Semnat: Al tău pentru totdeauna Capitolul 5

Câștigătorul va fi numit Baba

Acest lucru se putea datora faptului că aurele lui Jian Song Yi și Bai Huai erau atât de egale între ele sau poate pentru că exista un concept tradițional adânc înrădăcinat, acela că doi Alpha nu se puteau înțelege niciodată bine.

Pe scurt, era clar o imagine oarecum ambiguă, dar vestea care ieșise din gura mare a lui Xu Jiaxingin se răspândi ca focul. Toată lumea prezicea că acest lucru va duce la o luptă între cei doi așa-numií Alpha, că mese și scaune vor fi distruse, că va avea loc o luptă corp și multe altele. Se simțea ca un ciclu nesfârșit de lupte pe care unii credeau că mai târziu se va transforma într-o situație de viață și de moarte.

Și pentru a face totul mai picant decât înainte, se presupusese că motivul pentru care Bai Huai plecase după această confruntare, fusese pentru că Jian Song Yi îi furase Omega de care Bai Huai se îndrăgostise. Aceasta avea să fie bătălia secolului!

Dar nimeni nu știa că, de fapt urma să fie o luptă foarte diferită.

Ei aveau să lupte pentru viața lui Omega, care reușise să scape mai devreme și a cărui știre se răspândise ca untul pe pâinea prăjită.

Eroii vor lupta pentru frumusețe. Era foarte adevărat.

Jian Song Yi credea că acesta era motivul pentru care Xu Jiaxing anunțase astatuturor. Cu toate acestea, acest lucru nu însemna că el îl va lăsa să scape cu asta.

Se așeză în spatele lui Xu Jiaxing și, uitându-se la ceafa lui, se gândi că ar fi mai bine să îl sugrume sau să-i străpungă glandele cu feromoni. Jian Song Yi se gândit la argumente pro și contra în timp ce aștepta ca o hârtie de examen goală să ajungă în cele din urmă în fața lui.

Pe Xu Jiaxing îl trecură fiori prin coloana vertebrală. Nu trebuia să se uite la Jian Song Yi pentru a înțelege că în spatele privirii acestuia se aflau rele intenții. Cineva îi plănuia deja moartea.

Cu toate acestea, Xu Jiaxing își îndreptă spatele și-și înfruntă presupusa moarte cu curaj. El nu îndrăzni să se întoarcă cu atenție până când hârtia cu teste fu distribuită și prezentă hârtia cu răspunsuri cu ambele mâini, respectuos lui Jian Song Yi.

– Te rog să nu mă privești așa, Ge. Am greșit. Nu ar fi trebuit să mă confrunt cu tine. Am făcut o greşeală spunându-le tuturor la ceea ce am fost martor. Am greșit atât de mult încât mi-aș dori ca gura mea să se micșoreze după seara asta. Nu ar fi trebuit să vorbesc prostii.

Jian Song Yi îi luă hârtia din mână.

– Ai ochi în spatele capului?

– Nu, Song Ge. Am simțit doar două perechi de ochi care îmi străpung pielea ca un cuțit de bucătărie. Acesta a fost ca  un sentiment rece de moarte.

Xu Jiaxing încercase să-și ceară scuze, sperând că Jian Song Yi va avea milă de el.

Cu toate acestea, Jian Song Yi își flutură mâna nerăbdător în fața feței lui.

– Întoarce-ți spatele și nu mă lăsa să-ți văd fața timp de două ore.

Înghiți în sec și se întoarse repede.

Între timp, Bai Huai începuse să-și scrie numele pe hârtia din mână, iar apoi  spuse ușor.

– Ești norocos că nu ești un Omega.

Jian Song Yi se gândi o clipă și-și dădu seama că ceea ce spusese era adevărat.

Dacă ar fi fost un Omega, atunci schimbarea ar fi fost diferită. Cel mai frumos bătăuș al școlii ar fi forțat un Omega să facă sex cu el.

Ar fi fost total greșit.

Era imposibil ca Jian Song Yi să fie un Omega. Asta era adevărat. Era atât de imposibil încât doar să-și imagineze, i s-ar fi părut greșit lui Jian Song Yi.

Acesta nu era sexist. El se gândea doar că un Omega trebuie să fie moale, slab, dulce și drăguț ca doamna Tan, mama lui, și ca prietenul lui apropiat, Zhuo Luo.

El fusese puternic încă de la naștere. Era obișnuit să comande de la înălțime și să se lupte pentru a proteja ceea ce credea și pe cine aprecia. El avea, de asemenea, instincte Alpha de conducere și dominare.

Ca să nu mai vorbim de faptul că furia lui Jian Song Yi nu era foarte potrivită pentru a fi un Omega.

Și unde puteai vedea un Omega mai înalt de 1,8 metri, cu mușchii abdominali bine definiți, cu succes în sport și care arăta ca un monstru ce putea cuceri orice în calea lui ca și cum ar respira? Unde?

Nu există un astfel de loc.

Gândindu-se la acestea, el termină cea mai mare parte a lucrării sale de examen.

Creșterea mediei sale fusese prea simplă pentru el și ar fi putut fi făcută prin sentimente. El făcea unele greșeli detaliate la început, dar de când intrase în etapa de revizuire în anul al doilea, media sa nu fusese niciodată mai mică de 9. Nu ca să se laude, dar el era foarte obișnuit să ia note maxime. Putea să termine testele cât ai zice pește.

Când Jian Song Yi luă a treia hârtie cu teste, în spiritul comparației, ochii lui nu se putură abține să se uite cum se descurca Bai Huai.

Acesta fusese lăsat în urmă. Completase doar jumătatea de sus a lucrării. Mai avea multe de scris.

Jian Song Yi se simți un pic mândru, zâmbind în sinea lui. Bai Huai nu era o persoană rezonabilă.

Gumshi.[1]

Dar, înainte ca Jian Song Yi să poată spune un cuvânt sarcastic presupusului său adversar, se auzi un zgomot puternic. Ceva căzuse pe peretele exterior al clădirii.

Jian Song Yi ascultă sunetele venite din afară. El ghici că ceea ce lovise peretele fusese o minge. Lovise prea tare. Dacă persoana care o aruncase s-ar fi aplecat puțin mai mult, atunci ar fi putut lovi fereastra de lângă el.

El făcu două presupuneri cu privire la motivul pentru care se întâmplase acest lucru. Prima era că, în timpul examenului, cineva voia să-l hărțuiască. A doua era că, persoana care trăsese era un prost stângace care ratase lovitura cu o mare marjă.

Nu conta, el fusese distras. Jian Song Yi își mușcă limba și dezvălui un zâmbet foarte amuzant, dar nu într-un mod pozitiv. Era un zâmbet demoniac, cu o urmă de răutate. Ochii i se întunecaseră cu o ușoară nuanță de ostilitate.

Xu Jiaxing simţise cumva acea aură venind de la Jian Song Yi şi trebui să se întoarcă şi să o vadă cu ochii săi pentru a o verifica. Regretă imediat după aceea. Jian Song Yi era atât de înfricoșător încât vru să sune direct la 120[2] și să solicite ajutor. Dar, din fericire, Jian Song Yi își schimbă stiloul și continuă să scrie pe hârtia de pe banca lui ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat sau nu l-ar fi întrerupt.

Xu Jiaxing crezu că era în siguranță acum, dar era prea mult pentru a fi în siguranță. Un al doilea sunet ‘bam’ de la perete fu auzit din nou în întreaga clasă. Și parcă la un semnal, Jian Song Yi tocmai terminase de scris răspunsul la ultima întrebare.

Jian Song Yi își apăsă vârfurile degetelor pe hârtie și apoi i-o înmână lui Bai Huai. – Predă–o pentru mine.

Jian Song Yi nici măcar nu așteptă ca Bai Huai să răspundă. Se duse la fereastră şi o deschise. Se aplecă pe pervazul ferestrei cu o mână și sări cu picioarele lungi și subțiri înainte ca cineva să poată reacționa.

Mișcarea lui era lină și constantă, ca și cum ar fi zburat.

Profesorul de la studiul de seară și elevii de la clasa întâi nu putură decât să se uite cum figura dispărea în fața lor după doar trei secunde în noaptea ploioasă. Cu toate acestea, toți continuară să facă ceea ce trebuiau să facă.

Jian Song Yi era obișnuit să facă astfel de trucuri imposibile tot timpul. Trebuia să uite asta. Jian Song Yi nu sărise niciodată de la etajul al doilea la pământ pentru fitness. Bai Huai se uită la Jian Song Yi surprins și apoi se uită pe fereastră.

Ploaia era mai ușoară decât taifunul din această dimineață. Chiar dacă Jian Song Yi ar umbla prin acea ploaie ușoară, nu ar răci. După ce Bai Huai se gândi la acest lucru, se întoarse la locul lui și continuă să răspundă la întrebări.

Se putea presupune că elevii sunt mai frustrați și mai tulburați în timpul perioadelor de examen, așa că dacă aveau nevoie să scape puțin, erau lăsați. Persoana care nu vedea acest lucru putea fi considerată stupidă.

Când Jian Song Yi se întoarse, mai erau douăzeci de minute înainte ca examenul să se termine. Dar, evident, Bai Huai își terminase deja examenul și începuse să se joace la telefon fără să observe măcar întoarcerea lui Jian Song Yi.

Xu Jiaxing de pe rândul din față se întoarse și întrebă pe un ton scăzut:

– Song Ge, care fiu de cățea a fost de data asta?

– Iron Niu.

– Iron Niu?

– Tipul ăsta a devenit foarte arogant în ultima vreme. Chiar dacă a mers la o școală din Statele Unite, nu înseamnă că îi place să fie un Alpha care merge pe coridoarele de la doilea etaj și eliberează feromoni în fiecare zi pentru a pune presiune asupra altora.

– Acest lucru nu este adevărat deloc. Îi place foarte mult.

– Oricum, nu-l pot mirosi.

Jian Song Yi își aruncă geanta pe spate și, evident, nu-i păsa ce vorbea Xu Jiaxing.

– Dar cum îndrăznește să te deranjeze acel mic nenorocit? Nu te va putea bate niciodată.

Jian Song Yi șopti:

– A adus doi Alpha cu el.

Bai Huai  ridică privirea și se uită în sfârșit la el.

 – Deci, de aceea ți-a luat o jumătate de oră?

Nu e de mirare că Jian Song Yi a spus că va dura atât de mult să se ocupe de Iron Niu, gândi Bai Huai.

Cu toate acestea, acele cuvinte sunară ca și cum Bai Huai l-ar fi luat în bășcălie. Cuvintele acelea păreau să se transforme într-o întrebare provocatoare în mintea lui…

Serios? Ți-a luat o jumătate de oră să dobori doar trei Alfa?

Jian Song Yi îl privi cu furie.

– Cât timp crezi că ar fi trebui să-mi ia, ha?

Bai Huai nu înțelese corect situația și răspunse cu toată onestitatea.

– Un minut.

“..”.

Dar pentru a spune adevărul, un minut fusese o estimare prudentă.

Dacă exista o luptă între doi Alpha, atunci era mult mai simplu. Se va baza numai pe controlul și echilibrarea feromonilor. Gena mai puternică va fi capabilă să elibereze suficienți feromoni pentru a face ca cealaltă persoană să-și piardă capul și să-și abandoneze armura imediat

Era cel mai simplu și mai direct mecanism al legii junglei din istoria evoluției umane.

Deși Jian Song Yi nu se diferențiase încă în feromoni[3], avea suficiente cunoștințe despre astfel de probleme. Cu toate acestea, el încă mai credea că Bai Huai era un prost care doar privește.

Nu se diferențiase încă, așa că Bai Huai era cu un nivel mai înalt decât el, dar va  vedea el. Jian Song Yi își promisese că-l va lăsa pe Bai Huai în praf.

Dintr-o dată, soneria sună indicând că orele se terminaseră. Jian Song Yi își aruncă ghiozdanul pe umăr înainte de a se ridica. Merse la ușă, dar înainte de asta, trecu pe lângă Bai Huai și îi puse o mână pe umăr. Apoi își aplecă încet capul şi îi şopti ceva la ureche.

– Un minut ar putea fi rapid pentru tine, dar după diferențiere pot termina cu siguranță treaba mai repede.

– Nu.

Când Bai Huai spuse acest lucru, un indiciu de miros ceresc ireal ajunse la nasul lui Bai Huai. Mirosul îl uimi o clipă.

Bai Huai clipi de mai multe ori. Ochii lui de culoarea chihlimbarului se intersectară cu o lumină ciudată, care făcu ca gheața să se topească, metaforic. Era un semn de primăvară, bucurie, căldură și de lucruri frumoase.

Spera că nimeni nu observase reveria lui rapidă.

Totuși, Jian părăsi clasa, iar Bai Huai fu forțat să rămână neajutorat în colțul sălii de clasă. Cu un suspin adânc, închise cartea pe care o citea și bătu cu degetele pe bancă.

Asta însemna o mare problemă.

Jian Song Yi aranjase să se întâlnească cu Lu Qi Feng pentru două nopți la casa lui pentru a juca jocuri. Plănuise să meargă la el acasă până la miezul nopții.

Lu Qi Feng și Jian Song Yi erau foarte buni prieteni. De asemenea, mamele lor erau prietene apropiate la masa de mahjong[4] de ani de zile. Acesta fusese motivul pentru care Jian Song Yi îl întâlnise pentru prima dată pe Lu Qi Feng.

Acesta era un tip frumos. Avea o personalitate inteligentă, deschisă. Și, ca și cum nu ar fi fost suficient, el era, de asemenea, înțelegător, bun și cinstit cu familia sa. El nu era doar popular, ci și un elev care se împrietenise cu toată lumea la școală.

Jian Song Yi și Lu Qi Feng studiaseră în aceeași școală de la școala primară până în prezent. Ei jucau întotdeauna împreună, săreau peste lecții și făceau tot felul de astfel de lucruri. Din acest motiv, aveau o prietenie puternică și profund revoluționară. Relația lor era solidă.

În schimb, relația lui cu Bai Huai era mediocră sau inferioară.

…………………

De îndată ce Bai Huai intră în sala de clasă a doua zi dimineață, îl văzu pe Jian Song Yi dormind pe bancă pentru a prinde somnul din urmă.

Nu era neobișnuit ca băieții de această vârstă să stea cu prietenii ocazional noaptea.

Dar când Bai Huai se așeză pe scaunul său, nu putu să nu se încrunte.

– De unde ai mirosul acela de feromoni?

Reacționase așa poate pentru că Alpha era prin natura sa ostil mirosului altor Alpha.

Între timp, Jian Song Yi se relaxa și nu era conștient de gândurile lui Huai. Se lăsă pe spate pe scaun și apoi își înclină capul și-și mirosi umărul de câteva ori. Se încruntă.

– Miros?

Apoi îşi desfăcu gulerul şi-şi plecă leneș capul înapoi.

– Li Qi Feng a spus clar că nu a purtat niciodată această cămașă înainte. De ce  nasul tău de Alpha e atât de sensibil?

După ce Jian Song Yi spuse asta, simți că spusese ceva greșit și adăugă:

– Mă refeream la noi, Alpha. De ce nasurile noastre tind să fie sensibile?

Bai Huai avea un creion între degete. Nu se uită la Jian Song Yi, ci continuă să scrie.

– Nu ar trebui să fii un Alpha.

Jian Song Yi știa că la vârsta de 17 ani nu intrase încă în perioada de maturare și de aceea era puțin întârziat cu feromonii. Cu toate acestea, el nu se îndoia niciodată că va fi diferențiat ca un Alpha al Alphelor, sigur va fi un Enigma.

În aceste zile, el simțise că acest om îl urmărise și se uita la el de sus.

– Ar trebui să fii bucuros că intru în maturare târziu, altfel ți-ar fi frică de mine. Feromonii mei te vor ține cu siguranță departe de clasă! spuse el.

– Oh, aștept cu nerăbdare.

,, …”

Xu Jiaxing simți că atmosfera din spatele lui nu era foarte bună, dar nu îndrăzni să-l convingă pe Bai Huai să o lase baltă și nici să se implice în situația de acolo.

Din fericire, profesorul Lao sosi în cele din urmă și intră cu o listă în mână.

– Tabloul de bord al examenului de ieri a fost publicat, puteți vedea ce rezultate aveți.

Spunând acestea, domnul Lao plecă. Era încă ocupat să supravegheze munca individuală de dimineață. Dar de îndată ce plecă, adrenalina fu pompată în întreaga clasă. Înăuntru era ca un ceainic ce fumega intens și toți elevii alergau să se uite la rezultate.

De ce trebuie să pășești cu curaj înainte, când știi că moartea este ceea ce te așteaptă?

Jian Song Yi ridică din sprâncene, dar nu se mişcă.

Nu se uita niciodată la rezultate, pentru că era deja conștient că va apărea mereu în fruntea clasei. Aceasta era o regulă atât de strictă încât se săturase de ea.

Chiar când se gândea la acest lucru, un strigăt izbucni din mulțime.

– Pe toți dracii! Song Ge nu este primul!

– Prostii!! Song Ge este încă primul. După cum puteți vedea, scorul său este același cu cel al lui Bai Huai, dar din moment ce numele Bai Huai e la litera B, de aceea este primul pe listă. Deci, de ce vorbiți prostii?

Xu Jiaxing se opri să se gândească la ceea ce tocmai spusese.

– Nu! Nu spun că Bai Huai este un Beta. Chiar nu am vrut să spun asta! se apără el repede.

– La naiba, nu vă mai uitați la mine! Scuze, maestre Bai! Și felicitări!

Întreaga clasă tăcea, aşteptând ca ceva, orice, să se întâmple.

Dar Omega Zhuo Luo alergă cu respirația tăiată, spărgând gheața. Micuțul se bază pe corpul său, deplasându-se flexibil prin mulțimea de pe podium.

– Scuzați-mă. Permiteți-mi să arunc o privire.

Bâlbâi:

 – Ce este asta! Song Ge, nu-mi vine să cred că e chiar așa! Ce ți s-a întâmplat?

“..”.

“..”.

“..”.

Hu Jiaxing simți că drumul spre moarte nu mai era atât de departe.

Jian Song Yi  bătu cu stiloul în masă.

– Ce tocmai ai spus?

Pentru că era atât de puternic, stiloul se rostogoli până la marginea mesei.

Bai Huai  întinse mâna şi îl sprijini de masă.

– De ce ești atât de supărat? Este atât de greu să accepți că avem aceeași notă?

Chiar și atunci când ochii lor se întâlniră, el nu ezită să continue să-l privească direct în față.

Primul care tăie contactul vizual fu Jian Song Yi.

– Tu.

Arătă spre Zhuo Luo și îi ceru să vină spre el.

Zhuo Luo se execută și, ținând hârtia întinsă spre el cu ambele mâini, se repezi spre Jian Song Yi.

Acesta luă hârtia agresiv de la el. Apoi o puse pe masă, luă un alt stilou și-și scrise numele pe hârtie a doua oară lângă cel al lui Bai Huai. Strângând din dinți, împinse hârtia cu rezultatele spre Bai Huai.

– De data aceasta ai avut noroc. Data viitoare, voi fi cu siguranță deasupra numelui tău.

Bai Huai începu să se joace cu stiloul înainte de a se uita la Jian Song Yi cu un zâmbet ușor.

– Acest lucru s-ar putea să fie un pic prea greu pentru tine.

– Ha. Îmi pare rău că ți-am jignit mândria, dar nu știi să scrii și de aceea ai obținut un scor mediu.

Jian Song Yi  arătă cu stiloul scorul luat de Bai Hua.

– Acest lucru dovedește clar că nu ești atât de bun la acest obiect.

Bai Huai  zâmbit batjocoritor.

– Nici tu nu ești atât de grozav la chineză.

Așa era, cel mai mic scor al lui Jian Song Yi fusese la chineză. El luase note mari la itemii obiectivi, dar la cei subiectivi, totul era mai personal și de acolo depindea de soartă și și de preferința profesorului.

În plus, Bai Huai era foarte bun la limba engleză. Inteligența sa la matematică era aceeași cu a Jian Song Yi, ceea ce condusese la faptul că Bai Huai fusese cu două puncte mai sus la limba engleză decât Jian Song Yi și obținuse același scor la matematică. Principala descoperire fusese la limba chineză, unde Bai Huai  marcase cu o notă mai mare decât Jian Song Yi. Numai că decalajul fusese acoperit de scorul mediu al lui Jian Song Yi.

În acest caz, persoanele care au un creier bun și muncesc din greu, de obicei, nu au probleme, dar era nevoie de talent pentru a trece de punctajul de 290[5]. Cu cât era mai dificilă problema, cu atât era mai evidentă diferența de talent.

Jian Song Yi fusese întotdeauna arogant în această privință.

Împreună cu provocările repetate ale lui Bai Huai, fusese greu de ignorat faptul că Bai Huai îl retrogradase de pe primul loc în mediul academic.

Jian Song Yi își înclină fața. El lăsă stiloul să lovească banca înainte de a-i oferi lui Bai Huai un zâmbet lent și arogant.

– Bine atunci. Cel care va puncta mai jos la următoarele examene îl va numi pe celălalt „Baba”[6].

– Ești destul de nepoliticos cu tine.

Jian Song Yi ridică sprâncenele.

– Sunt doar nepoliticos cu tine.

Bai Huai nu știa cum să-I înfurie și găsise interesantă reacția lui.

Cu toate acestea, își întoarse complet scaunul pentru a se uita la el.  Își deschise nasturele de sus al cămășii și-și suflecă mânecile ca și cum s-ar fi pregătit pentru provocare. Cu un zâmbet rece spuse:

– Desigur.

Întreaga clasă fu îngropată în tăcere, ținându-și respirația. Din anumite motive, acest pariu suna puțin mai interesant decât ar fi trebuit să fie. Faptul că celălalt va fi numit Baba, le părea destul de interesant. Cei doi demoni aveau de gând să lupte cu capul înainte ca niște tauri.

Totuși, era fezabil acest lucru? Era adevărat? Song Ge încă nu ajunsese la maturare și nu avea încă feromoni.

Cei doi bărbați se uitară unul la celălalt și când se pregăteau să mai schimbe câteva cuvinte, telefonul lui Jian Song Yi se aprinse sub masă.

Zhuo Luo: Song Ge, nu că nu am încredere în tine, dar cred că ar putea fi puțin nechibzuit să pariezi.

Zhuo Luo: În acea zi am intrat în mod obișnuit în sistemul cursului științific. De îndată ce a aflat că era Bai Huai, domnul Lao l-a dus în sala de clasă, așa că nu am găsit nimic în neregulă la momentul respectiv. Dar acum…

Zhuo Luo: Am aflat că Bai Huai a fost cel mai bun elev în domeniul științific ultima dată la examenul comun de la Beicheng.

“..”.

Autoarea are ceva de spus:

O mică notă scrisă de Baihuai :

Mireasa mea mi-a spus că am fost rapid astăzi și  am nevoie pentru a corecta neînțelegerile ei, așa că am făcut aranjamente.

A doua notă a lui Baihuai:

Am făcut aranjamente să te numesc Baba.

NOTA TRADUCĂTORULUI

[1] Intraductibil, e ca și cum ai spune „Ține-ți gura”

[2] Urgențele medicale

[3] Nu a ajuns la maturare

[4] Joc chinezesc de masă

[5] Punctajul maxim e de 300

[6] Baba poate însemna: tată, bunic, dar aici e o titulatură politicoasă cu sensul de „senior înțelept”