Semnat: Al tău pentru totdeauna -Capitolul 42

Cine a plantat această căpșună?

– Ce poate fi tolerat doar de trei ori?

Jian Song Yi rămase uimit de ceea ce-i spusese. Probabil din cauza faptului că fusese încălzit în mod repetat, iar apoi Bai Huai îi ștersese fundul mai bine. Probabil că începuse să se plictisească.

Vocea i se înmuie și spuse într-o apărare palidă:

– Este prima dată când sunt Omega. Nu am experiență.

– Dar pentru mine este a doua oară când sunt Alpha?

Bai Huai puse sticluțele, dozele și acele la loc. Le puse în fundul rucsacului, îl închise și se uită la Jian Song Yi batjocoritor.

Jian Song yi continuă să se apere palid:

– Credeam că sunt un Alpha, așa că nu am luat în serios ora de fiziologie și sănătate.

Apropo de asta, Bai Huai știa mai multe despre Omega decât Jian Song Yi.

La urma urmei, în primul an de gimnaziu, el încă asculta cu atenție ora de fiziologie și sănătate despre Omega.

Gândindu-se la asta, Jian Song Yi întrebă brusc.

– Xiao Bai, când credeai că ești un Omega, aveai fantezii că vei fi o soție și o mamă bună?

Bai Huai se uită la el înainte de a răspunde:

– Acum că știi că ești un Omega, vrei să fii o soție și o mamă bună?

Jian Song Yi:

– … Ești sexist. Te disprețuiesc.

Era nerezonabil.

Nici Bai Huai nu intenționa să discute cu Jian Song Yi. Văzând că starea lui era aproape restabilită, își luă geanta și ieși.

Când ieșea, se auzi anunțul școlii:

,,Mai sunt 15 minute până la sfârșitul examenului”.

Jian Song Yi se grăbi brusc și se opri în fața lui Bai Huai:

– Aproape că uitasem, dar nu am reglat conturile cu tine. Spune-mi de ce ai predat foaia goală?

Părea puțin supărat.

Bai Huai își agăță cureaua rucsacului.

– Nu am predat o foaie complet goală. Pur și simplu nu am reușit să completez ultimele spații și să scriu compunerea. Tu ai reușit să o termini?

– Nu am putut răspunde serios de la începutul exercițiului de înțelegere a textului.

Bai Huai dădu din cap:

– Atunci suntem la fel ca două boabe într-o păstaie. Yang Yue probabil se va descurca bine de data asta.

– Nu e adevărat, spuse Jian Songyi cu încredere.

– De data asta, e dificil să gestionezi studiile comprehensive. Cred că nota mea poate fi mai bună decât a unui elev slab, ceea ce nu e rău pentru engleză, dar nu se poate spune cu siguranță.

Bai Huai era modest:

– Și eu am luat note mediocre la examenul complex.

– Nu vei ieși din primii trei? Dacă nu intri în primii trei, …

– Nu ar trebui să ies din primii trei. Totuși, chiar dacă nu sunt primul din clasă la fiecare examen, tot pot obține cota de promovare la Huaqing, așa că nu mă afectează.

Jian Song Yi întrebă cu precauție:

– Îmi ascunzi ceva?

Bai Huai zâmbi.

– Nimic. Vreau doar să-ți spun că examenul lunar nu este important pentru mine, așa că nu trebuie să te stresezi din cauza lui.

– Cum să nu fie important? Cum să nu-mi fac griji?

– Așa este… Încă pariem și asta este important.

Bai Huai nu intenționa să discute acest subiect prea serios.

Jian Song Yi se simți ușurat, dar nu voia să se joace cu el. Fiind rareori serios și calm, spuse:

– Nu te juca cu mine. Vorbesc serios. Indiferent dacă mă afectează sau nu de data asta, trebuie să-mi promiți că nu o vei mai face niciodată. Nu strica treburile tale din cauza mea. Bai Huai, știi că faci mereu asta? Chiar nu pot să suport, adăugă Jian Song Yi.

Cu asta, își îngropă bărbia în gulerul uniformei școlare. Se întoarse și plecă fără să aștepte răspunsul lui Bai Huai.

Bai Huai se uită la spatele lui și coborî încet privirea:

– Bine, înțeleg.

Nu se vede nicio emoție în tonul lui.

Vântul de toamnă bătea.

Căldura și roșeața de pe fața lui Jian Song Yi dispărură.

Frunzele moarte ale copacilor ginkgo din fața clădirii nordice foșneau ca niște fluturi.

Există dorința de a fi frumoasă în modul în care frunza moartă flutură energic în direcția lui Bai Huai. Dar, de îndată ce Bai Huai întinse mâna să o prindă, aceasta se întoarse brusc și schimbă direcția.

Plutea în jurul lui Bai Huai, nehotărâtă dacă să cadă în spate sau nu.

Incapabil să înțeleagă gândurile frunzei mici, Bai Huai întinse pur și simplu două degete pentru a o prinde. După ce reuși să o prindă, o puse în buzunar și apoi îl urmă încet pe Jian Song Yi până când ajunse lângă el pe treptele din fața clasei.

Doar tăcerea domnea între cei doi domni, amândoi cufundându-se în gânduri unul despre celălalt.

Când  sună clopoțelul de sfârșit de oră și toată lumea ieși în fugă din clasă, cei doi se întoarseră și se îndreptară spre clasă, împotriva fluxului de oameni.

Era foarte ciudat că felul în care oamenii îl priveau pe Bai Huai era puțin ambiguu.

Când Xu Jia Xing veni în fața lui, trebui să sufle un aer rece. Probabil că fugise în căutarea lui imediat ce examenul se terminase.

Bai Huai îl privi rece, făcându-i semn să spună odată ce știe.

Tremurând, ridică mâna și arătă spre pieptul lui Bai Huai.

– Bai…Maestre Bai… Mă întrebam de ce ai predat lucrarea mai devreme. Deci…înțeleg.

Huh? Se pare că Xu Jia Xing tocmai văzuse o fantomă în hol.

Jian Song Yi simți un fior de frig când privi în direcția lui Xu Jia Xing.

Corpul lui îngheță într-o clipă.

Astăzi, Bai Huai purta un tricou alb cu guler rotund, suficient pentru a-i dezvălui clavicula. Și se întâmplă ca pe acea claviculă să fie o urmă roșie.

Culoarea nu era atât de închisă, ci într-o nuanță roz deschis, suficient pentru a ieși în evidență pe pielea albă ca porțelanul a lui Bai Huai.

Când își aminti de unde provenea urma, Jian Song Yi aproape că își pierdu

mințile și se mișcă repede din poziția în care se afla.

Era oare orb Jian Song Yi adineauri? Era atât de evident, de ce nu observase mai devreme? Și de ce era acest bărbat atât de neglijent? Pielea lui era atât de fragilă? O linsese și deja rămăsese o urmă? Dimpotrivă, Jian Song Yi nu-și putea aminti dacă fusese doar o lingere. O sorbise și poate o suptese puțin, dar chiar și așa!

Ce era el? O păpușă de porțelan?

Este chiar…

Este chiar…

Fără rușine.

Jian Song Yi se apropie imediat cu o expresie serioasă. Trase fermoarul uniformei lui Bai Huai până sus, înainte de a-l ajuta cu reticență să-și îndrepte gulerul.

Xu Jia Xing se uită la ei, confuz:

– Este la modă să porți uniforma școlară așa în acest an? Nu voi înțelege  niciodată moda voastră elegantă. Nu, nu este momentul să vorbim despre asta. Important este să-mi spui adevărul, Maestre Bai! Cine a plantat această căpșună?!

Expresia feței lui Bai Huai nici măcar nu se schimbă.

– O pișcătură de țânțar în toaletă.

Xu Jia Xing simți că IQ-ul său era insultat:

– Cât de mare poate fi un țânțar ca să lase o urmă atât de mare? Gura acestui țânțar e destul de mare.

– E în regulă, e doar atât de mare, spuse Bai Huai întinzând mâna și arătând o lungime aproximativ egală cu gura lui Jian Song Yi.

Xu Jia Xing îl crezu și respiră adânc:

– Atunci acest țânțar este într-adevăr suficient de mare încât să crească mâncând rahat în toaletă.

Jian Song Yi nu mai putea asculta aceste prostii, așa că îl lovi pe Xu Jia Xing în fund.

– Ieși afară.

Xu Jia Xing se rostogoli spre cantină, ținându-se de fund.

Când mulțimea se risipi, ei erau singurii rămași în clasă.

Bai Huai își desfăcu încet uniforma școlară, scoase telefonul mobil și își făcu un selfie îndreptat spre claviculă.

Jian Song Yi era atât de furios pe comportamentul lui încât înjură și spuse:

– Ești bolnav?

Bai Huai se lăsă leneș pe spătarul scaunului și ținu telefonul mobil.

Agită ecranul de două ori în direcția lui Jian Song Yi.

– Sunt o persoană răutăcioasă. De obicei, se profit de mine, așa că îmi place să mă răzbun. Din cauza asta, trebuie să adun mai întâi dovezi.

Jian Song Yi era foarte supărat pentru că știa că el era cel care greșea.

– Deci, ce vrei? întrebă el.

Bai Huai strânse ușor ochii înainte de a-i zâmbi răutăcios.

– Nu mult, doar dinte pentru dinte. Mă lași să te mușc și o să consider că suntem chit.

Jian Song Yi simțea că Bai Huai căuta intenționat scandal. Acest lucru îl enerva și mai mult decât înainte:

– De ce ești atât de meschin? Vrei să muști înapoi când te mușcă un câine?

– Ham, ham! De câte ori vrei să auzi?

– …

– Dacă nu ești un câine, atunci ești bărbat. Dacă ești bărbat, atunci trebuie să suferi consecințele faptelor tale. Va trebui să plătești pentru asta mai devreme sau ai târziu.

Jian Song Yi strânse din dinți.

– Bai Huai, de ce nu mi-am dat seama mai devreme că ești un astfel de ticălos?

Bai Huai își mângâie calm clavicula.

– Spune-mi, care dintre noi doi este ticălosul?

– …..

Jian Song Yi scoase un suspin ușor înainte de a se apuca furios de exerciții. Decise să-l ignore complet pe Bai Huai în ziua aceea.

Cele două urechi ale sale se prefăceau că nu aud nimic din ce spunea Bai Huai, în timp ce el continua să citească despre sfinți și înțelepți.

Cu toate acestea, din nu știu ce motiv, vârfurile urechilor lui se înroșiră, așa cum se întâmpla întotdeauna când era jenat sau vinovat.

Bai Huai stătea lângă el, prefăcându-se că nu știe ce înseamnă asta.

Coborî capul și își strânse buzele într-un zâmbet mic. Gândurile unor oameni sunt afișate deschis pe urechile lor. Din această cauză, nu pot păstra prea multe secrete.

Dar ei nu știau că mulți oameni văzuseră deja semnul roșu de pe clavicula lui Bai Huai.

De fapt, o fată reușise să-i facă o fotografie și o postase pentru ca toată lumea să se delecteze și să facă speculații.

,,Pierderea claviculei celui mai frumos elev din școală este o pierdere a moralității sau a umanității?”

1L: [Dumnezeule! Cine a plantat o căpșună pe Bai Huai?! Ieși afară! Să ne duelăm!]

2L: [Se spune că a fost mușcat de țânțari în timp ce se ducea la toaletă. ]

3L: [Îl hărțuiți pe Bai Huai pentru că voi nu ați fost mușcați de țânțari?

4L: [Știu asta mai bine decât oricine! Jian Song Yi l-a mușcat! Bai Huai a predat lucrarea mai devreme astăzi, iar Jian Song Yi a făcut același lucru în sala lui de clasă. Și, pe deasupra, s-au întors împreună în clasă!]

5L: [Ahhhh! Sunt cu adevărat un cuplu!!! Îi susțin din toată inima!!! Pin și Chiparos!]

6L: [Cuplul meu navighează! Nu-mi strica cuplul! Este Baisong!]

7L: [Pin și Chiparos! Song Ge al meu este A. Mai poate fi el cel supus? Putem să vedem dacă și lui Jian Song Yi i-au fost plantate căpșuni? Mai mult, este faptul că Alpha rece și superior a fost învins. Nu este interesant?!]

8L: [Nu e interesant că domnul autoritar a devenit supus?! Aaaa!]

9L: [Ai grijă. Acest thread ar putea fi șters din nou. Ce mă îngrijorează însă este faptul că amândoi au predat lucrarea în avans.]

10L: [Cei din clasa întâi au spus că este normal să predea lucrările mai devreme decât era prevăzut.]

11L: [Dar lucrarea lui Bai Huai părea neterminată de data asta.]

12L: [Povestea asta devine brusc intrigantă…]

……….

Când Li Ting văzu și el această postare, ideea care îi dădea târcoale în minte se opri brusc.

Dădu clic pe poză și apoi o mări. Se uită lung la urma roșie de pe clavicula lui Bai Huai. Era sigur că Bai Huai nu o avea când intrase prima dată în toaletă.

Și această urmă… Pentru cineva care era îndrăgostit, era evident ce se întâmplase.

Ideea îndrăzneață părea să fie susținută de un fel de dovadă și fusese stimulată imediat.

Li Ting fusese în aceeași clasă cu Bai Huai în liceu.

La acea vreme, toată clasa știa că Bai Huai avea un prieten apropiat din afara școlii, Jian Song Yi din sud. Bai Huai părea să se fi certat cu Wang Shan din cauza lui, dar după ce Bai Huai se transferase la altă școală, relația dintre cei doi părea să se fi deteriorat foarte mult.

Cu toate acestea, privind acum, nu păreau neapărat prieteni, dar relația lor nici nu părea atât de rea.

Li Ting nu era sigur, dar simțise mirosul unui Omega în toaletă. Și singura altă persoană prezentă era Bai Huai, care își predase lucrarea mai devreme. Mai era și relația dintre Jian Song Yi și Bai Huai, care dura din gimnaziu. Ca niște mărgele sparte, Li Ting puse cap la cap faptele pentru a dezvălui adevărul.

În zilele noastre, era una ca toată lumea să inventeze iubiri AA ca și cum ar fi bomboane, dar era cu totul altceva dacă zvonul se dovedea a fi adevărat.

Consecințele erau mult mai grave decât s-ar putea aștepta cineva. Pe lângă faptul că ar urma o amendă, cuplul ar trebui să facă față și discriminării legale și opiniei publice.

Pe de altă parte, dacă Jian Song Yi nu era cu adevărat un Alpha, atunci ar fi mai interesant de urmărit.

Alpha dintre Alpha era de fapt un mincinos, deoarece era un Omega slab.

Li Ting nu mai era calificat pentru autoînscriere și era încă supus pedepselor suplimentare pentru fraudă. Cei care erau deja desculți nu se mai temeau de nimic. Nu era ușor pentru nimeni, dar el ar putea să o facă.

Li Ting se gândi la asta și apoi începu să caute în agenda sa de adrese. Din fericire, îl găsi pe fostul său coleg de clasă din Beicheng.

[Mai ai contactele lui Wang Shan sau Wang Hai?]

……….

După câteva pagini de speculații și dezbateri, firul de discuție se opri în cele din urmă.

350L: [Eu sunt Bai Huai. Chiar am fost mușcat de țânțari. Am predat lucrarea mai devreme pentru că aveam diaree. Jian Song Yi și cu mine am mâncat ceva rău la prânz. Vă rog să nu mai răspândiți zvonuri nefondate. Aveți grijă de voi. ]

351L: [Chiar a postat zeul masculin asta? ]

352L: [Acest bărbat a venit să demitizeze zvonurile! Puterea prietenilor a înviat! ]

……….

Bai Huai chiar nu știa nimic despre asta până când Xiao Yuan postă o captură de ecran cu un mesaj în care spunea că Bai Huai are conștiință și nu pătase reputația iubitei sale.

El luă telefonul și i-l arătă lui Jian Song Yi:

– Ăsta sunt eu, nu?

– Tu și cu mine suntem identici, spuse Jian Song Yi calm.

Jian Song Yi termină declarația, dar încercă totuși să ia telefonul lui Bai Huai.

Din păcate, nu reuși să apuce dispozitivul, ci, în schimb, vârful degetului zgârie puțin ecranul. Drept urmare, fotografia se micșoră până când a apărut interfața de chat.

Ochii ageri ai lui Jian Song Yi reușiră să vadă ceva:

– De când folosești [QQ] din nou? Și cine ți-a trimis asta? Ce? Ce club de susținere? Încă mai urmărești vedete?

Bai Huai își retrase repede telefonul.

– Nu.

– Atunci trebuie să fie ceva! Ce club de susținere? Arată-mi repede. Vreau să văd cine va primi ajutorul tău, insistă Jian Song Yi să îi fure telefonul mobil lui Bai Huai.

Temându-se că Jian Song Yi îi va smulge telefonul, Bai Huai se împinse de el pentru a-și bloca telefonul. După ce reuși, îl puse pe masă.

Jian Song Yi era încă insistent, așa că luă telefonul și încercă să introduce parola corectă.

Introduse următoarele: ziua de naștere a lui Bai Huai, zilele de naștere ale părinților lui Bai Huai, ziua de naștere a bunicului lui Bai Huai. Aruncă telefonul și încercă să-l deblocheze din nou și din nou până când telefonul afișă un mesaj de blocare de 30 de minute din cauza introducerii consecutive a parolelor greșite.

Bai Huai nu-l opri și se limită să privească de pe margine. În timp ce încerca să își stăpânească râsul, spuse:

– Să te întreb ceva, ce ai de gând să faci cu telefonul meu acum? E blocat deja pentru 30 de minute.

– Încerc să te fac să te concentrezi la recapitulare. Înțelegi? spuse Jian Song Yi în timp ce punea smartphone-ul lui Bai Huai sub birou.

– Telefonul tău este confiscat. Ți-l voi înapoia după ce termini o serie de lucrări. Ascultă-l pe profesorul Jian Song Yi.

Cu conștiința încărcată, începu și el să-și continue lucrarea.

Lui Bai Huai îi plăcea când Jian Song Yi se păcălea singur. Era un tip atât de răsfățat. Bai Huai nu se putu abține să nu zâmbească la gândul acesta.

Ridică din umeri, scoase o serie de lucrări și începu să le facă, așa cum i se  ceruse.

După ce lucră o vreme, se gândi la ceva.

– Uită-te la telefonul tău. Nu ți-a trimis mătușa vreun mesaj? Mâncarea ar trebui să ajungă în curând.

– Oh. Jian Song Yi ignoră întrebarea cu mâna dreaptă. Scoase telefonul mobil de sub birou și, cu mâna stângă, introduse din obișnuință parola obișnuită.

Telefonul se deblocă cu succes.

Dar ceva nu era în regulă.

Ecranul de blocare care îl întâmpina nu era cel obișnuit.

În schimb, era o pictură în ulei celebră, trandafirul meditativ.

Dar parola era chiar a lui.

0101, ziua lui de naștere.

……….