Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 15

Unii oameni îți dau foc la inimă

În cele din urmă reuși să o calmeze pe doamna Tang și să o facă să renunțe la ideea de a cumpăra un Alpha din Asia de Sud-Est.

Jian Song Yi puse deoparte sticluța cu blocante[1] și-și liniști mama.

– Mamă, după ce pulverizez asta, nu voi mai putea simți mirosul feromonului altcuiva.

– Da, acest nou produs scandinav nu este disponibil deloc pe piața internă. Tatăl tău a încercat din greu să-l obțină. Aveam de gând să-l păstrez pentru mine, dar îl poți lua tu.

– Deci tu știai deja dacă sunt un Alfa sau un Omega?

– Cu siguranță, dar nu te puteam mirosi.

– Atunci de ce nu ai înregistrat și al doilea sex al meu?

“…”

Doamna Tang, care îl cunoștea mai bine fiind mama lui, își dădu seama curând ce gândea Jian Song Yi.

Poate că este dat ca oamenii Omega să primească darul fertilității pentru a asigura continuarea genelor perfecte. Ei sunt  frumoși, inteligenți și atractivi în mod natural.

Dar condiţiile fiziologice speciale îi condamnă să fie slabi, şi trebuie să fie protejaţi ca să nu cedeze în faţa oricărui individ Alpha.

Chiar și cu progresele științifice și politice actuale care pledează pentru egalitatea ABO , Omega rare și valoroase ar avea dificultăți în a se proteja dacă nu ar recurge la protecție.

Dacă și-ar ascunde identitatea, înseamnă că nu ar primi ajutor sau îngrijire la școală.

Asta ar fi periculos și dificil.

Doamna Tang își țuguie buzele gânditoare și privi în ochii serioși și hotărâți ai lui Jian Song Yi.

– Micuțule Song Yi, ești sigur?

Jian Song Yi își plecă capul și se jucă cu sticla de blocante. El folosi cel mai blând ton.

– Nu mi-e rușine să fiu un Omega. Dar după toți acești ani, toată lumea mă vede ca pe un Alpha. M-am gândit la mine ca la un Alpha, apoi am devenit brusc un Omega. Cât de ciudat și supărător va fi.

– Dar…

– Nici un dar. Mamă, nu cred ca sunt mai slab decât atunci când eram un Alpha. Nu am nevoie de acest tip de protecție și nu-mi plac oamenii care vorbesc despre mine.

Jian Song Yi făcu o pauză pentru o clipă înainte de a continua.

– Mamă, am nevoie de ceva timp.

Doamna Tang știa cât de încăpățânat poate fi fiul ei. Era obișnuit să fie puternic și să protejeze alți oameni. Putea cu ușurință să dea lecții altora dacă acest lucru era calea cea bună. O astfel de persoană nu putea accepta protecția fiind liniștit sufletește.

Deci, ar putea avea nevoie de ceva timp pentru a fi mai puternic. În cele din urmă, el va deveni mai puternic, în sensul că va fi mândru că este un Omega. Dar pentru moment, ca mamă a lui, trebuia să fie dispusă să îl ajute să-și păstreze mândria.

Întinse mâna și mângâie părul pufos al lui Jian Song Yi înainte de a zâmbi ușor.

– În regulă. Cum vrei, fiul meu.

Cu aprobarea doamnei Tang, Jian Song Yi  ridică privirea și se uită la Bai Huai care stătea lângă fereastră. Apoi, pe un ton rece întrebă:

– Colaborezi sau te ucid, alege una?

Bai Huai îl ignoră și se uită la mătușa lui, doamna Tang, zâmbind.

– Nu-ți face griji. Îl voi ajuta pe Xiao Song Yi la școală.

Doamna Tang fu emoţionantă şi mulţumită.

– Aceasta este o problemă foarte mare pentru tine.

– Nu va fi nici o problemă. Xiao Song Yi mi-a spus Ge încă din copilărie. Trebuie să am grijă de el.

Bai Huai era foarte frumos. Se născuse cu o faţă foarte delicată şi preţioasă. Zâmbetul său era la fel de blând blând ca zăpada topită primăvara. În acelaşi fel, el topise inima doamnei Tang.

– Ești atât de bun,  Xiao Huai. Ai fost întotdeauna sensibil încă din copilărie. Nu te-am iubit degeaba. Îți amintești acele nopți când veneai să mănânci mâncarea pe care o găteam? Ah, ce vremuri frumoase.

– Poate că par puțin lacom, dar a trecut mult timp de când nu am mai mâncat mâncare gătită de tine.

– Poți mânca astăzi. Spune-mi ce vrei. Voi ține minte și voi pregăti după-amiază.

Jian Song Yi privea doi oameni vorbind fericiți unul cu celălalt. Era puţin confuz de momentul în care se apropiaseră unul de celălalt.

Bai Huai fusese întotdeauna atât de bun și de cald?

Jian Song Yi glumea cu mama sa de mulți ani. Gătitul pentru doamna Tang era ca și cum ai face cumpărături. Era emoționant din punct de vedere psihologic pentru el. Deci, chiar dacă mâncarea nu ar fi fost bună, ea ar fi gătit în continuare.

Cu toate acestea era, de asemenea, vina lui Jian Song Yi și a tatălui său că pretindeau că le place mâncarea ei. Puteau mânca tot din farfurie având grijă să nu arate semne de neplăcere sau dezgust.

Acum, că exista un câine mai lipsit de expresie pe nume Bai Huai, care va încerca mâncarea mamei sale, Jian Song Yi putu vedea că acest lucru ar spori în cele din urmă încrederea mamei sale în talentele ei din nou.

Într-o după-amiază lungă, doamna Tang găti atât de multă mâncare încât reuși să acopere o masă foarte lungă. Mâncarea arăta frumos și plăcut, dar întrebarea reală era dacă cineva ar putea supraviețui dacă ar mânca fără să se deranjeze la stomac.

Doamna Tang aranjă masa cu flori și lumânări. Ea chiar merse în camera ei pentru a-și reface machiajul. Apoi luă aparatul pentru a face multe fotografii. Apoi selectată și încărcă doar nouă fotografii.

[Am gătit astăzi pentru a sărbători reluarea relației  dintre fiul meu și cel mai bun prieten al lui! Sper ca cei doi copii să se distreze de minune.]

În timp ce Jian Song Yi își sorbea ceaiul, se uită calm la ecranul telefonului său.

–  Mamă, nu așa funcționează lucrurile.

– Ah? Serios? clipi uimită doamna Tang.

– Atunci îl voi trimite din nou. Ar fi mai bine dacă v-aș spune că voi doi v-ați împăcat?

“..”.

Jian Song Yi își canaliză toată energia pentru a rămâne calm.

– Mamă, las-o baltă. Nu așa funcționează lucrurile. Pune doar un titlu.

Ca să evite din nou postările ciudate ale mamei lui, apăsă butonul din colțul din stânga și părăsi rubrica „Momente”. Și de îndată ce făcu asta, văzu că avatarul unei anumite persoane avea un punct roșu, indicând că era un mesaj necitit de la acel utilizator.

[Se pare că există un motiv pentru care nu ești bun la chineză. Te-am judecat greșit.]

“..”.

Jian Song Yi luă o bucată de carne cu ingrediente necunoscute și-i umplu castronul Bai Huai. Mâncarea era atât de ciudată încât nimeni nu putea spune exact ce mâncare era.

– Mănâncă mai mult, spuse el.‘Mănâncă puțin mai mult din otrava asta. O meriți, se gândi el.

După masă, Bai Huai o ajută pe doamna Tang să spele vasele. Între timp, Jian Song Yi găsi o scuză obișnuită pentru a face o plimbare. Era prea leneș ca să facă treburile casnice.

Mâinile îi erau în buzunare, capul înclinat înainte şi mergea fără ţintă, ca şi cum ar fi fost adâncit în gânduri.

Era luna septembrie, după un sezon ploios lung în Nancheng. Aerul era umed și era o răcoare lipicioasă în vântul care sufla noaptea.

Pe drumul Wutong, grămezi de frunze care ar fi trebuit să se adune în jurul zonei conacului fuseseră deja curățate. Doar câteva frunze galbene uscate rămăseseră acolo. Cădeau cinematic, ca şi cum ar fi fost într-un film.

Când frunzele vor dispărea, aerul se va răci și în cele din urmă va cădea zăpada. Şi atunci ramurile ofilite vor fi acoperite cu o zăpadă imensă. Va fi atât de frumos.

Frunzele nu vor mai fi verzi până în iunie – iulie.

Așa este, totul va fi bine.

Totul va fi frumos.

Alpha sunt buni, la fel și Omega.

Nu e ceva din care să faci mare caz.

Jian Song Yi oftă adânc. Când se uită în sus, își dădu seama că mersese mult mai mult decât plănuise și acum se afla lângă un magazin alimentar.

Era un bărbat cu un pachet de ţigări. Privi cum omul ieşi, stătu pe marginea drumului şi trăgea din ţigară. El suflă rotocoale, arătând foarte mulțumit de el însuși.

Pe măsură ce fumul se răspândea încet, părea că preocupările lui erau estompate de nicotină.

Jian Song Yi intră nonșalant.

– Vreau și eu aceeași marcă ca a lui.

Jian Song Yi nu mai fumase niciodată, dar dintr-o dată voia să vadă dacă această substanță mitică, care ar putea aduce emoție, ar putea arunca lumină asupra vieții sale plictisitoare de moarte. Și poate, poate, ar ușura, de asemenea, disconfortul din inima sa.

El era tulburat.

Pur și simplu nu putea lăsa pe nimeni să știe.

Ar trebui să fie puternic, calm și optimist în fața celorlalți, astfel încât să poată accepta și spera că oamenii cărora le păsa de el nu se vor îngrijora.

Ştia că asta era ceea ce trebuia să facă.

Avea doar 17 ani. Cum se putea împăca cu el însuşi?

Nu era ca și cum nu putea face compromisuri. El trăise doar în acest rol special timp de mulți ani, impunându-l în obiceiurile și credințele sale, dar totul se prăbușise brusc în fața ochilor săi.

Nu văzuse niciodată ca un Omega să poate să bată un Alpha şi nu ştia dacă el ar putea fi cel care să facă acest lucru.

Ar fi trebuit să poată face asta. Ar trebui să poată.

Jian Song Yi zâmbi. Când o frunză se clătină și-i căzu pe umăr, se simți brusc hotărât. Era pe punctul de a lua frunza de pe umăr, când cineva îl atinse și-i luă frunza care căzu pe jos.

Când se întoarse, văzu prima dată mâna frumoasă ținând tija frunzei. Când își întoarse fața și se uită în sus, nu putu decât să chicotească.

– Această frunză a știut să-și aleagă destinația.

Fața lui Bai Huai se înmuie în timp ce ochii lui erau fixați pe Jian Song Yi.

– Și oamenii sunt buni la alegerea destinației.

Jian Song Yi se relaxă puțin și nu spuse niciun cuvânt.

Era deja la o distanță destul de mare de piață. Era un loc foarte pustiu, dar din fericire era o bancă pe care să se așeze. Totuși, Jian Song Yi nu știa cum îl găsise Bai Huai.

Bai Huai stătea lângă el. Ochii lui se fixară pe buzele care fumau ale lui Jian Song Yi timp de trei secunde.

Mucul ţigării era roşu, dar fumul nu era îndepărtat.

Bai Huai chicoti.

– Porți o baghetă de zână. E atât de dulce încât nu face nici un zgomot.

Jian Song Yi:

“…”

Jian Song Yi nu avea nici o idee despre fumat, dar încă se prefăcea că era obișnuit cu fumatul și chiar dorea să arate că era puțin dependent. Dar când fu prins în acest fel, știa că Bai Huai ar vrea să-i dovedească că a greșit.

– Pot să fumez.

După ce spuse asta, trase fum în piept, dar în loc să sufle cercuri de fum, pur și simplu se înecă pentru că trăsese prea tare. În cele din urmă începu să se înroșească până când începu să tușească.

Bai Huai încercă să-și suprime zâmbetul. Îl mângâie ușor pe Jian Song Yi pe spate cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi luă țigara. Puse ţigara între buze şi suflă uşor. Apoi aruncă totul din mână în coșul de gunoi din apropiere.

Cu un zâmbet ușor, părea să fie într-o dispoziție jucăușă, dar tonul vocii sale era puțin mai rigid decât de obicei.

– Ai văzut? Așa este când fumezi. Nu arată nici bine și nici nu te face să arăți mai frumos. Să nu mai fumezi.

Buzele lui Bai Huai erau foarte subțiri și de culoare roz. Se pare că aveu un gust foarte dulce și lipsit de sens. Dar avusese recent o țigară între ele, nu arătau puțin mai sexy decât dacă ar fi supt o bomboană dulce?

Jian Song Yi voia să spună că de fapt arăta cam chipeș cu acea țigară, dar apoi își dădu seama că Bai Huai tocmai fumase aceeași țigară pe care o pusese în gură.

Nu era dezgustat, dar se simțea puțin inconfortabil.

Mișcările lui Bai Huai erau atât de naturale încât se îngrijora că, dacă ar spune ceva adevărat sau ostil relației Alpha-Omega, ar fi ipocrit.

Deci, cuvintele tocmai ieșiră de pe vârful limbii și rosti:

– Ai mai fumat înainte?

– Mm-hmm. Am încercat o dată înainte.

– Când erai la Beicheng?

– Mm-hmm.

Jian Song Yi se întreba rar:

– O persoană ca tine chiar a avut o adolescență rebelă și rea?

Bai Huai se aplecă din cot înainte de a răspunde cu un ton ușor:

– Eram încă mic la acea vreme. De fiecare dată când vedeam ceva nou, mă lăsam dus de val. Când nu puteam ieși din afacere, mă comportam ca un adult și încercam o dată. Apoi mi-am dat seama că era inutil și nu am mai pus niciodată mâna pe ea.

Gândul lui Jian Song Yi se îndreptă spre incidentul de la școala lui Bai Huai.

– Înțelegi acum?

Bai Huai ştia probabil că greşeşte.

Nu-i explică, ci doar zâmbi puțin.

– Înțeleg.

Așa că m-am întors, se gândi el.

Primii doi ani în Beicheing fuseseră foarte grei. Fuseseră momente în care nu putuse să doarmă.

Nu avea pe nimeni cu care să vorbească, era foarte confuz la vârsta de 14-15 ani. Se simțea neliniștit și nu încerca să înțeleagă nimic din cauza acestei idei vagi din inima lui. Era în competiție cu sine însuşi. Ca să nu mai vorbim de strictețe. Era foarte strict cu el însuși pentru a se asigura că nu va face nici o prostie.

El credea că timpul și distanța îi vor calma sentimentele pentru EL.

Dar când toate emoțiile lui se reduseseră la nimic, precum un elev de clasa a treia, în interiorul lui rămăsese doar ignoranța primordială a inimii. Și de acolo, oarecum, înțelesese. Unii oameni sau unele lucruri îți aprind inima. Chiar dacă tu crezi că ai întunecat și ai reușit să închizi sentimentul cu mult timp în urmă, el tot se infiltrează în inima ta iar și iar.

Acum, că tot crezuse că a dispărut, putea încerca să trăiască.

Bai Huai își înclină capul și se uită la Jian Song Yi. Lumina din ochii lui se retrăsese de câmpul vizual al lui Jian Song Yi, ceea ce făcu un pic dificilă citirea emoțiilor.

Expresia apăru ușor pe măsură ce temperatura crescu treptat, incontestabil.

– Deci, atunci când întâlnești ceva ce nu înțelegi sau te simți nefericit în general, nu o ascunde, darămite să faci lucruri stupide cum ar fi fumatul și băutul.

Nu sunt mai bun decât astea, dar poți veni întotdeauna la mine, bine?

.

.

NOTA SCRIITOAREI

Copii, vă rog să mâncați ascultători acadelele. Nu fumați. Priviți-l pe acel micuț cu bagheta de zână în mână. A fost dresat anterior de seniorul lui.

[1] A se face diferența între blocante și inhibitori. Primii sunt sub formă de parfum și pot fi folosiți zilnic. Inhibitorii sunt medicamente care pot dăuna sănătății dacă sunt luate în cantitate prea mare. Blocantele pot fi cumpărate fără rețetă de la doctor, inhibitorii au nevoie de prescripție medicală.