlnire, deocamdată. Nu te gândi prea mult.

Su Xingchuan chicoti:

– Bine.

Li Xuan se sprijini de umărul lui, apoi întrebă brusc:

– Su Xingchuan, ai spus că mă visezi mereu. Ce visezi?

Se holbă intens la Su Xingchuan. Cum Su Xingchuan era pe cale să plece, trebuia să facă ceva. Mâna care era pe talia lui Li Xuan alunecă încet în jos.

– Chiar vrei să știi?

Li Xuan se îmbujoră, îmbrățișându-l strâns, evitându-i privirea intensă și mormăi:

– Da, vreau să știu.

Adesea vorbea fără subiect. Suna și mai dulce. În visele lui, era întotdeauna vocea lui Li Xuan.

Îi plăcea foarte mult să se poarte ca un răsfățat, vorbind mereu pe un ton moale și insistent. Mai ales când era ținut în brațe de Su Xingchuan, respirația acestuia îi gâdila urechea, iar el își mișca corpul, gambele lui frecându-se de picioarele lui Su Xingchuan.

*

Amintirea devenea vie și apoi se estompa.

Șapte ani mai târziu, multe detalii dispăruseră.

Voia să-și amintească prima lor noapte la hotel, dar în schimb, îi revenea în minte amintirea despărțirii lor.

Îl luase de braț pe Li Xuan, care avea ochii roșii, și-l întrebă:

– Ce s-a întâmplat? Baby, orice ar fi, putem trece peste asta împreună. Să nu ne despărțim, bine?

Lacrimile lui Li Xuan cădeau fără oprire.

Părea speriat, dar refuza să spună de ce îi era frică, plângând și spunând doar:

– Nu, nu…

Se zbătu să se desprindă de brațele lui Su Xingchuan.

– Hai să ne despărțim, Su Xingchuan.

– Li Xuan…

Su Xingchuan deschise ochii, respirația fiindu-i încă neregulată, iar un strat subțire de transpirație rece îi apăru pe frunte. Văzu tavanul familiar.

Era în propria lui casă, nu camera de hotel în care stătuseră cândva în orașul Jiang și nici campusul Universității A.

Fusese doar un alt vis.

Lui Su Xingchuan îi luă ceva timp să realizeze de alarma telefonului, care vibra lângă urechea lui. Întinse mâna să o oprească.

7:20. Era timpul să se trezească pentru muncă.

Trecuse o săptămână de la acea cină neplăcută de la restaurant, iar el era încă detașat la Zhongjin pentru diligența necesară.

El și Xu Zhengdong nu avură conflictele la care se aștepta.

Su Xingchuan era ocupat, iar Xu Zhengdong era și mai ocupat, călătorind timp de câteva zile și apoi fiind prins în întâlniri pentru Oferta Publică Inițială (IPO) a companiei.

În această dimineață, atunci când Xu Zhengdong părăsi sala de conferințe, secretara lui vorbea la telefon cu Su Xingchuan despre cercetarea de piață.

Abia atunci Xu Zhengdong își aminti de el.

Intră în biroul temporar în care lucra Su Xingchuan, bătând la ușă. Su Xingchuan scria un raport și se ridică imediat în picioare, salutându-l:

– Domnule Xu.

Era politicos, dar fără expresie.

Deși Xu Zhengdong nu se aștepta să îi spună „unchiule”, nu se aștepta nici la „domnule Xu”, care suna atât de rece.

Xu Zhengdong ezită o clipă, crezând că el și Li Xuan se împăcaseră. Era posibil să…

Imposibil. El le oferise un mediu atât de bun pentru a se reconecta. Dacă încă nu se puteau împăca, însemna doar că nu erau făcuți unul pentru celălalt.

Să fi judecat greșit?

Trase un scaun și se așeză, punând câteva întrebări despre IPO înainte de a trece direct la subiect.

– Li Xuan a fost plecat la Shenzhen pentru pregătire în ultimele zile – un program de pregătire pentru un proiect de integrare. Abia ieri s-a întors.

Încerca să găsească un subiect de discuție.

Dar, din perspectiva lui Su Xingchuan, părea că Xu Zhengdong voia să se dea mare, încercând să-și afirme dominația. Își plecă capul pentru a organiza hârtiile.

– Chiar așa? Nu am știut.

Într-adevăr, nu știa. Nu mai ținuseră legătura în ultimele câteva zile. Chiar dacă visa frecvent la trecutul lor de acum șapte ani, nu avea niciun motiv să tulbure viața lui Li Xuan.

Văzând deznădejdea de pe fața lui Su Xingchuan, Xu Zhengdong rămase momentan dezorientat.

Ghicise corect. Ei nu se împăcaseră.

Deci, tipul ăsta îndrăznea să vorbească mult în fața lui, dar nu spunea nimic în fața lui Li Xuan? Tensiunea lui Xu Zhengdong crescuse rapid.

Chiar nu exista o despărțire fără motiv. În mod clar, acest tip nu era potrivit pentru Li Xuan.

Se ridică brusc în picioare, scuturându-și capul.

– Un copac mort nu poate fi sculptat, mormăi el înainte să plece.

– …

Su Xingchuan era uimit.

Era complet confuz.

Chiar atunci, primise un mesaj de la Xie Liang:

– În sfârșit, am găsit cu socrii mei o dată potrivită pentru nuntă și ghicitoare pentru a treia zi a Anului Nou Lunar.

Su Xingchuan răspunse:

– Felicitări, viitor mire.

Xie Liang replică:

– Bucură-te de libertate cât mai poți. Eu și soția mea am fost la controlul premarital, iar ea vrea să merg astăzi la clinica de andrologie pentru a-mi verifica nivelul de spermatozoizi. Chiar nu vreau să merg într-un astfel de loc, dar nu am de ales. Mă stresează.

Su Xingchuan îl consolă:

– Nu ai de ce să te simți jenat.

– Oh, era să uit. Tocmai ai făcut recent o operație acolo, iar fostul tău soț a fost cel care a efectuat-o, haha!

– …

Ce se întâmpla astăzi? De ce toată lumea aducea vorba de Li Xuan? Era și așa destul de greu de uitat, iar acum îl durea și mai tare.

Stând pe scaunul său de birou, privi spre zgârie-nori, apoi închise ochii, frecându-și tâmplele.

De cealaltă parte, Li Xuan tocmai terminase o operație. Epuizat, se așeză pe scaun și își masă fruntea. Nu dormise bine în ultima vreme.

De când se despărțise de Su Xingchuan, se simțise incredibil de nesigur. Obișnuia să doarmă oriunde, dar acum putea adormi doar în patul lui, cel în care dormea de ani de zile.

Călătoriile deveniseră un chin, făcându-l să se foiască, transformându-se în nopți nedormite, mai ales cu atâtea pe cap.

În acea zi, când îl întrebase pe Su Xingchuan: „Vreau să știu cât de important am fost atunci pentru tine”, răspunsul lui Su Xingchuan fusese: „Ai fost important”.

Își tot repetase acele cuvinte în timpul nopților nedormite.

Dar când se gândea dacă el și Su Xingchuan mai aveau o șansă, devenea copleșit de vinovăție și dezgust de sine. Chiar dacă Su Xingchuan era cu altcineva, nu se putea abține să nu se gândească dacă ar trebui să lupte pentru el – ce lucru impardonabil.

Își frecă în mod repetat puntea nasului, încercând să-și aline durerea de cap. Dar nu se putea calma.

Până când un alt medic îl chemă în ambulatoriu, spunându-i că directorul vrea să-l vadă. Li Xuan se ridică imediat.

Traversă coridorul de sticlă al secției de andrologie spre zona de ambulatoriu și se îndreptă spre liftul de la etajul cinci. Era o zi lucrătoare, așa că spitalul nu era prea aglomerat, iar holul era relativ liniștit.

Li Xuan stătea lângă lift, purtând o mască și având o față serioasă. După câteva secunde, ușile liftului se deschiseră. Înăuntru se aflau un bărbat și o femeie.

Li Xuan își lăsă capul în jos în timp ce intră, apăsând butonul pentru etajul cinci. Dintr-o dată, ca și cum și-ar fi dat seama de ceva, se uită la cele două persoane care ieșeau din lift.

Era… Xie Liang?

Ignorând ușile liftului care se închideau, ieși rapid și făcu câțiva pași pentru a se convinge.

Chiar era Xie Liang.

Xie Liang mergea alături de o femeie tânără într-o haină de lână. Femeia îl ținea de braț pe Xie Liang, întorcându-se din când în când pentru a-i vorbi cu zâmbetul pe buze. Xie Liang avea brațul înfășurat în jurul taliei acesteia.

Li Xuan încremeni.

Xie Liang – nu trebuia să fie iubitul lui Su Xingchuan?