Spiritul renăscut – Capitolul 24

Spiritul renăscut – Capitolul 24

Khemjira rămase încremenit timp de câteva secunde lungi înainte de a se întoarce încet și să plece.

Cu toate acestea, înainte de a putea fugi în sprint, degete subțiri îi prinseră gulerul cămășii. Por Kru îl trase în cameră, iar ușa fu închisă imediat.

Khemjira voia să plângă, dar nu îndrăzni. Putea doar să-și țină respirația, să închidă ochii strâns și să se întoarcă încet cu fața la Por Kru.

– P…Por Kru, eu…

Pharan nu așteptă ca Khemjira să termine de vorbit și-i spuse calm, chiar dacă ochii îi erau încă închiși:

– Du-te și adu o cârpă umedă și șterge-mă pe față.

Khemjira își strânse buzele și dădu din cap, simțindu-se rușinat că se gândise să fugă în loc să-și asume responsabilitatea pentru greșeala sa.

– Îmi pare teribil de rău, Por Kru. Te rog să mă aștepți.

Khemjira îl ajută repede pe Por Kru să se așeze lângă patul mare și apoi se uită prin cameră după o cârpă curată.

Dormitorul lui Por Kru era spațios, cu puține piese de mobilier. Părea foarte curat și ordonat.

Odată ce găsi o cârpă curată, fugi la baia din interiorul camerei.

Deci, de aceea nu l-am văzut niciodată pe Por Kru folosind baia de la parter.

Khemjira înmuie cârpa curată în apă, o stoarse și se întoarse la Por Kru. Îngenunche pe amândoi genunchii și se apropie de Pro Kru, care stătea cu ochii închiși. Se opri la o distanță respectuoasă, ezitând să facă ceva.

– Um… Por Kru, vrei să te ștergi singur?

Pharan se încruntă înainte de a scutura din cap, vorbind cu o urmă de enervare în voce:

– Fă-o tu. Vino mai aproape.

Khemjira înghiți greu înainte de a se apropia încet.

Pe măsură ce se apropie de el mai mult decât o făcea de obicei, inima lui Khemjira începu să bată mai repede de la misteriosul parfum rece emanat de Por Kru. Bătăile se întețiră la vederea tatuajului Sarika Kuu Dok Bua Yantra care era clar vizibil pe pieptul lui cum cămașa lui cu mânecă lungă era descheiată, și a trăsăturilor lui frumoase și bine proporționate…

Khemjira respiră adânc, îi ceru permisiunea lui Por Kru și întinse mâinile tremurânde pentru a-i șterge ușor pudra de pe față.

Pharan își înclină fața în jos, astfel încât Khemjira să-i poată șterge fața fără să fie nevoit să se ridice. Răcoarea cârpei umede, combinată cu pudra răcoritoare, fu atât de eficientă încât toată fața i se păru amorțită.

– Ce mormăiai în fața camerei mele?

Khemjira era încă speriat de când Por Kru se aplecase mai devreme. Fața lui, care fusese înroșită, deveni palidă instantaneu.

Khemjira închise ochii strâns, gândindu-se că acesta era sfârșitul lui. Nu voia să recunoască, dar minciuna nu era o opțiune în acest moment, mai ales că nu se pricepea la asta…

Ochii lui mari și rotunzi rătăciră în jur pentru o clipă înainte să răspundă:

– … Doar un khatha simplu.

Pharan își deschise încet ochii negri ca smoala și întâlni privirea lui Khemjira. Se uită o clipă în ochii căprui și blânzi ai Khemjirei înainte de a-l întreba în șoaptă dar era suficient de tare pentru ca cei doi să o audă:

– Ce ai spus?

Ca și cum timpul s-ar fi oprit, Khemjira stătu încremenit, vrăjit de ochii ascuțiți ai lui Por Kru care aveau o alură dulce. Erau atât de frumoși, încât Khemjira credea că ar putea sta și să-i privească toată ziua și toată noaptea.

Acum înțelegea de ce Jettana îl avertizase să nu aibă contact vizual cu Por Kru și de ce Por Kru purta adesea ochelari de soare pentru a-și ascunde ochii când ieșea în oraș. Pentru că ochii lui erau atât de hipnotizanți…

– Ce khatha ți-a spus bunica Si să reciți?

Khemjira își strânse ușor buzele. Obrajii i se înroșiră ca și cum ar fi fost tachinat. Por Kru știa deja…

Dar din moment ce fusese prins, de ce să nu o recite în fața lui?

„Nametta mokaruna phutthaprani thayindi yaendu duaynamophutthaya.”

Pharan privi buzele mici ale lui Khemjira recitând khatha de la început până la sfârșit. Ochii lui îi cercetau chipul dulce, care încă semăna în toate privințele cu cel din viața lui trecută, însă exista o diferență.

Era în plus duioșia lui.

– Hm, răspunse Pharan fără să vrea, înainte de a-și da seama că fusese captivat de buzele lui Khemjira și începuse deja să aibă gânduri nepotrivite. Închise încet ochii și dădu din cap.

– Du-te înapoi în camera ta și odihnește-te.

Khemjira, încă cu fața îmbujorată, dădu stângaci din cap și se ridică încet. Ieși din cameră amețit și închise ușa în urma lui, dar încă stătea acolo încruntat și înclinându-și capul confuz.

Oare el tocmai a spus:  Hm?

Dar pentru că era ceva mai urgent de care trebuia să se ocupe în acest moment, un acces de furie feroce îi izvorî din vârful degetelor de la picioare, ștergându-i imediat din minte cuvintele suspecte ale lui Por Kru.

– Jet, ești mort!

Jettana și Charnwit nu fugiseră. Doar se îndepărtaseră la o distanță sigură pentru că erau încrezători că, chiar dacă ar fi fost prinși, Khemjira ar fi fost bine, dar ei doi nu ar fi avut atât de mult noroc!

Starea lui Phukka Phong se îmbunătăți după ce primi tratament de la medici. În mai puțin de două zile, redeveni energic. După ce primi permisiunea medicului de a merge acasă, se schimbă într-un nou set de haine pe care mama sa i le dăduse tatălui său și apoi ieși afară pentru a-și aștepta medicamentele.

– Tată, mă duc să iau pra jiadul de la casa lui Por Kru. Ar trebui să fie gata astăzi, spuse Phukka Phong după ce părăsi spitalul. Deoarece aveau să conducă separat, Phukka Phong intenționa să meargă singur.

Șeful de subdistrict Chang dădu din cap și spuse:

– Da, e mai bine dacă te duci să-l iei singur. În acest fel, nu ne vom mai bate capul cu Por Kru să o trimitem prin poștă. Deja i-am cerut multe.

Phukka Phong zâmbi luminos, fără să ia asta drept o mustrare din partea tatălui său. Îl salută repede și se îndreptă spre mașina lui.

Obținerea pra jiadului era doar un motiv, în realitate, Phukka Phong voia doar să îl vadă pe Khemjira.

În timpul celor două zile petrecute în spital, fie că mânca, mergea, stătea sau se culca, Phukka Phong nu putea să nu se gândească la chipul lui Khemjira. Își mărturisise dragostea, dar nu primise încă un răspuns. Totul rămăsese nerezolvat, iar el abia putea mânca sau dormi.

Phukka Phong nu știa dacă Khemjira îi va întoarce sentimentele, dar el voia doar să încerce să facă ceva. Dacă nu ieșea așa cum spera, se putea duce acasă să plângă și mama lui să-l aline.

În acel moment, Khemjira împăturise pomana florală pentru Por Kru pe covorul de bambus. Jettana și Charnwit îl ajutaseră să îl mute sub un copac de mango, pentru a evita razele soarelui, înainte să intre cu toții în camera de meditație. Pomana florală pe care Khemjira o împăturise era pentru Por Kru, pentru ca acesta să o folosească pentru a face merite în timpul ceremoniilor de  hirotonire din sat. După o vreme, o mașină familiară cu patru uși veni și parcă în apropiere. Apoi Phukka Phong coborî din mașină.

– Bună, Phong, îl salută Khemjira cu un wai.

Inima lui Phukka Phong bătea cu putere de dor, dar se abținu să arate prea multe emoții. Zâmbi și veni să stea la o distanță care nu era nici prea departe, nici prea aproape de Khemjira.

– Bună, Khem. Ce faci? întrebă Phukka Phong.

Khemjira zâmbi și-i arătă o panglică care era împăturită în forma unui trandafir cu o monedă în interior.

Maniera lui drăguță și atrăgătoare era aproape prea mult pentru Phukka Phong.

– Împletesc pomana florală pentru Por Kru. Ai venit să îl vezi?

Phukka Phong voia să spună că venise să-l vadă pe el, dar se abținu și dădu pur și simplu din cap cu un zâmbet.

– Da, am venit să iau pra jiad-ul pe care a promis că mi-l va face. Atunci voi urca mai întâi să-l văd pe el, spuse Phukka Phong.

Khemjira încuviință ușor din cap, se ridică repede de pe covor, își puse pantofii și se întoarse spre Phukka Phong cu un zâmbet.

– Atunci du-te tu înainte. Îți voi aduce niște apă imediat, spuse Khemjira.

Auzind asta, Phukka Phong simți cum îi crește inima și dădu repede din cap, neștiind că Khemjira căuta doar o scuză pentru a merge până la casa lui Por Kru…

Khemjira aduse două pahare cu apă rece de pandan, unul pentru Phukka Phong, iar pe celălalt îl puse așezându-se în genunchi în fața lui Por Kru.

– Apă, spuse el.

Por Kru nu răspunse, ci vorbi cu o voce calmă, dar severă:

– Ai lăsat banii așa, pe covor. Nu ți-e teamă că cineva îi va fura?

Auzind asta, fața lui Khemjira căzu. Își ceru rapid scuze lui Por Kru și apoi se ridică, trecând pe lângă Phukka Phong pe scări, fără să vadă privirea de îngrijorare din ochii lui.

Pharan își drese încet glasul pentru a-i atrage atenția lui Phukka Phong, făcându-l să se întoarcă înainte de a-i înmâna o cutie de lemn care conținea un pra jiad magic.

– Por Kru, tatăl meu a spus că ar vrea să vii cu noi la stadionul de box. Este îngrijorat că unchiul lui Khla ar putea fi și el acolo. Ăă… dar dacă ești ocupat, e în regulă, spuse Phukka Phong, observând că lui Pharan îi luă un moment să se gândească.

Totuși, nu se aștepta ca celălalt să dea din cap în semn de aprobare.

– Dacă nu apare nimic urgent, voi veni, răspunse Pharan.

Zâmbetul lui Phukka Phong se lărgise nu numai pentru că ar fi avut ajutorul lui Por Kru în cazul în care cealaltă parte ar fi recurs la un joc murdar, ci și pentru că Khemjira ar fi fost și el acolo.

Cu moralul la cote maxime, Phukka Phong era hotărât să nu piardă în fața celor ca Khla.

După ce mai schimbă câteva fraze cu Por Kru, Phukka Phong își luă rămas bun și coborî să-l caute pe Khemjira.

Khemjira, care stătea degeaba, îl întâmpină repede cu un zâmbet și-l întrebă politicos:

– Pleci acum?

Phukka Phong trase ușor aer în piept. Deși nu voia să plece, trebuia să o facă. Dar înainte de asta, avea ceva important de spus, ceva ce intenționase să spună de la început.

– Khem, am un meci peste două zile și aș vrea să vii să te uiți. Poți să vii?

Khemjira se uită în ochii lui Phukka Phong, înghițind în sec, ca și cum ar fi putut ghici ce gândea celălalt.

Khemjira nu-i răspunsese la confesiune, dar nici acum nu era momentul să-i dea răspunsul.

Deși se simțea stânjenit, Khemjira nu dorea ca Phukka Phong să-și piardă moralul, așa că zâmbi și dădu din cap.

– Desigur, voi fi acolo să te privesc, îl asigură Khemjira.

Zâmbetul lui Phukka Phong se lărgi, dezvăluind gropițe în ambii obraji, și dădu din cap fericit.

– Mulțumesc. Voi pleca atunci. Ne vedem mai târziu.

– La revedere. Condu cu grijă.

– Așa voi face. Voi fi foarte atent, îl asigură Phukka Phong pe un ton serios.

Khemjira zâmbi și chicoti ușor de seriozitatea lui. Așteptă până când celălalt plecă cu mașina înainte de a se așeza din nou să împăturească pomana florală, oftând nehotărât.

Cum să-l refuz fără să-l supăr…

După ce făcu baie, se îmbrăcă și mâncă, Chaiya aduse mașina pentru Por Kru, Kaew urmându-l pe motocicletă pentru a-l duce înapoi.

Mașina era un sedan negru. Jettana luă volanul, Por Kru se așeză lângă el, în timp ce Charnwit și Khemjira se așezară în spate.

Curând, ajunseră la locul de desfășurare a competiției de box. Ringul de box fusese amenajat în aer liber, înconjurat de numeroase tarabe cu mâncare. Evenimentul era, de asemenea, transmis în direct la televiziune.

Astăzi, Por Kru purta obișnuita sa cămașă albă de bumbac cu mânecă lungă, pantaloni negri și ochelari de soare. Jettana, Khemjira și Charnwit îl urmară îndeaproape până când ajunseră în zona ringului de box, unde șeful de subdistrict Chang îi observă și-i invită imediat să ia loc în primele rânduri.

Când Pharan se așeză, îl zări pe Krailert, un șaman dintr-un district din sud. Când celălalt îl văzu, începu imediat să mormăie khatha în șoaptă. Desigur, Pharan făcu la fel, dar recită doar khatha de protecție…

Dacă Krailert începuse primul așa, trebuie să fi știut că Pharan va fi prezent la eveniment.

În scurt timp, veni momentul luptei.

Phukka Phong purta pe brațul drept pra jiad-ul făcut de Pharan pentru el. Primul lucru pe care îl făcură pugiliștii fu dansul tradițional de box thailandez, pentru a-și prezenta respectul față de profesorii lor. Apoi, imediat ce sună clopoțelul, începu lupta.

Pe parcursul luptei, Pharan continuă să recite în tăcere khatha pentru a-l proteja pe Phukka Phong de orice vrăji orbitoare sau hipnotizante ale șamanului advers. Creaturile veninoase care fuseseră chemate fură, de asemenea, reduse la cenușă. Cu toate acestea, nimeni nu observă acest lucru, deoarece toți erau absorbiți de luptă.

Ding!

După un lung schimb de lovituri, clopoțelul sună în sfârșit. Phukka Phong reuși să îl elimine pe Khla chiar dacă amândoi erau la fel de loviți. Aplauzele izbucniră din mulțime în timp ce reprezentantul subdistrictului și fiul șefului Chang ieșise victorios în acest an.

Odată ce Khla fu dus de pe scenă, Krailert, șamanul și, de asemenea, unchiul său de sânge, se ridică de pe scaun și zâmbi în direcția lui Pharan, ca și cum i-ar fi plăcut duelul magic cu el. Nu avea nicio intenție să provoace vătămări grave, știind foarte bine că nu se putea încurca cu ușurință cu cineva ca Pharan. Nici nu purta ranchiună pentru incidentul anterior, deoarece nepotul său fusese cel care provocase problemele.

Era un lucru bun că Pharan nu se întorsese la magia neagră. Altfel, viața ar fi fost mult mai grea pentru el. După ce-și primi premiul, Phukka Phong părăsi rapid scena pentru a-și schimba hainele și apoi se îndreptă spre Khemjira, care stătea lângă Por Kru.

– Khem, pot să vorbesc cu tine un moment?

Khemjira se uită la Por Kru, precum și la Jettana și Charnwit. Por Kru continua să-i urmărească pe noii luptători din ring, fără a-i acorda atenție. Văzându-i pe prietenii săi dând din cap, se ridică și plecă cu Phukka Phong.

Phukka Phong îl conduse pe Khemjira pe o bancă sub un copac și scoase o cutie de catifea de mărimea unui pumn. Înăuntru era o brățară luxoasă din aur roz.

I-o arătă lui Khemjira înainte de a-i spune direct:

– Khem, încă susțin ceea ce ți-am spus mai devreme. Îmi place de tine. Vrei să-mi dai o șansă?

Khemjira își strânse ușor buzele, respiră adânc și întinse încet mâna pentru a închide capacul cutiei de catifea, apoi răspunse la fel de direct:

– Phong, mulțumesc că ai sentimente atât de bune, dar eu… am deja pe cineva de care îmi place, spuse Khemjira aproape în șoaptă în timp ce își pleca capul, prea jenat să se uite din nou la Phukka Phong.

Phukka Phong își strânse buzele dezamăgit, dar în cele din urmă dădu din cap în semn de înțelegere. Se părea că știa deja cine era acea persoană; încerca doar să se păcălească pe sine.

– Îmi pare rău, Phong. Te rog să nu fii supărat și să nu mă urăști, spuse Khemjira cu o voce tremurândă când observă că Phukka Phong tăcu pentru o vreme.

Phukka Phong oftă cu regret, dar reuși să-i ofere lui Khemjira un zâmbet, fără să vrea să-și facă griji.

– Înțeleg. Nu te gândi prea mult. Nu sunt supărat și nu te urăsc, Khem, îl asigură Phukka Phong. Asta îl făcu pe Khemjira să se simtă ușurat și-i zâmbi imediat.

– Mulțumesc, Phong, spuse Khemjira cu recunoștință.

Văzându-l, Phukka Phong nu se putu abține să nu-l găsească teribil de drăguț. Își înclină jucăuș capul și întrebă tachinându-l:

– Deci… ar fi în regulă dacă aș cere să fiu altceva?

Khemjira clipi, dând din cap din nou.

– Putem fi frați.

Phukka Phong râse, neștiind dacă să plângă sau să râdă când Khemjira nu-i lăsa altă opțiune decât să accepte asta.

Dar era mai bine decât nimic.

– Bine, atunci suntem frați. Ei bine, sunt puțin trist. Te-ar deranja să mergi la cumpărături cu mine să luăm niște gustări?

Khemjira dădu din cap cu nerăbdare. Dorind să cumpere ceva și pentru Por Kru și cei doi prieteni ai săi, răspunse prietenos:

– Stai, lasă-mă să te răsfăț cu un smoothie ca să te înveselesc.

Pharan continuă să urmărească lupta de pe ringul de box, deși concentrarea sa nu era chiar acolo.

– Khem și Phong cumpără gustări împreună. Par foarte fericiți, nu-i așa, Thong?

– Da, da, Phong chiar l-a șters pe Khem de transpirație. E de invidiat, nu-i așa, Ake?

Pharan simți o umbră de regret pentru că nu-și adusese bățul cu el astăzi.