Secretarul Capitolul 6

– Ce te uiți atât de încruntat la pahar!? întrebă Eric, așezându-se pe un scaun în fața lui.

– Nu paharul este de vină pentru moaca lui acră, ci secretarul lui, îl lămuri Colen.

Eric doar ce ajunse, așa că nu știa ultimele noutăți. La masă în afară de el și Colen mai era și Marco.
Toți patru erau prieteni foarte buni de ani de zile. El și Marco se știau de la liceu, iar cu Eric și Colen se împrieteniseră în timpul facultăți, chiar dacă statutul lor financiar nu era la același nivel cu al lui. Persoana și felul lor de a fi apropiindu-i, sudându-le în timp prietenia.
Dintre toți doar Colen era însurat de doi ani cu Aghata.  Motiv pentru care era tachinat de ei fără milă, iar ei la rândul lor primeau același tratament din partea părinților, ce îl dădeau constant ca exemplu.

      – Poftim!? întrebă Eric privind neîncrezător de la unul la altul.

      – Secretar!? Adică…bărbat!?

      -La fel de mirați am fost și noi, îl lămuri Marco.

     – Așa că așteptăm detalii.

Jed îl lăsă să aștepte până duse paharul la gură dând peste cap lichidul tare ce simți că îi arde stomacul, pentru că nu mai mâncase nimic din jurul prânzului pe care îl luase cu tatăl lui, la acesta în birou.

       – Acum câteva zile, m-a găsit bătrânul într-o ipostază foarte indecentă cu secretara.

        -Și ce este nou la acest aspect!? întrebă Marco.

-Tocmai. Se pare că s-a săturat de această priveliște, așa că a hotărât că un secretar ar fi mai potrivit.

       – Puștoaica care face practică nu putea să vă anunțe!?

        – Hei…Puștoaica mai are un an și termină facultatea, îl informă Eric pe Marco care îl privi mirat de atitudine.

       – Nu se putea pune în fața directorului general, să-l oprească să intre în biroul fiului său, continuă Jed, fără a fi prea atent la privirile schimbate de Eric și Marco.

– Ai dreptate. Tatăl tău poate fi foarte intimidant.

        – Nu îți doresc să îl vezi înfuriat,  atunci  iese din el toată autoritatea și intimidarea, spuse turnându-și încă o porție de tărie. Nu ținea neapărat să se îmbete, mai ales că nu era la el în apartament, adunarea având loc la Marco. Oricum nu ar fi fost prima oară când dormea la el și nu doar el.

       – Arată bine? întrebă Marco.

De data asta nu bău și rămase doar privind paharul ce îl învârtea între degete, gândindu-se la chipul frumos al secretarului. Era un gând ciudat să se gândească la un bărbat că este frumos.

   – Este destul de prezentabil, spuse cu nonșalanță.

  -Prezentabil? În sensul de chip agreabil sau în sensul în care te face să te uiți și a doua oară la el? întrebă Marco, foarte interesat de subiect.

–Doar nu vrei acum să îl descriu? îl apostrofă îmbufnat.

    – Știu doar că are ochii căprui închis. Prima dată am crezut că îi are negri, spuse dându-i totuși o minimă informație.

– Ador bărbați cu ochii negri, și cum în prezent sunt singur, așteaptă-te să îți fac o vizită cât mai curând.

         – Nu te obosi, pentru că nu este gay.

        -De unde știi? Doar nu scrie în CV-ul lui.

        – Chiar aș vrea să văd asta. Secretarul tău sedus de prietenul tău, spuse Eric râzând dea binelea.
– Iar tu plin de frustrare.

         -Ești un ciudat. De ce să mă frustreze asta?

          -Pentru că nu mai ai ce babardi. Trebuie să te concentrezi doar pe muncă fără nici un fel de distracție.

De data asta Colen făcuse remarca.

– Doar pentru că tu ai soție, cu care te poți destrăbăla cât vrei, nu înseamnă că trebuie să te bucuri de suferința altora, îl apostrofă  Marco.

Eric nu spuse nimic, el având o relație pe care nu le-o putea destăinui, fata respectivă fiind cunoscută de ei toți.

-Nu te mai plânge, fiindcă ai doar o lună de când ești singur.

       -Poate am noroc și mă cuplez cu secretarul. Apropo cum îl cheamă?

        -Nu vreau să îți tai avântul, dar îți mai spun încă o dată că nu este ca tine.

        -Nu-mi anihila speranța si lasă-mă să mă conving singur, îl liniști Marco.

–Ce ai de gând să faci? Să îl întrebi, sau ai vreun detector de gay? întrebă Eric.

– Hai să spunem că avem acel ceva care ne face să ne recunoaștem între noi. Aștept să îmi spui cum îl cheamă.

        -MM, rosti Jed, făcând ca cele trei perechii de ochi să se ațintească asupra lui.

       -MM!? rosti Marco mirat.

– De fapt îl cheamă Miha Marcus.

        -De ce îi spui MM !? întrebă Colen.

Pe moment așa îi venise. Culoarea ochilor lui ducându-l cu gândul la năsturei colorați de ciocolată.
Dar nu putea recunoaște asta în fața lor.

-Este mai simplu, decât să-l strig secretar.

         -Câtă comoditate, rosti Marco.

         – Dar trebuie să recunosc că nu sună rău.

Nu suna rău deloc, iar năstureii de ciocolată erau gustoși, chiar dacă nu îi mai mâncase de când era copil. Iar pe lângă acest aspect, îi plăcea să-i vadă încruntătura de câte ori îi spunea așa.
Încercase să îl corecteze de câteva ori, rostindu-și numele, dar el, ca un afurisit, doar îi zâmbise și continuase să îi spună așa.