Spiritul renăscut – Capitolul 22

Spiritul renăscut – Capitolul 22

Fu nevoie de aproximativ patruzeci de minute pentru a ajunge la templul din oraș. Locul era animat de lumini și de oameni iar drumurile erau în permanență aglomerate din cauza traficului, ceea ce era un contrast puternic cu liniștea satului lui Por Kru.

Phukka Phong îi lăsă pe Jettana și pe ceilalți să coboare în fața templului pentru a putea căuta o parcare. Jettana spuse că va aștepta lângă scena Mor Lam.

Jettana și Khemjira intrară împreună în târg, urmați de Charnwit. Trecură pe lângă tarabele cu mâncare, care vindeau mai ales mâncare stradală, și se îndreptară spre fața scenei Mor Lam pentru a-și asigura locurile. Jettana și Khemjira așteptară în timp ce Charnwit se duse să închirieze un covor mare pe care să stea.

În scurt timp, Phukka Phong sosi cu mâinile pline de diverse gustări.

– Khem, am adus asta pentru tine, spuse Phukka Phong, înmânându-i o ceașcă de porumb cu unt pe care Khemjira o ochise încă de când se afla la poarta templului, dar pe care decise să nu o cumpere deoarece coada era prea lungă și nu voia să îi facă pe Jettana și Charnwit să aștepte.

Khemjira rămase cu gura căscată, surprins că Phukka Phong se chinuise să stea la coadă pentru a o cumpăra pentru el.

Îi mulțumi rapid înainte de a întinde ambele mâini pentru a o primi.

– Mulțumesc, Phong, spuse Khemjira cu un zâmbet, ochii strălucindu-i de bucurie.

Își uită calmul obișnuit în timp ce mânca nerăbdător.

Inima lui Phukka Phong începu să bată mai repede. Cuvântul “Phong” îi răsuna în urechi ca un clopot, umplându-l de atâta satisfacție încât nu mai voia să mănânce nimic.

Văzând privirea dulce a lui Phukka Phong și singura ceașcă de popcorn cu unt pe care o cumpărase, Jettana fu imediat sigur că Phukka Phong îl plăcea pe Khemjira. Încă din timpul școlii lor se zvonea că lui Phukka Phong îi plac băieții.

Jettana dădu din cap în sinea lui. Dacă Phukka Phong vorbea serios, el era gata să ajute, pentru că tipul era o persoană bună. Phukka Phong nu bea și nu fuma de când era atlet, iar situația lui financiară nu era nici ea rea. Dar, deocamdată, trebuiau să rămână doar prieteni până când se confruntau cu dușmanul karmic al lui Khemjira.

După ce termină porumbul cu unt, Khemjira se gândi brusc la Por Kru. Nu se putu abține să nu se simtă puțin trist că Por Kru nu era aici cu el. Dar dacă Por Kru ar fi venit cu el, nu ar mai fi fost nimeni care să supravegheze casa. Dacă ar fi fost Khemjira, nici el nu ar fi îndrăznit să părăsească casa din lemn de tec.

– Jet, ar trebui să cumpărăm niște mâncare pentru Por Kru? îl întrebă Khemjira pe Jettana, care se întindea și se pregătea să danseze în fața scenei. Jettana dădu din cap.

– Sigur, tu cumperi, iar eu o duc la Por Kru.

Khemjira zâmbi și dădu rapid din cap.

– Pot să vin și eu? Vreau să cumpăr ceva și pentru mama și sora mea, întrebă Phukka Phong.

– Bună sincronizare. Atunci ai grijă de prietenul meu pentru mine, frate. Trebuie să mă duc să dansez un pic. Ridică-te, Charn!

Khemjira își întoarse privirea de pe tarabă, scutură din cap, apoi spuse cu un zâmbet:

– Nu, mulțumesc. Hai să mergem la taraba aia de acolo.

Khemjira arătă cu degetul spre o tarabă de alimente aflată puțin mai jos, care vindea rulouri de primăvară vegetariene prăjite.

Din ceea ce văzuse Khemjira, Por Kru nu părea să se bucure prea mult de consumul de carne.

Phukka Phong dădu din cap cu un zâmbet.

– Bine, să mergem.

În fața scenei, sătenii care veniseră să urmărească spectacolul Mor Lam eliberară deja o zonă pentru dansatori.

– La o parte, dați-vă la o parte, la o parte, fiul deputatului Banjerd este aici!

– Să mergem, Jet! Să ne distrăm!

De îndată ce Jettana își ocupă locul obișnuit, fu întâmpinat de ovațiile celor care îl recunoscură.

Jettana zâmbi și ridică pumnul spre cer, asigurându-i pe toți că nu îi va dezamăgi.

Cu toate acestea, Charnwit nu se alătură mulțimii de pe ringul de dans. El rămase la distanță, privind în jur, simțind că ceva rău era pe cale să se întâmple.

Sunetul tobelor reîncepu în timp ce cântăreața se prezenta.

– Aceasta este trupa Mor Lam Zing Seang Isan! Cine are chestia aia mare? Bateți din palme!

În acel moment, Jettana strigă atât de tare încât bărbatul de lângă el îi aruncă o privire tăioasă, dar lui nu-i păsa. Ridică ambele mâini și începu să danseze în timp ce sunetul phin-ului[1] răsuna din difuzoare.

Curând, ritmul se schimbă în cha-cha-cha, sunetul phin-ul amestecându-se cu sunetele tobelor, chitarei și basului. Charnwit văzu ceva ce nu mai văzuse niciodată în viața lui, în timp ce Jettana arăta niște mișcări de dans unice, cum ar fi cântarea din khen[2], aducerea mango-urilor, pieptănarea părului, “lasă-mă să mă machiez mai întâi” și multe altele pe care nu știa cum să le numească.

Singurul gând al lui Charnwit fu acela că voia să nu mai fie prieten cu Jettana în acel moment.

Jettana se lăsă purtat de muzică și ritm, fără să țină cont de faptul că cineva îl viza. În mijlocul balansului său entuziast, piciorul cuiva îl lovi din spate, aproape trimițându-l cu fața la pământ.

– Rahat! Cine naiba a făcut asta?! Jettana se întoarse furios și strânse din dinți când văzu cine era celălalt.

– Salut, nenorocitule. Nu ne-am văzut de mult, nu?

– Khla, rahat mic ce ești!

Khla studiase în același an cu Jettana în liceu, dar erau în clase diferite. Era nepotul unui șaman negru care nu se înțelegea prea bine cu Por Kru, ceea ce dusese în mod natural la faptul că nici Khla și Jettana nu se plăceau.

– Da, eu sunt. Ce zici de asta?

– Asta e întrebarea mea nenorocită! M-ai lovit din senin. Ești nebun sau ce? Imediat ce Jettana termină de rostit cuvintele, prietenii lui Khla începură să se ridice în picioare. Fiecare își folosi privirea amenințătoare pentru a-l intimida pe Jettana, care, realizând că era depășit numeric, făcu din greșeală un pas înapoi.

În acel moment, chiar și cântărețul și muzicienii se împiedicară, dar continuară să cânte, deși cu teamă.

Charnwit se gândi că mișcările de dans ale lui Jettana trebuie să fi deranjat pe cineva, așa că se apropie rapid pentru a verifica.

– Jett, ce se întâmplă?

Jettana se uită la numărul dușmanilor, apoi înapoi la prietenul său, și simți cum îl podidește transpirația. Apucă de partea din față a tricoului lui Charnwit și-i spuse.

– Fugi.

Phukka Phong observă că Khemjira nu era foarte vesel, așa că-l invită la standul de joc “împușcă păpușile”. Cu zece gloanțe, Phukka Phong câștigă cât de multe putu și agăță păpușile în jurul gâtului lui Khemjira, deoarece acesta din urmă nu putea nimeri niciuna. Doar ridicarea armei era aproape prea grea pentru el….

După aceea, Phukka Phong îl invită pe Khemjira să meargă cu trenul și cu caruselul pentru copii. După ce se distră, Khemjira se simți relaxat și putu renunța la multe lucruri, așa că-i mulțumi de mai multe ori lui Phukka Phong și-i cumpără două frigărui de chifteluțe la grătar, pentru că aceștia erau toți banii care îi mai rămăseseră. Cât despre restul de cinci mii de baht, Khemjira îi economisi pentru a cumpăra alimente pentru Por Kru înainte de a se întoarce la Bangkok.

Phukka Phong îl privea pe Khemjira, care părea pierdut în gânduri, ca și cum i-ar fi lipsit cineva. Își strânse buzele ușor, gândindu-se că ar trebui să facă ceva. Îi spuse lui Khemjira să aștepte acolo și se duse să cumpere niște vată de zahăr. După ce o luă, o duse și i-o înmână lui Khemjira înainte de a spune:

– Khem, îmi placi, nu într-un mod frățesc. Mie… îmi plac bărbații. Dacă și tu simți la fel, mi-ai da o șansă?

Buzele lui Khemjira se întredeschiseră în șoc. Nu era pregătit pentru mărturisire. Deși avea o bănuială despre sentimentele celuilalt, nu se aștepta ca acesta să i se confeseze acum.

Dar chiar dacă ar fi avut mai mult timp la dispoziție, Khemjira știa că nu putea răspunde sentimentelor lui Phukka Phong.

Înainte ca Khemjira să-l poată respinge, o agitație din spate îl făcu să se întoarcă. Jettana și Charnwit erau urmați de o bandă de tineri.

Phukka Phong făcu ochii mari, recunoscând că liderul grupului era viitorul său adversar în lupta programată în câteva zile.

Khla zâmbi când îl văzu pe Phukka Phong și-și băgă mâna în buzunar pentru a scoate o mână de frunze de tamarin. Le ridică la buze și cântă un khatha. Apoi, cele 379 de frunze se transformară în zeci de viespi. Cu toate acestea, niciunul dintre sătenii și comercianții din jur nu le văzură.

– Phong, Khem, fugiți!

Văzând că situația se înrăutățește, Phukka Phong îl apucă de mână pe Khemjira și fugi spre partea din spate a templului, unde se afla cimitirul, cu Jettana și Charnwit urmându-I îndeaproape. În timp ce alergau pe lângă pagodele mici care erau folosite pentru a depozita rămășițele celor decedați, fură înconjurați în apropierea zidului templului.

Jettana și Charnwit își înfruntară dușmanii pentru a-i proteja pe Khemjira și Phukka Phong. Ei își strânseră mâinile și cântară la unison.

“Phal Nal Thal Mal”

Na Jang Ngang Khatha era o khatha folosită pentru a opri momentan mișcarea dușmanilor răuvoitori. În realitate, Jettana și Charnwit puteau, de asemenea, să invoce viespile, dar nu pregătiseră niciun mediu pentru ritual. Mai mult decât atât, dacă nu erau folosite cu grijă, khatha puteau să se întoarcă împotriva lor și să le facă rău lor sau celor nevinovați.

Dar fiului unui șaman negru ca Khla îi păsa prea puțin de asta!

Datorită antrenamentului sârguincios și puterii mentale puternice, khatha recitată de Jettana și Charnwit avu efect imediat, oprind mișcarea tuturor inamicilor. Cu amenințarea oprită, Jettana vorbi repede:

– Phong, cheile de la mașină.

Phukka Phong își dădu seama la ce se gândea Jettana și-i predă imediat cheile de la mașină.

– Charn, du-l pe Khem la mașină și condu până la ieșire. Phong și cu mine vă vom urma mai târziu.

Charnwit dădu din cap și luă cheile.

– Să mergem, Khem, se întoarse Charnwit spre Khemjira.

Khemjira era îngrijorat pentru Jettana. Dar, chiar dacă nu știa ce se întâmplă, înțelegea destul de bine situația pentru a ști că a rămâne nu ar fi decât o greutate moartă.

– Jet, Phong, aveți grijă de voi.

Jettana încuviință rapid din cap, în timp ce Phong zâmbi, mulțumit că Khemjira își făcea griji pentru el. Apoi, Khemjira și Charnwit plecară în grabă în cealaltă direcție.

În timp ce Khemjira și Charnwit alergau, Ake îi ajută, împiedicând spiritele din cimitir să le blocheze calea, permițându-le să ajungă la mașină fără piedici.

Între timp, Jettana și Phukka Phong își folosiră rapid forța fizică pentru a face față dușmanilor și pentru a le reduce numărul înainte ca vraja să dispară.

La casa tradițională thailandeză, Thong, care se întorsese mai devreme, îi raportă situația lui Pharan, care medita în camera de meditație.

Pharan  deschise brusc ochii când termină de ascultat raportul. Se ridică în picioare, merse în camera de depozitare și scoase un borcan plin cu zeci de mii de frunze de tamarind. Duse borcanul jos și răsturnă toate frunzele pe podea, apoi începu să cânte khatha cu o voce calmă și constantă:

“Transformați-vă în viespi.”

Pentru că Charnwit, care trebuia să ajute la incantarea khatha, nu era aici, vraja slăbise rapid, iar ei începură să își piardă avantajul. Viespile din tabăra inamică începură să își facă treaba, în timp ce Jettana continua să schimbe lovituri cu Khla. Khla se gândi să ia mai multe frunze de tamarind pentru a crea mai multe viespi, dar, brusc, lumina lunii dispăru, iar un zumzet răsună deasupra capului.

– Rahat!

Khla și slujitorii săi fură șocați de ceea ce văzură. Odată luminat de lună, cerul era acum înlocuit de un roi masiv de viespi. Brusc, își dădu seama că fuseseră trimise de cineva.

Cu toate acestea, puternicii practicanți de magie pe care îi văzuse Khla nu reușiseră să cheme mai mult de o mie de viespi.

Khla știa cine era acel “cineva”. De asemenea, știa că erau menite doar să îl intimideze, deoarece celălalt nu voia probleme și evitase întotdeauna să se întâlnească cu profesorul său, care era și unchiul său.

Dar, indiferent de situație, Khla nu avea de gând să își asume niciun risc. Dacă ar fi fost încolțit și înțepat de aceste creaturi, ori nu ar fi supraviețuit, ori ar fi devenit imobilizat.

– La naiba, o să mă răzbun pentru asta!

În timp ce grupul lui Khla fugea, Phukka Phong leșină pe loc. Din fericire, Jettana se grăbi să îl prindă. Jhettana văzu erupții roșii apărând încet pe fața și corpul lui Phukka Phong, iar temperatura corpului său creștea constant. Nu se putu abține să nu exclame

– Rahat!

Mai ales când se uită la roiurile de insecte care încă mai zăboveau, ca și cum le-ar fi presat să se întoarcă acasă, îi venea să se lovească cu capul de o pagodă ca să moară și să scape de pedeapsă.

După ce se întoarseră acasă, cei trei îl duseră în grabă pe Phukka Phong în casă pentru a-l vedea pe Por Kru.

Phukka Phong, care nu avea niciun obiect magic care să îl protejeze de insectele fermecate, nu putuse rezista atacului, spre deosebire de Charnwit și Jettana, care, în ciuda fețelor lor umflate, nu simțeau nicio durere.

Gândindu-se că trebuie să învețe atât vrăjile, cât și antidotul, pe lângă prepararea medicamentelor, Pharan nu avu nicio intenție să ajute mai mult. Jettana și Charnwit trebuiau să aibă grijă singuri de Phukka Phong. Cât despre pedeapsă, asta urma să fie discutată mâine.

După aceea, plecară să își facă propriile treburi. Jettana și Charnwit nu se puteau culca încă pentru că trebuiau să îl vindece pe Phukka Phong până la sfârșitul nopții. Amândoi învățaseră suficient de la Por Kru despre antidotul legat de magie.

Khemjira coborî scările până la etajul inferior, și era pe punctul de a se așeza și de a-i oferi lui Dhang rulourile de primăvară, care se striviseră în timpul evadării lor. Acum păreau neapetisante, iar Khemjira nu îndrăznea să i le ofere lui Por Kru

Dar, înainte de a se putea așeza, cineva prinse din senin un deget în gulerul cămășii lui Khemjira.

Khemjira, speriat, se întoarse spre Por Kru și ascunse repede punga cu rulouri de primăvară la spate.

– P… Por Kru.

– Ce faci?

Khemjira se uită în ochii lui Por Kru, bănuind că știa deja răspunsul, așa că-și coborî privirea și răspunse cu o voce calmă:

– Eu… am cumpărat niște rulouri de primăvară prăjite, dar s-au strivit, așa că voiam să i le dau lui Dhang…

– Pentru cine le-ai cumpărat?

Khemjira își strânse ușor buzele înainte de a răspunde:

– Le-am cumpărat pentru tine.

– Dacă le-ai cumpărat pentru mine, atunci du-te și pune-le pe o farfurie.

Khemjira se uită o clipă la fața lui Por Kru și apoi coborî privirea, nesigur.

– …Dar sunt toate distruse.

– Le pot mânca.

Khemjira își strânse pumnii pentru a-și stăpâni bucuria, încuviință din cap și merse să pună rulourile de primăvară prăjite pe o farfurie, așezând-o pe masă pentru Por Kru.

– Poftă bună.

Pharan se așeză, uitându-se la farfuria cu rulouri de primăvară vegetariene care îi plăceau. Deși nu arăta nicio emoție, le mâncă în liniște până când farfuria fu goală. Khemjira, care aștepta să elibereze masa, se uită la farfuria goală și își spuse în mod repetat să nu se simtă prea fericit.

După ce spălă vasele, ieși din bucătărie. Cu toate acestea, văzându-l pe Por Kru

încă în așteptare, ezită, neîndrăznind să se apropie de el.

– Stai aici, spuse Por Kru, arătând spre un scaun care fusese scos lângă el. Curios, Khemjira se conformă și luă loc.

Pharan scoase o cutie de plante medicinale, o deschise și-și puse puțin unguent pe vârful degetului.

– Stai nemișcat, ordonă el, aplicând ușor unguentul pe tâmpla lui Khemjira, care era umflată și roșie de la o înțepătură de viespe.

Am avut dreptate să îi pun pe Ake și Thong să îl urmeze, altfel, ar fi putut ajunge ca Phong…

Khemjira se uită la Por Kru cu ochii mari. Când ochii negri ca smoala îl întâlniră, își feri rapid privirea. Inima îi bătea atât de tare încât simțea că îi va exploda. Mâinile din poala lui se prinseră strâns una de alta.

Pharan observă roșeața care se răspândea pe obrajii lui Khemjira și apoi își coborî privirea spre cele câteva păpuși care îi atârnau de gât. Îi vorbi încet în timp ce aplica unguentul pe cealaltă tâmplă:

– Mâine, orfelinatul va veni să strângă donații. Dacă ai ceva ce nu-ți trebuie sau nu folosești, donează-le copiilor.

[1] Phin (Thai: พิณ, ) este un fel de lăută în formă de pară , de origine din regiunea  Isan, Thailanda

[2] Khen este o orgă de gură din Asia de Sud-Est , un instrument polifonic important în istoria muzicii. Asociat cu Laosul din Laos și nord-estul Thailandei ( Isan ) , acest stil de instrument datează din epoca bronzului .