Semnat: Al tău pentru totdeauna – Capitolul 82

Voi ucide toți câinii din lume

Jian Song Yi găsi într-un colț al camerei o sabie Qinglong Yanyue, o replică unu-la-unu inspirată din perioada celor Trei Regate. Când se apropie, își dădu seama că era cu două capete mai înaltă decât el.

Execuția era extrem de rafinată, era impunătoare și solemnă, foarte realistă.

La prima vedere, era clar o sabie de mare valoare.

Ar fi fost păcat să nu folosească o armă atât de bună ca să-l taie pe Bai Huai.

Colțurile gurii lui Jian Song Yi se ridicară într-un rânjet rece. Își întinse brațul și apucă sabia, încordându-și mușchii.

Se pregăti să o ridice cu o singură mână și să iasă, elegant, ca să-l omoare pe ticălosul ăla.

Dar…

Nu se mișcă.

Jian Song Yi trase adânc aer în piept și încercă din nou.

La naiba, ce magazine din zonă produc așa ceva?! De ce ar face o sabie care cântărește peste 80 de livre?!

De ce nu mor toți?!

Pentru moment, Jian Song Yi nu era capabil să ridice cu o singură mână sabia de doi metri, oricât de spectaculos și-ar fi dorit să o facă. Frustrat, lovi suportul sabiei cu piciorul și se trânti furios pe pat.

Deodată, se mai calmă puțin.

De fapt, nu era vorba că nu putea ridica sabia, ci pentru că își aminti ce spusese mai devreme. Promisese că, pe viitor, va ține mai mult cont de sentimentele lui Bai Huai. Asta nu însemna că nu mai voia să-l omoare, ci doar că hotărâse să analizeze lucrurile rațional și să le privească dintr-un alt unghi.

În primul rând, oamenii au întotdeauna un motiv și un scop pentru ceea ce fac, deci cu siguranță exista un motiv în spatele tuturor intrigilor lui Bai Huai.

De exemplu, faptul că voia să se infiltreze în clubul lui de susținere și să se dea drept „soră” putea fi pentru a-l sprijini în tăcere. Trandafirii trimiși sub numele B.S. erau, probabil, tot o formă de susținere discretă.

Dar de ce se prefăcuse gelos pe acel B.S., îl păcălise să vină în toiul nopții ca să-l liniștească și apoi îl ținuse imobilizat o noapte întreagă?

Și apoi, deși era evident bogat, Bai Huai se prefăcea că fusese părăsit din dragoste și că rămăsese fără bani, doar ca Jian Song Yi să se simtă vinovat și să-l întrețină. De ce?

Pe deasupra, la Beicheng, se aliase cu bătrânul nenorocit Lu Qi Feng și îl lăsase să-l trădeze pentru 20.000 de yuani. Deci, de ce?

Folosindu-și al doilea cel mai bun creier din oraș, Jian Song Yi se gândi și ajunse la același răspuns pentru toate cele trei întrebări.

Ca să se culce cu el.

Ca să-l facă să fie cuminte.

Foarte cuminte.

Și, pentru un motiv și mai „bun”, își dădu el seama.

Jian Song Yi se ridică încet, își netezi hainele și își roti încheieturile.

Apoi simți cum furia urcă din nou. Nu se mai putu abține și răcni. Cu un efort disperat, reuși să ridice sabia Qinglong Yanyue și se repezi spre ușă.

La naiba cu toate!

E un gunoi de Alpha!

Într-o zi, Jian Song Yi jură că va ucide cu sabia lui toți câinii din lume care poartă numele Bai.

Ajunse la ușă, dar aceasta scârțâi și se deschise brusc.

Bai Huai stătea afară. Când îl văzu, încremeni.

Jian Song Yi rămase și el blocat pentru o clipă.

O secundă mai târziu, ridică imediat sabia și urlă furios:
– Bai Huai, dacă nu te tai în bucăți azi, nu merit să mă numesc Jian Song Yi!

Prima reacție a lui Bai Huai fu să verifice dacă Jian Song Yi nu se rănise. A doua a fost să decidă că, pe viitor, în casa lor nu vor mai exista decorațiuni inspirate din Călătorie spre Apus, Marginea Apei sau Cele Trei Regate. Visul din Pavilionul Roșu ar mai fi fost acceptabil. A treia reacție fu să se întrebe de ce Jian Song Yi voia, din nou, să comită violență domestică.

Judecând după ordinea reacțiilor lui, era clar că Jian Song Yi nu avea să-l omoare pe Bai Huai în acea zi. Totul pentru că sabia era prea lungă pentru ușă și rămăsese blocată în tocul ei.

Jian Song Yi trase de ea de câteva ori, dar nu reuși să o scoată.

În cele din urmă, Bai Huai reacționă. Apucă mânerul sabiei cu o mână și îi cuprinse talia lui Jian Song Yi cu cealaltă:
– Ce s-a întâmplat?

Jian Song Yi ținea sabia de 80 de livre cu ambele mâini. Nu avea deloc puterea să se lupte cu el, așa că se lăsă prins în brațe și scrâșni din dinți:
– Chiar nu-ți dai seama ce ai făcut?!

Bai Huai tăcu o vreme.

Îi treceau multe lucruri prin minte, dar făcuse atât de multe mizerii încât nu știa exact pentru care dintre ele Jian Song Yi voia să-i ceară socoteală.

Jian Song Yi râse disprețuitor:
– Dacă ești sincer cu tine azi, îți cruț viața și mă mulțumesc doar să te las cu un handicap grav.

– …

– Nu-ți face griji. Dacă rămâi invalid, te întrețin eu toată viața.

Bai Huai simți că trebuie să-și impună autoritatea, având în vedere că el era Alpha, iar Jian Song Yi Omega. Altfel, relația asta ar fi ajuns să fie discutată trei generații la rând, iar de fiecare dată el ar fi murit bătut de Jian Song Yi.

Așa că întrebă cu prudență:
– Ai putea să-mi dai un indiciu?

– Un indiciu? Bine. Vicepreședintele clubului de susținere. E bun Starbucks-ul pe care ți-l comand zilnic? Pentru cadoul de ziua lui Lu Qi Feng, sunt suficienți 20.000 de yuani?

După ce spuse asta, Jian Song Yi eliberă una dintre mâini, vrând să-i arunce telefonul lui Bai Huai în față.

Din cauza asta, sabia se clătină. Nu-i mai putea susține greutatea cu o singură mână, iar lama lungă de doi metri îl făcu să se dezechilibreze. Când era pe punctul să cadă cu tot cu sabie, Bai Huai o susținu rapid cu o mână și îl strânse pe Jian Song Yi cu cealaltă. În timp ce încerca să se retragă, Jian Song Yi își pierdu echilibrul și, instinctiv, își înfășură brațele în jurul gâtului lui Bai Huai.

Fără să spună nimic, Bai Huai schimbă direcția sabiei și o aruncă afară pe ușă. Apoi închise ușa și se așeză pe canapea cu Jian Song Yi în brațe.

Când Jian Song Yi se liniști, își dădu seama că sabia dispăruse, iar Bai Huai se uita deja la telefonul pe care îl avea în mână.

În acel moment, totul deveni limpede.

Partea a 2-a

Bai Huai avu impresia că, de data asta, Dumnezeu chiar voia să-l omoare. Chiar dacă putea întoarce o situație disperată, nu avea cum să răstoarne trei crize deodată. Seria de revelații fusese prea șocantă, iar Jian Song Yi părea hotărât să-l lase să moară aici.

Se uită la cineva care se zbătea și țipa în brațele lui și își dădu seama că nu putea combate violența cu violență. Dacă voia să-și salveze viața, trebuia să se bazeze pe inteligență și sinceritate.

Așa că își puse telefonul deoparte și îl strânse pe Jian Song Yi în brațe. Cu un ton blând, exact genul de voce care îl făcea de fiecare dată să cedeze, Bai Huai îl mângâie:

– Iubitule, ascultă explicația mea.

– Explicație? Nu e nimic de explicat! Ești un mincinos!

– Micile secrete dintre îndrăgostiți nu se pot numi înșelat.

– Când trimiteai flori sub numele B.S., nici măcar nu eram iubiți!

– Nu era asta o formă de a te curta? Tocmai mă întorsesem din Beicheng atunci și erau multe lucruri pe care nu le mai știam despre tine. Nu știam dacă nu cumva ai adunat niște „datorii amoroase”, așa că am vrut doar să mă infiltrez în clubul tău de susținere, să aflu situația și să-i strangulez pe acei Omega care aveau o pasiune pentru tine.

– Ai vrut să-i zdrobești și ai ajuns soră? Ba chiar i-ai pus să-mi livreze trandafirii pentru tine? Când mă lăudam în fața ta, tu doar te uitai și te distrai pe seama mea?!

Cu cât Jian Song Yi se gândea mai mult, cu atât se enerva mai tare.

De data asta, Bai Huai avea conștiința curată:
– Nu, absolut deloc. De fapt, voiam doar să-ți dau un trandafir, să mărturisesc și să te fac iubitul meu. Dar tu ai fost… cam prost, n-ai observat nimic și apoi a mai venit și perioada de călduri. A doua zi ai fugit din nou și n-am mai avut timp să-ți explic.

– Tocmai m-ai făcut prost?!

– Gândește-te singur. Ce înseamnă B.S.?

– Dispreț? Jian Song Yi își răscoli vocabularul mental, apoi se opri brusc.

–  Mă disprețuiești?!

Bai Huai se uită la veverița furioasă din brațele lui. Rămase fără cuvinte o clipă, apoi explică, după un timp:
– Bai Huai. Song Yi. Numele noastre.

Jian Song Yi încremeni, iar singura lui reacție fu să se înroșească ușor.

Era… puțin cam dulce.

Dar socotelile tot trebuiau făcute:
– Atunci de ce te-ai prefăcut gelos pe B.S. și m-ai ademenit să vin aici? Ai vrut intenționat să profiți de mine?

Bai Huai dădu din cap fără ezitare:
– Da. Chiar asta am vrut.

– Ești un nerușinat!

– Dacă n-aș fi fost nerușinat, probabil că acum nici nu am fi împreună.

– …

Avea sens, dar Jian Song Yi tot nu era dispus să-l ierte atât de ușor.

– Atunci de ce te prefaci că ești sărac?

– Știu că ai inima moale și vreau să mă iubești. Îmi place să te văd cumpărând lucruri pentru noi, ca un cuplu. Mă simt foarte fericit când mă gândesc că iubitul meu mi-a cumpărat ceva.

– Asta se numește să mănânci pe banii altuia.

Bai Huai spuse calm:

– N-am de ales. Nu sunt în relații bune cu familia mea. Dacă vreau să economisesc bani ca să cumpăr un inel de logodnă și să-l cer pe iubitul meu de soț, trebuie să mănânc orez moale o vreme. Oricum, m-am gândit deja. După ce ne căsătorim, toate conturile mele vor fi sub controlul tău. Îți dau toate cardurile mele bancare, iar toți banii mei vor fi ai tăi. Așa nu te vei mai simți păcălit ca acum.

Era clar că Jian Song Yi era încă supărat, dar ascultându-l pe Bai Huai vorbind atât de serios despre viața de după căsătorie, iar gândul că planificase totul până în acel punct îi înmuie inima.

Doar gura rămase încă tare:
– Cui îi pasă de banii tăi amărâți? Mănânci orez moale și carne stricată din oală, dar lui Lu Qi Feng i-ai dat 20.000 de yuani degeaba. Nu ți se pare o pierdere?

– N-am pierdut nimic. La ziua mea, Lu Qi Feng mi-a dat peste 20.000 de yuani și nu-i eram dator cu nimic. Așa că am considerat că e un cadou potrivit înapoi.

Jian Song Yi își ridică sprâncenele, suspicios:
– Cum a fost atât de generos încât să-ți ofere un cadou atât de scump? Și, pe deasupra, l-ai acceptat așa ușor?

– Prețul e una, conținutul e altceva.

Privindu-i expresia serioasă, Jian Song Yi deveni și mai curios:
– Ce fapte rușinoase ai făcut pe la spatele meu?

– Pot să-ți spun după ce absolvim?

– Nu!

Bai Huai se gândi puțin:
– Familia lui are o agenție de turism, știi asta.

– Da, știu.

– Așa că mi-a oferit un pachet de vacanță pentru cupluri și a spus că, dacă ajungem să fim împreună, să-l folosesc.

Jian Song Yi găsi imediat punctul slab și rămase șocat:
– Pe atunci știa deja că te plac?

Bai Huai râse ușor:

– Cred că majoritatea își dăduseră seama, pentru că n-am ascuns asta. Altfel, de ce crezi că aș arunca de două ori câte cinci de unu?

– Pentru că ești ghinionist.

– Cum ar putea cineva ghinionist să te întâlnească pe tine?

Un zâmbet abia vizibil îi apăru lui Bai Huai în colțul gurii. Privirea și tonul lui erau blânde, iar felul în care îl ținea pe Jian Song Yi era atât de delicat, de parcă ar fi ținut în brațe un copil mare.

Urechile lui Jian Song Yi se înroșiră. Uită să mai lovească pe cineva și mormăi:

– E doar un pachet de vacanță. De ce faci atâta tam-tam? Și pentru asta a trebuit să mă minți? Ce era de ascuns?

Bai Huai tuși ușor și îl strânse mai tare în brațe:
– Pentru că acel pachet pentru cupluri este… pentru cupluri adulte.

-… ?

– S-ar putea să fie puțin… nesănătos pentru cupluri ca noi să meargă deja acolo.

Dacă până și Bai Huai spunea că acel loc era nesănătos, atunci clar nu era potrivit pentru cupluri de vârsta lor.

Jian Song Yi, care abia se calmase, își înroși din nou fața. Era atât de roșu încât părea să facă pereche naturală cu sabia Qinglong Yanyue. Îl lovi cu dosul palmei:
– Nu pot accepta asta! Nu Omega sunt cei care intră de obicei în călduri? Ce e cu voi, Alpha, care credeți că sunteți în călduri în fiecare zi? Ce gânduri murdare aveți în cap?!

– Asta se numește natură.

– Natură, pe naiba! Jian Song Yi îl lovi cu piciorul și începu să se zbată.

– Dă-mi drumul! Ridică-te! Să nu crezi că sunt atât de ușor de păcălit. Nu înseamnă că dacă spui câteva vorbe te iert imediat. Îți spun eu, nici vorbă!

Partea a 3-a

Cum ar fi putut Bai Huai să-i dea drumul? Dacă l-ar fi lăsat, s-ar fi iscat un adevărat dezastru sângeros, iar el ar fi fost singurul care murea. Așa că, ținându-l încă în brațe pe Jian Song Yi, îi șopti:
– Atunci ce spui? Fă ce vrei tu. Eu voi face orice îmi ceri.

Jian Song Yi se zbătu mult timp, fără niciun rezultat. În cele din urmă, realiză diferența dintre el și un Alpha de top. Înțelese că nu avea nicio șansă să câștige prin forță, așa că nu-i rămase decât să joace rolul până la capăt, cu o expresie rece pe chip:
– Vei face ce spun eu?

– Da. Te ascult. Fac orice, în afară de o despărțire sau un război rece.

– Atunci începi prin a mărturisi tot ce ai făcut în ultima vreme. Tot ce nu mi-ai spus, fie că ai crezut sau nu că m-ar enerva. Apoi le rezolvăm pe rând.

O să miroasă urât.

Bai Huai se gândi puțin:
– E în regulă dacă am fotografiat pe ascuns chipul tău adormit și ți-am făcut un mic semn pe gât cât timp dormeai?

– … ?!

– Am înregistrat cum spuneai „Huai Ge, te rog”. Ascult în căști când îmi fac temele.

– …?!

– S-ar putea să fi aruncat sau nu pe ascuns și căciula ta verde-avocado.

– Bai! Huai!

Inițial, Jian Song Yi se gândi că ar trebui să-l lase fără urmași. Din acest motiv, începu din nou să se zbată, neștiind ce să facă.

Deși părea feroce în timp ce bosumfla, pentru Bai Huai era mult mai adorabil decât expresia lui impasibilă.

Bai Huai îl strânse mai tare și nu se putu abține să nu râdă:
– Te-am mințit. N-am făcut lucrurile astea. Am inima unui hoț, dar n-am curajul să trec la fapte. Acum că ai descoperit ce-am făcut, nu-mi rămâne decât să înfrunt totul cu sinceritate. E vina mea că acei oameni te-au mințit. E vina mea, dar am făcut-o ca să te pot curta mai bine. Acum că te-am câștigat, promit că nu te voi mai minți niciodată.

Gândindu-se la zilele în care Bai Huai își testa cu grijă sentimentele și își purta dragostea neîmpărtășită, Jian Song Yi nu mai reuși să se enerveze.

Știa și că, dacă nu ar fi fost modul atent și pas cu pas al lui Bai Huai, i-ar fi luat foarte mult timp să-și înțeleagă propriile sentimente.

Cu gândul acesta, furia i se mai domoli:
– Atunci jură că nu mă vei mai minți niciodată.

– Bine. Jur că nu-l voi mai minți niciodată pe Jian Song Yi, spuse Bai Huai cu seriozitate.

Jian Song Yi îl crezu, dar simți că nu trebuia să se grăbească. Altfel, i-ar fi afectat poziția în familie pe viitor. Așa că se mai zbătu puțin:
–  Dă-mi drumul mai întâi.

Sabia era încă afară, iar Bai Huai nu îndrăznea să-l lase.

– Nu te tai! spuse Jian Song Yi, iritat.

Abia atunci Bai Huai îi dădu drumul.

Jian Song Yi chiar nu-l tăie. Se duse doar la birou, trânti palma pe el și exclamă:
– Vino aici!

– … ?

– Scrie o autoevaluare.

…

Bai Huai fusese un elev model toată viața. Din copilărie până acum, nu scrisese niciodată o astfel de reflecție.

Jian Song Yi își ridică sprâncenele:
– Scrii sau nu? Dacă nu scrii, să nu te gândești că mă atingi luna asta!

– Scriu.

Bai Huai se așeză imediat la birou, luă pixul și hârtia.

Jian Song Yi privi mulțumit:
– Să fie sinceră și corectă. După ce termini, faci poze și o arhivezi în trei exemplare.

– Bine.

– Și mai acoperi și deficitul de 20.000 pentru Lu Qifeng.

– Bine.

– Dar nu dormi cu mine în aceeași cameră o săptămână.

– Să mai adaug încă 20.000?

– Pleacă de aici!

–  30.000?

– În plus, e doar pentru o lună.

Bai Huai nu mai spuse nimic și își plecă capul, scriind foarte serios.

Scrisoare de reflecție și angajament

Eu, Bai Huai, la data de 29 ianuarie 2020, îmi revizuiesc profund și reflectez asupra propriului comportament.

De mulți ani, fiind coleg de clasă, am poftit la frumusețea lui Jian Song Yi și am fost dependent de ea, fără a mă putea desprinde. Profitând de ocazii, l-am înșelat de mai multe ori, cu scopul de a obține atât avere, cât și frumusețe, devenind astfel un câștigător în viață.

Un asemenea comportament este extrem de condamnabil și revoltător, inferior chiar animalelor și ar trebui abandonat.

Sunt profund rușinat și plin de remușcări (dar nu regret)
(Jian Song Yi a tăiat această parte)

Prin urmare, fac următoarele angajamente:

1. Cu excepția unor situații speciale (incluzând, dar fără a se limita la, patul, canapeaua, baia etc.), nu voi mai înșela, ascunde sau calcula lucruri mărunte.
2. Dacă, din joacă, înșel, ascund sau calculez ceva legat de Jian Song Yi, nu am voie să-l ating timp de o săptămână.
3. Dacă nu este vorba de joacă, pedeapsa va depinde de gravitate: de la o lună la un an fără a-l atinge pe Jian Song Yi.
4. Dacă este vorba de o chestiune de principiu care îl înșală pe Jian Song Yi, trebuie să achiziționez o asigurare de accident înainte de faptă, beneficiarul fiind Jian Song Yi.
5. Acest articol nu a fost cerut de Jian Song Yi, ci adăugat de mine. Promit să-l iubesc mereu pe Jian Song Yi și să fiu mereu bun cu el. Dacă încalc asta, voi rămâne singur pe viață.

După ce termină de scris la 29 ianuarie 2020, Bai Huai lăsă pixul, își înclină capul și îi zâmbi lui Jian Song Yi:
– Cum e, iubitule, e bine așa?

– Nu mă mai numi naibii „iubitule”! Jian Song Yi aruncă o privire și, nemulțumit, luă pixul și tăie ultima propoziție.

În clipa următoare, fu tras în brațele lui Bai Huai.
– Nu. Nu e de bun augur.

– Ba e. Pentru că nu va exista o asemenea zi.

Jian Song Yi nu știa de unde învățase Bai Huai atâtea vorbe dulci. Cu urechile roșii și buzele strânse, luă din nou pixul.

Bai Huai îl opri.

– Nu o tai. Doar mai adaug ceva.

Bai Huai îi dădu drumul, urmărindu-l cum scria, sub scrisul subțire și ferm, o linie cu litere mari:

Articolul 5 se aplică și acțiunilor lui Jian Song Yi față de Bai Huai.

Colțurile buzelor lui Bai Huai se ridicară involuntar.

Când termină, Jian Song Yi se simți ipocrit și jenat. Lăsă pixul și încercă să fugă, dar Bai Huai îl ținu strâns, îl apăsă pe genunchii lui și, în cele din urmă, îl sărută.

Râse ușor:
– De ce fugi? Ți-e chiar atât de subțire obrazul?

– Cine are obraz subțire?!

– Scrisoarea de reflecție și cea de angajament sunt gata, iar eu accept pedeapsa. Nu mai fi supărat, bine?

Jian Song Yi mormăi:
– Mai vedem. Depinde de cum te porți.

Bai Huai zâmbi ușor:
– După ce am spus lucruri atât de serioase, nu te voi mai minți. Nu voi ascunde nimic. Îmi voi respecta promisiunea și voi face tot ce spui.

Tonul lui Bai Huai era neobișnuit de serios.

Jian Song Yi simți brusc că ceva nu era în regulă și ridică privirea:
– Bai Huai, mai ai ceva să-mi spui?

Bai Huai îi mângâie capul:
– Ei bine…

Autorul are ceva de spus:

Jian Songyi: Uită-te la sabia mea mare!
Bai Huai: Uită-te tu mai întâi la a mea.
Jian Songyi: ….