Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex  – Capitolul 25

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 25

Bietul doctor Li fu intimidat de pacientul său nerușinat pentru mult timp, lăsându-i buzele umflate. El își apăsă ambele mâini pe umerii lui Su Xingchuan, bosumflându-se furios:

– Ești nebun?

Su Xingchuan îl apucă de fundul jucăuș.

– Tot mai vrei să spui prostii?

Li Xuan era furios.

– Am spus adevărul! Ești atât de meschin!

Su Xingchuan ridică o sprânceană.

– Eu sunt meschin?

Simțind pericolul, Li Xuan pufni și se recunoscu învins.

– Nu voi mai spune asta.

Su Xingchuan chicoti și șterse ușor colțul buzelor sale cu degetul mare. Imediat după aceea își ceru scuze:

– Da, într-adevăr am fost meschin. Cum aș putea să mă îndoiesc de abilitățile medicale ale doctorului. Li? Dacă doctorul Li spune că trebuie să aștept o lună, voi aștepta o lună – fără plângeri.

Li Xuan pufni.

Deși Su Xingchuan credea că mândria sa ca bărbat era importantă, nu era la fel de importantă ca momentele sale de apropiere de Li Xuan. Hotărâse să nu mai stea pe gânduri.

– Mă duc să pregătesc cada. Ce zici de o baie plăcută?

Cu reticență, Li Xuan îl iertă.

În timp ce Su Xingchuan era în baie, Li Xuan se plimbă prin casă, inspectând împrejurimile ca și cum ar fi verificat noul său teritoriu.

Data trecută, aruncase doar o privire rapidă și nu avusese ocazia să observe cu adevărat locul.

Su Xingchuan avea o oarecare tendință spre curățenie. Mobila era în cea mai mare parte albă, făcând casa să pară impecabilă. În sufragerie, pe măsuța de cafea se aflau o grămadă de dosare, unele dintre ele lăsate deschise, arătând cât de ocupat era cu munca. Li Xuan ridică apoi capul și observă o pisică mică din ceramică pe un raft din vitrina cu băuturi alcoolice.

Mai exact, era o pisică de ceramică spartă și reparată cu stângăcie. O luă în mână. Reparațiile erau grosolane și departe de a fi reușite. Uneia dintre urechi îi lipsea chiar un colț.

Când Su Xingchuan ieși și îl văzu pe Li Xuan ținând pisica în mână, se duse imediat la el și îl îmbrățișă de la spate, mărturisindu-i:

– După ce v-am înțeles greșit pe tine și pe unchiul tău în acea zi, m-am enervat și am distrus pisica. Dar a doua zi, m-am simțit un prost, așa că am cumpărat niște pastă de lipit și am reparat-o cu grijă. Am sperat că, astfel, pisicuța nu va rămâne supărată.

Li Xuan își trecu ușor degetele peste crăpăturile din ceramică.

– Pisicuța a spus, bine, ești iertat.

Iertat pentru mama părtinitoare, pentru propria sa lașitate din trecut și pentru cei șapte ani de încăpățânare care îi făcuseră pe amândoi să sufere…

În timp ce urmărea crăpăturile cu degetele, Su Xingchuan zâmbi încet.

– N-o mai atinge. Ai putea să te tai.

Li Xuan întrebă:

– Nu te-a sunat mama ta?

– Am crezut că o va face, dar din nu știu ce motiv, astăzi nu m-a căutat.

Li Xuan se simți puțin îngrijorat.

Su Xingchuan îl sărută pe ureche pentru a-l liniști.

– E târziu acum. Îi voi suna mâine dimineață. Nu-ți face griji.

Cu grijă, Li Xuan puse pisicuța la locul ei.

Se îndreptă spre baie și începu să se dezbrace. Su Xingchuan îi aduse pijamaua și îl găsi pe Li Xuan stând lângă cadă cu două picioare netede și lungi la vedere. Părea nesigur unde să își pună hainele, așa că Su Xingchuan păși imediat în fața lui pentru a-l ajuta.

În timp ce Su Xingchuan era complet îmbrăcat, Li Xuan era acum complet dezbrăcat. La început, Li Xuan se simți timid, dar curând se relaxă, amintindu-și că se văzuseră deja așa acum șapte ani. Se băgă în cadă scoțând un sunet de mulțumire.

Apa îi spălă toată anxietatea, frustrarea și neliniștea pe care le simțise de la reîntâlnirea lor. Li Xuan întoarse capul și îl văzu pe Su Xingchuan aducând un mic taburet de lemn din camera de zi și așezându-se lângă el.

– Temperatura apei este bună? întrebă Su Xingchuan.

Li Xuan se uită la el.

Cumva, ajunseră din nou să se sărute.

Ca și cum nu s-ar fi sărutat destul.

Su Xingchuan îi spuse:

– Pe atunci, când nu aveam destui bani pentru locuri mai bune, te-am dus la acele hoteluri de 300 de yuani pe noapte. M-am simțit ca și cum te-aș fi dezamăgit cu adevărat.

Li Xuan scutură din cap, neînțelegând de ce Su Xingchuan avea astfel de gânduri apăsătoare. Sprijinindu-se de umărul lui Su Xingchuan, el îi spuse:

– Dar eram atât de fericit pe atunci. În fiecare zi mă simțeam atât de fericit.

Și era adevărat. Acum șapte ani, când Su Xingchuan îl duse pentru prima dată pe Li Xuan la un hotel, amândoi erau neexperimentați.

Lui Su Xingchuan îi luase mult timp doar ca să se înregistreze. După ce intraseră în lift, Li Xuan îi sărise brusc în brațe, privindu-l cu ochi nerăbdători. Su Xingchuan întrebase zâmbind:

– Ce s-a întâmplat?

Li Xuan se ridicase pe vârfuri și îl sărutase. Timpul părea să înghețe pentru o secundă. Gâtul lui Su Xingchuan se blocă și murmură:

– Chiar… Tu chiar o să mă omori.

Odată ajunși în cameră, Su Xingchuan scoase produsele de îngrijire pe care le pregătise în prealabil, încercând să se poarte calm, deși inima îi bătea cu putere. Se bâlbâi:

– Ar trebui să folosești asta.

Dar Li Xuan răspunse:

– Nu știu cum s-o fac.

Su Xingchuan fu uimit.

– Ce?

Având în vedere cât de direct fusese Li Xuan, Su Xingchuan presupusese că știa multe despre ce se întâmplă între doi bărbați. Dar se dovedi că Li Xuan nu știa nimic. Tocmai când Su Xingchuan se simți stânjenit, Li Xuan, cu o expresie serioasă, își scoase telefonul.

– Nu știu cum să le folosesc. Lasă-mă să caut pe internet.

Cinci minute mai târziu, cei doi stăteau unul lângă altul pe pat, uitându-se la un videoclip instructiv.

Pe măsură ce atmosfera se schimba, Li Xuan observă cât de intens se uita Su Xingchuan la ecran, iar gelozia lui explodă. Aruncă telefonul deoparte și se năpusti asupra lui Su Xingchuan.

– Ce mai e acum, micule provocator? întrebă Su Xingchuan, ținând talia lui Li Xuan.

– Nu vreau să fi interesat de acest tip de videoclipuri!

– Dar am devenit deja gay pentru tine…

Li Xuan îl mușcă.

– Nu poți fi interesat decât de mine! Dacă devenind gay te face să fii interesat de orice tip, atunci eu nu sunt deloc special!

Li Xuan putea fi atât de dominator și nerezonabil încât Su Xingchuan adesea nu știa cum să răspundă. Dar Li Xuan își dădea repede seama că fusese prea dur și trecea imediat la a se purta drăguț, îmbrățișâmdu-l pe Su Xingchuan și plimbându-și degetele de-a lungul gâtului acestuia.

Raționalitatea îi spunea lui Su Xingchuan să nu strice copilăria lui Li Xuan, dar raționalitatea sa nu avea nicio șansă împotriva lui Li Xuan. În cele din urmă, ajungea să cedeze întotdeauna primul.

Îmbrățișându-l pe Li Xuan, îi spuse încet:

– Nu-mi plac băieții și nu-mi plac fetele. Te plac doar pe tine. Este suficient?

În cele din urmă, Li Xuan se declară mulțumit.

Pregătiră totul, făcură baie împreună, iar când se întinseră în sfârșit pe pat, Li Xuan începu deja să ațipească, căscând unul după altul. Dar de data aceasta, Su Xingchuan nu îl lăsă să doarmă.

Li Xuan era de obicei delicat, dar în pat, nu era prea timid.

Cu excepția faptului că nu se putea opri din plâns.

După ce Su Xingchuan termină satisfăcut, fu nevoit să petreacă mult timp consolându-l.

– La ce te gândești, Su Xingchuan?

Vocea lui Li Xuan întrerupse amintirile lui Su Xingchuan. Acesta își întoarse capul și îl văzu pe Li Xuan luând o mână de apă și stropindu-l, acuzator.

– Cum îndrăznești să pierzi timpul?

Revenindu-și, Su Xingchuan spuse:

– Mă gândeam la zilele trecute.

Li Xuan făcu o pauză, apoi se uită brusc la el.

– Nu mai sunt atractiv acum?

Su Xingchuan chicoti.

– De ce atâta gelozie, baby?

Li Xuan își întoarse fața.

Su Xingchuan îl întrebă:

– Ce-ar fi să-ți spăl părul?

Li Xuan se uită leneș, un zâmbet apărându-i în colțul buzelor. Pielea lui era în mod natural palidă, dar acum, cu aburii din baie, arăta și mai luminoasă, fruntea umedă, cu părul ud lipindu-se ușor de pielea lui. Ochii lui întunecați străluceau ca strugurii cu rouă.

Aplecându-și capul pe spate pentru a se uita la Su Xingchuan dintr-un unghi înclinat, clipi și buzele i se curbară ușor.

Nefiind sigur dacă Li Xuan se purta drăguț intenționat sau nu, Su Xingchuan stoarse niște șampon în palmă, îl întinse pe păr și îi masă ușor capul lui Li Xuan. Li Xuan îi dădu câteva indicații:

– Freacă puțin în stânga, puțin în dreapta.

Închizând ochii, se relaxă complet.

După despărțirea lor, când Su Xingchuan se înecase în durerea inimii frânte, nimic din jurul lui nu-l mai interesa.

Yu Qinglan îl scotea la cină cu prietenii pentru a-l înveseli. Aceștia îl înconjurau pe Su Xingchuan, analizând unul după altul defectele lui Li Xuan ca iubit.

– Ce ai obținut măcar din acea relație? Din ceea ce am văzut, erai numai tu cel care dădeai și făceai, de parcă erai servitorul lui, cărându-i ghiozdanul. Haide! E de aceeași vârstă cu noi, nu e un copil mic!

Dar în ochii lui Su Xingchuan, Li Xuan ”era ” un copil mic.

Să aibă grijă de Li Xuan era ceva ce făcea de bunăvoie.

Dragostea era ca și cum ai bea apă; doar cel care o bea știe dacă era rece sau caldă.

Poate că exact așa funcționează dragostea.

Întotdeauna crezuse că relația lui cu părinții săi era grozavă – era filial, erau iubitori și nu se băgau unul în viața celuilalt. Erau familia model. Dar întâlnirea cu Li Xuan îl făcuse să-și dea seama că își dorea pe cineva care să-l iubească devenind o parte din întreaga lui viață – cineva mai apropiat, mai dependent, cineva care să-l înțeleagă cu adevărat.

Abia acum își dădu seama că nici el nu-și înțelegea pe deplin părinții.

Se aplecă și sărută fruntea lui Li Xuan. Li Xuan deschise ochii și se prefăcu că era supărat.

– Ce faci?

Su Xingchuan zâmbi.

– Doar îl deranjez puțin pe doctorul Li.

– Doctorul Li o să-ți pună piatra la loc.

Su Xingchuan izbucni în râs.

– Cât de crud ești doctore Li.

Li Xuan luă încă un pumn de apă și îl stropi.

.

După ce termină cu baia, Li Xuan așteptă în dormitor în timp ce Su Xingchuan intră, încă ud.

Li Xuan era întins pe pat, citind o carte pe care o găsise pe noptieră. Su Xingchuan își îngropă fața în gâtul lui Li Xuan, frecându-se de el, făcându-l pe Li Xuan să râdă și să pună cartea jos.

Îmbrăcat în pijamaua lui Xingchuan, care era prea lungă atât la mâneci, cât și la nivelul pantalonilor, Li Xuan simți mângâierile delicate atunci când mâna lui Su Xingchuan alunecă înăuntru pentru a-i atinge încheietura mâinii.

Dar curând, lucrurile escaladară și o altă mână se deplasă în jos. Li Xuan își aminti imediat de problema lui:

– Nu, trebuie să așteptăm până luna viitoare.

– Deci, nu voi reuși să te am anul acesta.

Părea exagerat, deoarece mai erau doar trei sau patru zile până la Anul Nou. Dacă nu-l putea avea, trebuia doar să ciugulească puțin. Pentru a-și descărca frustrarea.

Era târziu, așa că, după ce folosi un prosop cald pentru a-l șterge pe Li Xuan, Su Xingchuan îl trase din nou aproape. Li Xuan întrebă brusc:

– Poți să mă adormi ca înainte?

– Ca înainte?

– Ca atunci când obișnuiai să mă relaxezi după aceea.

Mijindu-și ochii, Su Xingchuan se încruntă, gândindu-se o vreme înainte de a coborî vocea și a întreba:

– Mă insulți?

– Nu, nu te insult.

Dându-și ochii peste cap, Li Xuan adăugă:

– Chiar ești atât de meschin.

Așteptase doar o jumătate de lună. Li Xuan nu înțelegea de ce lui Su Xingchuan îi păsa atât de mult, la fel ca atunci când insista să-și ia o casă mare în loc să-l lase pe Li Xuan să se culce într-un hotel ieftin.

Îl privi pe Su Xingchuan timp de câteva secunde.

Și apoi înțelesese – totul fusese din cauza dragostei.

– Ești un fraier, zise Li Xuan și se cuibări în brațele lui Su Xingchuan.

Stingând lumina, Su Xingchuan își înfășură brațul în jurul lui Li Xuan, iar cei doi se ghemuiseră strâns. Noaptea se adâncea, stelele și luna se estompau, iar sunetele drumului îndepărtat dispăreau, lăsând loc doar vuietului vântului. Vântul de iarnă era deosebit de puternic și aspru.

Pentru a se încălzi, Li Xuan își sprijini mâna pe abdomenul lui Xingchuan.

– Baby.

Vocea lui Su Xingchuan rupse tăcerea, făcându-l pe Li Xuan să se oprească și să roșească.

El nu-i spusese niciodată lui Xingchuan că nu actul intim îl aștepta cel mai mult – ci momentele de după.

Când trecea adrenalina, când endorfinele dispăreau, Xingchuan avea grijă de el, ștergându-l și făcându-i o baie. Răceala bruscă de după aceea îl făcea pe Li Xuan să se simtă neliniștit. Dar, din fericire, Xingchuan se întorcea repede și îl strângea din nou într-o îmbrățișare caldă.

Atunci Li Xuan simțea cu adevărat ce înseamnă să iubești și să fii iubit.

Chiar și după șapte ani, ceea ce își dorea cel mai mult era apelativul blând al lui Xingchuan, „baby”.

La douăzeci și șapte de ani, poate că era prea bătrân pentru această poreclă.

Oamenii din jurul lui, colegi de vârsta lui, aveau deja copii și trecuseră la următoarea etapă a vieții, dar inima lui Li Xuan rămăsese mereu la douăzeci de ani, așteptând ca Xingchuan să se întoarcă după el.

Su Xingchuan îl ținu cu putere, strângându-i umărul și frecându-i brațul înainte de a-l îmbrățișa strâns.

– Acum câțiva ani, am citit pe internet că dacă visezi pe cineva de trei ori, înseamnă că soarta ta cu el s-a terminat. Am fost atât de speriat.

– Te-am visat de mai mult de trei ori.

Li Xuan se holbă la nasturii de pe cămașa lui.

– Am fost atât de speriat încât nu am îndrăznit să adorm.

– Și apoi?

– Și apoi te-am visat din nou. În visul meu, mi-ai spus: Su Xingchuan, noi suntem diferiți de ceilalți. Cu cât mă visezi mai mult, cu atât mai repede ne vom întâlni din nou.

Li Xuan își îngropă fața în umărul lui Xingchuan.

– Cum ai putut să mă mai controlezi după ce ne-am despărțit?

Mângâindu-i spatele, Xuan răspunse.

– Pentru că mă iubești.

Xingchuan zâmbi blând:

– Da, pentru că te iubesc.

Vocea lui era moale și blândă, iar Li Xuan se simți în scurt timp somnoros. Xingchuan îi imită tonul:

– Te iubesc atât de mult.

Li Xuan, cuibărit în brațele lui Xingchuan, adormi imediat.

A doua zi dimineața.

Deoarece era weekend, Li Xuan dormi până la mijlocul dimineții.

Când Xingchuan termină de pregătit micul dejun, îl trezi de două ori înainte ca Li Xuan, încă pe jumătate adormit, să se așeze cu reticență. Obrajii îi erau roșii, părul ciufulit, ochii încă încețoșați privind în jur. Su Xingchuan se așeză lângă el.

– N-ai uitat nimic?

Li Xuan își înclină capul, părând nedumerit.

Su Xingchuan zâmbi:

– Bună dimineața, baby.

Încet-încet, lumina reveni în ochii lui Li Xuan. Se târî până la el pentru a-i da un sărut.

Mulțumit, Xingchuan îi înmână apoi hainele.

– Hainele și lenjeria ta sunt spălate și uscate, gata de purtat.

Li Xuan își întinse leneș brațele.

În mod clar, dorea ca Xingchuan să îl ajute să se îmbrace.

Bineînțeles, Xingchuan acceptă, deși nu putu rezista să nu bombăne.

– Dar când voi fi bătrân? Cine o să te îmbrace?

Li Xuan pufni și îl tachină:

– Atunci voi găsi un tânăr chipeș care să aibă grijă de mine.

Ridicând o sprânceană, Xingchuan rămase tăcut.

Îl ajută pe Li Xuan să-și pună pantalonii.

Urmărind expresia lui Xingchuan, Li Xuan deveni neliniștit.

Era Xingchuan… supărat?

Îl mai tachinase pe Xingchuan așa și înainte, iar Xingchuan, ca pedeapsă, îl săruta. Dar de data aceasta, părea cu adevărat supărat.

Ar putea fi… din cauză că nu se mai simțea încrezător în ultima vreme?

Acesta trebuia să fie motivul. Xingchuan nu mai avea douăzeci de ani; poate că acum se simțea sensibil în legătură cu aceste lucruri.

Vrând să spună ceva, Li Xuan ezită. Nu avea prea multă experiență în alinarea lui Su Xingchuan. Își puse degetul în palma lui Xingchuan, iar Xingchuan îl ținu, dar tot nu scoase niciun cuvânt.

Li Xuan intră în panică.