Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit – Capitolul 16

Reîntâlnire accidentală cu fostul iubit / Accidentally Meet My Ex

Capitolul 16

Întrucât Li Xuan era un începător și nu mai încercase niciodată skateboardingul, seniorul îl îndruma, învățându-l elementele de bază pas cu pas. Li Xuan nu se uitase spre Su Xingchuan nici măcar o dată în timpul întregului proces.

Su Xingchuan se gândise în sinea sa:

Bine, o să-mi văd de treaba mea.

Își așeză skateboard-ul pe sol, uitându-se cum seniorul îl ținea de braț pe Li Xuan, ajutându-l să-și stabilească piciorul dominant. Li Xuan părea firav, aplecat în întregime în direcția seniorului. Acesta îi spuse ceva ce îl făcu pe Li Xuan să zâmbească timid.

Inițial, Su Xingchuan fusese îngrijorat că Li Xuan, cu abilitățile sale sociale limitate, s-ar simți inconfortabil într-o mulțime de străini. Dar Li Xuan părea mai în largul său decât se așteptase.

Dintr-o dată, Su Xingchuan simți că skateboardingul nu mai era atât de interesant.

Se alăturase clubului pentru că un coleg de cameră îl târâse să se înscrie în el. Acum că acest coleg de cameră nu mai venea, el participa doar ocazional, pentru că își făcuse niște prieteni acolo. În realitate, înălțimea lui nu prea era potrivită pentru skateboarding.

În timp ce se plictisea, un prieten de la club se apropiase, întrebându-l ce îl ținuse pe Su Xingchuan atât de ocupat în ultima vreme, deoarece nu prea mai fusese pe acolo.

Su Xingchuan chicoti sec.

– Am multe activități cu echipa de dezbateri.

Prietenul său spuse:

– Se face din ce în ce mai frig. În aproximativ o lună, drumurile ar putea să înghețe. Clubul plănuiește să meargă în parcul Bai River înainte să se instaleze frigul cu adevărat, chiar înainte de Anul Nou. Vrei să ni te alături?

Su Xingchuan nu se putu concentra asupra conversației. Se holba la persoana din față, dar atenția lui era încă pe Li Xuan, aflat nu departe.

Asculta sunetele care veneau din acea direcție.

– Xingchuan, vrei să te alături?

– Ce?

Su Xingchuan auzi în cele din urmă cuvintele prietenului său cu o mică întârziere și refuză politicos:

– Nu voi merge. Nu sunt atât de bun.

– Ce-i cu tine? Pari distrat.

Prietenul său părea nedumerit.

Su Xingchuan se uita la Li Xuan, care stătea acum de vorbă cu o fată. Se întoarse imediat, răspunzându-i prietenului său:

– Cum adică sunt distrat? Sunt doar…

Înainte să-și poată termina propoziția, un strigăt de fată veni nu de departe. Su Xingchuan se uită și îl văzu pe Li Xuan căzut la pământ. Skateboardul său se rostogolise mai departe.

Fără să stea pe gânduri, Su Xingchuan fugi spre el. Li Xuan stătea pe jos, sprijinindu-se cu ambele mâini, părând amețit și palid.

Su Xingchuan întrebă:

– Ești rănit?

Li Xuan își ținu capul plecat, fără să scoată un cuvânt. Su Xingchuan îi verifică mâna dreaptă, mișcându-i ușor încheietura.

– Ți-ai luxat-o aici?

Li Xuan rămase tăcut. Vocea lui Su Xingchuan deveni neliniștită.

– Spune ceva. Încheietura, glezna, genunchiul – unde te-ai rănit?

Li Xuan aruncă o privire scurtă spre el. Apoi își coborî capul, mormăind încet:

– Ești prea dur.

Su Xingchuan rămase pentru o clipă fără cuvinte, neștiind cum să răspundă.

Era prea dur? Nu trebuia să fie? Îi era și așa destul de greu că acest mic prinț îl deranjase până în acest punct, aproape furându-i primul sărut. Și acum tot el era învinovățit pentru că folosea un ton sever. Se simțea ca și cum i-ar fi datorat ceva lui Li Xuan.

– Te-ai rănit undeva? întrebă Su Xingchuan, de data asta cu blândețe.

Li Xuan, arătându-se supărat, spuse:

– Fundul meu.

– Poți să te ridici?

Li Xuan își întinse mâna spre Su Xingchuan, dar Su Xingchuan spuse imediat:

– Nu te car eu. Ridică-te singur.

Li Xuan, enervat, își trase mâna înapoi cu o îmbufnare. Și astfel, cei doi intrară într-un impas. Dacă Su Xingchuan nu avea de gând să îl care, Li Xuan nu avea de gând să se ridice.

Pe măsură ce ceilalți membri ai clubului de skateboarding plecau treptat, doar câteva persoane mai erau împrăștiate aproape de intrarea în sală, iar zona deveni liniștită.

Su Xingchuan îl întrebă:

– De ce ești aici?

Li Xuan răspunse tranșant:

– Ca să te găsesc.

Zilele în care se evitaseră reciproc îi epuizaseră pe amândoi. Su se așeză lângă Li Xuan și suspină:

– Nu te obosi. Li Xuan, chiar nu-mi plac băieții. Dacă vei continua așa, nu vom mai putea fi nici măcar prieteni.

Li Xuan, nedumerit, răspunse:

– Nu vreau să fiu prietenul tău.

Buzele lui Su Xingchuan zvâcniră.

Mai fusese urmărit și înainte, dar aceasta era prima dată când se simțea atât de frustrat. Li Xuan nu răspundea corespunzător la blândețe sau fermitate. Dacă Su Xingchuan era blând, Li Xuan profita imediat de asta. Dacă era mai sever, Li Xuan încerca jalnic să câștige compasiune.

Su Xingchuan nu avea nicio idee cum să se descurce cu Li Xuan.

Era dificil.

Cu briza serii suflând spre fața lui Li Xuan, acesta strănută, pufni  și întrebă:

– De ce nu te întâlnești cu nicio fată? Cineva tocmai a spus că mai multe fete sunt interesate de tine.

Su Xingchuan îi aruncă o privire laterală, scoțând un șervețel din buzunar și înmânându-i.

– Ce legătură are asta cu tine?

– Are, zise Li Xuan fulgerându-l cu privirea.

Su Xingchuan se uită în jur, apoi întrebă sarcastic:

– De ce nu a venit seniorul acela să te ajute când ai căzut?

– Care senior?

Li Xuan își plecă capul ușor.

– Cel în tricou alb de mai devreme. Îmi amintesc că este la departamentul de fizică, în acest an.

Su Xingchuan adăugă apoi în mod deliberat:

– Nu este tipul de care vă place vouă în comunitatea gay?

– Nu știu. Eu nu am o comunitate.

În mod clar, se preface că este nevinovat, vorbind încet, se gândi el.

În timp ce Su Xingchuan nu era atent, Li Xuan își așeză mâna murdară ca a unui purceluș pe piciorul lui Su Xingchuan, bătând peste genunchi ca și cum ar fi vrut să-și facă reclamă.

– Uită de senior. El nu arată la fel de bine ca mine. Eu sunt grozav.

Lui Su Xingchuan i se păru amuzant. Mai întâi râse de logica ciudată a lui Li Xuan, apoi râse de el însuși.

Întorcându-se cu fața spre Li Xuan, îl întrebă:

– Ce e atât de grozav la tine? Tu care ai nevoie de cineva care să te hrănească la douăzeci de ani?

– O să te tratez bine. Îți pot cumpăra tot ce-ți dorești. Îmi place de tine.

Vocea lui Li Xuan era serioasă și sinceră.

Ultimele cuvinte făcură inima lui Su Xingchuan să tresară.

Pentru cineva care nu își pusese niciodată la îndoială identitatea heterosexuală în cei douăzeci de ani, acele cuvinte îl loviră pe Su Xingchuan cu greutatea unei tone de cărămizi.

Simțindu-se amețit, Su Xingchuan se ridică repede.

– Se întunecă. Grăbește-te și ridică-te.

Li Xuan se uită în sus la el, întinzându-și ambele mâini.

Su Xingchuan se încruntă:

– Te voi trage în sus, dar nu mă poți îmbrățișa sau… sau săruta.

Li Xuan încuviință din cap.

Cu reticență, Su Xingchuan își întinse mâna spre el, apucă încheietura lui Li Xuan și îl trase în sus. Li Xuan nu profită de ocazie, așa cum se temea Su Xingchuan. În schimb, rămase pe loc cu mâinile lăsate obedient în lateral.

Su Xingchuan se aplecă pentru a șterge murdăria de pe pantalonii lui Li Xuan. Acesta stătea nemișcat, comportându-se frumos.

– Su Xingchuan, mă urăști?

Su Xingchuan nu răspunse imediat.

Li Xuan întrebă încet:

– Dacă nu mă urăști atât de mult, poți să mă scoți din lista persoanelor blocate?

Mișcările lui Su Xingchuan se opriră instantaneu.

– Ți-am trimis mesaje, dar nu mi-ai răspuns. Nu-mi place asta. Și ți-am cumpărat un cadou.

– Nu e nevoie.

– Dar l-am cumpărat deja. A fost greu de găsit – o minge de baschet semnată de un star NBA.

Su Xingchuan spuse:

– Chiar nu am nevoie de cadou.

– Chiar mă urăști.

– Nu ești tu cel care a zis că mă urăște?

Li Xuan părea surprins.

– Mi-ai văzut mesajele?

– …

Su Xingchuan se scăpase.

Li Xuan, emoționat, spuse:

– Nu m-ai blocat. Mi-ai văzut toate mesajele!

Su Xingchuan oftă:

– Da, le-am văzut. Dar dacă nu răspund, vei veni să mă cauți? Crezi că e distractiv? Nu-ți dai seama că nu vreau să vorbesc cu tine?

Li Xuan pufni, arătând de parcă era pe cale să implore pentru un sărut. Su Xingchuan își feri privirea și spune cu un ton rece.

– Nu-mi plac băieții. Nu mă mai deranja.

Li Xuan se holbă la el, iar Su crezu că părea rănit. În mod neașteptat, buzele lui Li Xuan se curbară într-un zâmbet. Când zâmbi, pe chipul lui apărură gropițele.

– Bine, cât timp nu mă blochezi, spuse el.

– …

Su Xingchuan realiză brusc:

Li Xuan e întruchiparea percepției selective. El absoarbe doar ceea ce îi place să audă.

Su Xingchuan luă de jos skateboardul lui Li Xuan și i-l înmână. Li Xuan îl strânse la piept.

– Mă întorc la căminul meu.

Pașii lui fuseseră surprinzător de ușori când urcase treptele, lăsându-l pe Su Xingchuan încremenit pe loc, fără cuvinte. În acea noapte, el primi un mesaj de la Li Xuan.

Cat: [Imagine.jpg]

Cat: [Acesta este Bobo. Este o pisică argintie și poza mea de profil. E foarte drăguță și am vrut să ți-o arăt și ție.]

Imaginea îl includea și pe Li Xuan, purtând un pulover alb și stând pe canapea cu o pisică care dormea în poală și arătând extrem de fericit.

Su Xingchuan se holbă la fotografia lui Li Xuan. Nu putea nega, acesta chiar era foarte atrăgător. Trăsăturile lui erau deopotrivă delicate și rafinate, avea pielea albă, iar ochii păreau să vorbească, strălucind ca niște mărgele de sticlă.

Cat: [Îți voi trimite doar zece mesaje pe zi, astfel nu te voi deranja. Te rog să nu mă blochezi].

Su Xingchuan se gândi o clipă și răspunse cu un simplu:

[Bine].

Cat: [Noapte bună. Moon.jpg]

Probabil că se culcase fericit. Su Xingchuan, însă, nu putea dormi deloc bine.

De când Li Xuan îi sărutase obrazul, nu avusese o noapte bună de somn, fiind în permanență chinuit de vise. După o săptămână de nopți nedormite și vise intense, cedă în cele din urmă.

Răcise. Temperatura corpului său era ridicată. Avea 38,8 grade Celsius.

Când se duse la clinica din campus pentru a lua medicamente, se nimeri să-l vadă pe Li Xuan ieșind din bibliotecă, uitându-se pe telefon. În secunda următoare, Su Xingchuan primi un mesaj de la el.

Cat: [Ai terminat orele?]

Cat: [Te duci la cantină pentru prânz? Am auzit că la cafeneaua din nord au supă de fasole mung astăzi; vreau și eu.]

Su Xingchuan pufni.

Așa urmărești tu pe cineva? Su Xingchuan se gândea că următoarea replică a lui ar fi fost: Vreau și eu; vrei să-ți aduc și ție?

Su Xingchuan privea cum Li Xuan venea spre el.

Purta un rucsac în spate și se deplasa încet, părul său prinzând lumina soarelui, devenind o nuanță deschisă care îi făcea pielea să pară și mai palidă.

Cat: [La ce cafenea te duci?]

Cat: [Răspunde, răspunde. Întotdeauna îmi irosești cota de mesaje. Ești atât de enervant.]

Oh, iar era enervat.

Nu existase nicio înțelegere cu privire la limita de zece mesaje pe zi; Li Xuan o inventase singur, iar acum îl învinuia pe Su Xingchuan pentru asta.

Su: [Ești atât de capricios și de lipicios.]

Cat: [Știam că le citești!]

Su: [Cineva ca tine este prea pretențios pentru a fi într-o relație. Cine ar putea suporta asta?]

Cat: [Tu ai putea.]

Su: [Nu pot. Nu te plac.]

Li Xuan nu răspunse, iar degetele lui Su Xingchuan alunecară peste ecran, simțind un ușor regret. Își dăduse seama că nu trebuia să-l tachineze așa.

Îi spusese de atâtea ori că nu-l place, iar Li Xuan nu-l ascultase niciodată.

Su Xingchuan privea cum Li Xuan se apropia la mai puțin de cinci metri de el. Li Xuan încă se uita în telefon, cu fața lipsită de zâmbetul său obișnuit, părând un pic trist.

Nici măcar nu îl observase pe Su Xingchuan. Când era pe punctul de a trece pe lângă el, Su Xingchuan întinse mâna și îi apucă rucsacul, avertizându-l:

– Este o groapă în fața ta.

Li Xuan clipi de câteva ori, apoi un zâmbet îi reapăru pe față.

Se întoarse repede către Su Xingchuan, întrebând fericit:

– De ce ești aici?

– Eram doar în trecere.

Li Xuan își înclină capul, îngrijorarea luând locul zâmbetului.

– Ești bine? Nu arăți prea bine.

– Nu tu studiezi medicina? Nu-ți poți da seama ce e în neregulă?

Li Xuan îi atunse fruntea cu dosul mâinii.

– Ești un pic cam fierbinte. Ai febră?

Su Xingchuan făcu un pas înapoi, evitându-i mâna, și cu vocea un pic răgușită spuse:

– Da, mă îndreptam chiar acum spre clinică.

– Voi merge cu tine.

– Nu e nevoie.

– Vin cu tine, insistă Li Xuan.

Îl însoți pe Su Xingchuan la clinica din campus. După ce medicul îi prescrise lui Su Xingchuan niște medicamente, Li Xuan luă cutia cu pastile și citi cu seriozitate instrucțiunile, mormăind în sinea lui.

Su Xingchuan îl întrebă:

– Ai descoperit ceva?

– Poți măcar să iei medicamente cum trebuie? Lasă-mă să vin în dormitorul tău să am grijă de tine.

Su Xingchuan chicoti:

– Nu sunt ca unii oameni care au nevoie de cineva să îi hrănească după ce au căpătat o mică rană. Mă pot descurca luând o capsulă pentru febră.

Fața lui Li Xuan se întristă. Îi înmână cutia înapoi lui Su Xingchuan.

Uneori, Su Xingchuan simțea că Li Xuan era foarte egocentric. De exemplu, în acel moment, Su Xingchuan se aștepta ca Li Xuan să-și arate îngrijorarea sau să-l întrebe ce ar vrea să mănânce, dar Li Xuan nu o făcu.

El doar mergea cu capul plecat, aruncând ocazional câte o privire înapoi spre Su Xingchuan.

– Mă întorc la cămin.

Li Xuan deschise gura, dar nu spuse nimic.

Su Xingchuan se întoarse în dormitor, își luă medicamentul și bău o jumătate de cană de apă fierbinte înainte de a se culca. Dormi până după-amiază.

Când se trezi, vru să comande mâncare la pachet când dintr-o dată îl auzi pe colegul său de cameră spunându-i:

– Xingchuan, o fată a adus niște mâncare pentru tine. Este pe masă.

Su Xingchuan era nedumerit.

– O fată?

– Da, a pus-o cineva să îți aducă. Spunea că ai febră și că terciul este cel mai bun.

– Când a adus-o?

– Adineauri.

Su Xingchuan se grăbi imediat să coboare scările. Avea o bănuială ascunsă. Era sigur, că fusese Li Xuan.

Li Xuan nu plecase. Se uita pe telefonul său, probabil tastând un mesaj pe care Su Xingchuan nu avea cum să-l vadă. Așa că, se duse în liniște în spatele lui pentru a trage cu ochiul.

Cat: [Am cumpărat niște terci de ovăz.]

Mesaj șters.

Cat: [Am fost în mai multe locuri pentru a găsi acest terci simplu, împreună cu câteva garnituri și găluște de legume.]

Mesaj șters.

Cat: [Nu știu dacă o să-ți placă.]

Mesaj șters.

Cat: [Conform Baidu: Terciul simplu este nutritiv și poate reaproviziona corpul cu nutrienți esențiali. Consumul de terci de ovăz în timpul bolii poate crește apetitul, rehidratează și ajută la recuperare].

Chiar când era pe punctul de a trimite ultimul mesaj, Su Xingchuan îi șopti la ureche:

– Asta e ceea ce voiai să trimiți după atâta editare?

Li Xuan tresări surprins, apoi se întoarse încet, făcând ochii mari.

În ochii lui Su Xingchuan se citea un zâmbet blând în timp ce întreba:

– Pisicuțo, poate ar trebui să cauți niște sfaturi online despre cum să vânezi pe cineva în mod corespunzător?