Secretarul -Capitolul 25

-Ai un copil superb, îl complimentă Jed, privind pozele de pe telefon.

-Cu așa mamă și tată, nici nu ar avea cum să fie astfel.

-Puțină modestie nu strică câte o dată.

-Să vorbești de modestie când o să ai propriul copil.

Indiferent cât o să fie de urât, de prost, de slab sau de gras, tu îl vei vedea perfect.

Referirea la un posibil copil îl făcu pe Jed să rămână tăcut.

Întinse mâna prinzând între degete paharul cu alcool din fața lui. Sorbi o înghițitură zdravănă, încercând să alunge gândurile legate de viitor.

Nu vroia să se gândească tocmai acum la asta. În clipa aceea voia să trăiască la maxim senzațiile ce le simțea aproape de Miha.

Până la urmă ajunseră la club. După ce se termină video conferința, plecară amândoi de la birou spre casă pentru a se schimba.

Jed sugerase să meargă cu taxiul pentru a putea bea fiecare cât voia sau cât simțea.

Comandă el primul taxiul după care trecu și îl luă și pe Miha.

Cum urma weekend-ul puteau sta cât voiau.

Alia, Mika și Chris erau plecați la munte, așa că nu avea ce face în cele două zile libere, din această cauză inițiase ieșirea împreună.

Întâmplarea din baie îl lăsase plin de dorință și avusese de gând să-și sune partenerul de ,,interacțiune” ca zilele astea două să le petreacă împreună.

Nu apucase să sune…simțind că după această noapte totul avea să se schimbe între el și Jed.

Dorea acest lucru cu toată ființa. Voia să experimenteze cu el tot ce însemna apropiere.

-Vrei să dansezi? întrebă Jed văzându-l privind ringul de dans.

-Nu. Doar mi s-a părut că văd pe cineva, spuse privind în continuare ringul, unde perechile erau angrenate într-un dans lent.

-Sigur mi s-a părut, îl lămuri întorcând privirea spre el, sperând ca acesta să nu privească ringul prea atent.

Nu se înșelase în privința persoanei pe care o văzuse, de fapt le văzuse, pentru că le cunoștea pe amândouă, la fel ca Jed.

De ce îi era frică nu scăpă, findcă acesta rămase privind și el ringul.  La un moment dat îl văzu încruntându-se.

-Mai cerem un rând? întrebă încercând să îi abată privirea de la dansatori.

Nu reuși, pentru că îl văzu ridicându-se în picioare pentru a vedea mai bine.

–Futu-i mama mă-sii…îl auzi rostind printre dinții încleștați, după care porni ca o vijelie spre dansatori.

-Jed…

Îi rosti numele și îi puse mâna pe braț, încercând să-i oprească avântul.

Acesta se smuci privind țintă persoanele ce îi atraseră atenția.

Scoase și el o înjurătură pornind după el.

-Ce naiba crezi că faci? îl auzi rostind furios, privind spatele bărbatului ce dansa, având mâinile pe mijlocul partenerei sale, într-o apropiere destul de evidentă.

Până să se întoarcă partenerul ei, îl văzu ea prima, albindu-se mai ceva ca o bucată de ceară.

Miha se postă lângă el gata să intervină dacă îl lua valul îndemnându-l spre violență.

-Jed…rosti fata cu voce șoptită.

-Miha!…Jed! rosti și bărbatul  după ce se întoarse, privind de la unul la altul.

-Da, așa mă cheamă, spuse acesta cu furie.

– ...iar în clipa aceea, acest Jed abia se abține să nu te pocnească direct în față.

-Nu cred că merit un…asemenea tratament.

-Ba meriți cu mult mai rău de atât, pentru că m-ai înșelat.

Fata încercă să iasă în fața, dar bărbatul o opri, ținând-o aproape de el.

-Nu te-am înșelat niciodată, doar am omis adevărul.

-Mai bine am merge la masa noastră pentru a vorbi acolo, încercă Miha să îi tempereze din a face o scenă în mijlocul ringului, unde ceilalți dansatori să opriseră făcând un fel de cerc în jurul lor.

-Jed… îi spuse punându-i degetele pe umăr.

–  …oamenii au telefoane, mai adăugă apropiindu-se de el.

Nici unuia nu i-ar fi prins bine publicitatea negativă postată pe rețelele de socializare.

Parcă scos din transă, se întoarse îndreptându-se spre masa de unde se ridicase furios, acum fiind la fel.

Miha le făcu semn discret perchii să îi urmeze.

Îl ascultară și porniră ținându-se de mână, în urma lui prin culoarul de oameni ce îi priveau în continuare curioși.

Când ajunseră la masă îl văzură pe Jed, dând peste cap paharul în care mai avea tărie.

-Șefu…adică…șopti fata, privindu-l în continuare panicată.

-Tu să taci, o atenționă împungând aerul cu degetul.

-El, are o explicație de dat, ceru arătând spre bărbat.

– Știu că m-ai avertizat să nu mă apropii de ea, dar…

-Te-a durut fix în fund, spuse întrerupându-l.

-Tocmai din cauza acestui comportament nu ți-am spus că mă văd cu ea.

-Adică…nu este prima oară când ieșiți împreună?

-Nu, Jed. Nu este, îi confirmă bărbatul.

– Până la urmă nu văd care este marea ta problemă, rosti acesta începând la rândul lui să se înfurie.

-Ella nu merită un fustangiu ca tine, pentru că ai să o faci să sufere.

-Chestia asta nu ar trebui să hotărască ea? Până la urmă ești doar șeful ei, nu vre-un membru al familiei, îl înfruntă Eric.

Pentru un moment nici unul nu mai spuse nimic, privindu-se în continuare ca doi gladiatori.

-Șefu…știi că îl plac. Foarte mult, încercă Ella să îl înduplece.

-Tocmai din această cauză nu vreau să suferi, pentru că el, vrea doar să se distreze, și profită de simțămintele tale, rosti privind-o.

-Să știi că și eu o plac, îl lămuri Eric.

– Iar ce este între noi este foarte serios.

După felul în care rostise cuvintele, și faptul că îl înfrunta, se vedea că spunea adevărul  în privința sentimentelor ce le avea pentru fată.

Îi prinse degetele cu ale lui, vrând prin acest gest să își întărească vorbele.

-Ești sigură că spune adevărul? o întrebă pe Ella.

-Simt că este sincer.

-Dacă tot suntem la capitolul interogatoriu, voi ce faceți aici… împreună? întrebă Erik privindu-i suspect.

Miha și Jed se priviră preț de o clipă, amândoi încurcați, toată chestia întorcându-se împotriva lor.

-Mai aveam de…discutat  lucruri referitoare la…unele contracte.

-Aici? întrebă Eric din ce în ce mai surprins.

-Astăzi  am plecat mai târziu de la birou, pentru că Jed a avut o video conferință la cinci, și s-a gândit că…

-Am fi mai relaxați aici, după ziua asta lungă.

Erik îi privea în continuare suspicios, nefiind prea convins de explicație, dar nu mai întrebă nimic.

-Dacă ne-am lămurit, noi o să plecam. Ella trebuie să ajungă devreme acasă, spuse bărbatul ridicându-se în picioare.

Fata făcu la fel, și după ce își luă la revedere, se făcură nevăzuți în mulțimea de petrecăreți.

-Dumnezeule… rosti Jed.

– Ce noapte…

-Nu îți înțeleg reticența în privința relației dintre ei!

Jed îi aruncă o uitătură piezișă.

-Îl cunosc pe Erik de mulți ani, implicit îi cunosc și relațiile. Niciodată nu a avut vreuna prea lungă în care să investească  sentimente. Bani da, dar sentimente..

-Mie mi-sa părut că o place sincer pe Ella.

-Să dea naiba să nu fie așa și să o facă să sufere, mai ales știind cât de mult îl place ea, așa că lasă-mă să fiu reticent, spuse întinzând mâna după sticla de tărie ce le-o aduse chelnerul, înainte să pornească nebunia.

Turnă jumătate de pahar după care luă o gură zdravănă.

Făcu și Miha la fel, doar că rămase învârtind paharul între degete…Gânditor.

-Crezi că…l-a convins explicația noastră? întrebă referindu-se la întrebarea lui Erik , ce îi vizase pe ei.

-Puțin îmi pasă dacă a crezut sau nu, alta nu o să mai primească.

Miha sorbi și el o gură din lichidul arzător, rămânând cu paharul între degete.

-Din această cauză am vrut ca tu să fii cel care decide cât se implică, spuse privind în continuare paharul.

-Miha, îi rosti numele făcându-l să îl privească.

– …hai să plecăm.

Privirea sau poate tonul cu care îi rosti numele, îl făcu să simtă un fior de anticipare, străbătându-i întreg trupul.