Secretarul- Capitolul 7

 -Nu mă interesează, scuzele dumitale. Ele mă fac să pierd banii, iar acest lucru mă înfurie ca naiba, spuse Jed furios privind ecranul laptop-ului.

De o jumătate de oră era angrenat într-o video conferință cu directorul fabricii care livra materiale pentru sondele de petrol, iar inginerul de la sondele 247 și 259 care primise materialele neconforme îl anunțase pe Jed, atenționându-l că lotul ce tocmai sosise era inferior celorlalte comenzi și implicit al contractului.
Directorul și firma profitau de faptul că erau singurii furnizori din țară care fabricau componente pentru sondele de foraj.

         -Remediază problema până diseară. Mâine dimineață  vreau ca totul să fie pe șantier, îl atenționă pe bărbatul ce încercase să bălmăjească niște scuze.
         – Vreau să aud din gura ta doar „accept”. Dacă ai de spus altceva, nu mă interesează.

Aproape ajunsese să țipe la cel din ecran. Își dezbrăcase furios sacoul și îl aruncase pur și simplu, după care își propti palmele pe birou, de o parte și de alta a laptop-ului.
Discuția se purta acum între director și inginerul de la sonde.

Miha luă sacoul și îl aranjă frumos pe spătarul unuia din fotolii. Nici nu îi venea să respire privind spre Jed. Avea o săptămână de când lucra cu el, iar acum era prima dată când îl vedea atât de furios, dar la mijloc era vorba de bani. Bani foarte mulți.
Înainte de a începe teleconferința îl chemase la el în birou.
Acum stătea cu tableta la îndemână într-o parte a biroului, gata în orice moment să noteze eventualele adnotări pe care i le  comunica.
Îl privi simțind în propriul suflet supărarea și frustrarea acestuia. Părul ce până atunci fusese aranjat perfect, ca în fiecare zi dealtfel, acum îi era răvășit de la trecutul sistematic al degetelor prin el.
Își ridicase mânecile cămășii până aproape de coate, lăsând la vedere firele de păr și venele ce pulsau sub  pielea deschisă la culoare.

Îl analiza constatând câtă forță și vitalitate emana în acea clipă. Furia îi dădea un aer de putere care nu se compara cu același sentiment dat de puterea financiară.
Privirea ce i-o arunca din când în când, îi dădea fiori pe șira spinării, chiar dacă era conștient că acesta nici măcar nu îl vedea. Albastrul  pupilelor se intensificase ducându-l cu gândul la o mare agitată de o furtună năprasnică.

Îl văzu trântind capacul laptop-ului, iar pentru o secundă crezu că avea să îl arunce.
Își aținti privirea asupra lui de parcă atunci îl vedea pentru prima oară.

-Îmi vine să strâng de gât pe cineva, spuse ocolind biroul și venind spre el.

Miha rămase pe loc, chiar dacă instinctul îl îndemna să facă un pas în spate.

Jed se postă în fața lui atât de aproape că vârfurile pantofilor lor aproape se atingeau. Se priviră amândoi de parcă ar fi fost doi luptători înaintea meciului.

-Ție teamă de mine? întrebă privindu-i chipul cu intensitate.

-Nu, îl asigură Miha.

        -În clipa asta mă bucur că ești secretarul meu. Sunt atât de nervos, încât nu am nevoie de priviri speriate sau de istericale.

Îl lămuri făcând un pas în spate, fără a-și muta privirea de pe chipul lui, după care se întoarse și înșfăcă sacoul. Îl îmbrăcă din mers îndreptându-se spre ușă.
Cu mâna pe clanță se întoarse spre privindu-l cu sprâncenele ridicate văzându-l postat în același loc.

-Trebuie să merg la director să vorbesc cu el despre situația comenzii și aș aprecia dacă m-ai însoți.

Tonul vocii și privirea îl convinse să facă pași rapizi spre el.

Când trecură prin dreptul Ellei, îi făcu rapid semn arătându-i spre etajul de deasupra.

Ar fi vrut să își dea palme pentru reacția ce o avusese simțindu-l atât de aproape.
Îl urmă în lift, conștient de faptul că acum era prima oară când avea să intre în biroul directorului general.
Inspiră și expiră cât putu de încet, nedorind ca celălalt să îi sesizeze emoția. Spațiul în care se găseau era atât de îngust.
Fusese sincer când îi spuse că nu îi este frică de el, dar privirea și parfumul amestecate cu mirosul țigării ce o fumase înainte de conferință, îi făcu inima să o ia, fără nici un fel de avertizare, la un galop frenetic.
Strânse tableta în mâna dreaptă, abținându-se să nu își maseze pieptul.
Nu avu prea mult timp de introspecție pentru că ușile liftului se deschiseră și ieși urmându-l.

– Jed.

Secretarul tatălui său îi rostise numele privindu-l întrebător.

           -Trebuie să vorbesc urgent cu el și sunt foarte serios când spun urgent, îl lămuri acesta hotărât.

Celălalt aprobă și ridicându-se de la birou, le făcu semn să îl urmeze.
Deschise ușa dându-se într-o parte pentru a le face loc.

-Rămâi și tu Sam, spuse îndreptându-se spre tatăl lui.

Acesta ridică privirea din dosarul deschis din fața lui privindu-i pe deasupra ochelarilor .

-Tată, trebuie să vorbim despre comanda ce au primit-o sondele 247 și 259, spuse el postându-se în fața biroului său.

Miha și Sam rămaseră câțiva pași în spate.

Realizând că vizita era una foarte serioasă, lăsă coala ce o avea în mână și scoțându-și ochelari îi așeză peste aceasta. Se ridică ocolind biroul, aruncând o privire fugitivă spre Miha.
Se așeză în fotoliul lui și le făcu semn și lor să ia loc.

Jed se așeză pe canapea în stânga lui, iar Sam în dreapta.

Miha rămase în picioare neștiind unde ar fi fost normal să se așeze.

Văzu privirea lui Jed ațintita asupra lui, comunicându-i fără cuvinte să se așeze pe aceeași canapea cu el.
O făcu dar păstră două locuri distanță între ei…din politețe, dar și pentru a nu-i mai simți mirosul ce îi rămăsese întipărit în simțuri.
Emoția ce o simțea aflându-se în biroul, dar mai ales în fața directorului general îl făcea și mai agitat de cât era.
Strânse tableta între degete oprindu-le tremurul ușor.

       -Tată, iar ne face zile fripte furnizorul de componente. Este a treia oară când se întâmplă acest lucru.

-Ce valoare este comanda?

Bărbatul îi comunică suma, iar când Miha auzi, mulțumi în gând sfinților  pentru faptul că stătea jos.
Știa ce sume rulează compania, lucrând la departamentul de contabilitate, dar cifrele de care vorbeau bărbații îl zăpăciră total.

          -Trebuie să ne gândim serios la schimbarea lor. De când au făcut prima gafă am început să caut alte firme în afară. Ce mă enervează cel mai tare, este aroganța cu care tratează totul de parcă nu le-am burduși buzunarele la fiecare comandă.

         -Inginerul de la sonde ce spune?

-A fost și el on-line, și i-a explicat directorului problema. Nu toate componentele sunt greșite, dar acelea care sunt  întârzie repararea sondelor, iar acest lucru ne face să pierdem bani.

Directorul rămase pe gânduri analizând propunerea.

            -Ce prețuri practică firmele la care te gândești? Știi foarte bine că trebuie luate în calcul costurile adăugate.

          -Normal. Am luat în calcul transportul și vama. Ajung un pic mai scumpe decât ale furnizoruuil local, dar cele două firme care m-ar interesa au cele mai bune performanțe pe piață. Faptul că ele dețin monopolul pe piața internă le face să pară neserioase.

         -Contactează firmele la care te-ai gândit și spune-le să ne trimită niște oferte.

           -Dacă prețurile ne convin, unul dintre voi va trebui să meargă acolo pentru o negociere directă și semnarea contractelor, îi atenționă Sam, vorbind pentru prima oară de când erau în birou.

         -Știu acest lucru, iar dacă ai încredere în mine, pot merge eu, îi spuse Jed tatălui său.

         -Când este vorba de firmă, am cea mai mare încredere în tine. Aceasta se pierde când vine vorba de relațiile și trăsnăile pe care le faci în viața particulară, îl atenționă acesta privindu-l intens.

–  Am doar treizeci de ani, ce naiba.

             -Tocmai pentru că ai treizeci de ani, vreau să fii la fel de responsabil și în timpul tău liber la fel cum ești și cu cel pe care îl aloci firmei.

       -Haideți să nu amestecam lucrurile, încercă Sam să îi tempereze.

– În clipa aceasta să rămânem focusați pe firmă și pe ce trebuie făcut în continuare.

Miha rămase tăcut, simțindu-se ca un intrus referitor la discuția ce o aveau ceilalți. El era doar un secretar, ei erau o familie.

        -Ai dreptate Sam, spuse directorul privindu-l.

– Iar tu…își atenționă el fiul ridicând un deget spre el.

– …în câteva zile să ne întâlnim din nou să analizăm ofertele.

        -În cel mult două zile, o să fac rost de ele. îl asigură Jed, ridicându-se de pe canapea.

Miha făcu la fel urmându-l spre ușă, după ce salută bărbații rămași în birou.

       -Dacă o să merg pentru negocieri, va trebui să mergi cu mine, îl atenționă Jed intrând în lift.
        – Știu ca nu ești căsătorit, așa că nu ar fi o mare problemă, asta dacă nu ai o relație.

       -Nu am o relație, dar…

– Fiecare plecare s-ar putea să dureze în jur de o săptămână.

Miha rămase un pas în spatele lui, neștiind dacă să îl urmeze sau să rămână la propriul birou.

-Fă-mi o cafea și comandă prânzul. îl atenționă intrând în biroul lui.

-Cum a fost întâlnirea cu directorul!? Eu nu am fost niciodată în acel birou.

          -Intimidant, și biroul și directorul, spuse el pregătind cafeaua.

– Ronay a spus să comand prânzul, dar nu știu ce ar vrea să mănânce. Să îl întreb când îi duc cafeaua?

          -În genere comanda trebuie să conțină carne de pui, mai exact piept de pui.Dar mai bine îl întrebi. Fiind foarte ocupat nu cred că o să mai meargă la sală.

Îi mulțumi fetei pentru informații și luă ceașca de cafea.

Când reveni la propriul birou, comandă mâncare doar pentru ei doi, Ella având liber să meargă la cantina firmei ce se găsea la parterul instituției.

Cât așteptă mâncarea, se așeză pe scaun cu gândul la discuția referitor la plecarea împreună. Nu era vorba că nu avea obligații maritale sau de altă natură, în prezent fiind singur, dar trebuia să ia în calcul timpul petrecut cu fiul său.
Oare trebuia să îi spună lui Jed că are obligații față de un copil de cinci ani, sau să analizeze acest aspect cu mama lui și Mika?.